R O M Â N I A

TRIBUNALUL HUNEDOARA

SECȚIA A-II-A CIVILĂ, DE C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DECIZIA NR. 782/R/2014 DOSAR NR. XXXXXXXXXXXXXXX

ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 10.11.2014

PREȘEDINTE: S____ D_____ - JUDECĂTOR

M____ L____ M_____ - JUDECĂTOR

D___ C_____ - JUDECĂTOR

SÎNA E____ D______ - GREFIER

Pe rol fiind soluționarea recursului civil formulat de recurentul intimat I____________ de Poliție al Județului Hunedoara, împotriva sentinței civile nr. 1561/2014 pronunțată de către Judecătoria D___ în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXXX (judecător fond B_____ A__ E____).

La apelul nominal făcut în ședința publică la a doua strigare a cauzelor se prezintă avocat A_______ O______ - pentru intimatul petent, lipsă fiind părțile.

Procedura de citare a fost legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, după care:

Reprezentanta intimatului petent arată că nu mai are alte cereri de formulat și solicită acordarea cuvântului în fond.

Instanța raportat la actele dosarului, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în fond.

Reprezentanta intimatului – petent, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței recurate ca fiind temeinică și legală pentru motivele expuse pe larg în cuprinsul întâmpinării. Totodată arată că, prin recursul declarat, recurentul susține că procesul verbal de contravenție face dovada situației de fapt și a încadrării de drept până la proba contrarie, însă din declarația martorului audiat în cauză, rezultă că intimatul petent a depășit o căruță, iar în această situație sunt aplicabile dispozițiile art. 120 lit. d din HG nr. 1391/2006. Cu cheltuieli de judecată în sumă de 300 lei, conform chitanței de la dosar.

T R I B U N A L U L,

Asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 1561/2014 a Judecătoriei D___ s-a admis plângerea contravențională formulată de petentul C______ C_____ V_____, în contradictoriu cu intimatul I____________ de Poliție Județean Hunedoara.

S-a anulat procesul verbal de constatare a contravenției ________ nr. xxxxxxx/08.12.2012 și exonerează petentul de la executarea sancțiunilor aplicate.

S-a dispus restituirea către petent a sumei de bani achitată în baza procesului verbal de contravenție anulat.

Pentru a pronunța această hotărâre , prima instanță a reținut că, prin procesul-verbal ________ nr. xxxxxxx încheiat la data de 08.12.2012 de intimatul I____________ de Poliție al Județului Hunedoara, petentul a fost sancționat contravențional cu amenda în cuantum de 280 lei și s-a dispus măsura administrativă a reținerii permisului de conducere în vederea suspendării dreptului de a conduce, pentru încălcarea dispozițiilor art. 120 lit. h) și d) din Regulamentul de aplicare al O.U.G. nr. 195/2002, faptă sancționată în temeiul art. 100 al. 3 lit. e) din O.U.G. nr. 195/2002 reținându-se că în timp ce conducea autoturismul Seat cu nr. de înmatriculare XXXXXXX pe DN7 pe direcția I___ - D___, a efectuat o depășire neregulamentară în zona de acțiune a indicatorului „Depășirea interzisă” și pe podul de peste râul M____, carosabilul fiind acoperit cu zăpadă, pe timp de ninsoare abundentă.

În urma verificării cerute de art. 34 din O.G. 2/2001, instanța constată că plângerea a fost formulată în termenul legal de 15 zile de la data comunicării procesului verbal contestat, urmând a proceda în continuare la analiza legalității și temeiniciei procesului verbal.

Cu privire la legalitatea procesului verbal instanța a reținut că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor O.G. 2/2001, cuprinzând toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității, criticile petentului nefiind întemeiate. Descrierea faptei contravenționale a fost făcută în acord cu dispozițiile art. 16 al. 1 din O.G. nr. 2/2001, mențiunea privind locul săvârșirii contravenției pe DN 7 pe podul peste râul M____ fiind suficientă pentru asigurarea respectării textului de lege

Pentru privarea petentului de dreptul de a face obiecțiuni, art. 16 al. 7 din O.G. nr. 2/2001 prevede sancțiunea nulității exprese relative, cu consecința anulării procesului verbal numai în cazul în care vătămarea prezumată nu poate fi înlăturată în altă modalitate. Or, în condițiile în care petentul are posibilitatea de a arăta, în mod direct, în fața instanței, obiecțiunile pe care ar fi dorit să le formuleze în fața agentului constatator, vătămarea prezumată de lege este înlăturată în această modalitate și nu este necesară anularea actului sancționator.

Cu privire la temeinicia procesului verbal, potrivit dispozițiilor 120 lit. h și d din H.G. nr. 1391/2006, „Se interzice depășirea vehiculelor … în zona de acțiune a indicatorului "Depășirea interzisă" și „pe pasaje denivelate, pe poduri, sub poduri și în tuneluri”.

În sprijinul temeiniciei acuzației ce se aduce petentului, intimatul a depus la dosarul cauzei procesul verbal de constatare a contravenției, probă care, în lumina O.G. nr. 2/2001, poate face dovada situației de fapt și a încadrării în drept numai până la proba contrară, bucurându-se de o prezumție relativă de veridicitate și autenticitate, permisă de Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă. Instanța are, însă, obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).

În acest sens, contravenientului trebuie să i se asigure accesul la justiție și dreptul la un proces echitabil, prin posibilitatea recunoscută acestuia de a utiliza orice mijloc de probă și de a invoca orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor.

Din probele administrate la solicitarea petentului, respectiv, declarația martorului S___ Romi rezultă că, petentul a efectuat manevra de depășire pe podul peste râul M____, însă ceea ce a depășit a fost un vehicul cu tracțiune animală.

În aceste condiții, instanța constată că în speță devin incidente dispozițiile art. 120 lit. d) teza a II-a din H.G. nr. 1391/2006 potrivit cărora „Prin excepție, pot fi depășite în aceste locuri vehiculele cu tracțiune animală, motocicletele fără ataș, mopedele și bicicletele, dacă vizibilitatea asupra drumului este asigurată pe o distanță mai mare de 20 m, iar lățimea drumului este de cel puțin 7 m.”

În speță, este vorba de drumul european 7 pentru care sunt incidente dispozițiile Ordinului nr. 45/1998 pentru aprobarea Normelor tehnice privind proiectarea, construirea și modernizarea drumurilor, potrivit cărora lățimea unei benzi de circulație este de 3,5 m, ceea ce înseamnă că drumul are o lățime de 7 m, fiind aplicabilă excepția prevăzută de art. 120 lit. d) sus menționată. De asemenea, din declarația martorului audiat rezultă că echipajul de poliție se afla la o distanță de 200 m față de pod și că nu venea nici un alt autovehicul din contrasens, ceea ce înseamnă că este asigurată și cerința unei vizibilități de 20 m.

Este adevărat că nu poate fi ignorată aparența de parțialitate a martorului audiat și că mențiunile agentului constatator se bucură de o prezumție de temeinicie până la proba contrară, însă, înlăturarea în totalitate a acestei declarații ar pune petentul în imposibilitate de a dovedi că cele reținute în procesul verbal nu corespund realității. Însă, se constată că agentul de poliție nu a indicat dacă ceea ce a depășit petentul a fost un autovehicul, condiții în care era necesară indicarea cel puțin a numărului de înmatriculare al acestuia, sau a fost un vehicul cu tracțiune animală, cum susține petentul. Totodată, nu se poate imputa petentului că nu a indicat la rubrica “Alte mențiuni” vehiculului depășit, cum susține intimatul în recurs, întrucât cel care trebuie să asigure o descriere fidelă a faptei contravenționale este agentul constatator și nu persoana contravenientului.

Prin urmare, se constată lipsa oricăror altor martori, decât cel audiat, care să fi asistat la desfășurarea faptei.

Or, dacă identificarea unor persoane care să relateze cu obiectivitate împrejurările în care petentul ar fi săvârșit contravenția a fost imposibilă chiar și pentru intimat, care nu l-a indicat pe conducătorul vehiculului depășit, a cere acest lucru petentului pentru a face dovada contrară celor reținute în procesul verbal, apare ca o sarcină dificilă pentru acesta, fiind încălcat principiul egalității armelor consacrat de Curtea Europeană a Drepturilor Omului ca o garanție a desfășurării procedurii unui proces echitabil. O concluzie contrară ar conduce la nerespectarea limitei proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional, prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit pentru persoana acuzată (cauza A_____ v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007).

În această situație ar fi fost necesară cel puțin folosirea mijloacelor tehnice din dotare de către intimat sau cel puțin consemnarea datelor de identitate ale conducătorului vehiculului depășit, pentru a se dovedi cu certitudine săvârșirea contravenției în condițiile descrise de agentul constatator.

Prin urmare, în condițiile în care situația de fapt descrisă de agentul constatator nu este susținută de o altă probă care să confirme cele menționate în procesul verbal, instanța apreciază că există un dubiu cu privire la temeinicia procesului verbal, dubiu ce profită petentului în virtutea prezumției de nevinovăție.

D____ consecință, instanța a admis plângerea contravențională formulată și s-a dispus anularea procesului verbal cu exonerarea petentului de la executarea sancțiunilor aplicate.

Față de soluția pe fondul cauzei, se constată că nu mai există o bază legală pentru existența amenzii contravenționale iar în condițiile în care petentul a achitat jumătate din minimul prevăzut de lege, acesta se află în situația unei plăți nedatorate.

În această situație sunt incidente dispozițiile art. 1470-1471 C.civ. care prevăd că „orice plată presupune o datorie”, condiții în care cererea de restituire a amenzii achitate este întemeiată, urmând a fi admisă și a se dispune restituirea către petent a amenzii contravenționale achitată în baza procesului verbal anulat.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs în termen recurentul-intimat I____________ de Poliție al jud.Hunedoara, solicitând modificarea hotărârii în sensul respingerii plângerii petentului C______ C_____ V_____.

În motivarea recursului s-a arătat că, susținerea instanței de fond conform căreia sarcina probei incumbă intimatului este netemeinică, fiind în contradicție cu prev.art. 1169 din C__. Conform jurisprudenței CEDO, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare( cauza Salabiaku v.Franța, cauza Vastberga Taxi Aktiebolag și Vulic v.Suedia).

Potrivit practicii CEDO, astfel cum aceasta a fost în mod foarte elocvent descrisă în cauza H______ și alții contra României este corect și în conformitate cu Convenția Europeană de apărare a drepturilor omului, procedura în care instanțele sesizate prin contestațiile acestora au așteptat ca petenții să răstoarne prezumția de legalitate și de temeinicie a proceselor verbale de contravenție prin proba contrară faptelor consemnate de către polițistul rutier. Nu este surprinzătoare o asemenea abordare din partea instanțelor naționale, în măsura în care regimul juridic național aplicabil contravențiilor este completat prin dispozițiile NCPC, căruia i se aplică, în materie de probe, principiul potrivit căruia sarcina probei revine celui care supunea pretenție supusă judecății. Curtea a reamintit că în materie de circulație rutieră, art. 6 nu se opune aplicării unui mecanism care nu face altceva decât să instaleze o prezumție relativă de conformitate a unui proces verbal la realitate, prezumție fără care ar fi practic imposibil pedepsirea încălcărilor cu privire la circulația rutieră ( contra Stevenes contra Belgiei, cauza Bosoni contra Franței, cauza Adoud contra Franței).

Prin urmare, procesul-verbal de contravenție se bucură de o prezumție relativă de veridicitate și autenticitate, care este permisă de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care contravenientului i se asigură accesul la justiție și dreptul la un proces echitabil , în sensul Convenției Europene a Drepturilor Omului.

În drept a invocat OG. 2/2001, privind regimul juridic al contravențiilor; OG.195/2002 republicată și regulamentul de aplicare și codul de procedură civilă.

Intimatul petent a formulat în cauză întâmpinare prin care solicită respingerea recursului.

Examinând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs invocate, precum și în temeiul disp.art.304 indice 1 din c.pr.civ,, se constată că recursul formulat de către recurent este nefundat, pentru următoarele considerente:

Criticile invocate prin recursul de față de către recurent sunt neîntemeiate, instanța de fond pronunțând o sentință temeinică și legală. Astfel , la pronunțarea acestei sentințe, instanța de fond a avut în vedere principiul dubio pro reo, precum și probele administrate în cauză, în condițiile în care situația de fapt descrisă de agentul constatator nu este susținută de o altă probă care să confirme cele menționate în procesul-verbal, nefiind realizate nici o înregistrare prin folosirea mijloacelor tehnice din dotare de către intimat.

Așadar, în condițiile în care din probele administrate a reieșit o alta stare de fapt, iar dubiul profită petentului( in dubio pro reo), este justă soluția instanței de fond.

Față de aceste considerente, în temeiul art. 312 c.pr.civ., reținând că nu este incident în cauză niciunul dintre motive de recurs prevăzute de art. 304 și 304/1 c.pr.civ., se va respinge recursul de față.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge ca nefondat recursul introdus de către IPJ Hunedoara, împotriva sentinței civile nr.1561/2014 pronunțată de Judecătoria D___, jud.Hunedoara.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică, azi 10.11.2014.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,

S____ D_____ M____ L____-M_____ D___ C_____

GREFIER,

SÎNA E____-D______

Red.SD/dact.DL/4ex

12.01.2015(judecător fond B_____ A__ E____)