R O M Â N I A

CURTEA DE APEL PLOIEȘTI

SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE

DOSAR NR. XXXXXXXXXXXXXX

DECIZIA NR. 1067

Ședința publică din data de 04 noiembrie 2014

Președinte – N________ E____

Judecător – S______ C________ I____

Grefier – G____ M_______

Ministerul Public a fost reprezentat de procuror T_____ M______

din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești

Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de P________ DE PE L____ JUDECĂTORIA PLOIEȘTI împotriva sentinței penale nr. 1496 din 08 mai 2014 pronunțată de Judecătoria Ploiești, privind pe inculpata M____ A______ G________, (fiica lui V_____ și A____, născută la data de 23.01.1990 în municipiul Ploiești, județul Prahova, cetățean român, studii 8 clase, fără ocupație, fără antecedente penale), domiciliată în Ploiești, _________________, județul Prahova.

Prin sentința menționată, în baza art. 377 alin. 4 Cod proc. penală cu aplic. art. 5 Cod penal s-a schimbat încadrarea juridică dată faptei prin actul de sesizare din infracțiunea prev. de art. 208 al. 1 – art. 209 al. 1 lit. f Cod penal din 1968, dispunându-se condamnarea inculpatei M____ A______ G________, pentru infracțiunea de furt calificat prev. de art. 228 al. 1 – art. 229 al. 1 lit. a), cu aplic. art. 5 Cod penal comb. cu art. 396 alin. 10 Cod proc. penală la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare, persoană vătămată I_____ Lucreția, faptă din data de 12.09.2013.

În baza art. 81 Cod penal din 1969 cu aplic. art. 5 Cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, stabilindu-se termen de încercare de 4 (patru) ani, conform dispozițiilor art. 82 Cod penal din 1968, cu aplic. art. 5 Cod penal.

Ca urmare, s-a atras atenția inculpatei M____ A______ G________ asupra dispozițiilor art. 83 al. 1 Cod penal din 1968, respectiv că, în caz de săvârșirea din nou a unei infracțiuni, în cursul termenului de încercare, pentru care s-a pronunțat o condamnare definitivă, chiar și după expirarea termenului de încercare, suspendarea condiționată va fi revocată, urmând să execute în întregime pedeapsa, care nu se va contopi cu pedeapsa aplicată pentru noua infracțiune.

S-a luat act că persoana vătămată I_____ Lucreția nu s-a constituit parte civilă.

În baza art. 274 al. 1 Cod proc. penală inculpata M____ A______ G________ a fost obligată la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit intimata inculpată M____ A______ G________ reprezentată de avocat oficiu M____ R_____ din Baroul Prahova conform delegației nr. xxxxxxx din 03.11.2014 și intimata persoană vătămată I_____ Lucreția.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de grefier, după care:

Avocat oficiu M____ R_____ pentru intimata inculpată M____ A______ G________ și reprezentantul Ministerului Public, având pe rând cuvântul, susțin că nu au cereri prealabile de formulat, nici excepții de invocat, solicitând să se constate apelul în stare de judecată.

Curtea ia act de declarațiile părților, constată apelul în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.

Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul susține apelul declarat împotriva sentinței penale nr. 1496 din 08 mai 2014 pronunțată de Judecătoria Ploiești, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Prin hotărârea atacată s-a dispus condamnarea inculpatei la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prev. și ped. de art. 228 alin. 1, art. 229 alin. 1 lit. a) NCP cu aplic. art. 5 NCP și art. 396 alin. 10 Cod proc. penală.

Instanța a dispus aplicarea disp. art. 81 alin. 1 Cod penal anterior privind suspendarea condiționată a pedepsei.

Se arată că instanța de fond la pronunțarea hotărârii nu a avut în vedere că în perioada 17 septembrie 2013 orele 15:00 până la 18 septembrie 2013 orele 15:00, inculpata a fost reținută pe o perioadă de 24 ore.

Față de decizia nr. 265/2014 pronunțată de Curtea Constituțională susține că legea penală mai favorabilă în cauză este Codul penal anterior, atât în ce privește incriminarea faptei cât și ca modalitate de executare.

Solicită admiterea apelului declarat de P________ de pe lângă Judecătoria Ploiești, desființarea în parte a hotărârii apelate, pe fond schimbarea încadrării juridice a faptei în dispozițiile art. 208 alin. 1 – art. 209 alin. 1 lit. f) Cod penal anterior cât și modalitatea de executare respectiv disp. art. 81 – 82 Cod penal.

Avocat oficiu M____ R_____ având cuvântul pentru intimata inculpată M____ A______ G________ față de motivele de apel susținute de reprezentantul Ministerului Public solicită admiterea în totalitate a apelului declarat de unitatea de parchet.

CU R T E A

Asupra apelului de față;

Examinând actele și lucrările cauzei, constată;

Prin sentința penală nr. 1496 din 08.05.2014 pronunțată de Judecătoria Ploiești, în baza art. 377 alin. 4 Cod proc. penală cu aplic. art. 5 Cod penal s-a schimbat încadrarea juridică dată faptei prin actul de sesizare din infracțiunea prev. de art. 208 al. 1 – art. 209 al. 1 lit. f Cod penal din 1968, dispunându-se condamnarea inculpatei M____ A______ G________, (fiica lui V_____ și A____, născută la data de 23.01.1990 în municipiul Ploiești, județul Prahova, cetățean român, studii 8 clase, fără ocupație, fără antecedente penale), domiciliată în Ploiești, _________________, județul Prahova pentru infracțiunea de furt calificat prev. de art. 228 al. 1 – art. 229 al. 1 lit. a), cu aplic. art. 5 Cod penal comb. cu art. 396 alin. 10 Cod proc. penală la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare, persoană vătămată I_____ Lucreția, faptă din data de 12.09.2013.

În baza art. 81 Cod penal din 1969 cu aplic. art. 5 Cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, stabilindu-se termen de încercare de 4 (patru) ani, conform dispozițiilor art. 82 Cod penal din 1968, cu aplic. art. 5 Cod penal.

Ca urmare, s-a atras atenția inculpatei M____ A______ G________ asupra dispozițiilor art. 83 al. 1 Cod penal din 1968, respectiv că, în caz de săvârșirea din nou a unei infracțiuni, în cursul termenului de încercare, pentru care s-a pronunțat o condamnare definitivă, chiar și după expirarea termenului de încercare, suspendarea condiționată va fi revocată, urmând să execute în întregime pedeapsa, care nu se va contopi cu pedeapsa aplicată pentru noua infracțiune.

S-a luat act că persoana vătămată I_____ Lucreția nu s-a constituit parte civilă.

În baza art. 274 al. 1 Cod proc. penală inculpata M____ A______ G________ a fost obligată la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

Pentru a hotărî astfel, pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală și însușite de inculpata M____ A______ G________ în condițiile art. 375 Cod proc. penală, la termenul de judecată din data de 15.04.2014, în esență, prima instanță a reținut următoarea stare de fapt:

Prin rechizitoriul nr. xxxxx/P/2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Ploiești, s-a pus în mișcare acțiunea penală și s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpatei M____ A______ G________ pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prev. de art. 208 alin. 1 – 209 al. 1 lit. f Cod penal anterior, faptă din data de 12.09.2013, comisă în timp ce călătorea cu un autobuz al traseului 32 RATP, între stațiile Corlătești și Gara de Sud, privind sustragerea unui telefon mobil marca Philips din geanta persoanei vătămate I_____ Lucreția.

La termenul din 06.05.2014, reprezentantul Ministerului Public a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei reținute în sarcina inculpatei M____ A______ G________ din art. 208 alin. 1 - art. 209 alin. 1 lit. f Cod penal anterior în art. 228 alin. 1 – art. 229 alin. 1 lit. b Cod penal, având în vedere intervenirea unei legi penale mai favorabile, atât sub aspectul limitelor pedepsei prevăzute cât și al cauzei de înlăturare a răspunderii penale și stingerea acțiunii civile, prin împăcarea părților.

Față de dispozițiile art. 5 Cod penal și analizând dispozițiile art. 228 – 229 Cod penal și art. 231 al. 2 Cod penal, s-a constatat că dispozițiile din Cod penal actual sunt mai favorabile, astfel că admițându-se cererea parchetului s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei din art. 208 alin. 1 - art. 209 alin. 1 lit. f Cod penal anterior, în art. 228 alin. 1 – art. 229 alin. 1 lit. a Cod penal.

Efectuând propriul examen asupra probelor administrate în faza de urmărire penală, prima instanță a confirmat fapta deduse judecății, în împrejurările descrise prin rechizitoriu.

Astfel, s-a reținut că în data de 12.06.2013 inculpata M____ A______ G________ și persoana vătămată I_____ Lucreția s-au urcat în autobuzul ce circula pe traseul 32 RATP, din stația Corlătești, secunda având în mână telefonul mobil marca Phillips.

Ulterior, aceasta din urmă a introdus telefonul în buzunarul lateral al genții, asigurându-l cu fermoar, după care a așezat-o pe bancheta din partea stângă, unde se afla.

Luând hotărârea de a-i sustrage telefonul inculpata M____ A______ G________ a schimbat scaunul său, cu acela liber, așezându-se alături de persoana vătămată și a început o conversație cu aceasta.

Astfel, reușind să extragă bunul din buzunarul genții, poziționate între cele două părți, după ce și l-a însușit fără drept, inculpata a coborât în stația de la Gara de Sud Ploiești, fapta fiind observată de persoana vătămată imediat după oprirea acestuia.

După sesizarea organelor de poliție, aceasta a fost recunoscută din planșa fotografică atât de persoana vătămată I_____ Lucreția cât și de către martora G____ M____, care a călătorit în aceeași zi cu autobuzul 32, în care s-au deplasat părțile.

În cursul urmăririi penale inculpata M____ A______ G________ a recunoscut fapta și a indicat organelor de poliție locul unde se afla telefonul sustras, situație în care bunul a fost recuperat de la martora I___ M____, mama concubinului său.

În drept, prima instanță a apreciat că fapta inculpatei M____ A______ G________, care la data de 12.09.2013, în timp ce se deplasa cu un mijloc de transport în comun, între stațiile Corlătești și Gara de Sud Ploiești, a sustras persoanei vătămate I_____ Lucreția un telefon mobil marca Phillips, în valoare de 100 lei, sub raport obiectiv și subiectiv, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat, săvârșit într-un mijloc de transport în comun, prevăzută de art. 228 alin. 1 – art. 229 alin. 1 lit. a Cod penal.

Pe cale de consecință, apreciind că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 396 al. 2 Cod proc. penală, în sensul că fapta săvârșită de inculpata M____ A______ G________, există, constituie infracțiune și a fost săvârșită cu forma de vinovăție prevăzută de lege, s-a dispus condamnarea pentru infracțiunea de furt calificat prevăzută de art. 228 alin. 1 - art. 229 alin. 1 lit. a Cod penal la pedeapsa de 2 ani închisoare.

La individualizarea pedepsei s-au avut în vedere criteriile generale prev. de art. 74 Cod penal, respectiv gravitatea infracțiunii săvârșite și periculozitatea infractorului, evaluate după împrejurările și modul de comitere, mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale faptei, motivul săvârșirii și scopul urmărit, natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedentele penale ale infractorului, conduita după săvârșirea acesteia și în cursul procesului penal, nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.

De asemenea, s-a constatat și cauza legală de reducere cu o treime a limitelor pedepsei prevăzute de lege, conform art. 396 al. 10 Cod proc. penală.

Raportat la aceste criterii, s-a ținut seamă de cuantumul relativ scăzut al prejudiciului cauzat persoanei vătămate, (100 lei), pagubă acoperită prin restituirea bunului sustras, împrejurare care se datorează inculpatei care, recunoscând fapta a condus organele de poliție la persoana căreia îi lăsase telefonul mobil.

Nu în ultimul rând, instanța de fond s-a raportat la circumstanțele referitoare la persoana și conduita acesteia și anume regretul manifestat cu privire la fapta comisă și prezentarea în fața autorităților judiciare, contribuind la soluționarea cu celeritate a cauzei dar și împrejurarea că nu are antecedente penale.

Pe de altă parte, față de cuantumul pedepsei aplicate și gradul de pericol social relativ ridicat al infracțiunii săvârșite, s-a considerat că scopul acesteia poate fi atins fără privarea de libertate, dispunându-se suspendarea condiționată a executării conform art. 81 Cod penal 1969 pe durata unui termen de încercare de 2 ani, stabilit în condițiile art. 82 din același cod.

Sub acest ultim aspect, s-a apreciat că prevederile art. 81 Cod penal anterior sut mai favorabile, raportat la obligațiile impuse de amânarea pedepsei prev. de art. 83 Cod penal actual sau de suspendarea executării pedepsei sub supraveghere prev. de art. 91 Cod penal actual.

Potrivit art. 359 Cod proc. penală abrogat s-a atras atenția inculpatei asupra dispozițiilor art. 83 Cod penal 1969 privind consecințele penale în situația în care ar săvârși din nou o infracțiune.

În ceea ce privește latura civilă s-a luat act că persoana vătămată I_____ Lucreția nu s-a constituit parte civilă întrucât prejudiciul a fost recuperat.

Împotriva acestei sentințe, în termenul legal, a declarat apel P________ de pe lângă Judecătoria Ploiești.

Sub un prim aspect, s-a susținut că printr-o greșită interpretare a dispozițiilor art.5 Cod penal, nelegal prima instanță a dispus condamnarea inculpatei M____ A______ G________ pentru furt calificat, săvârșit într-un mijloc de transport în comun, schimbându-se încadrarea juridică din art.208 alin.1, art.209 alin.1 lit. f Cod penal 1969, în art.228 alin.1, art.229 alin.1 lit. b Cod penal intrat în vigoare la 01.02.2014.

Aceasta având în vedere că s-a apreciat că scopul pedepsei de 2 ani închisoare, stabilită în cauză, poate fi atins prin suspendarea condiționată a executării conform art.81 – art.83 Cod penal 1969.

Or, potrivit Deciziei nr.526/05.05.2014 a Curții Constituționale, alegerea legii mai favorabile trebuia realizată prin aprecierea globală a întregului litigiu, nefiind permisă combinarea prevederilor din legile penale succesive ori alte instituții autonome incidente în cauză, cum ar fi felul pedepsei judiciare stabilite ori individualizarea modalității de executare a acesteia.

Al doilea motiv de reformare vizează omisiunea computării din durata pedepsei a reținerii inculpatei pentru 24 de ore, în baza Ordonanței emisă la 17.09.2013 de Poliția Municipiului Ploiești – Biroul Investigații Criminale, respectiv perioada 17.09.2013, orele 15,00 – 18.09.2013, orele 15,00, astfel cum impun dispozițiile art.72 Cod penal (fost art.88 Cod penal 1969).

S-a solicitat admiterea apelului, desființarea în parte în latură penală a sentinței primei instanțe, rejudecarea cauzei iar pe fond, pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se dispună schimbarea încadrării juridice a faptei în art.208 - art.209 alin.1 lit. f Cod penal 1969, menținându-se pedeapsa de 2 ani închisoare și suspendarea condiționată a executării acesteia conform art.81-83 din același cod, lege penală mai favorabilă în cazul inculpatei M____ A______ G________ chiar dacă tratamentul sancționatoriu este mult mai aspru decât acela prevăzut sub art. 228, art. 229 alin. 1 Cod penal.

Verificând sentința atacată pe baza lucrărilor și materialului din dosarul cauzei, în raport de motivele de reformare invocate prin apelul exercitat de parchet, precum și sub toate aspectele de fapt și de drept conform art.418 alin.1 rap. la art.417 alin.2 Cod proc. penală, rezultă că fapta, împrejurările săvârșirii și vinovăția inculpatei M____ A______ G________ s-au stabilit corect, găsindu-și corespondent în probele administrate la urmărirea penală și însușite de aceasta conform art.375 din același cod.

S-au avut în vedere astfel, declarațiile persoanei vătămate I_____ Lucreția și ale martorei G____ M____, procesele verbale de recunoaștere a inculpatei, după fotografia judiciară, de către acestea, procesul verbal de recunoaștere a telefonului ridicat ocazia controlului corporal efectuat de organele de poliție, asupra martorei I___ M____, în data de 17.09.2013.

Mijloacele de probă menționate sunt pertinente și specifice descoperirii și identificării autorilor în cazul sustragerilor de bunuri comise asupra persoanelor fizice și în mijloace de transport în comun.

Efectuând propriul examen asupra acestora, la exercitarea controlului jurisdicțional, se constată ca fiind dovedit dincolo de orice îndoială rezonabilă, că în timp ce călătorea într-un autobuz ce se deplasa pe traseul 32 R__ Ploiești (stațiile Corlătești - Gara de Sud), la data de 02.09.2013 inculpata M____ A______ G________ a sustras un telefon mobil, din geanta aparținând persoanei vătămate I_____ Lucreția, profitând de împrejurarea că se afla poziționată pe un scaun alăturat.

În drept, actele materiale stabilite în sarcina inculpatei intimate realizează conținutul legal al infracțiunii de furt calificat săvârșit într-un mijloc de transport în comun, incriminată atât în dispozițiile art.208 alin.1, art.209 alin.1 lit.f Cod penal 1969, cât și în art. 228 alin.1, art.229 alin.1 lit.a Cod penal intrat în vigoare la data de 01.02.2014.

Schimbarea încadrării juridice dată activității infracționale prin rechizitoriu din furt calificat prev. de art.208 alin.1, art.209 alin.1 lit.f Cod penal 1969 în art.228 alin.1, art.229 alin.1 lit.a Cod penal și suspendarea condiționată a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată inculpatei M____ A______ G________, potrivit dispozițiilor art.81-83 Cod penal 1969, abrogate prin Legea nr.187/2012 modificată, pentru punerea în aplicare a noii legislații penale, într-adevăr contravin principiilor stabilite prin Decizia nr. 265/06.05.2014 a Curții Constituționale privind interpretarea dispozițiilor art. 5 Cod penal.

Potrivit acestei decizii, determinarea legii penale mai favorabile, prin alegerea uneia dintre legile penale succesive incidente în cauză, se realizează ținându-se seamă de criteriul global de apreciere a întregului litigiu penal, indiferent că este vorba de o singură infracțiune sau un concurs de infracțiuni, că pentru vreuna dintre acestea există o cauză de împiedicare a punerii în mișcare sau a exercitării acțiunii penale, nefiind permisă deci, combinarea prevederilor din mai multe legi penale succesive cu privire la condițiile de existență și sancționare a acestora ori alte instituții autonome cum ar fi individualizarea modalității de executare a pedepsei aplicate inculpatei.

În speță, cum pe larg s-a argumentat în partea expozitivă a hotărârii adoptate, se constată că judecătorul fondului a apreciat că legea penală mai favorabilă în cazul inculpatei M____ A______ G________, ca și tratament sancționator și condiții de tragere la răspundere penală o reprezintă dispozițiile art.228 alin.1, art.229 alin.1 lit.a Noul Cod penal.

Sub acest aspect, s-au avut în vedere că limitele de pedeapsă înscrise sub art.208 alin.1, art.209 alin.1 lit.f Cod penal 1969 au fost reduse semnificativ, respectiv de la 3 la 15 ani închisoare, la 1 până la 5 ani închisoare, iar potrivit disp.art.231 alin.2 Noul Cod penal, împăcarea părților înlătură răspunderea penală, cauză care nu era prevăzută de legea penală abrogată.

Cât privește modalitatea de executare, în raport de criteriile de individualizare prevăzute sub art.72 Cod penal 1969 și art.74 Cod penal, s-a considerat că legea veche este mai favorabilă deoarece prevede posibilitatea suspendării condiționate a executării pedepsei, conform art.81-83, cuantum și modalitate de executare apreciate ca fiind suficiente pentru asigurarea funcției retributive, reinserției sociale cât și protejării interesului public raportat la lipsa antecedentelor penale, asigurarea întreținerii a doi copii minori și cuantumul prejudiciului produs avutului personal.

O astfel de interpretare a dispozițiilor art.5 Cod penal privind aplicarea legii mai favorabile până la judecarea definitivă a cauzei, nu poate însă atrage reformarea hotărârii atacate și reanalizarea situației inculpatei M____ A______ G________, la al doilea grad de jurisdicție în sensul motivelor de reformare invocate de parchet.

Acestea avându-se în vedere că judecata în primă instanță și deliberarea asupra fondului cauzei s-au finalizat la 08.05.2014, criteriul aprecierii pe instituții separate, în alegerea legii penale mai favorabile conform art. 5 Cod penal, corespunde întocmai practicii instanțelor judecătorești, inclusiv deciziilor pronunțate pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală de către ÎCCJ - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală (Decizia nr. 2 din 14 aprilie 2014) iar Decizia nr.265/06.05.2014 a Curții Constituționale a devenit obligatorie, conform art.31 din Legea nr.47/1992, modificată, abia la 20.05.2014, când s-a publicat în M. Of. al României Partea I nr.372/2014.

Critica vizând determinarea cuantumului pedepsei de executare, este însă întemeiat.

Într-adevăr, ambele legi penale intervenite până la judecata definitivă a prezentei cauze, respectiv art.350 alin.6 Cod proc. penală abrogat rap. la art.88 Cod penal 1969 și art.393 alin. 2 Cod proc. penală rap. la art.72 NCP, impun obligativitatea ca la rezolvarea acțiunii penale, în caz de condamnare, indiferent de felul sau modalitatea de executare a pedepsei stabilite, să se dispună computarea perioadei în care persoana inculpată a fost supusă unei măsuri preventive privative de libertate.

Din materialul de urmărire penală se constată că în cursul urmării penale inculpata M____ A______ G________ a fost reținută 24 de ore, (17.09.2013 orele 15,00 – 18.09.2013 orele 15,00), măsura preventivă fiind dispusă prin Ordonanța de reținere emisă la 17 septembrie 2013 de Poliția Municipiului Ploiești - Biroul Investigații Criminale (fila 57dup).

În atare situație, față de normele penale anterior citate, care sunt de strictă interpretare, rezultă că sub acest aspect, sentința primei instanțe este nelegală, impunându-se admiterea apelului exercitat de parchet, desființarea acesteia în parte, în latură penală și pronunțarea unei noi hotărâri prin care în conformitate cu art.421 pct.2 lit.a Cod proc. penală se va dispune computarea duratei reținerii anterior menționate, din pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată inculpatei intimate.

Restul dispozițiilor hotărârii atacate se vor menține, constatându-se că sunt juste și conforme legii.

Văzând și prevederile art.275 alin.3 Cod proc. penală ce reglementează suportarea cheltuielilor judiciare avansate de stat, inclusiv cu asigurarea asistenței juridice obligatorii în cazul inculpatului trimis în judecată pentru infracțiuni sancționate cu închisoarea mai mare de 5 ani,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite apelul declarat de P________ DE PE L____ JUDECĂTORIA PLOIEȘTI împotriva sentinței penale nr. 1496 din 08 mai 2014 pronunțată de Judecătoria Ploiești, privind pe inculpata M____ A______ G________ fiica lui V_____ și A____, născută la data de 23 ianuarie 1990, domiciliată în municipiul Ploiești, _________________, județul Prahova.

Desființează în parte, în latură penală, sentința primei instanțe și pronunță o nouă hotărâre în sensul că potrivit art. 72 alin. 1 Cod penal compută din durata pedepsei aplicate inculpatei M____ A______ G________ reținerea pentru 24 de ore, în baza ordonanței de reținere din 17 septembrie 2013 emisă de Poliția Municipiului Ploiești – Biroul Investigații Criminale, respectiv de la 17 septembrie 2013 orele 15:00 până la 18 septembrie 2013 orele 15:00.

Menține în rest dispozițiile sentinței.

Cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.

Dispune plata sumei de 200 lei reprezentând onorariu avocat din oficiu desemnat pentru intimata inculpată M____ A______ G________, din fondul Ministerului Justiției în contul Baroului Prahova.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 04 noiembrie 2014.

Președinte, Judecător,

N________ E____ S______ C________ I____

Grefier,

M_______ G____

Red. NE

Tehnored.RV

3 ex./05.12.2014

Dosar fond nr. XXXXXXXXXXXXXX Judec. Ploiești

Judec. fond I______ G________

Operator de date cu caracter personal

Notificare nr. 3113/2006