Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

TRIBUNALUL C________

SECȚIA DE C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DECIZIE Nr. 2066/2015

Ședința publică de la 10 Decembrie 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE F_______ N_____

Judecător A________ I____ B_______

Grefier E____ N_____

Pe rol judecarea apelului în contencios administrativ și fiscal formulat de apelantul B____ C_____ O_______ – CNP xxxxxxxxxxxxx domiciliat în C________, __________________, jud. C________ în contradictoriu cu intimatul I____________ DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI C________ – SERVICIUL RUTIER cu sediul în C________, jud. C________ , îndreptat împotriva sentinței civile nr. 6271/28.05.2015 pronunțată de Judecătoria C________.

La apelul nominal, făcut în ședință publică, se constată lipsa părților.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

Grefierul de ședință, în referatul asupra cauzei, evidențiază părțile, obiectul litigiului, modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare și stadiul procesual.

Instanța încuviințează pentru părți proba cu înscrisuri, cele depuse la dosar.

Nemaifiind alte probe de administrat, cereri de formulat și excepții de invocat, instanța declară dezbaterile închise, luând act că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă conform art. 411 Cod procedură civilă și rămâne în pronunțare asupra apelului.

TRIBUNALUL

Deliberând asupra apelului de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei C________ la data de 25.02.2014, sub nr. XXXXXXXXXXXXX, petentul B____ C_____ O_______ a formulat plângere contravențională împotriva procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției ________ nr. xxxxxxx.

În motivare, s-a învederat că la data de 23.02.2014, în timpul orelor 03.32, în timp ce se afla în interiorul auto cu numărul de înmatriculare XXXXXXXX, i-au fost solicitate documentele de către un echipaj al poliției rutiere C________, pentru un control de rutină. Petentul a mai precizat că era parcat regulamentar, neexistând un motiv anume pentru a fi verificat, iar în urma solicitării documentelor, a înțeles să prezinte cartea de identitate, întrucât nu conducea autoturismul.

În momentele următoare, discuția a devenit din ce în ce mai tensionată pe motivul susținerii unor fapte care nu existau, aspect susținut și la momentul întocmirii procesului verbal, la rubrica „mențiuni”.

În drept, s-au invocat dispozițiile OG nr. 2/2001.

În probatoriu, a solicitat proba testimonială.

Intimatul I____________ DE POLIȚIE JUDEȚEAN C________ a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea plângerii ca nefondată, întrucât procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției respectă cerințele de legalitate și temeinicie, petentul fiind sancționat întrucât în ziua de 23.02.2014, ora 03.32, a condus autoturismul cu nr. XXXXXXXX în municipiul C________, pe ____________________ ce se afla sub influența băuturilor alcoolice, faptă prevăzută și sancționată de art. 102 alin. 3 lit. a din OUG nr. 195/2002.

Intimatul a atașat documentația aferentă întocmirii procesului verbal.

Instanța a încuviințat pentru ambele părți proba cu înscrisuri și pentru petent, proba testimonială.

Prin sentința civilă nr. 6271/28.05.2015 Judecătoria C________ a respins plângerea contravențională ca neîntemeiată, reținând următoarele:

„În fapt, prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției ________ nr. xxxxxxx încheiat la data de 23.02.2014, petentul B____ C_____ O_______ a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 765 lei întrucât la data de 23.02.2014 a condus autoturismul marca Renault cu nr. XXXXXXXX în municipiul C________, pe ______________________ Sporturilor având o alcoolemie de 0,18 mg/l alcool pur în aerul expirat – test nr. xxxxx Darger ARUB 0362, faptă prevăzută de art. 102 alin. 3 lit. a din OUG nr. 195/2002 și sancționată de art. 102 alin. 3 lit. a din OUG nr. 195/2002.

Potrivit art. 102 alin. 3 lit. a din OUG nr. 195/2002R, constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a IV-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile săvârșirea de către conducătorul de autovehicul sau tramvai a următoarelor fapte: a) conducerea sub influența băuturilor alcoolice, dacă fapta nu constituie, potrivit legii, infracțiune.

Analizând legalitatea procesului verbal contestat, instanța observă că nu există motive de nulitate absolută, dintre cele prevăzute în mod expres de art. 17 din OG nr. 2/2001, conform căruia, lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal.

Referitor la temeinicia procesului verbal, documentația anexată acestuia confirmă situația de fapt indicată în cuprinsul actului, în sensul în care petentul a fost depistat cu alcoolemie. Acest aspect a fost atestat și de martorul audiat în cauză, numitul D______ R___ F_____, care însă a susținut că petentul nu conducea la acel moment un autoturism.

Susținerea martorului potrivit căruia petentul a fost surprins de poliție în timp ce se afla în mașina (marca Opel Tigra) – staționată – a unui prieten căruia i se făcuse rău nu se coroborează cu însăși afirmațiile petentului din plângerea introductivă conform cărora acesta era parcat regulamentar, însă în autoturismul personal, marca Renault, cu numărul de înmatriculare XXXXXXX.

Astfel fiind, instanța va aprecia că declarația martorului este una subiectivă și va înlătura din ansamblul probator afirmația acestuia conform căreia abaterea a fost surprinsă în timp ce autoturismul petentului era staționat.

Situația de fapt reținută în procesul verbal rezultă și din cuprinsul rubricii obiecțiuni, petentul indicând că nu are mențiuni și nu dorește recoltarea de probe biologice, chiar dacă acesta a încercat să sugereze, în plângerea introductivă, că agentul constatator a consemnat o situație de fapt nereală, aspect semnalat și la rubrica “mențiuni”.

Este real că, prezentul litigiu trebuie să ofere garanțiile procesuale recunoscute și garantate de art. 6 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, ratificată de România prin Legea nr. 30/1994, care, în baza art. 11 din Constitutia României, face parte din dreptul intern și are prioritate în temeiul art. 20 alin. 2 din legea fundamentală, dar nu trebuie ignorat aspectul că procedura soluționarii unei cereri privind o plângere contravențională este reglementată în mare parte de NCPC (art. 47 din OG nr. 2/2001) și că procesul-verbal de contravenție este un act administrativ, astfel încât unele dintre elementele principiului prezumției de nevinovăție nu trebuie absolutizate, existând posibilitatea, cu respectarea cerinței proporționalității mijloacelor folosite cu scopul legitim urmarit, să funcționeze și alte prezumții de drept si de fapt, chiar și în favoarea organului constatator (cauza Blum împotriva Austriei).

Deși martorul audiat în cauză a pretins că a perceput în mod direct săvârșirea faptei, atâta vreme cât declarațiile sale nu se coroborează întru totul cu cele ale însuși petentului, instanța va concluziona că acesta nu a reușit să răstoarne prezumția de temeinicie a actului constatator.

Instanța mai notează că fapta reținută în sarcina petentului prezintă un pericol social deosebit de ridicat și orice dovadă contrară administrată în contrazicerea săvârșirii unor asemenea fapte nu poate infirma temeinicia constatărilor agentului sancționator, atâta vreme cât această dovadă nu este în afara unui dubiu rezonabil.

În considerarea argumentelor de fapt și de drept învederate, instanța va respinge plângerea contravențională formulată de către petentul B____ C_____ O_______, în contradictoriu cu intimatul I____________ DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI C________, ca neîntemeiată.”

Împotriva sentinței civile nr. 6271/28.05.2015 pronunțată de Judecătoria C________ a declarat apel petentul, solicitând admiterea apelului și admiterea plângerii.

În motivare a arătat că prima instanță a respins în mod eronat plângerea contravențională, întrucât din materialul probator nu rezultă că petentul ar fi săvârșit contravenția reținută. A mai susținut că nu deține un autoturism înmatriculat și nici nu a deținut iar martorul audiat a făcut o confuzie întrucât acesta a văzut că petentul a urcat în partea stângă a autovehiculului, însă acesta nu a putut să precizeze marca acestuia.

Intimatul nu a formulat întâmpinare.

Analizând apelul declarat de petent, tribunalul reține următoarele:

Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției ________ nr. xxxxxxx încheiat la data de 23.02.2014, apelantul B____ C_____ O_______ a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 765 lei întrucât la data de 23.02.2014 a condus autoturismul marca Renault cu nr. XXXXXXXXX în municipiul C________, pe ______________________ Sporturilor având o alcoolemie de 0,18 mg/l alcool pur în aerul expirat – test nr. xxxxx Darger ARUB 0362, faptă prevăzută de art. 102 alin. 3 lit. a din OUG nr. 195/2002 și sancționată de art. 102 alin. 3 lit. a din OUG nr. 195/2002.

În ceea ce privește existența faptei contravenționale reținută în procesul-verbal de contravenție, instanța reține că aceasta este dovedită prin descrierea acesteia în procesul-verbal de contravenție de către agentul constatator. Astfel, sub aspectul temeiniciei, procesul-verbal de constatare a contravenției, în condițiile în care faptele sunt constatate prin propriile simțuri de către agentul constatator, așa cum este cazul în prezenta cauză, reprezintă un înscris care se bucură de o prezumție relativă de veridicitate, în sensul că până la proba contrarie acesta este considerat că reprezintă adevărul, în sensul că oglindește în mod corect cele întâmplate. Inversarea prezumției nu operează automat doar prin simpla contestare a procesului-verbal, ci contravenientul, cu respectarea prevederilor art. 249 Cod procedură civil, trebuie să facă dovada contrarie a celor reținute în cadrul procesului-verbal de contravenție.

Apelantul nu a făcut dovada contrară a celor reținute în procesul-verbal de contravenție, acesta susținând că îi sunt aplicabile garanțiile prevăzute de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Instanța reține că într-adevăr în speță sunt aplicabile dispozițiile art. 6 din CEDO, fiind vorba de o acuzație în materie penală în accepțiunea acestui articol, aspect stabilit de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza decizia I___ P__ contra României (decizia de inadmisibilitate din 28 iunie 2011).

În aceeași cauză însă Curtea, în aplicarea art. 6 referitor la prezumția de nevinovăție, nu a înlăturat prezumția de legalitate a procesului-verbal din procedura contravențională română, ci a impus respectarea echilibrului ce trebuie să existe între prezumția de nevinovăție specifică materiei și prezumția de legalitate și validitate a procesului-verbal de contravenție. Curtea a apreciat că invocarea de către instanțe a acestei din urmă prezumții, cu consecința obligării reclamantului la răsturnarea sa, nu putea avea un caracter neașteptat pentru acesta, având în vedere dispozițiile naționale incidente în materia contravențională (A_____, par. 58 și 59). A mai reținut Curtea că, esențial din punctul de vedere al instanței europene este faptul că instanțele naționale i-au oferit petentului cadrul necesar pentru a-și expune cauza în condiții de egalitate cu partea adversă, căzând exclusiv în sarcina părții responsabilitatea modalității efective în care a înțeles să uzeze de drepturile sale procedurale.

Raportând aceste considerente la prezenta cauză, instanța reține faptul că apelantul a avut posibilitatea să propune probe în susținerea afirmațiilor sale, astfel că a fost respectat echilibrului ce trebuie să existe între prezumția de nevinovăție specifică materiei și prezumția de legalitate și validitate a procesului-verbal de contravenție, și în consecință garanțiile oferite de art. 6 din CEDO.

Din proba testimonială administrată la cererea acesteia nu se poate reține că apelantul nu a săvârșit contravenția reținută în sarcina sa, întrucât deși martorul audiat, prieten cu apelantul, a susținut că apelantul nu ar fi condus autoturismul ci doar s-a urcat pe scaunul șoferului, a indicat cu totul alt autoturism decât cel în care a fost depistat apelantul.

Prin urmare, tribunalul reține că în mod corect prima instanță a înlăturat declarația martorului audiat și a reținut ca temeinic procesul-verbal de contravenție.

Pentru toate aceste considerente, tribunalul va respinge apelul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge apelul formulat de apelantul B____ C_____ O_______ – CNP xxxxxxxxxxxxx domiciliat în C________, __________________, jud. C________ în contradictoriu cu intimatul I____________ DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI C________ – SERVICIUL RUTIER cu sediul în C________, jud. C________ , îndreptat împotriva sentinței civile nr. 6271/28.05.2015 pronunțată de Judecătoria C________, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 10.12.2015.

Președinte Judecător

F_______ N_____ A________ I____ B_______

Grefier

E____ N_____

Red.jud. fond O.M.S______

Red. Jud. apel.F. N_____

4 ex/27.01.2016