R O M Â N I A

JUDECĂTORIA D___, JUDEȚUL HUNEDOARA

D___, ______________________ nr. 35

Tel: 0254 xxxxxx/ Fax: 0254 xxxxxx, e-mail: xxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxx

operator de date cu caracter personal nr. 4259

prezentul document conține date cu caracter personal aflate sub incidența Legii nr. 677/2001

SECȚIA CIVILĂ

Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX

SENTINȚA CIVILĂ nr. 2834/2015

Ședința publică de la 06 noiembrie 2015

Președinte: A_______ G________ FLUCUȘ

Grefier: S_____ Ș_____

Pe rol fiind judecarea cauzei civile înaintată de petentul C_______ NAȚIONALĂ „POȘTA ROMÂNĂ” S.A., împotriva intimatului I____________ DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI HUNEDOARA, având ca obiect anulare proces-verbal.

Dezbaterile în fond și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 30.10.2015 care este parte integrantă din prezenta hotărâre, termen la care instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 06.11.2015 când a hotărât următoarele:

INSTANȚA,

Deliberând asupra prezentei cereri, constată următoarele:

Prin plângerea formulată la data de 01.04.2015, înregistrată pe rolul instanței sub nr. dosar XXXXXXXXXXXXX, petentaCompania Națională Poșta Română SA a solicitat anularea procesului verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx din 06.03.2015 încheiat de IPJ Hunedoara și în subsidiar înlocuirea amenzii aplicate prin respectivul proces verbal cu un avertisment.

În motivare, petenta a arătat că procesul verbal este nul, fiind încheiat cu încălcarea prevederilor art. 16 alin. (7) din OG 2/2001, având în vedere că petentei nu i s-a adus la cunoștință dreptul de a formula obiecțiuni la procesul verbal. A susținut că încheierea procesului verbal în lipsă trebuie să fie urmarea refuzului contravenientului de a se prezenta în fața agentului constatator.

Petenta a ridicat și excepția prematurității aplicării amenzii, față de faptul că HG 301/2012 a stabilit un termen la împlinirea căruia neconformarea cu cerințele legii urmează să constituie contravenție, acest termen fiind 1 ianuarie 2016. În raport cu acest considerent, a arătat că amenda care i-a fost aplicată este prematură. A mai susținut că în sarcina sa s-a reținut că sistemul de alarmare împotriva efracției la Ghișeul nr. 2 D___, nu a fost conectat la un dispecerat de monitorizare și intervenție, însă nu s-a explicat de către agentul constatator de ce ar fi trebuit să aibă un asemenea sistem de securitate. A mai menționat că agentul constatator a făcut constatări pur tehnice fără să aibă calitatea de specialist în sisteme de supraveghere.

A mai arătat că a fost sancționată printr-o interpretare greșită a legii, deoarece legiuitorul a clasificat prin normele metodologice la Legea 333/2003gravitatea sancțiunilor aplicate în funcție de valoarea bunurilor entităților care intră sub incidența legii iar prin nemenționarea în procesul verbal a valorii manevrate în unitate se ajunge la anularea procesului verbal astfel întocmit. A invocat faptul că entitatea controlată are mijloace suficiente de asigurare a pazei, întrucât este dotată cu sistem antiefracție, cu sistem de supraveghere video, cu sistem antiincendiu și cu elemente mecano-fizice de securitate.

În drept, cererea este întemeiată pe dispozițiile OG 2/2001, pe dispozițiile HG 301/xxxxx și ale Legii 333/2003.

Prin întâmpinarea formulată, intimatul IPJ Hunedoara a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată.

A arătat că în urma controlului efectuat la punctul de lucru al petentei, s-a reținut că aceasta nu a luat măsuri de implementare a cerințelor minimale de securitate, sistemul de alarmare împotriva efracției de la ghișeul exterior nr. 2 D___ 4 Oficiul Poștal nefiind conectat la un dispecerat de monitorizare și intervenție.

A mai menționat că procesul verbal a fost încheiat în mod legal, cu respectarea dispozițiilor art. 16 și 17 din OG 2/2001. A mai învederat că procesului verbal trebuie să îi fie dată valoare probatorie deoarece a fost încheiat de un agent al statului în exercițiul funcției.

Petenta a formulat și răspuns la întâmpinare, arătând că în întâmpinare intimatul nu a formulat nicio apărare la susținerile din cuprinsul plângerii, reiterând apoi motivele de admitere a plângerii invocate în cuprinsul plângerii.

Intimatul a formulat concluzii scrise (f. 51), arătând că petenta a fost sancționată în baza art. 3 pct. 1 din HG 301/2012, iar susținerea că respectivul act normativ a stabilit ca termen de conformare data de 01.01.2016 este rezultatul erorii în care se află petenta, termenul împlinindu-se la 01.01.2015. Față de pretinsa încălcare a art. 16 alin. (7) din OG 2/2001, intimatul a arătat că este necesar, pentru a fi incidentă cauza de anulare, ca necomunicarea dreptului de a face obiecțiuni să producă o vătămare ce nu poate fi înlăturată decât prin anularea procesului verbal.

Petenta a formulat la rândul său note scrise (f. 61-64). A arătat că subunitatea poștală nu a beneficiat de serviciul de întreținere tehnică , de monitorizare și intervenție cu echipaj specializat din cauza suspendării de către G4Sa contractuluiîncheiat între părți. A reiterat motivele privind prematuritatea aplicării sancțiunii contravenționale, față de termenul instituit de HG 301/2012, că fapta nu a fost săvârșită cu vinovăție, impunându-se astfel anularea procesului verbal.

Plângerea a fost legal timbrată, conform art. 19 din OUG 80/2013 privind taxele judiciare de timbru (f. 10).

La termenul de judecată din 08.06.2015 instanța a încuviințat pentru ambele părți proba cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei, respectiv hotărârea Consiliul de administrație (f. 11), certificat de înregistrare (f. 12), practică judiciară (f. 13-17), raport agent constatator (f. 24-27, 28), proiect sistem de alarmă (f. 40-43), răspuns G4S (f. 55).

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:

În fapt, prin procesul-verbal de constatare a contravenției ________ nr. xxxxxxx din data de 06.03.2015 petentaCompania Națională Poșta Română SA a fost sancționată contravențional în temeiul art. 3pct. 1 din HG 301/2012, reținându-se în sarcina sa că nu a luat măsuri de implementare a cerințelor minimale de securitate la punctul de lucru din D___, Ghișeu exterior nr. 2, sistemul de alarmare împotriva efracției nefiind conectat la un dispecerat de monitorizare și inetrvenție.

În drept, potrivit art. 34 din OG 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța competentă să soluționeze plângerea împotriva procesului verbal de constatare și aplicare a sancțiunii verifică dacă aceasta a fost introdusă în termen, precum și dacă procesul verbal este legal și temeinic.

În privința termenului în care a fost introdusă plângerea, instanța are în vedere prevederile art. 31 alin. (1) din OG 2/2001, potrivit căruia plângerea poate fi formulată în termen de 15 zile de înmânarea sau comunicarea procesului verbal.

În cauză, procesul verbal de constatare a contravenției a fost întocmit la data de 06.03.2015 și comunicat petentului la 18.03.2015, sub semnătură de primire, iar plângerea a fost formulată la data de 30.03.2015, așadar în termenul de 15 zile prevăzut de art. 31 alin. (1) OG 2/2001.

În privința legalității procesului verbal, instanța are în vedere prevederile art. 17 din OG 2/2001, potrivit căruia lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal, nulitatea constatându-se și din oficiu.

În prezenta cauză, instanța reține că nu este incident niciunul dintre motivele de nulitate absolută prevăzute de art. 17, procesul verbal contestat cuprinzând datele referitoare la agentul constatator, la societatea petentă și la faptă, precum și semnătura agentului constatator. De altfel, în plângerea formulată, petenta nu a invocat vreun motiv de nulitate a procesului verbal contestat derivat din nerespectarea prevederilor art. 17 din OG 2/2001, susținerile sale vizând nerespectarea art. 16 alin. (7) din OG 2/2001 și lipsa temeiniciei procesului verbal întocmit în privința sa.

În privința încălcării art. 16 alin. (7) din OG 2/2001, astfel cum susține petenta, instanța apreciază că o astfel de încălcare poate atrage nulitatea relativă a procesului verbal de constatare a contravenției, cu condiția dovedirii unei vătămări cauzate de această încălcare, astfel cum a arătat și Înalta Curte de Casație și Justiție, Secțiile Unite, prin Decizia XXII/2007. În prezenta cauză, procesul verbal contestat a fost întocmit în lipsa petentei, situație în care este imposibilă aducerea la cunoștința sa a dreptului de a face obiecțiuni. Cu toate acestea, petenta a avut posibilitatea să se apere împotriva constatărilor cuprinse în procesul verbal prin formularea prezentei plângeri, prin care a învestit instanța să analizeze atât legalitatea, cât și temeinicia acestuia și nici nu a făcut dovada vreunei vătămări cauzate prin necomunicarea acestui drept. În aceste condiții, se impune înlăturarea apărării petentei.

Având în vedere aceste considerente, instanța constată că procesul verbal contestat în cauză a fost legal întocmit.

În privința temeiniciei faptei reținute în sarcina petentului prin procesul verbal de constatare a contravențieiseriaPA nr. xxxxxxx din data de 06.03.2015,instanța constată că petenta a fost sancționată în baza art. 3pct. 1 din HG 301/2012pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii 333/2003 privind paza obiectivelor, bunurilor, valorilor și protecția persoanelor potrivit căruia“constituie contravenție încălcarea prevederilor din Normele metodologice privind nerespectarea măsurilor minimale de securitate prevăzute la art. 2 alin. (2) din Anexă”, fapta sancționându-se, potrivit art. 4 alin. (1) lit. b) din HG 301/2012,cu amendă contravențională de la 2.000 lei la 5.000 lei.

În prezenta cauză, contravenția reținută în sarcina petentei a fost constatată în mod direct de agentul constatator, care a efectuat personal controlul la punctul de lucru al petentei.

În aceste context, instanța amintește că în procedura contravențională sunt aplicabile garanțiile prevăzute de art. 6 (materie penală) din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale în măsura în care sunt întrunite criteriile stabilite de Curtea europeană a drepturilor omului în hotărârea Engel ș.a. c. Olandei ( Hotărârea din 8 iunie 1976 a Curții Europene a Drepturilor Omului), respectiv calificarea din dreptul intern, câmpul general de aplicare a normei și scopul și gravitatea sancțiunii.

Deși în dreptul intern procedurile contravenționale sunt excluse din sfera penală, beneficiind de reglementare distinctă, instanța reține că în privința contravențiilor referitoare la asigurarea pazei obiectivelor, bunurilor, valorilor și protecția persoanei sunt aplicabile garanțiile prevăzute de art. 6 din Convenție, având în vedere că normele de conduită prevăzute în această materie au aplicabilitate generală față de toate entitățile ce intră în domeniul respectiv de aplicare, iar sancțiunile au caracter represiv, și, ca regulă, un grad ridicat de severitate.

Astfel, petenta beneficiază de prezumția de nevinovăție, conferită de art. 6 din Convenție, însă acest fapt nu contravine folosirii în cadrul procedurii a altor prezumții, astfel cum este prezumția de temeinicie a procesului verbal încheiat de un agent constatator care a perceput în mod direct fapta sancționată, atât timp cât contravenientul are la dispoziție mijloace prin care se poate apăra împotriva constatărilor făcute de agentul statului.

Pentru a reține existența unei prezumții de temeinicie a unui proces verbal de constatare a unei contravenții încheiat de un agent care a perceput în mod direct respectiva faptă trebuie avut în vedere că o situație contrară ar fi lipsită de logică. Astfel, statelor le este recunoscut dreptul de a da în competența unor organe ale sale puterea de a sancționa fapte minore, precum contravențiile. Prin urmare, în momentul în care o astfel de constatare este contestată, ar fi absurd ca unei astfel de constatări să nu îi fie dată relevanță probatorie, întrucât ar anihila o competență legal conferită.

Din procesul verbal încheiat la data efectuării controlului de agentul constatator (f. 24-27), dar și din răspunsul _______________________ SRL (f. 55), reiese că sistemul tehnic de alarmare montat la punctul de lucru al petentei nu este conectat la nici un dispecerat pentru monitorizare, astfel că la încheierea programului de muncă obiectivul rămâne vulnerabil.

Susținerea petentei în sensul că este prematură reținerea în sarcina sa a contravenției astfel săvârșite nu este întemeiată.

În acest sens, instanța reține că potrivit art. 7 alin. (1) din HG 301/2012, respectarea cerințelor minimale de securitate stabilite în normele metodologice aprobate prin HG 301/2012 este obligatorie începând cu 1 ianuarie 2015.

Termenul reprezentat de data de 1 ianuarie 2016, la care face referire petenta, a fost instituit prin HG 877/2014, și este aplicabil doar în privința obligației elaborării analizei de risc la securitate fizică și se aplică unităților prevăzute la art. 2 alin. (1) din Legea 333/2003, înființate până la data de 16 iunie 2012.Întrucât procesul verbal contestat nu a fost întocmit pentru nerespectarea obligației elaborării analizei de risc la securitatea fizică, nu se pune problema prematurității sancționării contravenționale a petentei, termenul stabilit la 1 ianuarie 2016 negăsindu-și aplicabilitate în prezenta cauză.

În aceste condiții, instanța reține că obligația respectării cerințelor minimale de securitate a devenit aplicabilă, inclusiv petentei, față de faptul că aceasta constituie o unitate dintre cele prevăzute de art. 2 alin. (1) din Legea 333/2003, începând cu data de 1 ianuarie 2015.

Potrivit art. 2 alin. (2) din Normele metodologice probate prin HG 301/2012 cerințele minimale de securitate pe zone funcționale și categorii de unități sunt prevăzute de Anexa 1 la Normele metodologice.

Potrivit art. 13 alin. (1) din Anexa 1 la Normele metodologice, măsurile de securitate destinate unităților poștale trebuie să fie conforme cu prezentele cerințe minimale de securitate. Astfel, subsistemul de detecție a efracției trebuie să protejeze căile de acces în unitate și spațiile cu valori și semnalează stările de pericol în zonele de lucru cu clienții și în spațiile de depozitare a valorilor.Subsistemul de control al accesului trebuie să asigure restricționarea accesului neautorizat cel puțin în spațiile de depozitare a valorilor și, după caz, în cele de manipulare.La unitățile din localitățile urbane trebuie să se asigure preluarea imaginilor din zona clienților și a seifului prin subsistemul de televiziune cu circuit închis, precum și stocarea imaginilor pe o perioadă de 20 de zile. Imaginile înregistrate vor avea calitatea necesară recunoașterii persoanelor din spațiul clienților.În situația în care obiectivele din această categorie nu au pază fizică permanentă, sistemul de alarmare împotriva efracției se conectează la un dispecerat de monitorizare a alarmelor și intervenție.Valorile monetare sau de altă natură se depozitează în seifuri, case de bani sau dulapuri de securitate certificate, cu clasă de rezistență la efracție determinată, ancorate conform cerințelor producătorului, după caz.Ghișeele pentru operațiuni cu numerar se dotează cu seifuri/dulapuri de casierie cu temporizare, programate conform precizărilor prevăzute la art. 6 alin. (4), cu excepția celor din mediul rural.

Deși petenta a avut posibilitatea de a răsturna prezumția de legalitate și temeinicie de care se bucură procesul verbal întocmit de un agent constatator care a perceput în mod direct faptele reținute în sarcina contravenientului, aceasta nu a dovedit în niciun mod lipsa temeiniciei procesului contestat, nefăcând dovada că obiectivul controlat ar avea pază fizică permanentă sau sistemul de alarmare ar fi conectat la un dispecerat de monitorizare a alarmelor și intervenție. Dimpotrivă, din probele administrate în etapa cercetării procesului a reieșit că sistemul de alarmare instalat la punctul de lucru controlat nu era conectat la un dispecerat de monitorizare, conform cerințelor minimale de securitate.

Față de apărarea petentei în sensul că agentul constatator nu avea abilitare să sancționeze respectiva contravenție, instanța reține că aceasta contravine dispozițiilor art. 5 din HG 301/2012, conform căruia constatarea contravențiilor și aplicarea sancțiunilor contravenționale prevăzute de respectivul act normativ se fac de către polițiști (…) conform competențelor legale.

În raport cu toate aceste considerente, instanța urmează să respingă ca neîntemeiată plângerea formulată de petentă.

În privința capătului subsidiar de cerere, privind înlocuirea amenzii cu un avertisment, instanța observă că petenta nu a relevat nicio împrejurare care să justifice aplicarea unui avertisment. În aceste condiții, instanța reține că nu se justifică aplicarea unui avertisment, petenta aflându-se în situația oricărui alt contravenient care încalcă prevederile art. 3 pct. 1 din HG 301/2012, aspect care nu imprimă nicidecum faptei un grad scăzut de gravitate. Dimpotrivă, comiterea respectivei contravenții este de natură să aducă atingere unor bunuri care aparțin terților ce recurg la serviciile petentei, bunuri care de cele mai multe ori au însemnătate deosebită, protejarea corespondenței constituind un aspect important al dreptului la viață privată. Mai mult, petenta nu a dovedit că nu ar mai fi fost sancționată anterior pentru fapte de aceeași natură.

În privința solicitării petentei de obligare a intimatei la plata cheltuielilor de judecată, față de faptul că plângerea formulată urmează a fi respinsă, în temeiul art. 453 alin. (1) C.proc. civ., care prevede că partea care pierde procesul va fi obligată la plata cheltuielilor de judecată către partea care a câștigat, instanța va respinge și acest capăt de cerere. Instanța urmează să ia act de faptul că intimatul nu a solicitat obligarea petentei la plata cheltuielilor de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE:

Respinge ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petenta C_______ Națională Poșta Română SA, având CUI RO xxxxxx, înregistrată în ONRC sub nr. JXXXXXXXXXXXX, prin reprezentant legal A________ P_______, cu sediul în București, sector 2, ____________________, în contradictoriu cu intimatul IPJ Hunedoara, cu sediul în D___,_______________________. 130, jud. Hunedoara, având ca obiect procesul verbal de constatare a contravenției ________ nr. xxxxxxx/06.03.2015.

Respinge ca neîntemeiat capătul de cerere privind obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată. Ia act de faptul că intimatul nu a solicitat obligarea la plata cheltuielilor de judecată.

Cu apel în termen de 30 de zile de la comunicare, cererea de apel depunându-se la Judecătoria D___.

Pronunțată în ședință publică, azi, 06.11.2015.

Președinte, Grefier,

A_______ G________ FlucușSimona Ș_____

Red. GF, SȘ, 4 ex.

8.12.2015