Dosar nr. XXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

TRIBUNALUL IALOMIȚA - SECȚIA CIVILĂ

DECIZIA CIVILĂ NR. 1031 A

Ședința publică din data de 12 Noiembrie 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE : R_____ M______ I______

Judecător : L_____ M_______

Grefier : D______ C________

Pe rol examinarea apelului în C_________ administrativ și fiscal declarat de apelantul M___________ FETEȘTI PRIN PRIMAR - POLIȚIA LOCALĂ FETEȘTI, în contradictoriu cu intimatul M____ V_____, împotriva sentinței civile nr. 392/22.04.2015 a Judecătoriei Fetești, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție ________, nr. xxxxxxx/13.12.2014.

La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimatul, lipsind apelantul .

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează că apelul a fost declarat în termen și motivat, apelantul solicitând judecarea cauzei în lipsă. Intimatul a depus întâmpinare.

Întrebat fiind, intimatul învederează că nu are excepții de invocat sau cereri de formulat.

Tribunalul, în temeiul art. 476(2) din Nodul Cod de Procedură Civilă, având în vedere că în apel nu s-au solicitat alte probe, față de caracterul devolutiv al apelului, se consideră lămurit asupra împrejurărilor de fapt și temeiurilor de drept și acordă cuvântul în combaterea motivelor de apel.

Intimatul solicită respingerea apelului și menținerea sentinței de fond ca legală și temeinică.

Dezbaterile declarându-se închise, cauza rămâne în pronunțare.

După deliberare.

T R I B U N A L U L

Asupra apelului în contencios administrativ de față;

Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Fetești, la data de 08.01.2015, sub numărul XXXXXXXXXXX, petentul M____ V_____, domiciliat în __________________________________ D________, ____________________, județul Călărași, CNP – xxxxxxxxxxxxx, în contradictoriu cu intimata POLIȚIA LOCALĂ FETEȘTI DE PE LÂNGĂ P_______ M___________ FETEȘTI, a solicitat instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună admiterea plângerii și pe cale de consecință anularea procesului-verbal de constatare a contravenției ________ nr. xxxxxxx/15.12.2014 și exonerarea sa de la plata amenzii contravenționale.

Soluționând cererea, prin sentința civilă nr. 392/22.04.2015 Judecătoria Fetești a admis în parte plângerea, dispunând înlocuirea sancțiunea cu amendă contravențională în cuantum de 200 lei aplicată prin procesul verbal de constatare a contravenției ________ nr. xxxxxxx încheiat la data de 15.12.2014 cu sancțiunea „avertisment”, fiind menținute celelalte dispoziții ale procesului verbal.

Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a avut în vedere următoarele considerente :

Prin procesul-verbal de constatare a contravenției ________ nr. xxxxxxx/15.12.2014 (fila 4), petentul M____ V_____ a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 200 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 100 alin. 1 lit. f din Legea nr. 448/2006, privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, republicată prin O.U.G. nr. 86/2008, reținându-se că la data de 13.12.2014, în jurul orei 15,40, petentul a parcat autoturismul marca Dacia N___ cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX, pe locul destinat persoanelor cu handicap, situat în parcarea auto a magazinului Penny Market Fetești, fără a avea afișat semnul distinctiv pentru persoane cu handicap.

În urma verificării potrivit art. 34 din O.G. nr.2/2001, instanța a constatat că plângerea a fost formulată în termenul legal de 15 zile de la data înmânării procesului verbal de constatare a contravenției, procesului verbal contestat, fiind întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 17 din O.G. 2/2001, cuprinzând toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității absolute.

În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal, instanța a avut în vedere că potrivit art. 100 alin. 1 lit. f din Legea nr. 448/2006, privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, parcarea altor mijloace de transport pe locurile de parcare adaptate, rezervate și semnalizate prin semn internațional pentru persoane cu handicap, constituie contravenție și se sancționează cu amendă de la 200 lei la 1.000 lei.

În continuare, instanța a reținut aplicabilitatea în materie contravențională a art. 6 parag. 2 CEDO referitor la prezumția de nevinovăție care trebuie recunoscută oricărei persoane împotriva căreia s-a formulat o acuzație penală. Pentru a aprecia astfel, instanța are în vedere jurisprudența constantă a Curții Europene a Drepturilor Omului potrivit căreia noțiunea de ,,materie penală,, are un caracter autonom care nu se confundă cu sensul atribuit materiei penale din dreptul intern. În acest sens, Curtea de la Strasbourg a stabilit în cauza Ozturk contra Germaniei trei criterii pentru calificarea unei materii ca fiind penală, criterii ce nu trebuie întrunite în mod cumulativ respectiv : calificarea faptei din dreptul intern, natura faptei incriminate (gradul de aplicabilitate al normei ) și natura și gravitatea sancțiunii aplicabile.

Curtea de la Strasbourg a statuat că deși contravențiile nu sunt reglementate în domeniul dreptului intern ca fiind de natură penală, ele intră în sfera “acuzației în materie penală,, deoarece, pe de o parte, norma legală încălcată se adresează tuturor cetățenilor și nu unui grup anume care să posede un statut special ( Cauza Ozturk c Germaniei), iar pe de altă parte , sancțiunile aplicabile au caracter de prevenire și pedepsire ( Cauza Lauko c Slovaciei).

Prin urmare, se impune respectarea tuturor exigențelor art. 6 din Convenție, iar administrarea probelor trebuie privită în lumina paragrafelor 2 și 3 ale articolului menționat care consacră principiul prezumției de nevinovăție și implică, printre altele faptul că dubiul profită celui acuzat.

Pe de altă parte însă, procesul-verbal de constatare a contravenției a fost încheiat pe baza constatărilor personale ale agentului constatator, motiv pentru care în conformitate cu dreptul intern se bucură de prezumția de legalitate și temeinicie până la proba contrară. Reglementarea și aplicarea unei astfel de prezumții deși are ca efect limitarea prezumției de nevinovăție garantată de art. 6 par. 2 din CEDO prin aceea că inversează sarcina probei, nu este contrară acesteia. În acest sens, în jurisprudența constantă a Curții Europene a Drepturilor Omului s-a stabilit că dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenție, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku contra Franței, cauza Vastberga Taxi Aktiebolag și Vulic contra Suediei).

Forța probantă a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni contra Franței).

Instanța a mai avut în vedere și decizia de inadmisibilitate pronunțată de Curtea de la Strasbourg în cauza I___ P__ c României (28 iunie 2011) prin care a statuat că admisibilitatea probelor constituie în primul rând o chestiune reglementată de dreptul intern și, ca regulă generală, cade în competența instanțelor naționale să se pronunțe asupra probelor pe care le administrează. Potrivit Convenției, rolul Curții este de a stabili dacă întreaga procedură, incluzând modul în care proba a fost obținută, este echitabilă (a se vedea Doorson c. Țărilor de Jos, 26 martie 1996, par. 67; V__ Mechelen și alții c Țărilor de Jos, 23 aprilie 1997, par. 50).

Astfel, dacă instanța națională îi oferă petentului cadrul necesar pentru a-și expune cauza în condiții de egalitate cu partea adversă, cade exclusiv în sarcina părții responsabilitatea modalității efective în care a înțeles să uzeze de drepturile sale procedurale. Instanța națională poate pronunța o hotărâre numai pe baza probelor depuse de agentul constatator, în condițiile în care petentului i s-a dat pe tot parcursul procesului posibilitatea de a-și dovedi afirmațiile.

Din ansamblul materialului probator administrat în cauză, instanța a constatat că petentul nu a reușit să înlăture prezumția de legalitate și temeinicie de care beneficiază procesul-verbal nereușind să combată cele consemnate în cuprinsul actului de constatare a contravenției, petentul necontestând faptul că a parcat autoturismul personal pe locul destinat persoanelor cu handicap, fără a avea afișat semnul distinctiv pentru persoane cu handicap, ci doar a explicat faptul că a parcat autoturismul în acea zonă deoarece nu avea nici un loc de parcare liber.

Față de cele expuse, fiind îndeplinite cumulativ elementele constitutive ale faptei contravenționale reținută în sarcina petentului, respectiv cea prevăzută de art. 100 alin. 1 lit. f din Legea nr. 448/2006, privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, iar conduita acestuia situându-se în sfera ilicitului contravențional, instanța a constatat că forța probantă a procesului verbal atacat nu a fost înlăturată, el bucurându-se în continuare de prezumția de legalitate și temeinicie instituită de lege în favoarea sa.

Cât privește individualizarea sancțiunii ce i-a fost aplicată petentului, instanța a reținut că potrivit art. 21 din O.G. nr. 2/2001, sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal contestat.

Totodată, instanța de fond a avut în vedere și faptul că la aplicarea oricărei sancțiuni trebuie avută în vedere regula proporționalității între fapta comisă și consecințele săvârșirii ei, aceasta fiind una dintre cerințele impuse prin jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului în materia aplicării oricăror măsuri restrictive de drepturi (cauza Handyside împotriva Marii Britanii si Muller împotriva Elvetiei). Mai mult, orice sancțiune juridică, inclusiv cea contravențională, nu reprezintă un scop în sine, ci un mijloc de reglare a raporturilor sociale, de formare a unui spirit de responsabilitate iar pentru aceasta nu este nevoie ca în toate cazurile să se aplice sancțiunea amenzii. Sancțiunile juridice reprezintă modalități de prevenire a săvârșirii de fapte ilicite și de educare a persoanelor vinovate. În consecință, scopul sancțiunilor contravenționale se poate realiza și prin aplicarea unei măsuri de atenționare a contravenientului, fără obligarea acestuia la plata unei amenzi , ca sancțiune corelată unor contravenții cu grad sporit de pericol social.

În speță, instanța a apreciat că, raportat la împrejurările comiterii faptei –numărul redus de locuri de parcare, la gradul redus de pericol social al acesteia și având în vedere faptul că petentul a avut o atitudine de recunoaștere a faptei contravenționale săvârșite, aplicarea unei sancțiuni nepecuniare este suficientă pentru a-i atrage acestuia atenția asupra necesității respectării pe viitor a normelor care reglementează protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, astfel încât, în temeiul art. 34 din OG 2/2001, a admis în parte plângerea contravențională și a dispus înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale în cuantum de 200 lei, aplicată prin procesul-verbal de constatare a contravenției ________ nr. xxxxxxx încheiat la data de 15.12.2014, cu sancțiunea avertisment.

Împotriva acestei soluții a declarat apel MUNICIPIUL FETEȘTI PRIN PRIMAR , criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate, solicitând rejudecarea cauzei, respingerea plângerii formulate și menținerea sancțiunii aplicate prin procesul verbal de contravenție.

În dezvoltarea motivelor de apel, petentul arată că, deși instanța reține aplicabilitatea în materie contravențională a art. 6 paragraf 2 CEDO, iar prin dovezile administrate a fost răsturnată prezumția de nevinovăție a petentului, instanța a înlocuit sancțiunea amenzii aplicată prin procesul verbal contestat, cu sancțiunea avertismentului, reținând că nu este proporțională cu gravitatea faptei.

Legal citat, intimatul a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului și menținerea sentinței de fond , ca legală și temeinică.

Tribunalul, analizând hotărârea ce face obiectul apelului de față, în raport de criticile formulate, susținerile părților, actele și lucrările dosarului, dispozițiile legale incidente, dispozițiile art. 476 și următoarele din Noul Cod de procedură civilă, constată că apelul este fondat pentru următoarele considerente:

Art.7 din O.G. 2/2001 prevede posibilitatea aplicării sancțiunii avertismentului, chiar și în situația în care actul normativ de sancționare a contravenției nu prevede expres această sancțiune, pentru a permite în acest mod sancționarea faptelor de o gravitate redusă și cu luarea în considerare și a altor criterii de individualizare decât limitele sancțiunii pecuniare.

În ceea ce privește analiza sancțiunii stabilite în procesul-verbal, art.5 alin.5 din O.G.2/2001 prevede că aceasta trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite iar art. 21 alin. 3 din același act normativ prevede că „sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de lege și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal de contravenție".

Potrivit art.100 alin.1 lit.f din Legea nr.448/2006 privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, constituie contravenție parcarea altor mijloace de transport pe locurile de parcare adaptate, rezervate și semnalizate prin semn internațional pentru persoane cu handicap, fapta fiind sancționată cu amendă de la 200 lei la 1.000 lei și ridicarea mijlocului de transport de pe locul de parcare respectiv.

Fapta intimatului petent nu poate fi considerată ca fiind lipsită de pericol social deoarece prin comportamentul abuziv acesta a nesocotit drepturile persoanelor cu handicap, fapta sa fiind de natură să pună aceste persoane într-o situație dificilă, căutarea unui alt loc de parcare decât cel destinat special lor, ocupat de persoane neîndreptățite, fiind mult mai grea pentru ele.

De asemenea, prin fapta sa intimatul a dat dovadă de lipsă de simț civic și de indiferență față de semenii săi cărora, din cauza handicapului pe care îl au, sunt lipsiți de abilitățile de a desfășura în mod normal activități cotidiene, necesitând măsuri de protecție în sprijinul recuperării, integrării și incluziunii sociale.

Totodată, se reține că, față de fapta contravențională reținută în sarcina intimatului petent, acestuia i s-a aplicat sancțiunea amenzii în limita minimă prevăzută de lege.

Reținând așadar că, față de pericolul concret al contravenției și față de împrejurările în care aceasta a fost săvârșită, sancțiunea amnezii minime aplicată prin procesul verbal de contravenție a fost corect individualizată, în speță nu se impunea înlocuirea acestei sancțiuni cu cea a avertismentului, critica sentinței de fond în acest sens fiind fondată.

Pentru considerentele reținute tribunalul apreciază apelul ca fiind fondat, urmând să îl admită și să schimbe în tot sentința apelată, în sensul respingerii plângerii contravenționale ca fiind neîntemeiată.

Văzând și dispozițiile art.634 alin.1 pct.4 cod procedură civilă,

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

În baza art. 480 alin. 2 N.C.pr.civ. admite apelul declarat de apelanta pârâtă MUNICIPIUL FETEȘTI PRIN PRIMAR, cu sediul în mun. Fetești, _____________________, ______________, ________________ Ialomița, împotriva sentinței civile nr. 392/22.04.2015 a Judecătoriei Fetești, pe care o schimbă în tot și , în consecință :

Respinge plângerea contravențională formulată de petentul M____ V_____, domiciliat în __________________________________ D________, ____________________, județul Călărași, CNP – xxxxxxxxxxxxx, în contradictoriu cu pârâtul MUNICIPIUL FETEȘTI PRIN PRIMAR – POLIȚIA LOCALĂ , ca neîntemeiată .

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică, azi, 12 Noiembrie 2015 .

Președinte, R_____ M______ I______		Judecător, L_____ M_______
	Grefier, D______ C________

Red. IRM/Tehnored. CD/ 4 ex/ 03.12.2015

Judec.fond IGC / Judec. Fetești