Dosar nr. XXXXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

TRIBUNALUL D___

SECȚIA C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DECIZIA Nr. 314/2014

Ședința publică de la 23 Mai 2014

Completul compus din:

PREȘEDINTE C_______ M_____ G_______

Judecător G_______ P____

Grefier C_______ N____

Pe rol soluționarea apelului declarat de către apelanta S.C. M___ A__ S.R.L., împotriva sentinței civile nr. xxxxx/17.10.2013 pronunțată de Judecătoria C______, în contradictoriu cu intimata A.N.A.F.

La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns avocat P_______ D______ pentru apelantă și consilier juridic F____ C_______ pentru intimat.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință, după care:

Atât apărătorul societății-apelante cât și reprezentantul intimatei învederează că nu mai au alte cereri de formulat și nici nu solicită administrarea altor probe - în susținerea apelului, respectiv în contradovadă -, cu excepția înscrisurilor aflate la dosar.

Nemaifiind alte cereri de formulat ori probe de administrat, instanța consideră cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra apelului.

Avocat P_______ D______, pentru apelantă, solicită admiterea apelului, casarea Sentinței pronunțată de prima instanță și trimiterea cauzei spre rejudecare, în vederea efectuării unei expertize contabile. În subsidiar, solicită reținerea cauzei spre rejudecare și, rejudecând pe fond, admiterea plângerii și anularea procesului-verbal de contravenție. Menționează că înscrisurile depuse constituie dovada operațiunilor efectuate de societatea pe care o reprezintă, respectivele acte demonstrând că apelanta nu a efectuat tranzacții către aceeași persoană care să depășească suma de 15.000 de euro, această sumă regăsindu-se doar ca total a mai multor tranzacții efectuate cu mai mulți clienți,fapt ce nu contravine in nici un fel dispozițiilor art. 3 alin. 6 din Legea 656/2002. Depune a dosar concluzii scrise.

Consilier juridic F____ C_______, pentru intimat, solicită respingerea apelului și menținerea hotărârii pronunțată de Judecătoria C______ – pentru motivele expuse pe larg prin întâmpinare. Menționează că nu există motive de casare a Sentinței atacate, iar o expertiză contabilă nu este utilă soluționării cauzei. Precizează că apelantă a fost sancționată pentru săvârșirea a două contravenții iar, în cuprinsul "notei explicative", administratorul societății a recunoscut atât că nu a trimis înștiințări despre tranzacțiile mai mari de 15.000 euro (la Oficiul Național de Prevenire și Combatere a Spălării Banilor), cât și că nu exista Registru Inventar.

INSTANȚA

Deliberând, constată:

Prin sentința civilă nr. xxxxx/17.10.2013, Judecătoria C______ a respins plângerea formulată de petenta S.C. M___ A__ S.R.L. împotriva procesului-verbal _______, nr. xxxxxxx/20.03.2013, în contradictoriu cu intimatul COMISARIATUL GENERAL AL GĂRZII FINANCIARE – GARDA FINANCIARĂ D___.

În motivarea sentinței, instanța de fond a reținut că, prin procesul-verbal anterior menționat, petenta a fost sancționată cu amendă în cuantum de 2.500 lei - pentru că nu a efectuat inventarierea elementelor de natura activelor, datoriilor si capitalurilor proprii conform dispozițiilor Ordinului M.F. nr. 2861/2009 și art. 41 pct. 2 lit. d din Legea contabilității nr. 82/1991 -, și cu amendă în cuantum de 10.000 lei pentru nerespectarea dispozițiilor art. 5 și 28 alin. 1 lit. a din Legea 656/2002 pentru prevenirea si sancționarea spălării banilor – în sensul că administratorul societății a efectuat plăți și încasări în numerar al căror cuantum depășește limita de 15.000 euro fiecare, fără informarea Oficiului Național pentru Prevenirea și Combaterea Spălării Banilor.

Aceleași nereguli au fost reținute și prin nota de constatare ________, nr. xxxxx/20.03.2013 și anexele la aceasta – filele 45-50.

Procesul-verbal a fost intocmit în prezența reprezentantului legal al petentei, fiindu-i comunicat sub semnătură de primire.

In ceea ce privește legalitatea actului sancționator, s-a constatat ca acesta a fost intocmit cu respectarea dispozițiilor art. 17 din OG 2/2001, cuprinzând mențiunile obligatorii prevăzute de textul normativ sub sancțiunea nulității absolute.

Astfel, procesul-verbal conține data și locul unde a fost încheiat, numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator, datele de identificare ale persoanei juridice sancționate, descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei, indicarea actelor normative incidente, termenul de exercitare a căii de atac.

În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal, s-a reținut că, deși OG nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal face dovada situației de fapt menționate în cuprinsul său până la proba contrară, cele consemnate fiind constatate in mod direct de agentul constatator si fiind probate cu ajutorul prezumției de legalitate a actului administrativ (actul a fost emis cu respectarea tuturor condițiilor de fond și de formă prevăzute de lege), asociată cu prezumția de autenticitate (actul emană în mod real de la emitent) și cu prezumția de veridicitate (actul reflectă în mod real ceea ce a stabilit autoritatea emitentă).

Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment de prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează in toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția europeană a drepturilor omului, in măsura in care statul respectă limite rezonabile, având in vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku c. Franței, Hotărârea din 7 octombrie 1988, parag. 28, cauza Vastberga Taxi Aktiebolag și Vulic c. Suediei, Hotărârea din 23 iulie 2002, parag. 113).

Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, insă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii in ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni c. Franței, Hotărârea din 7 septembrie 1999).

În analiza principiului proporționalității, trebuie observat că dispozițiile legii nr. 656/2002 au drept scop instituirea unor măsuri de prevenire și combatere a spălării banilor, precum și a unor măsuri privind prevenirea și combaterea finanțării actelor de terorism, iar respectarea regulilor impuse de acest act normativ are implicații majore pentru asigurarea unui climat de securitate economico-socială, astfel că interesul societății privind legislația în domeniu este de o importanță deosebita.

In același timp însă, persoana sancționată in baza acestui act normativ are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din OG nr. 2/2001), in cadrul căruia poate să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul-verbal nu corespunde modului de desfășurare a evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita de proporționalitate între scopul urmărit de autoritățile statului, de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale, prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit, și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A_____ c. României, Hotărârea din 4 octombrie 2007).

Având în vedere că în fața instanței de judecată petenta a avut posibilitatea de a dovedi lipsa de temeinicie a actului sancționator, dar că în cauză nu a fost răsturnată prezumția de temeinicie a procesului-verbal contestat - în sensul că petenta nu a făcut dovada unei situații de fapt contrare celei reținute în cuprinsul acestuia -, prima instanță a apreciat că în mod temeinic s-a reținut vinovăția petentei in săvârșirea contravențiilor constatate.

Astfel, având în vedere înscrisurile depuse la dosarul cauzei (filele 29-50) si susținerile din cuprinsul notei explicative a reprezentantului legal al societății-petente din data de 20.03.2013 (filele 29-30), apărările petentei din cuprinsul plângerii contravenționale, care se coroborează cu aspectele menționate în procesul-verbal de contravenție, s-a reținut că petenta se face vinovată de săvârșirea contravențiilor reținute în sarcina sa.

De altfel, reprezentantul petentei, prin cele arătate în cuprinsul notei explicative din data de 20.03.2013, recunoaște expres faptele menționate în procesul-verbal contestat – răspuns nr. 2 și nr. 3 - astfel încât procesul-verbal legal întocmit face dovada deplină a situației de fapt și a încadrării în drept.

În sfârșit, cele constatate de comisarii Gărzii Financiare la data controlului sunt confirmate și de înscrisurile depuse chiar de către petentă la filele 74-83 din dosar, iar actele contabile privind inventarierea patrimoniului - depuse ulterior în instanță și neprezentate cu ocazia controlului inopinat efectuat la data de 20.03.2013 -, sunt întocmite pro causa, administratorul petentei recunoscând în cuprinsul răspunsului la întrebarea nr. 2 din cuprinsul notei explicative că la data verificărilor un astfel de inventar nu există.

De asemenea, Judecătoria C______ a reținut că sancțiunea aplicata îmbina caracterul punitiv cu cel preventiv și educativ, respectând criteriile din cuprinsul prevederilor art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001 - potrivit cărora sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.

Pentru aceste considerente - dat fiind faptul că prezumția de veridicitate a procesului-verbal contestat nu a fost răsturnată prin proba contrară, petenta nereușind să facă dovada unei alte situații de fapt decât cea descrisă de agentul constatator, și apreciind că sanctiunile aplicate, în cuantum minim, sunt corect individualizate si nu se mai impune reevaluarea acestora, gravitatea faptelor excluzând posibilitatea aplicării avertismentului -, plângerea contravențională a fost apreciată ca fiind neîntemeiată.

Împotriva acestei sentințe a formulat apel – intitulat, în mod eronat "recurs" -, societatea-petentă, solicitând casarea Sentinței pronunțată de instanța de fond și, rejudecând cauza, să fie admisă plângerea și să se dispună anularea procesului-verbal. În subsidiar, s-a solicitat înlocuirea sancțiunii amenzii cu sancțiunea avertisment.

În motivarea apelului s-a învederat faptul că prima instanță nu ar fi avut în vedere actele contabile ale societății, din care rezultă că apelanta nu se face vinovată de comiterea contravenției reglementate de art. 3 alin. 6 din Legea 656/2002. Astfel, din situațiile contabile nu rezultă că vreuna din tranzacțiile efectuate a însumat 15.000 de euro plătiți sau încasați de la aceeași persoană iar, în opinia apelantei, Judecătoria C______ ar fi trebuit să dispună efectuarea unei expertize contabile pentru clarificarea situației de fapt.

Apelanta a pretins că în mod greșit Garda Financiară D___ a făcut aplicarea disp. din Legea 656/2002, fără insă a tine cont de faptul că Oficiul Național de Prevenire si Combatere a Spălării Banilor a transmis lămuriri si precizări indicând care este sensul si accepțiunea sintagmei ,, operațiuni legate intre ele". Astfel, in această accepțiune, se supun obligației de raportare către Oficiu operațiunile cu sume in numerar a căror limită minimă cumulată reprezintă echivalentul in lei a 10.000 euro, aferentă unei singure tranzacții decurgând dintr-un singur contract sau intelegere comercială intre două sau mai multe părți, dacă se derulează prin casierie proprie si sunt efectuate in cursul aceleiași zile.

Or, analizând documentele contabile depuse la dosar, se observă că societatea-apelantă nu a efectuat tranzacții către aceeași persoană care să depășească suma de 15.000 de euro si că această sumă se regăsește doar ca total a mai multor tranzacții efectuate de societate cu mai mulți clienți, fapt ce nu contravine in nici un fel dispozițiilor legale in vigoare si a precizărilor transmise de Oficiul Național de Prevenire si Combatere a Spălării Banilor.

In privința celuilalt aspect reținut prin procesul verbal - respectiv absenta registrului de inventar -, apelanta a precizat că respectivul registru exista la data efectuării controlului Gărzii Financiare, insă din cauza faptului că fostul sediu al societății a fost demolat ca urmare a unei hotărâri a Primăriei C______, în graba de a muta toate lucrurile ___________________ rapid, nu s-a reușit găsirea Registrului la momentul respectiv, mai mult, societatea fiind victima fraudării de către una dintre angajate.

În sfârșit, apelanta a invocat și faptul că menținerea sancțiunii amenzii ar fi de natură să conducă la apariția unor probleme financiare grave in cadrul societății, fapt ce ar atrage falimentul.

În drept, apelul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 461 Cod pr. civilă.

Intimatul a formulat și depus la dosar întâmpinare prin care solicită respingerea apelului și menținerea sentinței pronunțată de instanța de fond.

În data de 14.02.2014, D.G.R.F.P. C______ a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului și menținerea sentinței pronunțată de instanța de fond ca fiind legală și temeinică.

Examinând legalitatea și temeinicia hotărârii atacate, Tribunalul apreciază recursul ca fiind nefondat, pentru următoarele considerente:

Apelanta a fost sancționată pentru săvârșirea a două contravenții, și anume: neefectuarea inventarierii – reglementată de art. 41 pct. 2 lit. d din Legea nr. 82/1991 -, respectiv nerespectarea obligațiilor prevăzute la art. 5 alin. 7 din Legea 656/2002 (care statuează "Persoanele prevăzute la art. 10 ori persoanele desemnate potrivit dispozițiilor art. 20 alin. (1) vor raporta Oficiului, în cel mult 10 zile lucrătoare, efectuarea operațiunilor cu sume în numerar, în lei sau în valută, a căror limită minimă reprezintă echivalentul în lei a 15.000 euro, indiferent dacă tranzacția se realizează prin una sau mai multe operațiuni ce par a avea o legătură între ele") – prevăzută de art. 28 alin. 1 lit. a din actul normativ anterior menționat.

În ceea ce privește comiterea faptei reglementată de art. 41 pct. 2 lit. d din Legea nr. 82/1991, deși apelanta a pretins că "respectivul registru exista la data efectuării controlului Gărzii Financiare, insă din cauza faptului că fostul sediu al societății a fost demolat ca urmare a unei hotărâri a Primăriei C______, în graba de a muta toate lucrurile ___________________ rapid, nu s-a reușit găsirea Registrului la momentul respectiv", nu există nici un fel de dovezi care să confirme aceste afirmații și să conducă la concluzia că societatea-apelantă avea întocmit Registrul Inventar la momentul efectuării controlului de către inspectorii Gărzii Financiare.

Faptul că "societatea fusese victima fraudării de către una dintre angajate", chiar în ipoteza că ar fi adevărat, nu prezintă relevanță în cauză, raporturile dintre apelantă și angajații săi neputând constitui o cauză de exonerare de răspunderea contravențională.

În altă ordine de idei, în cuprinsul "Notei explicative" (aflată la filele 29-30 din dosarul primei instanțe) administratorul S.C. M___ A__ S.R.L. contrazice flagrant afirmațiile din cuprinsul cererii de recurs, din moment ce nu face nicio referire la "existența Registrului, însă imposibilitatea de a fi găsit din cauza mutării sediului", ci specifică în mod textual "nu s-a efectuat această inventariere."

Referitor la săvârșirea contravenției prevăzute de art. 28 alin. 1 lit. a din Legea 656/2002, apelanta susține că "Judecătoria C______ ar fi trebuit să dispună efectuarea unei expertize contabile pentru clarificarea situației de fapt". În primul rând, dacă ar fi considerat că efectuarea unei astfel de lucrări este necesară pentru elucidarea situației de fapt, nimic nu o împiedica pe apelanta-petentă să solicite efectuarea unei expertize contabile, din moment ce sarcina de a demonstra că situația de fapt reținută de agentul constatator nu este conformă realității îi revenea - conform prevederilor art. 249 N. C.pr.civ. În al doilea rând, neefectuarea unei astfel de probe – chiar dacă ar fi fost esențială pentru soluționarea cauzei -, nu justifica formularea unei cereri de "casare a Sentinței pronunțate de Judecătoria și trimiterea cauzei spre rejudecare", din moment ce administrarea probei se putea cere direct instanței de apel – potrivit disp. art. 478 alin. 2 N. C.pr.civ. -, neexistând nicio interdicție în acest sens. Apelanta însă, după cum și-a intitulat în mod greșit cererea prin care a exercitat calea de atac ca fiind "recurs", probabil a avut în vedere prevederile art. 305 din vechiul C.pr.civ. care, într-adevăr, statuau că "în instanța de recurs nu se pot aduce probe noi, cu excepția înscrisurilor ...", astfel încât nu a înțeles să solicite în apel efectuarea unei expertize contabile în fața instanței de apel.

Cât privește afirmațiile că "analizând documentele contabile depuse la dosar, se observă că societatea-apelantă nu a efectuat tranzacții către aceeași persoană care să depășească suma de 15.000 de euro si că această sumă se regăsește doar ca total a mai multor tranzacții efectuate de societate cu mai mulți clienți, fapt ce nu contravine in nici un fel dispozițiilor legale in vigoare", în acord cu prima instanță, Tribunalul consideră că înscrisurile la care face referire apelanta nu sunt de natură a răsturna prezumția de temeinicie a actului de contravenție.

Astfel, analizând înscrisurile care au stat la baza întocmirii procesului verbal (filele 29-50 din dosarul instanței de fond) cât și actele depuse chiar de către petentă (filele 74-83 din dosar), este indubitabil că S.C. M___ A__ S.R.L. a efectuat operațiuni – în lei -, cu sume ce au depășit plafonul echivalentului în lei al sumei de 15.000 euro (cu titlu exemplificativ, au fost efectuate plăți de 80.000 lei, 85.000 lei, 155.193,37 lei, 175.100 lei sau 224.065,08 lei), respectivele tranzacții fiind efectuate cu un singur debitor sau creditor iar sumele anterior menționate reprezentând valoarea unei singure operațiuni și nu un total al mai multor tranzacții.

De asemenea, administratorul societății-apelante, în cuprinsul "Notei explicative" întocmite în data de 20.03.2013, la întrebarea dacă a informat Oficiul Național de Prevenire și Combatere a Spălării Banilor despre plățile sau încasările efectuate cu numerar care au depășit echivalentului în lei al sumei de 15.000 euro, a recunoscut în mod expres că "nu știam și nu am transmis".

Prin urmare, fiind certă săvârșirea contravențiilor reglementate de art. 41 pct. 2 lit. d din Legea nr. 82/1991 și art. 28 alin. 1 lit. a din Legea 656/2002, în mod corect s-a decis sancționarea contravențională a apelantei-petente.

Referitor la individualizarea sancțiunii aplicate, potrivit disp. art. 5 alin. 5 din O.G. 2/2001, "sancțiunea aplicată trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite" , iar conform art. 21 alin 3 din același text normativ "Sancțiunea …trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal".

În acord cu Judecătoria C______, instanța de control consideră că agentul constatator a făcut o corectă aplicare a prevederilor anterior menționate la individualizarea sancțiunii. Astfel,, ținând seama de gradul de pericol social ridicat al faptelor săvârșite – faptul că nu au fost inventariate elementele de natura activelor, datoriilor și capitalurilor proprii ale S.C. M___ A__ S.R.L., iar respectiva societate a omis să informeze Oficiul Național de Prevenire și Combatere a Spălării Banilor despre plățile sau încasările efectuate cu numerar care au depășit echivalentului în lei al sumei de 15.000 euro -, și luând în considerare faptul că a fost aplicată sancțiunea minimă pentru comiterea contravenției prevăzute de 28 alin. 1 lit. a din Legea 656/ - art. 28 alin. 2 din actul normativ anterior menționat statuând "Contravențiile prevăzute la alin. (1) lit. a) se sancționează cu amendă de la 10.000 lei la 30.000 lei" -, Tribunalul apreciază nu se impune înlocuirea sancțiunii amenzii cu sancțiunea avertisment – pentru niciuna dintre faptele săvârșite -, aceasta din urmă nefiind suficientă pentru atingerea scopului pedepsei – acela de a determina societatea-apelantă să nu mai săvârșească astfel de fapte în viitor.

Pentru considerentele expuse anterior, instanța va proceda în conformitate cu prevederile art. 480 alin. 1 N. C.pr.civ. și va respinge apelul formulat, ca fiind neîntemeiat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Respinge apelul declarat de către apelanta S.C. M___ A__ S.R.L. împotriva sentinței civile nr. xxxxx/17.10.2013 pronunțată de Judecătoria C______, în contradictoriu cu intimata A.N.A.F. – D.G.R.F.P. C______

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică, azi 23 Mai 2014.

Președinte, C_______ M_____ G_______		Judecător, G_______ P____
	Grefier, C_______ N____

Red. C.G./10.06.2014/Jud. fond. C. M_______

Tehnored. C.N./4 ex.