Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX - recurs – plângere contrav. –

ROMÂNIA

TRIBUNALUL SUCEAVA

SECȚIA DE C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DECIZIA NR. 178

Ședința publică din 26 februarie 2014.

Președinte P_______ I____

Judecător Z______ C_____ M______

Judecător H_______ L______

Grefier V_________ O___

Pe rol, judecarea recursului declarat de petentul J_______ D_____ cu domiciliul în mun. Rădăuți, ____________________. 11, jud. Suceava, împotriva sentinței civile nr. 621 din 13.02.2013 pronunțată de Judecătoria Rădăuți în dosar nr. XXXXXXXXXXXXX, intimat fiind I____________ Județean de Poliție Suceava, jud. Suceava.

La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă consilier juridic Talpalariu G______ pentru intimat, lipsă fiind petentul recurent.

Procedura este legal îndeplinită.

Se face referatul cauzei de către grefierul de ședință după care instanța, verificând actele și lucrările dosarului, văzând că nu mai sunt probe de solicitat și excepții de invocat, instanța acordă cuvântul la dezbateri.

Reprezentantul legal al intimatului, consilier juridic Talpalariu G______ solicită respingerea recursului și menținerea sentinței instanței de fond ca legală și temeinică, pentru motivele detaliate pe larg prin întâmpinare.

Declarând dezbaterile închise,

După deliberare,

TRIBUNALUL,

Asupra recursului de față, constată:

Prin sentința civilă nr. 621 din 13.02.2013 Judecătoria Rădăuți a respins plângerea formulată de petentul J_______ D_____, domiciliat în municipiul Rădăuți, _____________________. 11, jud. Suceava, împotriva procesului verbal de constatare a contravențiilor ________ nr. xxxxxxx încheiat la data de 26 noiembrie 2012 de Poliția orașului Milișăuți, în contradictoriu cu intimata I____________ de Poliție Județean Suceava, cu sediul în municipiul Suceava, ______________. 9, jud. Suceava.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:

Prin procesul verbal de constatare a contravenției ________ nr.xxxxxxx încheiat la data de 26 noiembrie 2012 de Poliția orașului Milișăuți, numitului J_______ D_____ i s-a aplicat sancțiunea contravențională a amenzii în cuantum de 420 lei, conform art.120 al.1,lit.i) din HG nr.1391/2006 și art.100 al.3, lit.e) din OUG nr.195/2002, reținându-se că la data de 26.11.2012, orele 12:10 pe DN 2H, km.7+700 metri,a condus auto cu nr.XXXXXXXXX, pe raza localității Bădeuți, din direcția Rădăuți către Suceava și a efectuat depășirea autoturismului cu nr. TX 1660 XK condus de Ticșă G_______, încălcând marcajul longitudinal continuu.

Procesul-verbal a fost încheiat în prezența contravenientului și poartă semnătura acestuia, a agentului constatator și a martorului Ticșă G_______, la rubrica obiecțiuni fiind cosemnat: „Nu este adevărat”.

Sub aspectul legalității, actul sancționator a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 16 și 17 din O.G.2/2001, cuprinzând toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității absolute.

Analizând temeinicia procesului verbal de contravenție, instanța a reținut că, astfel cum s-a statuat în jurisprudența CEDO, respectiv cauza A_____ împotriva României, petentul beneficiază de prezumția de nevinovăție, motiv pentru care sarcina probei în procedura contravențională desfășurată în fața instanței de judecată revine în primul rând organului constatator și nu petentei, în cauza de față probele administrate de organul constatator convingând instanța în privința vinovăției petentei dincolo de orice îndoială rezonabilă.

Motivarea petentului, precum că nu este adevărat a efectuat depășirea unui alt autoturism, prin încălcarea marcajului longitudinal continue, în zona în care depășirea este interzisă, nu poate fi reținută de instanță ca motiv de anulare a procesului verbal de contravenție, având în vederea că, constarea contravenției s-a făcut prin constatare directă de către agentul constatator, precum rezultă din probele administrate de intimată, iar motivul invocat de petent a rămas la stadiul de simplă afirmație, fără a face dovada acesteia cu vreo probă.

Instanța a considerat că petenta nu a făcut dovada faptului că nu a comis fapta descrisă în procesului verbal, iar motivele invocate în plângere, au rămas la stadiul de simple afirmații, iar din probele administrate de intimată (raportul agentului constatator), rezultă în mod cert, că petentul a comis fapta reținută în sarcina sa.

La individualizarea sancțiunii, instanța a ținut seama de disp. art. 21 alin.3 din OG nr.2/2001, respectiv de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.

Din aceste considerente, instanța a apreciat că, față de gradul de pericol social concret al faptei, amenda aplicată este bine individualizată, instanța reținând că s-a aplicat o amendă la limita minimă prevăzută de lege pentru contravenția săvârșită, iar cuantumul amenzii este proporțional cu gradul de pericol social al faptei, motiv pentru care instanța a respins plângerea ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs petentul J_______ D_____, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, cu motivarea că în mod greșit prima instanță a reținut că nu a făcut dovada faptului că nu a comis fapta descrisă în procesul verbal, că motivele din cuprinsul plângerii au rămas la stadiul de simple afirmații, iar din probele administrate de intimat rezultă în mod cert că a comis fapta reținută în sarcina sa.

Consideră că instanța nu a administrat probe pentru a stabili vinovăția dincolo de orice îndoială rezonabilă, respectiv audierea martorului asistent și a conferit o valoare probatorie mai mare raportului agentului constatator decât ce a depoziției martorului, cu toate că nu există nici un text de lege care să-i confere valoare probatorie, invocând jurisprudența CEDO.

Pentru aceste considerente, a solicitat admiterea recursului, modificarea în totalitate a sentinței instanței de fond și trimiterea cauzei pentru rejudecare, pentru audierea martorului Ticsa G_______.

Prin întâmpinare, intimatul IPJ Suceava a solicitat respingerea recursului și menținerea sentinței instanței de fond ca legală și temeinică și implicit procesul verbal de contravenție cu sancțiunile aplicate, cu motivarea că sentința atacată este legală și temeinică, instanța de fond analizând și pronunțând motivat în fapt și în drept, în baza probatoriului administrat.

Conform art. 96 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 „Sancțiunile contravenționale complementare au ca scop înlăturarea unei stări de pericol și preîntâmpinarea săvârșirii altor fapte interzise de lege și se aplică prin același proces verbal prin care se aplică și sancțiunea principală a amenzii sau avertismentului”, normă imperativă, nefiind lăsată la aprecierea agentului constatator sau a instanței de judecată aplicarea sau înlăturarea sancțiunii complementare.

În cauză, fiind vorba de o constatare directă și nemijlocită a agentului constatator, funcționar învestit cu exercitarea puterii statului, nu există nici o îndoială că fapta constatată și consemnată în procesul verbal de contravenție nu este conformă cu realitatea, de unde rezultă și prezumția de legalitate și temeinicie. Acestea nu pot fi răsturnate decât prin probe pertinente, utile și concludente, ori în cauză probele administrate nu sunt de natură să răstoarne această prezumție de temeinicie și legalitate a procesului verbal.

Analizând recursul prin prisma motivelor invocate, cât și a disp. art. 304 ind.1 C.pr.civ., tribunalul constată că acesta nu este întemeiat.

Prin procesul verbal de constatare a contravenției ________ nr. xxxxxxx încheiat la data de 26 noiembrie 2012 de Poliția orașului Milișăuți, petentului i-a fost aplicată sancțiunea contravențională a amenzii în cuantum de 420 lei, conform art.120 al.1. lit.i) din HG nr.1391/2006 și art.100 al.3, lit.e) din OUG nr.195/2002, reținându-se că la data de 26.11.2012, orele 12:10 pe DN 2H, km.7+700 metri, a condus auto cu nr. XXXXXXXXX, pe raza localității Bădeuți, din direcția Rădăuți către Suceava și a efectuat depășirea autoturismului cu nr. TX 1660 XK condus de Ticșă G_______, încălcând marcajul longitudinal continuu.

Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, cauza Västberga Taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, 23 iulie 2002).

Prin urmare, în cazul în care constatarea contravenției s-a făcut de agentul constatator cu propriile simțuri, nu mai este necesară administrarea de către acesta a unor probe care să facă dovada săvârșirii faptei de către contravenient, ci sarcina probei trece asupra petentului care susține că situația de fapt este diferită. Situația de fapt avută în vedere în cauza A_____ împotriva României este diferită în sensul că agentul constatator nu constatase personal săvârșirea faptei, motiv pentru care era necesar să administreze probe din care să rezulte săvârșirea contravenției.

În cauza de față, contravenția a fost constatată în mod direct de reprezentantul intimatei, iar petentul nu a dovedit faptul că depășirea s-ar fi efectuat fără încălcarea marcajului longitudinal continuu. În consecință, tribunalul constată că instanța de fond a reținut în mod corect că se impune menținerea procesului-verbal de constatare a contravenției.

Solicitarea recurentului-petent de a fi trimisă cauza spre rejudecare pentru audierea martorului asistent nu este întemeiată deoarece petentul a renunțat la probă în fața primei instanțe, iar manifestarea sa de voință în sens contrar, în calea de atac, este tardivă în raport de momentului procesual până la care poate solicita administrarea probei cu martori.

În ceea ce privește sancțiunea aplicată de agentul constatator, tribunalul apreciază că aceasta a fost corect individualizată prin raportare la disp. art. 21 alin.1 din O.G nr.2/2001 modif., având în vedere că fapta de depășire în zone în care manevra este interzisă prezintă un risc crescut de accidente, iar o astfel de manevră nu poate fi săvârșită de către petent decât în mod premeditat, acesta conștientizând în momentul începerii depășirii condițiile în care aceasta poate fi efectuată.

Având în vedere aspectele reținute anterior, precum și prevederile art. 312C.pr.civ., tribunalul urmează să respingă recursul, ca nefondat.

Pentru aceste motive,

În numele Legii,

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul declarat de petentul J_______ D_____ cu domiciliul în mun. Rădăuți, ____________________. 11, jud. Suceava, împotriva sentinței civile nr. 621 din 13.02.2013 pronunțată de Judecătoria Rădăuți în dosar nr. XXXXXXXXXXXXX, intimat fiind I____________ Județean de Poliție Suceava, jud. Suceava.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 26 februarie 2014.

Președinte, Judecător, Judecător.

P_______ I____ Z______ C_____ M______ H_______ L______

Grefier,

V_________ O___

Red. P.I.

Judecător fond : C_______ M.

Tehnored. V.O. 2 ex./28.04.2014.