Completul compus din:

PREȘEDINTE - R_____ M____ E____ C____

Judecător - A____ D_____

Grefier - C______ L____

Pe rol fiind judecarea apelului în materia C_________ administrativ și fiscal formulat de apelanta-reclamantă ___________________, cu sediul în Ardusat, ________________________, jud. Maramureș, împotriva sentinței civile nr. 519/14.04.2015 pronunțată de Judecătoria Satu M___ în dosar nr. XXXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimata-pârâtă DIRECȚIA SANITARĂ VETERINARĂ ȘI PENTRU SIGURANTA ALIMENTELOR, CU SEDIUL ÎN Satu M___, _________________________, jud. Satu M___, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.

La apelul nominal făcut în ședința publică de azi, se prezintă pentru apelanta reclamantă c.j. B____ N______ M______, lipsă fiind intimata-pârâtă.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței următoarele:

- apelul este la primul termen de judecată;

- procedura de citare este legal îndeplinită,

- cererea de apel este timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 20 de lei, după care;

Președintele completului de judecată, verificând personal, constată că procedura de citare este legal îndeplinită, cererea este corespunzător timbrată.

Reprezentantul apelantei reclamante depune la dosar răspuns la întâmpinare, deși a fost înaintat și prin fax la data de 21.09.2015.

Întrebat fiind de către instanță, reprezentantul apelantei-reclamante declară că nu are alte cereri și nici alte excepții de ridicat, considerând procesul în stare de judecată.

Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, instanța declară cercetarea procesului încheiată și în considerarea dispozițiilor art. 392 C.proc.civ. acordă cuvântul în cadrul dezbaterilor pe fond.

Reprezentantul intimatei având cuvântul pe fondul cauzei, cu privire la pericolul social pe care l-a creat datorită faptei pe care au săvârșit-o și pe care nu o contestă, dorește să arată că animalele care au fost transferate în ferma de la Supur se află în proprietatea lor, sunt îngrijite de către ei, același medic veterinar are grijă de animalele care au fost transferate de la ferma din Ardusat către ferma din Supur, starea de sănătate atât a celor din Supur cât și a celor din Ardusat au o stare de sănătate bună, nu existat pericol de infecție, de a transfera o boală dintr-o parte în cealaltă. Pericolul care a fost îndepărtat prin operațiunea de salvare, este acela că animalele de la ferma din Ardusat au rămas la un moment dat fără apă și fără alimente pentru că au avut o defecțiune la sistemul de alimentare cu apă și la sistemul de furajare. Această stare de necesitate a impus și o operațiune de salvare pe care ei au luat-o prin transferul unei cantități din Ardusat la Supur astfel încât să poată rezolva restul animalelor care au rămas în Ardusat să le poată rezolva cu ceea ce puteau acolo, celelalte fiind rezolvate prin transferul lor la Supur. La Supur au aceeași fermă, aceleași condiții, aveau autorizație.

La interpelarea instanței arată că animalele au stat la Supur provizoriu pentru o perioadă de maxim 30-45 de zile, perioadă pe care au prevăzut-o, însă perioada a fost mult mai scurtă. AU reușit să remedieze situația și au revenit cu animalele la ferma din Ardusat. Solicită a se reține faptul că animalele au primit subvenție de la Statul Român, ei nu-și puteau permite să le păstreze în Supur, până când acestea ajungeau la o anumită greutate pentru a fi abatorizate, pentru că acestea este obiectul de activitate. Le cresc până la o anumită greutate, iar apoi le abatorizează sau le vând la alte persoane pentru abatorizare. Transferul lor din altă locație decât cea în care exista în evidența Ministerului Agriculturii a Direcției Agricole Maramureș presupunea restituirea subvenției către Statul Român, o sancțiune pecuniară pe care i trebuiau să o suporte. Nu au cum să evite acest lucru pentru că transportul dintr-o locație în alta, pentru că unitatea de creștere către abator se face pe bază de documente, se face pe baza supravegherii DSV-ului, deci nu se putea evita controlul și să spună că țin animalele în alt coteț. Din punct de vedere al pericolului consideră că operațiunea de salvare este cea care a realizat această chestiune. Au înlăturat pericolul de a se îmbolnăvi animalele, de a transmite boli, pentru că porcul se hrănește când simte nevoia și trebuie să aibă la dispoziție pentru că organismul lui răspunde cum răspunde la ambientul în care trăiește. Consideră că transferul s-a impus, fiind o stare de necesitate. De asemenea arată că se află la prima abatere. Pentru această abatere Direcția S______ Veterinară Satu M___ i-a sancționat, Direcția S______ Veterinară Maramureș i-a sancționat; Agenția pentru Protecția Mediului Maramureș i-a sancționat, Agenția pentru Protecția Mediului Satu are i-a sancționat. Au patru sancțiuni cuprinse între 8.500 lei și până al 45.000 lei, însumate ajung undeva la 50.000 de lei, amenzi luate pentru o singură faptă. Cazuri de îmbolnăviri nu au fost și nici un fel de consecință. Singurul lucru care a fost că și-au permis ca într-o stare de necesitate să transfere animalele într-o altă locație, ca pe urmă să revină în aceeași locație. Animalele se află în evidența DSV Maramureș cât și la DSV Satu M___, sunt în evidența Ministerului Agriculturii prin cele două direcții Satu M___ respectiv Maramureș. Aceste animale în prezent nu mai există întrucât au fost valorificate. Amenda aplicată consideră că depășește proporționalitatea între fapta săvârșită și consecințe. De aceea consideră că prin fapta săvârșită s-a adus o atingere minimă valorilor apărate de lege, motiv pentru care solicită transformarea amenzii în avertisment.

Considerând apelul lămurit, în temeiul disp. art. 394 C.proc.civ., instanța declară închise dezbaterile și rămâne în pronunțare asupra acestuia.

INSTANȚA

deliberând asupra apelului declarat, constată următoarele:

Prin Sentința civilă nr. 519/14.04.2015 pronunțată de Judecătoria Carei în dosar nr. unic de mai sus, a fost admisă în parte plângerea contravențională formulată de petenta societate S_____ F___ SRL Ardusat, în contradictoriu cu intimata DIRECȚIA S______ VETERINARĂ ȘI PENTRU SIGURANȚA ALIMENTELOR Satu M___, împotriva Procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor ________ nr. xxxxxxx din data de 20.11.2014. Cuantumul amenzii contravenționale aplicată contravenientei prin Procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor ________ nr. xxxxxxx/ 20.11.2014 a fost redus de la suma de 8.500 lei la suma de 6.000 lei, menținându-se celelalte dispoziții ale procesului-verbal. Petentei i s-a atras atenția asupra respectării dispozițiilor legale. Fără cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:

Prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor ________ nr. xxxxxxx încheiat la data de 20.11.2014 de către reprezentanții DSVSA Satu-M___, petenta a fost sancționată cu amenda în cuantum de 8.500 lei în temeiul art. 2 lit. a pct. 1 din HG nr. 984/2005 modificată, reținându-se că în urma controlului efectuat la data de 19.11.2014 la ferma petentei din Supuru de Jos s-a constatat existența unui număr de 3000 porcine în privința cărora, pentru aproximativ 1.000 de capete nu existau documente/certificate sanitare veterinare.

Respectând dispozițiile art. 34 alin. 1 din OG nr. 2/2001 și implicit principiul preeminenței dreptului, instanța de fond a examinat mai întâi legalitatea procesului verbal și ulterior temeinicia sa.

Sub aspectul legalității procesului-verbal, instanța de fond a constatat că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor prevăzute de art. 17 din OG nr. 2/2001 cuprinzând toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității absolute.

Instanța de fond a reținut și împrejurarea că faptei reținute în sarcina petentei i s-a dat o corectă încadrare juridică raportat la dispozițiile art. 2 lit. a pct. 1 din HG nr. 984/2005 modificată „Următoarele fapte constituie contravenții la normele sanitare veterinare referitoare la măsurile generale și speciale de menținere a indemnității teritoriului față de bolile transmisibile la animale, de apărare a sănătății animalelor și de prevenire a transmiterii de boli de la animale la om și se sancționează după cum urmează:

a) cu amenda de la 600 lei la 1.600 lei, în cazul faptelor săvârșite de persoanele fizice, respectiv cu amenda de la 6.000 lei la 8.500 lei, în cazul faptelor săvârșite de persoanele juridice: 1. introducerea fără documente sanitare veterinare a altor animale în efectivele existente, exploatații de animale sau gospodării ale populației ori în turmele constituite pe pășuni, precum și neanunțarea consiliilor locale în termen legal în vederea înscrierii în registrele agricole a oricăror schimbări în efectivele de animale și a produșilor obținuți de la acestea”.

Totodată, instanța de fond a constatat că plângerea contravențională a fost formulată de petentă în termenul legal.

Sub aspectul temeiniciei procesului verbal, deși OG nr. 2/2001 nu prevede nicio dispoziție cu privire la forța probantă a procesului verbal de contravenție, există o prezumție de legalitate și realitate a actului, având în vedere că este vorba de un act administrativ. În aceste condiții, se prezumă că situația de fapt menționată în cuprinsul procesului verbal de constatare a contravenției este conformă realității, prezumție care poate fi răsturnată de petent prin proba contrarie.

Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise prin Convenția Europeană a Drepturilor Omului în măsura în care statul respectă limitele rezonabile, având în vedere importanța scopului, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku vs. Franța, hotărârea din 07 Octombrie 1988, paragraf 28, cauza Vastberga Taxi Aktiebolag și Vuli vs. Suedia, hotărârea din 23 Iulie 2002, paragraf 113). Forța probantă a rapoartelor și a proceselor verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni vs. Franța, hotărârea din 07 Septembrie 1999).

Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31 – 36 din OG nr. 2/2001) în cadrul căreia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a păstra limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A_____ vs. România, hotărârea din 4 Octombrie 2007).

Prin urmare, procesul verbal de contravenție se bucură de o prezumție relativă de veridicitate și autenticitate, permisă de Convenția Europeană a Drepturilor Omului în măsura în care contravenientului i se asigură accesul la justiție și dreptul la un proces echitabil.

Față de starea de fapt reținută în procesul verbal contestat, analizând conținutul acestuia sub aspectul temeiniciei sale, instanța de fond a reținut că fapta pentru care a fost sancționată petenta întrunește elementele constitutive ale contravenției prevăzute și sancționate de art. 2 lit. a pct. 1 din HG nr. 984/2005 mod.

Astfel, raportat la acest text de lege, petenta avea obligația de a deține documente sanitare veterinare pentru mișcarea internă, respectiv tranzitul animalelor vii în cadrul efectivelor existente și exploataților de animale ce îi aparțin.

Din probatoriul administrat în cauză (înscrisurile aflate la dosarul cauzei), instanța de fond a reținut că, în urma controlului efectuat la data de 19.11.2014 la ferma petentei din Supuru de Jos, județul Satu M___, s-a constatat existența unui număr de 3000 porcine în privința cărora, pentru aproximativ 1.000 capete nu existau documente sanitare veterinare, prin urmare, fapta există în materialitatea sa, astfel cum a fost reținută în procesul verbal.

În ceea ce privește susținerile petentei privind netemeinicia celor reținute în procesul verbal, pe de-o parte raportat la faptul că medicul veterinar de liberă practică cu care societatea petentă are un contract de prestări servicii a inspectat sanitar veterinar animalele transferate și, astfel, chiar dacă nu a eliberat documentele de mișcare, și-a îndeplinit obligația legală de a preîntâmpina răspândirea pestei porcine, iar pe de altă parte, raportat la o pretinsă situație excepțională care ar fi determinat petenta să ia decizia transferului animalelor, instanța de fond a constatat că acestea nu sunt doar nedovedite, dar nici nu sunt în măsură să exonereze petenta de răspundere contravențională, cu atât mai mult cu cât aceasta avea un personal calificat în domeniu, cunoscător al legislației specifice.

Prin urmare, ținându-se cont și de împrejurarea că în speță nu se poate reține existența vreunei cauze de nulitate absolută a procesului-verbal contestat, instanța de fond a constatat așadar că forța probantă a acestuia nu a fost înlăturată, el bucurându-se în continuare de prezumția de legalitate și temeinicie instituită de lege în favoarea sa.

Cu toate acestea, în temeiul art. 34 din OG nr. 2/2001 (act normativ care constituie dreptul comun în materie contravențională), articol care coroborat cu art. 38 alin. 3 din același act normativ permite instanței să aprecieze inclusiv sancțiunea ce se impune a fi aplicată contravenientului chiar și în ipostaza în care prezumția relativă de valabilitate a procesului verbal nu a fost răsturnată, instanța de fond a considerat că sancțiunea amenzii contravenționale aplicată petentei în cuantum de 8.500 lei, este mult prea aspră în raport de criteriile prevăzute de art. 21 din OG nr. 2/2001.

Potrivit art. 21 din OG nr. 2/2001 sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.

Astfel, opinia instanței de fond privind reindividualizarea sancțiunii aplicate petentei are la bază dispozițiile art. 5 alin. 5 din OG nr. 2/2001 (potrivit cărora sancțiunea trebuie să fie proporțională cu pericolul social al faptei săvârșite), art. 21 alin. 3 din același act normativ (conform căruia la aplicarea sancțiunii trebuie să se țină cont și de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, modul și mijloacele de săvârșire ale acesteia, scopul urmărit, urmarea produsă și circumstanțele personale ale contravenientului).

Luând în considerare împrejurările săvârșirii faptei, modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, scopul urmărit, urmarea produsă, precum și circumstanțele personale ale contravenientei, instanța de fond a considerat că se impune reducerea cuantumului amenzii contravenționale stabilită prin Procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor ________ nr. xxxxxxx încheiat la data de 20.11.2014, de la suma de 8.500 lei (maximul special) la suma de 6.000 lei (minimul special).

Totodată, instanța de fond nu a reținut susținerile din plângerea contravențională în sensul că împrejurările comiterii faptei și circumstanțele personale ale petentei ar justifica înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale cu cea a avertismentului, întrucât conform art. 7 alin. 2 din OG nr. 2/2001 avertismentul se aplică doar în cazul în care fapta este de gravitate redusă.

Aprecierea pericolului social al unei fapte contravenționale se realizează inițial de către legiuitor prin stabilirea naturii sancțiunii contravenționale și a limitelor în care urmează a fi aplicată această sancțiune de către organele constatatoare.

Stabilirea unui minim special într-un cuantum ridicat, duce la concluzia că fapta este considerată de legiuitor ca având un grad ridicat de pericol social, astfel încât înlocuirea amenzii cu avertismentul se poate dispune numai cu neobservarea dispozițiilor art. 7 alin. 2 din OG nr. 2/2001, iar împrejurarea că petenta nu ar mai fi fost sancționată contravențional anterior, nu este de natură să ducă la concluzia că sancțiunea avertismentului ar corespunde gradului de pericol social concret al contravenției

În consecință, având în vedere considerentele anterior expuse, în baza art. 34 alin 1 din OG nr. 2/2001, raportat la art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001, instanța de fond a admis în parte plângerea contravențională și a dispus reducerea cuantumului amenzii contravenționale stabilită prin Procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor ________ nr. xxxxxxx/20.11.2014, de la suma de 8.500 lei la suma de 6.000 lei, menținând restul dispozițiilor Procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor ________ nr. xxxxxxx/20.11.2014.

De asemenea, instanța de fond a făcut aplicarea dispozițiilor art. 7 alin. 1 din OG nr. 2/2001, astfel încât petenta urmează a fi atenționată asupra pericolului social al faptelor și i s-a atras atenția asupra respectării dispozițiilor legale în materie.

Instanța de fond a constatat că intimata nu a solicitat cheltuieli de judecată.

Împotriva Sentinței civile nr. 519/2915, petenta contravenientă __________________ Ardusat, în temeiul prevederilor art. 466 și urm. NCPC a formulat apel, solicitând o nouă judecată asupra fondului și să se constate că sub aspectul laturii subiective, nu a acționat cu intenție directă, iar sub aspectul laturii obiective, nu sunt îndeplinite condițiile de realizare, respectiv fapta sa nu are efecte nocive asupra mediului înconjurător, astfel că atingerea adusă valorilor apărate de lege, este minimă, motiv pentru care solicită transformarea sancțiunii amenzii, în avertisment.

În motivare, apelanta arată că nu a negat și nu neagă faptul că a transferat porcii dintr-o locație în alta și nu neagă faptul că acest transfer nu a fost raportat imediat la D.S.V.S.A. Maramureș și respectiv D.S.V.S.A. Satu M___.

Solicită a se avea în vedere că ambele locații în care a avut porcii sunt ale firmei apelante și ambele locații sunt autorizate pentru creșterea porcilor .

Este adevărat că locația - ferma de creștere a porcinelor din Supuru de Jos, nu este autorizata pentru creșterea unui nr. mai mare de 2.000 capete de porci și prin fapta sa, apelanta a depășit această capacitate, cu circa 1000 capete de porci, pentru o perioadă scurtă de timp.

Raportat la această situație apelanta solicită a se avea în vedere că, Ferma de la Supuru de Jos, avea condițiile necesare pentru creșterea porcilor, societatea depunând eforturi și a întocmit documentația necesară pentru mărirea capacității fermei, obținând în cele din urma autorizarea necesară, depășirea capacității fermei a fost, pentru o perioadă scurtă de timp, astfel că emisiile (dejecțiile) nu au fost în cantități mari, care să depășească capacitatea de preluare a sistemului fermei și să afecteze mediul înconjurător. De asemenea, în ceea ce privește sănătatea animalelor transferate, societatea apelantă, prin intermediul unui medic veterinar autorizat și agreat de intimată, a luat toate măsurile necesare, au fost făcute toate tratamentele și verificările necesare pentru prevenirea îmbolnăvirilor și răspândirii unor boli infecțioase .

Apelanta consideră că prin neîndeplinirea unor formalități, constând în aceea că nu s-a raportat la timp acest transfer, s-a adus o atingere minimă valorilor aparate de lege, cu atât mai mult că nu a fost afectat mediul înconjurător de eliminarea unor cantități mai mari de dejecții decât este capacitatea de preluare a sistemului fermei.

Pe de alta parte, apelanta solicită a se avea în vedere și faptul că transferul s-a făcut în condiții excepționale, de caz fortuit, respectiv ca urmare a defecțiunilor apărute la sistemul de alimentare cu apă și cu hrană la Ferma din Ardusat județul Maramureș, fiind nevoită să transfere un nr. de circa 1000 porci în Ferma de la Supuru de Jos, până la remedierea defecțiunii, pentru a evita îmbolnăvirea acestora și răspândirea de boli infecțioase, care apar odată cu deshidratarea și înfometarea animalelor. Scoaterea imediată a porcilor din acel mediu a fost soluția cea mai eficientă și mai rapidă, cu cheltuieli nu prea multe, neexistând posibilitatea amânării punerii în executare până la raportarea situației și obținerea avizului, deoarece riscul îmbolnăvirilor și al mortalităților creștea cu fiecare oră care trecea.

Nu în ultimul rând, apelanta subliniază faptul că transportul animalelor dintr-o locație în alta s-a făcut în condiții de sănătate veterinară corespunzătoare, cu mijloacele auto autorizate ale firmei apelante petente. Pe de altă parte, medicul veterinar autorizat și agreat de intimată, care se ocupă de sănătatea porcilor și care i-a verificat și i-a tratat la momentul respectiv, are atribuțiuni clare și precise în ce privește îndeplinirea tuturor condițiilor pentru efectuarea transferului, deci întocmirea documentației sanitar veterinare și raportarea la D.S.V.S.A. Maramureș și Satu M___, înscrierea în registrele de evidență ale fermelor, era atributul/ sarcina acestuia.

Apelanta solicită a se reține că acest medic nu este angajatul societății, el este o persoană fizică autorizată de D.S.V.S.A. Maramureș și are contract de prestări servicii cu societatea apelantă, astfel că sub aspectul laturii subiective, apelanta consideră că nu a acționat cu intenție directă în neîndeplinirea obligației de a raporta și a solicita aprobarea transferului de la intimata DSVSA Maramureș și respectiv notificarea DSVSA Satu M___, cu privire la transferul porcilor dintr-o locație în alta. Deci, între îndatoririle și obligațiile apelantei și respectiv intimată, în calitate de organ de monitorizare și control, se interpune acest medic veterinar autorizat și agrementat de intimată, cu atribuțiuni pentru îndeplinirea corectă și la timp a obligațiilor de raportare și obținere a aprobării pentru transferul animalelor.

Nu în ultimul rând, apelanta arată că monitorizarea și controlul intimatei are ca scop prevenirea răspândirii bolilor infecțioase la animale, aspect care apelanta l-a avut în vedere și prin intermediul medicului veterinar autorizat de intimată, a luat toate măsurile pentru a preîntâmpina o astfel de faptă care ar fi avut un efect negativ asupra efectivelor de animale din toate fermele reclamantei și nu numai.

De aceea, apelanta consideră că a adus o atingere minimă valorilor aparate de lege.

Pentru aceste motive, apelanta solicită rejudecarea în fond a cauzei și modificarea în parte a hotărârii atacate, în sensul de transformare a pedepsei amenzii, în avertisment.

Prin întâmpinare (filele 29-31), DIRECȚIA SANITARĂ VETERINARĂ ȘI PENTRU SIGURANȚA ALIMENTELOR SATU-M___, solicită respingerea apelului ca inadmisibil și nefondat, avându-se în vedere următoarele:

Susținerile din apelul formulat sunt nefondate, practic apelanta reluând susținerile din plângerea depusă.

Societatea reclamantă, are contract de prestări servicii cu medicul veterinar de liberă practică, acesta știind ce obligații îi revin, nefiind în necunoștință de cauză. Faptul că medicul veterinar de liberă practică, nu i-a eliberat documentele de mișcare, nu exonerează de răspundere societatea apelantă.

Pentru neîndeplinirea obligațiilor prevăzute de lege, de altfel obligațiile contractuale, medicul veterinar de liberă practică poate să fie tras la răspundere de către societatea cu care are încheiat acel contract.

Așa cum a mai arătat, Ordinul ANSVSA nr.40/2010, privind aprobarea Normei sanitare veterinare pentru implementarea procesului de identificare și înregistrare a suinelor, ovinelor, caprinelor și bovinelor, prevede obligațiile medicilor veterinari de liberă practică împuterniciți și măsurile pe care aceștia trebuie să le aplice. Potrivit acestuia, în cazul în care deținătorul unui animal nu poate face dovada identificării și trasabilității animalului în cauză, trebuie să considere acest animal cu risc major în difuzarea de boli, să îl pună sub restricție și să îl distrugă conform prevederilor legale, pe cheltuiala deținătorului și respectând normele de bunăstare a animalelor. De asemenea, prevede că: „(1) Mișcarea internă, importul, tranzitul, exportul și comerțul cu animale vii și material germinativ de origine animală sunt supuse certificării sanitar-veterinare.

(2) Animalele vii și materialul germinativ de origine animală, pentru a fi puse pe piață, importate, exportate sau pentru a face obiectul tranzitului ori al comerțului, trebuie să fie însoțite de certificat sanitar-veterinar și, după caz, de alte documente pentru atestarea îndeplinirii cerințelor sanitar-veterinar e și de conformitate."

Prevederile art. 14, sunt foarte clare, și anume: „(4) Proprietarul sau administratorul exploatației trebuie să permită accesul în exploatație doar animalelor identificate conform legislației în vigoare și doar celor care sunt însoțite de formularele/ documentele de mișcare, iar în cazul bovinelor, și de pașaport.

(8) Deținătorul animalelor are obligația ca la orice mișcare a acestora să completeze documentul de mișcare al animalelor, al cărui model este prevăzut în anexa nr. 8

(10) Numai animalele înscrise în documentul de mișcare pot fi mutate dintr-o exploatație în alta, inclusiv cele având drept destinație un abator, în vederea tăierii”.

În ceea ce privește gravitatea faptei, se știe că la stabilirea în concret a gradului de pericol social al faptei săvârșite se ține seama de modul și mijloacele de săvârșirea faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care a fost comisă, de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, precum și de persoana și conduita făptuitorului.

Intimata arată faptul că urmarea care s-ar fi putut produce ar fi fost difuzarea de boli la animale, faptă prevăzută ca infracțiune (răspândire a bolilor la animale sau plante).

Dintre bolile, transmisibile, cu un înalt grad de periculozitate pentru efectivele de porcine domestice și sălbatice, cele mai grave sunt „_____ Porcină Clasică” (P.P.C) și „_____ Porcină Africană”, boli care generează pierderi economice importante datorita mortalității ridicate. Totodată aceste boli impun restricții privind mișcarea animalelor și a produselor de origine animală, sistarea comerțului cu porcine vii și a produselor provenite de la acestea.

Virusul se poate transmite prin contactul animalelor bolnave cu cele sănătoase, în mod direct, dar se poate transmite și indirect prin:

• sânge, țesuturi, secreții și excreții de la animalele bolnave sau moarte;

• vectori biologici (căpușe din anumite specii care au parazitat anterior porcii bolnavi);

• diferiți vectori, cum sunt carnasierele domestice și sălbatice, pasări sălbatice,

• vectori infectați ca: vehicule, haine, adăposturi în care a evoluat boala;

• animale care au trecut prin boală și rămân purtătoare de virus;

• circulația în habitatul natural a vânătorilor, paznicilor de vânătoare, a pădurarilor și a

altor persoane;

• deșeuri alimentare, cadavre abandonate sau alte materii și materiale ce pot fi

contaminate.

Pentru această boală nu există tratament și nici vaccin eficient, prin urmare, toate animalele suspecte vor fi ucise și distruse, iar în cazul porcilor domestici, proprietarii vor fi despăgubiți de către stat la prețul de piața al animalelor. Intimata menționează că în teritoriile unde a evoluat până acum, eradicarea și recunoașterea stării de indemnitate la boală a durat lungi perioade de timp. Pentru protejarea teritoriului național, în cadrul „Programul acțiunilor de supraveghere, prevenire, control și eradicare a bolilor la animale, a celor transmisibile de la animale la om”, aprobat și legiferat anual prin Hotărâri de Guvern, sunt stabilite normele de prevenire și combatere a bolilor specifice suinelor indiferent de sistemul de creștere.

Deci, luând în considerare riscul la care se pot expune animalele sănătoase, care vin în contact cu animalele bolnave, atunci gradul pericolului social al faptei săvârșite este foarte ridicat, având în vedere și recomandările de specialitate privind modul de prevenire a difuzării acestor boli.

Tocmai acesta este și rolul documentelor sanitare veterinare obligatorii, deoarece acestea conțin elemente din care reiese starea de sănătate a animalelor.

Pentru aceste considerente, intimata solicită respingerea apelului ca inadmisibil și nefondat și menținerea sentinței atacate.

În drept invocă: OG nr. 42/2004; Hotărâre nr. 984 din 25 august 2005; Ordinul ANSVSA nr. 40 din 29 aprilie 2010; OUG nr. 23/2010; HG nr. 917/2009.

Prin răspuns la întâmpinare (filele 41-43), apelanta __________________ solicită a se observa că în motivele expuse în întâmpinare, intimata se referă la textul de lege și la actele normative încălcate, dezvoltă foarte mult și insistă pe pericolul social al faptei contravenționale pe care societatea a săvârșit-o. Ori, așa după cum rezultă și din plângerea introductivă și din probele administrate la dosar, apelanta nu contestă existența faptelor sale, care sunt evidente și sunt conturate.

Înainte de a discuta despre fapta contravențională săvârșită, apelanta consideră că se impune a se analiza legalitatea procesului verbal contestat, în ceea ce privește respectarea prevederilor art. 16 și art. 17 din OG nr. 2/2001 - privind regimul juridic al contravențiilor.

Din simpla lecturare și analiza a conținutului acestuia, reiese că agentul constatator nu a precizat data la care a fost săvârșita contravenția, adică data la care apelanta a transferat o cantitate de 1000 buc. capete de porcine vii, din Ferma de creștere din Ardusat și le-a introdus în Ferma de creștere din Supuru de Jos .

Transferul s-a făcut fără a se comunica la DSV Maramureș și respectiv la DSV Satu M___ în vederea obținerii avizului sanitar și fără a se întocmi documentatele de mișcare necesare de către medicul veterinar de liberă practică, documente cu care se face dovada că au fost luate toate măsurile sanitar veterinare pentru împiedicarea difuzării de boli la animale.

Apelanta solicită a se avea în vedere, că în realitate, medicul veterinar de liberă practică a luat toate măsurile sanitar veterinare care s-au impus pentru a împiedica difuzarea de boli, fapt recunoscut și de către intimată, iar pe de altă parte, în urma transferului nu s-a constatat, de către organele de specialitate, difuzarea unei boli la animalele din ferma din Supuru de Jos ori în împrejurimi, la alte ferme sau în gospodăriile agricole particulare.

Astfel cum a arătat la instanța de fond, apelanta menționează că prin probele administrate, transferul animalelor s-a făcut într-o situație de excepție, de forță majoră, respectiv în urma unor defecțiuni la instalația de alimentare cu apă la Ferma de creștere din Ardusat, animalele au rămas fără apă timp mai multe ore și pentru că nu avea o certitudinea asupra timpului în care poate fi remediată defecțiunea, iar soluția de alimentare cu apă, cu găleata, nu era o soluție de durată, a luat decizia de a transfera animalele în Ferma de creștere de la Supuru de Jos care avea capacitatea necesară de primire și, în perspectiva dezvoltării capacității acestei ferme, au fost demarate/ făcute, de mai multa vreme, demersurile necesare pentru obținerea autorizației necesare pentru protecția mediului înconjurător, dar, care la acel moment încă nu erau obținute.

Rămânerea animalelor, fără apa necesară, în Ferma de creștere din Ardusat, ar fi dus la îmbolnăvirea acestora și răspândirea de boli în fermă și în zonă .

Nu în ultimul rând, apelanta arată că transferul s-a făcut pentru o perioadă scurtă de timp, respectiv pentru 30-45 zile, după care animalele au fost readuse în Ferma de creștere din Ardusat.

În aceste împrejurări, apelanta a preferat să ia toate măsurile sanitar veterinare pentru a împiedica răspândirea de boli, precum și măsuri pentru salvarea de la moarte a animalelor, astfel că le-a transferat cu mijloacele sale de transport, dotate special în acest sens, autorizate și agrementate sanitar veterinar.

La Ferma de creștere a porcinelor de la Supuru de Jos, apelanta arată că avea capacitate de primire și demersurile pentru autorizare erau demarate de mai multă vreme (în acest sens, precizează că Ferma de la Supuru de Jos era agrementată pentru creșterea unui nr. de până la 2000 capete de porci vii, iar peste această capacitate exista construcția făcută și erau făcute demersurile în vederea autorizării de către mediu).

Pentru aceste considerente, apelanta apreciază că se impune schimbarea sancțiunii, din amendă în avertisment.

Nu în ultimul rând, apelanta solicită a se observa că procesul verbal contestat este lovit de nulitate absolută, astfel cum a arătat mai sus și în susținerile sale în fața instanței de fond, în sensul că nu se precizează data la care s-a săvârșit fapta contravențională sancționată.

Apelanta susține că în mod greșit/ eronat, instanța de fond a apreciat că data controlului, data constatării, este și data comiterii faptei contravenționale; în acest sens, apelanta învederează că transportul animalelor din Ardusat la Supuru de Jos și introducerea în Ferma de creștere din Supuru de Jos, fără documente sanitar veterinare, s-a făcut la o altă dată - acest lucru rezultă și din probele administrate la dosar.

Cu ocazia controlului la Ferma de creștere din Supuru de Jos, s-a constatat existența unui număr de animale mai mare cu 1000 de capete porci vii, decât cel pentru care ferma este agrementată .

Din acest punct de vedere, apelanta petentă apreciază că procesul verbal nu întrunește cerințele prevăzute de art. 16 și art. 17 din OG nr. 2/2001, motiv pentru care este lovit de nulitate absolută.

Analizând sentința civilă prin prisma motivelor de apel invocate, cât și a dispozițiilor art. 476 și 479 din Noul Cod.pr.civ., Tribunalul a apreciat următoarele:

În lipsa unor motive de nulitate prevăzute de Ordonanța nr. 2/2001, prima instanță a reținut legalitatea și temeinicia procesului verbal de contravenție contestat; totodată a apreciat că, raportat la gradul de pericol social concret al faptei contravenționale, nu se justifică înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale cu sancțiunea avertisment, în schimb a redus cuantumul amenzii de la suma de 8.500 lei la suma de 6.000 lei.

Față de critica din apel care vizează înlocuirea sancțiunii amenzii cu sancțiunea avertisment, instanța de apel are în vedere următoarele:

Astfel, art. 34 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor „Instanța competentă să soluționeze plângerea, după ce verifică dacă aceasta a fost introdusă în termen, asculta pe cel care a făcut-o și pe celelalte persoane citate, dacă aceștia s-au prezentat, administrează orice alte probe prevăzute de lege, necesare în vederea verificării legalității și temeiniciei procesului-verbal, și hotărăște asupra sancțiunii, despăgubirii stabilite, precum și asupra măsurii confiscării.”

Pronunțarea de către instanța de judecată asupra sancțiunii aplicate prin procesul verbal de contravenție contestat se realizează prin prisma dispozițiilor legale care stabilesc sancțiunile contravenționale și modalitatea de aplicare a acestora.

Astfel, în Ordonanța nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor se prevede la art. 5 alin. 5 că, „sancțiunea stabilită trebuie sa fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite”, iar la art. 21 alin. 3 din același act normativ că „sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie sa fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.”

De asemenea, potrivit art. 7 din OG nr. 2/2001, „Avertismentul consta în atenționarea verbală sau scrisă a contravenientului asupra pericolului social al faptei săvârșite, însoțită de recomandarea de a respecta dispozițiile legale.

Avertismentul se aplica în cazul în care fapta este de gravitate redusă.

Avertismentul se poate aplica și în cazul în care actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției nu prevede aceasta sancțiune.”

Or, în speța de față, chiar pe fondul ivirii situației excepționale de caz fortuit, petenta contravenientă nu a făcut dovada că a apelat la medicul veterinar de liberă practică în baza contractului de prestări servicii pe care îl are încheiat cu acesta, coroborat cu aspectul că fapta reținută în sarcina petentei poate avea urmări periculoase constând în difuzarea de boli la animale.

Raportând aceste dispoziții legale la situația de fapt prezentată de petenta contravenientă, instanța de apel a apreciat că aceasta nu a prezentat suficiente argumente pentru a justifica gradul de pericol social redus al contravenției pe care acesta a săvârșit-o și pentru a forma convingerea instanței de apel în sensul că petenta a înțeles gravitatea faptei săvârșite, necesitatea și importanța respectării pe viitor a dispozițiilor legale încălcate. Cu alte cuvinte, instanța de apel apreciază că scopul social al sancțiunii contravenționale nu se poate realiza în cazul petentei și prin aplicarea unei sancțiuni contravenționale mai ușoare, cum este sancțiunea “avertismentului”.

În consecință, criticile aduse sentinței apelate formulate de către apelanta sunt apreciate de tribunal ca fiind nefondate.

Constatând că prima instanță a procedat la o analiză și soluționare corectă a plângerii formulate, în lipsa unor motive de nulitate de ordine publică a sentinței apelate, în temeiul art. 476 și 479 și 480 alin. 1 Noul Cod.proc.civ., instanța urmează să respingă apelul formulat și să păstreze sentința civilă apelată.

În baza principiului disponibilității, nu va acorda cheltuieli de judecată, acestea nefiind solicitate.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge apelul formulat de apelanta petenta __________________, înregistrată la Registrul Comerțului suv nr. J XXXXXXXXXXXX, C.U.I. RO xxxxxxxx, cu sediul în localitatea Ardusat, _______________________ A, județul Maramureș, în contradictoriu cu intimata DIRECȚIA SANITARĂ VETERINARĂ și PENTRU SIGURANȚA ALIMENTELOR, cod fiscal xxxxxxx, cu sediul în municipiul Satu-M___, _________________________, județul Satu-M___, împotriva Sentinței civile nr. 519/14.04.2015 pronunțata de Judecătoria Carei în dosar nr. XXXXXXXXXXXXX, pe care o păstrează în întregime.

Fără cheltuieli de judecată.

DEFINITIVĂ.

Pronunțată în ședința publică de azi, 04.12.2015.

Red. R.M.E.C. – 28.12.2015

Tehnored_NM / 28.12.2015

4 ex.

- se comunică câte un ex. cu: -__________________ Ardusat

-DIRECȚIA SANITARĂ VETERINARĂ și PENTRU SIGURANȚA ALIMENTELOR Satu M___

Jud.fond: A________ C_____