R O M Â N I A

TRIBUNALUL M____

SECȚIA C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX

Operator de date cu caracter personal înregistrat sub nr.2991

DECIZIA NR.102

Ședința publică din 14 februarie 2014

Completul compus din:

PREȘEDINTE : R_____ I_____ T____

JUDECĂTOR : D______ C______

JUDECĂTOR: C_______ P____

GREFIER : S_____ C____- G___

Pe rol fiind judecarea recursului în contencios administrativ și fiscal formulat de recurentul S____ P___ C______, împotriva sentinței civile nr.1089 din data de 12.02.2013, pronunțată de Judecătoria Tg M____ în dosarul nr.XXXXXXXXXXXXX.

La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei după care:

Se constată că mersul dezbaterilor și susținerile în fond ale părților sunt consemnate în încheierea de ședință din data de 07 februarie 2014, care face parte integrantă din prezenta decizie și când pronunțarea s-a amânat pentru data de azi.

T R I B U N A L U L

Deliberând, constată următoarele:

Prin Sentința civilă nr. 1089 din 12 februarie 2013 pronunțată de Judecătoria Tg. M____ în Dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX s-a respins plângerea contravențională formulată de petentul S____ P___ C______ în contradictoriu cu intimatul I__ M____, împotriva procesului-verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx/20.04.2011.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut, în esență, că procesul verbal contestat a fost întocmit cu respectarea prevederilor impuse (sub sancțiunea nulității absolute) de art. 16 și 17 din OG 2/2001 și ale OUG 195/2002 republicată.

S-a mai apreciat că nu se poate reține critica petentului în sensul că procesul verbal este anulabil deoarece nu a fost încheiat pe modelul din anexa 1 D deoarece în cuprinsul actului atacat se regăsesc mențiunile specificate în această anexă, la care face trimitere art. 181 alin. 1 din HG 1391/2006, fiind specificate inclusiv datele de identificare ale aparatului radar, putându-se verifica dacă aparatul radar menționat în procesul verbal îndeplinește cerințele prevăzute de lege iar petentul nu a suferit nicio vătămare care să impună anularea procesului verbal, astfel că cerințele art. 105 alin. 2 Cod procedură civilă nu sunt întrunite.

În ce privește temeinicia procesului verbal, instanța de fond, analizând planșele foto depuse la dosar, a reținut că petentul a depășit viteza legală. Nu există nici un dubiu cu privire la autovehiculul vizat de aparatul radar. Cinemometrul cu ajutorul căruia a fost măsurată viteza de deplasare a autoturismului condus de petent era verificat din punct de vedere metrologic, conform buletinului de verificare metrologică depus în probațiune.

Prima instanță a mai apreciat că dat fiind faptul că petentul a circulat cu viteza cu 102 km/h în localitate, fapta nu este de o gravitate redusă și lipsită de pericol social pentru a justifica aplicarea sancțiunii avertismentului.

Împotriva acestei soluții, petentul a formulat în termen legal recurs, prin care susține că intimatul nu a probat săvârșirea contravenției deoarece planșele foto nu se referă la autoturismul condus de recurent, iar martorul asistent, B______ I___, nu a putut fi audiat, datorită imposibilității executării mandatului de aducere.

Recurentul mai arată că prin imposibilitatea identificării martorului menționat în cuprinsul procesului verbal, i-a fost produsă o vătămare, prin imposibilitatea probării faptului că acest martor a fost prezent la săvârșirea contravenției reținute.

Se mai arată că există dubii cu privire la verificarea metrologică a aparatului radar montat pe autoturismul cu care s-a efectuat înregistrarea video radar, deoarece diferența de viteză dintre prima poziție și cea de-a treia este de 51 km în doar 3 secunde.

Recurentul a mai arătat că nu numai că nu a semnat procesul verbal de contravenție, dar nici măcar nu l-a văzut decât în momentul în care i-a fost comunicat prin poștă, încălcare ce a produs o vătămare ce nu poate fi înlăturată decât prin anularea procesului verbal contestat, dată fiind imposibilitatea de a face obiecțiuni care să fie consemnate în mod distinct.

Se mai arată că instanța de fond greșit concluzionează că procesul verbal de contravenție se bucură de prezumția de legalitate, atâta timp cât se menționează săvârșirea contravenției pe „DN 15 – R____”, legiuitorul prevăzând prin art. 16 din OG 2/2001, obligativitatea indicării datei, orei și locului în care a fost săvârșită contravenția, cu arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei și la evaluarea eventualelor pagube pricinuite, în cuprinsul procesului verbal atacat, existând doar mențiunea „în dreptul imobilului cu nr. 40”, dar fără să reiasă și numele străzii.

În final, recurentul mai arată că petentul deține în proprietate un autoturism berlină, și cu toate acestea, instanța de fond a reținut că autoutilitara Honda a circulat cu viteza de 102 km/h, vehicul care nu aparține acestuia.

În drept au fost invocate prevederile art. 304 pct. 8-9 și art. 304 indice 1 Cod procedură civilă.

Intimatul nu a formulat întâmpinare la cererea de recurs.

Examinând legalitatea hotărârii primei instanțe potrivit susținerilor recurentului, și din oficiu, în temeiul art. 304 indice 1 din Codul de procedură civilă, tribunalul apreciază că recursul formulat nu este întemeiat, pentru următoarele considerente:

Instanța de fond a apreciat judicios că nu este incident nici un motiv de nulitate a procesului verbal de contravenție contestat și în mod corect au fost înlăturate susținerile petentului pentru că nu sunt dovedite.

Se constată că nu este incident nici un motiv de modificare sau casare a hotărârii recurate, prin care s-a reținut corect situația de fapt, respectiv comiterea contravenției, în baza probelor administrate, care au fost analizate judicios, care au confirmat conținutul actului de sancționare și care înlătură toate susținerile din cererea de recurs.

Astfel, în ceea ce privește lipsa consemnării obiecțiunilor contravenientului, invocată de către recurent, Tribunalul reține că o asemenea încălcare este sancționată cu nulitatea numai în măsura în care există o vătămare ce nu poate fi înlăturată în alt fel. Ori, petentul nu a demonstrat vreo vătămare, cu atât mai mult cu cât, prin intermediul plângerii contravenționale formulate, a avut posibilitatea de a invoca toate neregulile referitoare la existența faptei contravenționale.

De asemenea, se reține că fapta contravențională a fost suficient descrisă de către agentul constatator, care în indicarea locului săvârșirii contravenției a precizat o zonă determinată prin precizarea localității și a numărului imobilului în dreptul căruia a fost săvârșită.

În consecință, petentul a comis fapta pentru care a fost sancționat, sancțiunea amenzii se justifică față de gradul de pericol social al faptei, și din aceste considerente, tribunalul apreciază că nu se justifică admiterea recursului și admiterea plângerii contravenționale, considerente pentru care, în temeiul art. 312 alin.1 din Codul de procedura civilă, tribunalul va respinge recursul formulat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE ELGII

DECIDE:

Respinge recursul formulat de S____ P___ C______ (domiciliat în Iași, _____________________.6, jud.Iași), împotriva sentinței civile nr.1089/12.02.2013, pronunțată de Judecătoria Tg M____ în dosarul nr.XXXXXXXXXXXXX.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică azi, 14 februarie 2014.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,

R_____-I_____ T____ D______ C______ C_______ P____

GREFIER,

S_____ C____- G___

Red/tehnored.D.C.

Listat.S.C.G./18.06.2014/2 ex.

Jud.fond: G_______-G.C_____