R O M Â N I A

JUDECĂTORIA D___, JUDEȚUL HUNEDOARA

D___, _____________________. 35

Tel:0254 xxxxxx/ Fax: 0254 xxxxxx / e-mail judecatoria.deva@just.ro

---

operator de date cu caracter personal nr. 4259

prezentul document conține date cu caracter personal aflate sub incidența Legii nr. 677/2001

DOSAR NR. XXXXXXXXXXXXX

SENTINȚA CIVILĂ NR. 1621/2013

Ședința publica din data de: 25 martie 2013

Instanța constituita din :

PREȘEDINTE: U___ G_______ M____

Grefier: M_______ G_______

Pe rol fiind judecarea plângerii civile formulată de petenta __________________________ IPURL, împotriva procesului verbal de constatare a contravenției încheiat de intimata DIRECȚIA G_______ A FINANȚELOR PUBLICE HUNEDOARA -ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI D___.

La apelul nominal făcut în ședința publică la prima strigare a cauzei reprezentanta petentei av. A_____ D______, lipsind intimata .

Procedura de citare a fost îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care:

S-a constat că la dosar prin serviciul registratură în data de 21.03.2013 a fost depus de la ORC certificatul constatator privind pe _________________ D___. Tot prin serviciul registratură în data de 25.03.2013 intimatul a depus note de ședință în două exemplare și înscrisuri.

Instanța a comunicat un exemplar de pe notele de ședință reprezentantei petentei.

Reprezentanta petentei a arătat că nu mai are alte cererii de formulat și probe de încuviințat și a solicitat judecarea cauzei în fond.

Instanța de judecată, în temeiul art. 159¹ al.3 Cod procedură civilă, astfel cum a fost modificat prin Legea 202/2010, verificând din oficiu competența generala, materială și teritorială a Judecătoriei D___ în a soluționa prezenta cauza, a constatat că este competență general, material și teritorial. Având în vedere că au fost administrate înscrisurile necesare soluționării cauzei, iar părțile nu au formulat alte cereri și nu au solicitat încuviințarea sau administrarea altor probatorii, a constatat cauza în stare de judecată și a acordat cuvântul pe excepția invocată de petent și pe în fondul cauzei.

Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul.

Reprezentanta petentului solicită admiterea excepției lipsei calității de reprezentant a societății aflate în lichidare, întrucât nu a primit hotărârea de numire în calitate de lichidator, nu a depus semnătura la registrul comerțului și nu a preluat atribuțiile administratorului.

Pe fond solicită admiterea plângerii astfel cum a fost formulată și precizată, anularea procesului verbal de contravenție întrucât fapta sancționată nu există, iar în subsidiar înlocuirea sancțiunii cu avertisment, fără cheltuieli de judecată.

A depus concluzii scrise pe care le-a susținut oral în fața instanței.

Instanța, în conformitate cu disp. art. 150 C.proc.civ., socotindu-se lămurită, a reținut cauza spre soluționare.

INSTANȚA

Deliberând constată:

Asupra plângerii de față:

Prin plângerea formulată și înregistrată pe rolul Judecătoriei D___ sub nr. XXXXXXXX/08.10.2012, petenta __________________________ IPURL a solicitat în contradictoriu cu intimata Direcția G_______ a Finanțelor Publice Hunedoara, ca prin hotărârea ce se va pronunța în principal să se dispună anularea procesului-verbal de contravenție _______/2009 nr. xxxxxxx/19.09.2012 și exonerarea sa de la executarea sancțiunii și în subsidiar, înlocuirea amenzii aplicate cu avertisment.

În motivarea plângerii, în esență, petenta a arătat că fost sancționata contravențional, în calitate de lichidator, pe motiv că nu ar fi depus la timp declarațiile fiscale 100 pentru _________________ aflată în lichidare. A mai arătat că figurează în calitate de lichidator pentru mai multe firme din județ printre care și pentru _________________, în conformitate cu dispozițiile art. 362 alin. 2 din Legea 31/1990 și, dată fiind situația acestei societăți, adică starea ei de inactivitate, este excesivă sancționarea sa pentru faptul că nu a depus declarațiile fiscale, declarații care nu pot fi întocmite fără a dispune de documente financiar-contabile ale firmei respective. În acest sens a precizat că de la data numirii sale și până în prezent, nu a intrat în posesia vreunui document contabil al societății, în ciuda demersurilor pe care le-a făcut.

În aceste condiții, a apreciat că nu a preluat nici atributele fostului administrator și nu a devenit reprezentantul legal al societății, întrucât nu și-a depus semnătura la Registrul Comerțului și nu a putut încheia bilanțul de început de lichidare, conform dispozițiilor art. 252 alin. 2 și art. 253 alin. 3 din Legea 31/1990.

În ce privește subsidiarul formulat, a precizat că atâta timp cât bugetul de stat nu a fost prejudiciat cu nimic, ceea ce denotă circumstanțe personale favorabile și față de pericolul social concret al faptei, se poate aplica o sancțiune mai ușoară, respectiv avertisment, fiind îndeplinite cerințele prevăzute de art. 21 alin. 3 din OG 2/2001.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 5, art. 7, art. 11 alin. 1, art. 13 alin. 2, art. 20 și art. 21 alin. 3 din OG 2/2001, art. 252 și art. 253 din Legea 31/1990.

Petentul a anexat plângerii copia procesului-verbal de contravenție contestat și copia plicului de corespondență.

Intimata Direcția G_______ a Finanțelor Publice Hunedoara a formulat întâmpinare (f. 10), prin care a solicitat respingerea plângerii formulată de petent.

În motivarea întâmpinării, în esență, intimata a arătat că apărările formulate de petent în sensul că societatea _________________ se află în lichidare, că nu desfășoară activitate și că actele contabile nu au fost predate lichidatorului, sunt nefondate. Astfel, a precizat că _________________ avea obligația de a depune declarațiile prevăzute de lege, obligație ce-i revenea petentului în calitate de lichidator. Totodată, a mai arătat că în contradicție cu dispozițiile art. 219 din OG 92/2003, petentul nu a înțeles să-și îndeplinească obligațiile declarative în termenul legal după ce a fost notificat prin adrese trimise prin poștă, motiv pentru care s-a procedat la sancționarea sa. În ce privește obligația de declarare a subliniat că aceasta subzistă atâta timp cât nu a fost urmată procedura de aprobare a regimului de declarare derogatoriu reglementată de art. 81 din OG 92/2003 și Ordinul ANAF nr. 1221/2009.

În drept, au fost invocate dispozițiile OG 2/2001 și OG 92/2003.

Intimata a anexat întâmpinării copia procesului-verbal de contravenție și actele care au stat la baza întocmirii lui.

Petenta a formulat raspuns la intampinare si precizare a plângerii contravenționale (f. 19), prin care a susținut că sunt nefondate apărările formulate de intimată prin întâmpinarea depusă la dosar si totodata a invocat lipsa caracterului contraventional al faptei, respectiv situatia cazului fortuit, iar prin notele de sedinta depuse la dosar(f.48), a invocat pe lângă motivele arătate în cererea introductivă, ca motive de anulare a actului sancționator, lipsa calității sale de reprezentant a societății aflate în lichidare, respectiv de subiect activ al faptei contravenționale față de dispozițiile art. 252 din Legea 31/1990 și lipsa caracterului contravențional al faptei, respectiv situația cazului fortuit reglementată de art. 11 din OG 2/2001. În acest sens, a susținut că în raport de dispozițiile art. 252 din Legea 31/1990, atâta timp cât nu a depus semnătura în registrul comerțului, nu exercită funcția de lichidator al firmei situație în care nu a preluat atribuțiile administratorului. În ce privește cazul fortuit, a subliniat că se circumscrie acestui caz refuzul firmei aflate în dizolvare, pentru care a fost numită în calitate de lichidator, de a-i comunica documentele financiar contabile pe ultimii 3 ani înainte de numirea lichidatorului, documente absolut necesare întocmirii situației financiare anuale pentru a căror nedepunere a fost sancționată contravențional.

Prin notele de ședință depuse la dosar (f. 46), intimata a subliniat că în speță nu este incident cazul fortuit ca element ce înlătură caracterul ilicit al faptei. În acest sens a subliniat că și în ipoteza în care petentul s-ar fi aflat în situația în care, pentru un termen scurt, nu a avut acces la o parte sau la toate datele economico fiscale ale _________________, totuși acesta avea posibilitatea depunerii declarațiilor inițial pe zero și apoi eventual să corecteze aceste declarații, aspect prevăzut de art. 84 din OG 92/2003.

Plângerea a fost formulată în termenul legal, potrivit art. 31 alin.1 din OG 2/2001, modificată și este scutită da plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, conform art. 36 din același act normativ.

În cauză au fost încuviințate și s-au administrat probe cu înscrisuri si proba testimoniala.

Analizând plângerea de față prin prisma motivelor invocate, a probelor administrate și a apărărilor formulate, instanța reține următoarele:

Prin procesul-verbal de constatare a contravenției _______/2009 nr. xxxxxxx/19.09.2012, ora 16,30, petenta __________________________ IPURL a fost sancționata contravențional cu amendă în cuantum de 1000,00 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzută de art. 219 alin. 1 lit. b din OG 92/2003 și sancționată de art. 219 alin. 2 lit. d din același act normativ – reținându-se în sarcina acesteia că în urma controlului efectuat la data de 19.09.2012, ora 16,30 la _________________ în localitatea D___, Aleea Viitorului, ____________, jud. Hunedoara și în urma verificării evidenței fiscale s-a constatat că începând cu data de 13.06.2008 societatea a fost preluată în administrare de către lichidatorul persoană juridică __________________________ IPURL care nu a depus următoarele declarații: declarațiile 100 pentru lunile 03, 06, 09, 12 din anii 2009-2011.

Verificând, potrivit art. 34 alin. 1 din OG 2/2001, legalitatea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța reține că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.

Criticile formulate de petenta privind lipsa calității sale de subiect activ al contravenției, nu pot fi primite.

Astfel, potrivit art. 81 alin. 3 lit. d din OG 92/2003, obligația lichidatorului de a depune la termenele legale declarații fiscale se menține și în situația în care pentru obligația fiscală nu rezultă, în perioada de raportare, sume de plata, dar exista obligația declarativă, conform legii. Ori, având în vedere că din data de 13.06.2008, petenta a fost desemnata în calitate de lichidator judiciar pentru _________________, ocazie cu care s-a dispus și înregistrarea sa în registrul comerțului, se va reține că din acel moment, în calitate de lichidator, a preluat toate drepturile și obligațiile societății în lichidare. Prin urmare, acesta are calitatea de contravenient.

Este adevărat că dispozițiile art. 252 din Legea 31/1990 prevăd următoarele – „Pentru lichidarea și repartizarea patrimoniului social, chiar dacă în actul constitutiv se prevăd norme în acest scop, sunt obligatorii următoarele reguli: a) până la preluarea funcției de către lichidatori, administratorii și directorii, respectiv membrii directoratului, continuă să-și exercite atribuțiile, cu excepția celor prevăzute la art. 233; b) actul de numire a lichidatorilor, menționând puterile conferite acestora sau sentința care îi ține locul, precum și orice act ulterior care ar aduce schimbări cu privire la persoana lor sau la puterile conferite trebuie depuse, prin grija lichidatorilor, la oficiul registrului comerțului, pentru a fi înscrise de îndată și publicate în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a.

(2) Numai după îndeplinirea formalităților de la alin. (1) lichidatorii vor depune semnătura lor în registrul comerțului și vor exercita această funcție”. Însă, în speță, atâta timp cât petenta nu a făcut dovada contrarie, iar din extrasul RECOM rezultă fără dubiu că a fost desemnat în calitate de lichidator al _________________, susținerile în sensul că nu ar fi devenit reprezentantul legal al societății sunt nefondate.

Pe de altă parte, potrivit art. 253 alin. 3 din Legea 31/1990 lichidatorii sunt datori, îndată după preluarea funcției, ca împreună cu directorii și administratorii, respectiv cu membrii directoratului societății, să facă un inventar și să încheie un bilanț, care să constate situația exactă a activului și pasivului societății, și să le semneze. Ori din interpretarea acestui text rezultă că legiuitorul a stabilit în sarcina lichidatorului o obligație și nu o facultate cu privire la constatarea situației exacte a patrimoniului societății în lichidare. Aceasta cu atât mai mult cu cât potrivit art. 237 alin. 7 din Legea 31/1990 la data desemnării petentului în calitate de lichidator, s-a stabilit și remunerația sa și modalitatea de achitare.

Nu pot fi primite nici susținerile petentei referitoare la existența unui caz fortuit datorat neintrării în posesia documentelor financiar-contabile ale firmei în faliment. Potrivit art. 11 alin. 1 din OG 2/2001 – „(1) Caracterul contravențional al faptei este înlăturat în cazul … cazului fortuit, dacă are legătura cu fapta săvârșită”. Or, din interpretarea teleologică a acestui text legal rezultă că prin caz fortuit se înțelege o împrejurare de fapt imprevizibilă și de neînlăturat care determină cauzal sau contribuie astfel la producerea rezultatului păgubitor al faptei. Însă, în speță, atâta timp cât în calitate de lichidator, avea obligația de a depune diligențele necesare pentru a intra în posesia acelor documente în vederea îndeplinirii obligațiilor legale și de a verifica activitatea societății intrate în insolvență, susținerea ulterioară în sensul că nu a intrat în posesia acestora nu se circumscrie noțiunii de caz fortuit.

Pe fondul cauzei, în prealabil, instanța reține că, deși OG 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că acesta face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.

Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga Taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).

Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).

Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din OG 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A_____ v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007).

Prin urmare, procesul verbal de contravenție se bucură de o prezumție relativă de veridicitate și autenticitate, care este permisă de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care contravenientului i se asigură accesul la justiție și dreptul la un proces echitabil, în sensul Convenției Europene a Drepturilor Omului.

Potrivit art. 81 alin. 1 din OG 92/2003 – „ Declarația fiscală se depune de către persoanele obligate potrivit Codului fiscal, la termenele stabilite de acesta”, iar potrivit art. 219 alin. 1 lit. b din același act normativ – „(1) Constituie contravenții următoarele fapte:… b) neîndeplinirea la termen a obligațiilor de declarare prevăzute de lege, a bunurilor și veniturilor impozabile sau, după caz, a impozitelor, taxelor, contribuțiilor și a altor sume, precum și orice informații în legătură cu impozitele, taxele, contribuțiile, bunurile și veniturile impozabile, dacă legea prevede declararea acestora”.

În ce privește temeinicia actului sancționator, în prealabil, instanța constată că atâta timp cât petenta nu a negat existența faptei reținute în sarcina sa și nu a probat împrejurarea că la data constatării faptei, în calitate de lichidator a depus declarațiile fiscale pentru societatea în lichidare la organul fiscal competent, procesul-verbal de contravenție constituie o dovadă suficientă a vinovăției acesteia. Astfel, întrucât în speță, petenta nu a înțeles să facă proba contrară celor reținute în procesul verbal sau să susțină existența unei alte situații de fapt decât cea descrisă în acesta, prezumția de temeinicie a actului sancționator nu a fost răsturnată.

Pentru săvârșirea contravenției reținute, agentul constatator a aplicat petentei o amendă contravențională în cuantum de 1000,00 lei, fiind vorba de minimul prevăzut de art. 219 alin. 2 lit. d din OG 92/2003.

Potrivit art. 7 alin. 3 din OG 2/2001 instanța poate înlocui sancțiunea amenzii cu sancțiunea avertismentului, chiar dacă actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției nu prevede această sancțiune. În acord cu aceste dispoziții legale, se va reține că această măsură poate fi dispusă numai dacă anumite circumstanțe de ordin personal sau real demonstrează că fapta concretă este de gravitate redusă.

Asemenea circumstanțe sunt considerate de instanță lipsa unui prejudiciu patrimonial creat, întrucât din actele dosarului nu reiese neîndeplinirea vreunei obligații de plată prevăzute de legislația fiscală, împrejurare ce conduce la concluzia că petenta nu a urmărit să se sustragă de la obligația stabilită în sarcina sa, cât și pasivitatea de care a dat dovadă organul fiscal competent care, doar începând cu data de 19.09.2012 a făcut verificări cu privire la societatea în lichidare, cu toate că pentru aceasta nu erau depuse declarații fiscale încă din anul 2009.

Se va reține sub acest aspect și faptul că organul fiscal a transmis mai multe notificări pentru depunerea declarațiilor fiscale prevăzute de lege, însă toate aceste notificări au fost transmise societății în lichidare și nu lichidatorului judiciar, astfel încât petentei nu i-au fost aduse la cunoștință aceste obligații, iar intimata nu a procedat la informarea corespunzătoare a subiecților de drept cărora li se adresează legislația fiscală încălcată. Mai mult, legislația fiscală, prin modificările succesive aduse prevederilor inițiale, nu îndeplinește întrutotul condițiile de previzibilitate și accesabilitate statuate de jurisprudența europeană, fiind de natură a crea confuzii subiectelor de drept cărora li se adresează.

Totodată, din actele atașate dosarului în susținerea plângerii, reiese că lichidatorul a transmis o amplă corespondență către reprezentanții societății în lichidare pentru obținerea documentelor contabile necesare desfășurării activității sale de lichidator judiciar. Mai mult, conform înscrisului de la f. 27 dosar, lichidatorul a solicitat informații AFP și comunicarea ultimului bilanț contabil depus de societate, adresă care a rămas fără răspuns din partea organelor administrative ale statului.

În consecință, instanța apreciază că se impune o reindividualizare a sancțiunii aplicate prin înlocuirea amenzii contravenționale cu sancțiunea „avertisment”, apreciind că scopul aplicării sancțiunii poate fi atins și prin aplicarea sancțiunii celei mai ușoare. Numai în acest fel putem spune că se asigură proporționalitatea între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne prejudiciat prin acțiuni antisociale și respectarea dreptului de proprietate și la apărare al persoanei sancționate contravențional.

De asemenea, în temeiul art. 38 alin. 3 din OG 2/2001 pentru executarea sancțiunii avertismentului, se va atenționa petenta asupra pericolului social al faptelor și i se va recomanda ca, pe viitor, să respecte dispozițiile legale în materie.

Prin urmare, pentru cele ce preced, plângerea formulată de petenta va fi admisă în parte, în sensul că se va dispune înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale aplicate prin procesul-verbal de contravenție contestat, cu avertisment.

Având în vedere dispozițiile art. 47 din OG 2/2001 raportat la art. 274 Cod procedură civilă, instanța nu va acorda cheltuieli de judecată, deoarece nu au fost solicitate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Admite in parte plângerea contravențională formulată de petenta S.C. E___ Q______ INSOLVENCY IPURL, cu sediul în municipiul D___, ____________________.H3, demisol, județul Hunedoara, în contradictoriu cu intimata DIRECȚIA G_______ A FINANȚELOR PUBLICE HUNEDOARA - ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI D___, cu sediul în municipiul D___, ____________________.H3, parter, județul Hunedoara, si in consecinta:

Inlocuieste amenda de 1000 lei aplicata petentei prin procesul verbal de contraventie _______/2009 nr. xxxxxxx incheiat la data de 19.09.2012 cu sanctiunea contraventionala ,,Avertisment”.

Atenționează petenta asupra pericolului social al faptei și îi recomandă ca, pe viitor, să respecte dispozițiile legale în materie.

F___ cheltuieli de judecată.

Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședința publică din data de 25.03.2013.

PREȘEDINTE, GREFIER,

U___ G_______ M____ M_______ G_______

Red. UGM/MG

4 ex. - 22.04.2013.