Dosar nr. XXXXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

JUDECĂTORIA SECTORULUI 1 BUCUREȘTI

SECȚIA CIVILĂ

SENTINȚA CIVILĂ NR. 1436

ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 01.02.2016

INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:

PREȘEDINTE: S_____ B____

GREFIER: A______ T____

Pe rol judecarea cauzei contencios administrativ și fiscal privind pe petenta S.C. E___ C________ Trading 98 S.R.L. și pe intimata Direcția Generală de Poliție Locală și Control a Municipiului București, având ca obiect anulare proces-verbal de contravenție.

La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns petenta, prin avocat Carasol G____ R______, cu împuternicire depusă la dosar – fila 10, lipsă fiind intimata.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că, prin serviciul Registratură, la data de 15.12.2015, petenta a depus la dosar răspuns la întâmpinare, după care,

Instanța dispune rectificarea denumirii intimatei în sistemul informatic ECRIS, urmând a fi înregistrată D.G.P.M.B. - B______ Rutieră.

Instanța, conform art. 131 C.pr.civ., pune în discuție competența de soluționare a cauzei.

Petenta, prin avocat, apreciază că Judecătoria Sectorului 1 București este competentă general, material și teritorial de a soluționa prezenta cauză.

Instanța constată că Judecătoria Sectorului 1 București este competentă general, material și teritorial să soluționeze prezenta cauză, potrivit dispozițiilor art. 94 pct. 4 C.pr.civ. și art. 32 din O.G. nr. 2/2001.

Instanța, în baza art.238 C.pr.civ., pune în discuție estimarea duratei necesare pentru cercetarea procesului.

Petenta, prin avocat, apreciază durata necesară soluționării cauzei la prezentul termen de judecată.

Instanța., raportat la actele și lucrările din prezentul dosar, estimează durata cercetării procesului la 6 luni.

Nemaifiind cereri prealabile de formulat și excepții de soluționat, instanța declară deschisă cercetarea judecătorească și acorda cuvântul asupra propunerii de probe.

Petenta, prin avocat, solicită încuviințarea probei cu înscrisuri, arătând că nu se opune probelor solicitate de intimată.

Instanța, în temeiul art. 255 și art. 258 C.pr.civ., încuviințează, pentru petentă, proba cu înscrisuri, iar, pentru intimată, proba cu înscrisuri și proba constând în mijloacele materiale de probă, respectiv planșele fotografice depuse la dosar, considerându-le admisibile și de natură să ducă la soluționarea cauzei.

Nemaifiind cereri de formulat, excepții de soluționat sau probe de administrat, instanța dispune închiderea cercetării judecătorești, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fondul cauzei.

Petenta, prin avocat, pune concluzii pentru anularea procesului-verbal de contravenție ca nelegal și netemeinic, arătând că societatea a fost amendată după ce un colaborator al acesteia a fost oprit în trafic de către agenți ai Brigăzii Rutiere. Aceasta precizează că agentul constatator a întocmit procesul-verbal în baza art. 35 alin. 3 din Legea nr. 38/2003, coroborat cu art. 33 alin. 3 din OMIRA nr. 356/2007 fără a da posibilitatea petentei să semneze la rubrica aferentă obiecțiunilor și a trecut ca martor asistent șoferul de taxi, motiv pentru care invocă nulitatea procesului-verbal în temeiul art. 19 alin. 2 din O.G. nr. 2/2001. De asemenea, menționează că societatea și conducătorul auto au fost amendați în baza unor texte de lege diferite pentru a o intimida pe cea dintâi, arătând că autorizația de taxi nu conține numele mărcii, astfel că agentul constatator nu putea să aibă cunoștință de alte denumiri de mărci și societățile care le dețin. Petenta, prin avocat, arată că agentul constatator a procedat în mod abuziv invocând faptul că șoferul auto avea autorizație pe care era indicată o altă marcă, a indicat greșit temeiurile de drept în baza cărora a întocmit procesul-verbal și nici nu a descris suficient fapta, conform art. 16 și art. 17 din O.G. nr. 2/2001. Mai menționează că autorizația respectivă se află la dosar, aceasta fiind emisă de către Primăria Municipiului București, singura instituție care deține informațiile necesare, iar agentul care se află pe teren nu putea avea cunoștință de situația mărcilor din România și, în consecință, solicită anularea procesului-verbal, fără cheltuieli de judecată.

Instanța dispune închiderea dezbaterilor și reține cauza spre soluționare.

I N S T A N Ț A

Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 17.08.2015, sub nr. XXXXXXXXXXXXXX, petenta S.C. E___ C________ Trading 98 S.R.L. a formulat, în contradictoriu cu intimata Direcția Generală de Poliție a Municipiului București, plângere contravențională împotriva procesului-verbal de constatare a contravențiilor _________ nr. xxxxxx/14.07.2015, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea procesului-verbal ca nelegal și netemeinic.

În motivarea cererii, petenta a arătat că, în data de 30.07.2015, i-a fost comunicat prin poștă la sediul societății procesul-verbal din care reiese faptul că, în data de 14.07.2015, numitul Suvei L_____ O_____, colaborator al societății, având calitatea de șofer de taxi, a fost oprit de către agent în timp ce conducea auto cu număr XXXXXXXX pe ________________________ care agentul a întocmit procesul-verbal prin care a constatat că șoferul de taxi efectuează transport de persoane cu auto menționat, având aplicat pe portierele față alte înscrisuri decât cele aprobate de Legea nr. 38/2003, respectiv marca Street Taxi Dispecerat 9497, care reprezintă sigla altui dispecerat taxi decât a celui pentru care s-a prezentat la control autorizația în copie. Astfel, agentul a conchis că societatea petentă a săvârșit fapta prevăzută de art. 35 alin. 3 din Legea nr. 38/2003 coroborat cu art. 33 alin. 3 din OMIRA nr. 356/2007 și a sancționat-o cu amendă în sumă de 1.000 lei în temeiul art. 55 pct. 3 lit. e din Legea nr. 38/2003. Petenta a învederat că procesul-verbal nu este semnat de conducătorul auto, ci de agent și de martorul asistent Suvei L_____ O_____ – conducătorul taxiului, fiind întocmit în lipsa societății.

În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal, petenta a arătat că acesta trebuie analizat în lumina dispozițiilor art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, arătând că sancțiunile contravenționale se subsumează celor penale, astfel încât petentului trebuie să i se respecte toate drepturile garantate de acest articol, inclusiv să i se aplice prezumția de nevinovăție, așa cum rezultă din jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului (A_____ contra României, Telfner contra Austriei). În acest sens, a arătat că aplicarea garanțiilor procesuale prevăzute de art. 6, inclusiv prezumția de nevinovăție, atrage răsturnarea sarcinii probei, autoritatea din care face parte agentul constatator trebuind să facă dovada vinovăției persoanei sancționate.

În continuare, petenta a invocat prevederile art. 17, art. 16 alin. 7 și art. 19 din O.G. nr. 2/2001, arătând că agentul a aplicat o sancțiune contravențională, acțiune ce atrage nulitatea procesului-verbal având în vedere că fapta nu a fost constatată propri sensibus, respectiv că nu s-au făcut minime verificări în sensul de a stabili dacă societatea e vinovată anterior sancționării acesteia, sens în care a invocat prevederile art. 35 alin. 3 și art. 67 alin. 1 din Legea nr. 38/2003. Astfel, prin raportare la temeiul de drept reținut în aplicarea contravenției, petenta a susținut că agentul nu a deschis fapta contravențională comisă în concret.

Petenta a menționat că societatea deține autorizația dispecerat taxi nr. 59/01.07.2013 eliberată de Consiliul General al Municipiului București din cadrul Primăriei Municipiului București, valabilă până la data de 30.06.2018, iar această autorizație nu conține vreo marcă/siglă pe care societatea ar fi autorizată să o folosească, așa cum rezultă din dispozițiile art. 1 lit. c din Legea nr. 38/2003. În acest sens, petenta a arătat că agentul nu poate constata propri sensibus comiterea contravenției menționate în lipsa unor informații suplimentare care se regăsesc la Primăria Municipiului București – autoritatea de reglementare, nicidecum la dispoziția agentului Poliției rutiere care nu a menționat alte înscrisuri în procesul-verbal.

De asemenea, petenta a învederat că în lipsa descrierii acțiunii ilicite, instanța nu va putea aprecia dacă în realitate există sau nu contravenție, nedescrierea în concret producând societății o vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin anularea procesului-verbal. Astfel, atâta timp cât procesul-verbal reprezintă unicul act probator al contravenției, lipsa mențiunilor nu poate fi complinită prin acte intrinseci, iar intimata nu va putea face dovada descrierii faptei contravenționale în instanță prin alte documente.

În acest sens, atât timp cât autorizația (care a fost controlată de agentul constatator) nu conține marca/sigla pe care societatea sau o altă societate o poate folosi, fapta reținută de agent nu există, iar o eventuală complinire a procesului-verbal nu se poate face cu alte documente. Mai mult, descrierea faptei trebuia făcută în lumina art. 16 din O.G. nr. 2/2001 cu indicarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei, deoarece în lumina art. 34, instanța poate să aprecieze asupra gravității faptei și în consecință poate reindividualiza sancțiunea aplicată de agent atât ca tip de sancțiunea, cât și ca cuantum.

În ceea ce privește dispozițiile art. 55 pct. 3 din Norma metodologică pentru aplicarea prevederilor Legii nr. 30/2003, petenta a arătat că fapta nu a fost descrisă în concret nici din acest punct de vedere, fapt ce atrage nulitatea procesului-verbal raportat la autorizația de dispecerat deținută de societate, prezentată agentului și menționată în procesul-verbal.

În drept, au fost invocate prevederile O.G. nr. 2/2001, legea n. 38/2003, art. 6 CEDO.

În susținerea cererii, petenta a depus, în copie, proces-verbal _________ nr. xxxxxx/14.07.2015 (fila 6), dovadă comunicare (filele 7-8), autorizație dispecerat taxi nr. 59 (fila 9), certificat ONRC (filele 17-22).

Cererea a fost legal timbrată, conform chitanței depuse la dosar (fila 16).

La data de 23.11.2015, prin serviciul registratură, intimata a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată.

În motivarea întâmpinării, intimata a arătat că, la data de 14.07.2015, pe ___________________________ Phoenicia, petenta a efectuat transport de persoane în regim taxi cu auto numărul XXXXXXXX condus de Suvei L_____ O_____, având aplicată pe portierele față alte înscrisuri și însemne decât cele aprobate de Legea nr. 38/2003, respectiv „Street Taxi, Dispecerat 9497” care reprezintă sigla altui dispecerat taxi decât a celui pentru care s-a prezentat la control autorizația în copie, respectiv S.C. C________ Trading 98 S.R.L. la care este arondat.

Intimata a învederat că procesul-verbal îndeplinește condițiile de fond prevăzute de art. 16 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, cât și pe cele prevăzute sub sancțiunea nulității absolute de art. 17 din același act normativ, respectiv sunt menționate numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, faptele săvârșite și data comiterii acestora și semnătura agentului constatator.

Motivul pentru care procesul-verbal prin care se constată și se sancționează contravențiile se bucură de prezumția relativă de legalitate și temeinicie este încrederea în faptul că organul emitent (agentul în această situație) consemnează exact faptele pe care le constată, fără alte adăugiri sau denaturări ale realității. De asemenea, în ipoteza menționării intenționate sau din neglijență a unor împrejurări nereale, agentul este expus unor posibile sancțiuni, de natură disciplinară sau chiar penală.

Astfel, în sistemul de drept român, contravenția este calificată ca făcând parte din materia civilă, care implică în mod necesar dovedirea pretențiilor ridicate de cel care le afirmă, în acest sens fiind și Decizia nr. 319A/19.06.2014 pronunțată de Tribunalul București în dosarul nr. xxxxx/299/2013.

Totodată, în sistemul european de protecție a drepturilor omului, fapta este calificată și ca fiind acuzație în materie penală, Curtea Europeană a Drepturilor Omului făcând aplicarea unor criterii de delimitarea în materia civilă (hotărârea A_____ contra României, cauza W.S. contra Poloniei). Astfel, sancțiunea aplicată pentru contravenția săvârșită nu implică conotații pe care petentul le-ar suporta în aceeași măsură precum o pedeapsă penală, în cazul de față aflându-ne în prezența unei contestații civile, petentul având sarcina probei potrivit dreptului comun, respectiv art. 249 C.pr.civ., conform căruia cel care face o susținere în cursul procesului trebuie să o dovedească.

De altfel, prin Decizia nr. 83/08.03.2002 a Curții Constituționale, prin care aceasta a arătat că dispozițiile O.G. nr. 2/2001 sunt în deplină în concordanță cu cerințele art. 6 din Convenție și cu jurisprudența CEDO. Totodată, Curtea a arătat că O.G. nr. 2/2001 respectă atât procedural, cât și din punct de vedere al administrării probatoriului cerințele art. 6 din Convenția și că nu se poate considera că procedura contravențională ar contraveni principiului din materie penală, in dubio pro reo.

De asemenea, intimata a solicitat să se aibă în vedere faptul că polițiștii rutieri sunt ofițeri și agenți de poliție specializați și anume desemnați să constate și să sancționeze abaterile de la regimul circulației, sancțiunea acestora având atât un rol represiv în raport cu contravenția deja comisă, cât și un rol preventiv, ce determină contravenientul să-și revizuiască comportamentul în trafic.

În ceea ce privește individualizarea sancțiunii contravenționale, intimata a precizat că aceasta a fost aplicată în limitele prevăzute de actul normativ sancționator și, în special, a fost aplicată astfel încât să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptelor săvârșite, agentul constatator ținând astfel cont de toate aspectele.

Simpla negare a petenului, în sensul că fapta reținută în sarcina sa nu corespunde realității, nu o exonerează de răspundere și nu înseamnă că nu a săvârșit contravenția.

Astfel, procesul-verbal face dovada deplină a situației de fapt până la proba contrară, sarcina probei revenind contravenientului, în conformitate cu dispozițiile art. 249 C.pr.civ., iar, potrivit art. 270 C.pr.civ., „înscrisul autentic face deplina dovadă, față de orice persoană, până la declararea sa ca fals, cu privire la constatările făcute personal de către cel care a autentificat înscrisul, în condițiile legii”.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 16 și art. 17 din O.G. nr. 2/2001, art. 35 din Legea nr. 38/2003

În susținerea întâmpinării, intimata a depus, în copie certificată pentru conformitate cu originalul: planșe foto (filele 36-37), adresa nr. xxxxx (fila 38), decizie de respingere după opoziție nr. xxxxx/29.05.2015 (fila 39).

La data de 15.12.2016, prin serviciul registratură, petenta a depus răspuns la întâmpinare în care a reluat susținerile din cererea de chemare în judecată.

Instanța a încuviințat, pentru petentă, proba cu înscrisuri, iar, pentru intimată, proba cu înscrisuri și proba constând în mijloacele materiale de probă, respectiv planșele fotografice depuse la dosar.

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:

Prin procesul-verbal _________ nr. xxxxxx/14.07.2015 (fila 6), petenta a fost sancționată contravențional pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 35 alin. 3 din Legea nr. 38/2003 coroborat cu art. 33 alin. 3 din OMIRA nr. 356/2007, cu amendă în cuantum de 1.000 lei, potrivit art. 55 pct. 3 lit. e din Legea nr. 38/2003.

În sarcina contestatoarei, s-a reținut că, la data de 14.07.2015, ora 09:45, pe ___________________________ Phoenicia, efectua transport de persoane în regim de taxi cu auto cu număr XXXXXXXX, condus de Suvei L_____ O_____, având aplicate înscrisuri și însemne ce reprezintă numele și sigla altui dispecerat taxi decât ale celui la care este arondat, respectiv „Dispecerat Street Taxi 9497”, și nu S.C. Euroconstruct Trading 98 S.R.L. pentru care a prezentat o dovadă a autorizației de dispecerat în momentul controlului, înscrisurile fiind aplicate pe portierele față.

Analizând procesul-verbal sub aspectul legalității, conform dispozițiilor art. 34 din O.G. nr. 2/2001, instanța apreciază că acesta a fost întocmit cu respectarea condițiilor de formă prevăzute sub sancțiunea nulității absolute.

În ceea ce privește condițiile prevăzute de art. 16 și art. 19 din O.G. nr. 2/2001, instanța reține că nulitatea procesului-verbal pentru nerespectarea uneia dintre aceste condiții trebuie să fie invocată de petent și totodată acesta trebuie să dovedească vătămarea suferită ca urmare a eventualei neindicări a unei mențiuni în procesul-verbal și că această vătămare nu se poate înlătura altfel decât prin anularea procesului-verbal.

În privința motivului de nulitate referitor la posibilitatea contravenientului de a formula obiecțiuni, instanța reține că acesta este neîntemeiat, având în vedere că prin decizia nr. 22/19.03.2007, pronunțată într-un recurs în interesul legii de către Înalta Curte de Casație și Justiție, s-a hotărât că nerespectarea dispozițiilor art. 16 alin. 7 din O.G. nr. 2/2001 este sancționată cu nulitatea relativă, condiționată de dovedirea unei vătămări a petentului.

Astfel, prin procedura plângerii contravenționale, petentul are posibilitatea de a invoca apărările pe care le consideră necesare și de a formula obiecțiunile corespunzătoare, eventual și pe cele care nu a avut posibilitatea de a le menționa în procesul verbal, astfel încât nu se poate reține existența unei vătămări din acest punct de vedere.

Petenta a mai criticat procesul-verbal în raport de faptul că agentul constatator a indicat ca martor asistent pe conducătorul autoturismului, respectiv pe numitul Suvei L_____ O_____. Instanța reține că, potrivit art. 19 din O.G. nr. 2/2001, în cazul în care contravenientul nu se află de față, refuză sau nu poate să semneze, agentul constatator va face mențiune despre aceste împrejurări, care trebuie să fie confirmate de cel puțin un martor. Astfel, în această situație, martorul nu face decât să ateste că persoana sancționată contravențional nu este de față, refuză sau nu poate să semneze procesul-verbal, nefiind necesară prezența acestuia la constatarea efectivă a faptei.

Analizând procesul-verbal contestat, instanța constată că acesta a fost întocmit în lipsa reprezentantului legal al petentei, dar poartă semnătura martorului asistent Suvei L_____ O_____. Astfel, având în vedere că au fost respectate dispozițiile art. 19 din O.G. nr. 2/2001, instanța reține că nu are nicio relevanță faptul că procesul-verbal a fost semnat de conducătorul auto, neexistând nicio limitare din acest punct de vedere, motiv pentru care va înlătura și această cauză de nulitate.

În ceea ce privește descrierea faptei, în raport de mențiunile cuprinse în procesul-verbal, instanța constată că, având în vedere natura acesteia, agentul contestator a efectuat o descriere suficientă a faptei reținute în sarcina petentei, și anume aceea de a efectua transport de persoane în regim de taxi cu un autoturism având aplicate înscrisuri și însemne ce reprezintă numele și sigla altui dispecerat taxi decât ale celui la care este arondat. De altfel, instanța reține că petenta nu a făcut dovada existenței vreunei vătămări care să nu poată fi înlăturată decât prin anularea procesului-verbal, motiv pentru care va înlătura acest motiv de nulitate, urmând a analiza celelalte susțineri ale petentei cu privire la acest aspect cu ocazia cercetării temeiniciei procesului-verbal contestat.

Totodată, instanța constată că faptei, astfel cum a fost reținută prin actul atacat, i s-a dat o corectă încadrare juridică.

Examinând procesul-verbal sub aspectul temeiniciei, instanța reține că, în raport de probele administrate în cauză, situația de fapt reținută de agentul constatator este conformă realității.

Potrivit art. 35 alin. 3 din Legea nr. 38/2003, cu excepția înscrisurilor sau a simbolurilor realizate în condițiile prevăzute la art. 67 alin. 1, se interzice aplicarea pe caseta taxi sau pe elementele de caroserie a altor înscrisuri și/sau însemne decât a celor aprobate prin lege, fapta constituind contravenție conform art. 55 pct. 3 lit. e din același act normativ.

Astfel, potrivit art. 67 alin. 1 din Legea nr. 38/2003, orice înscrisuri sau simboluri aplicate pe partea exterioară a taxiului, care reprezintă publicitate pentru terți, nu se pot menține sau realiza fără avizul administrației publice locale și nu vor fi admise dacă afectează înscrisurile și însemnele de pe taxi prevăzute de lege.

De asemenea, așa cum rezultă din art. 33 alin. 3 din OMIRA nr. 356/2007, denumirea dispeceratului taxi și numărul de apel telefonic al dispeceratului taxi, precum și al telefonului mobil din dotarea taxiurilor, după caz, va fi afișat pe caseta specială taxi sau pe caroserie, fiind interzisă afișarea pe caroserie sau pe caseta specială a denumirii unui dispecer și/sau a numărului telefonic de apel dacă acesta nu este autorizat ca dispecer taxi în localitatea respectivă.

Instanța reține că persoana sancționată contravențional se bucură de prezumția de nevinovăție până la pronunțarea unei hotărâri definitive prin care să se stabilească vinovăția sa. Această prezumție nu neagă, însă, valoarea probatorie a procesului-verbal de contravenție legal întocmit. O interpretare contrară nu poate fi primită, având în vedere rațiunea care stă la baza recunoașterii unei asemenea valori probatorii, respectiv împrejurarea că, în cuprinsul procesului-verbal de contravenție, sunt consemnate aspecte constatate personal, în mod direct, de către agentul constatator, care este o persoană învestită cu exercitarea autorității de stat.

Astfel, procesul-verbal legal încheiat se bucură de o prezumție de temeinicie, a cărei existență nu este de natură a încălca prezumția de nevinovăție de care se bucură persoana sancționată contravențional, aspect care rezultă din modul în care este reglementată procedura plângerii contravenționale.

Curtea Europeană a Drepturilor Omului a precizat că toate sistemele legale cunosc și operează cu ajutorul prezumțiilor și că, în principiu, Convenția nu interzice aceasta, dar în materie penală obligă statele să nu depășească o anumită limită. În funcție de gravitatea sancțiunii la care este expus acuzatul, se stabilește și limita rezonabilă până la care poate opera prezumția, asigurându-se totodată respectarea drepturilor apărării sub toate aspectele (cauza Salabiaku v. Franța, cauza Vastberga Aktiebolag și Vulic v. Suedia).

Astfel, procesul-verbal de contravenție nu face dovada absolută a aspectelor consemnate în conținutul său, prezumția de temeinicie având caracter relativ, iar persoana sancționată are posibilitatea de a propune probe din care să rezulte o altă situație de fapt.

Instanța apreciază că prezumția de nevinovăție a persoanei sancționate nu este încălcată prin recunoașterea faptului că procesul-verbal de contravenție, încheiat pe baza constatărilor personale ale agentului constatator, face dovada situației de fapt consemnate în cuprinsul său, până la dovada contrară, având în vedere și posibilitatea persoanei sancționate de a administra probele pe care le consideră necesare pentru a face dovada contrară, astfel încât se realizează și un echilibru între interesul general, al statului, în reglementarea măsurilor privind constatarea contravențiilor și interesul particular.

Instanța reține că societatea petentă deține autorizația dispecerat taxi nr. 59 (fila 9), fiind autorizată de către Consiliul General al Municipiului București – Primăria Municipiului București – Direcția Generală Infrastructură și Servicii Publice să execute activități de dispecerat taxi. Analizând planșele fotografice depuse la dosar (fila 37), instanța constată că autoturismul cu număr de înmatriculare XXXXXXXX avea aplicată pe portiera din față însemne cu denumirea „Street Taxi 9497”.

De asemenea, contrar susținerilor petentei, societatea sa nu a fost sancționată pentru că numitul Suvei L_____ O_____ ar fi prezentat o autorizație pe care era indicată o altă marcă, ci pentru că autoturismul cu număr de înmatriculare XXXXXXXX avea aplicate înscrisuri și însemne ce reprezintă numele și sigla altui dispecerat taxi decât ale celui la care este arondat.

În acest sens, instanța reține că, așa cum rezultă din decizia de respingere după opoziție nr. xxxxx/29.05.2015 emisă de Oficiul de Stat pentru Invenții și Mărci (fila 39), urmare a opoziției efectuate de către Speed Taxi S.R.L. (fila 38), a fost respinsă cererea petentei de înregistrare a mărcii constând din denumirea „Dispecerat Street Taxi 9497”. Pe cale de consecință, instanța constată că, la data efectuării controlului în trafic (14.07.2015), petenta nu avea dreptul să folosească marca „Dispecerat Street Taxi 9497” și, pe cale de consecință, nici să aplice pe autoturismele cu care efectuează transport de persoane înscrisuri și însemne cu această denumire.

Instanța nu poate reține susținerile petentei în sensul că agentul constatator nu ar fi putut constata ex propriis sensibus comiterea contravenției menționate în lipsa unor informații suplimentare care se regăsesc la Primăria Municipiului București, în condițiile în care intimata a făcut dovada faptului că societății petente i-a fost respinsă cererea de înregistrare a mărcii constând în denumirea „Dispecerat Street Taxi 9497”. De altfel, analizând cuprinsul cererii de chemare în judecată, instanța constată că petenta nici nu a afirmat în vreun moment că ar fi avut dreptul să folosească marca anterior menționată.

Pe cale de consecință, instanța constată că, din probele administrate în cauză, nu rezultă o altă situație de fapt decât cea consemnată în procesul-verbal contestat, apreciind că, în mod corect, a fost reținută în sarcina contestatoarei săvârșirea contravenției prevăzute și sancționate de art. 35 alin. 3 din Legea nr. 38/2003 coroborat cu art. 33 alin. 3 din OMIRA nr. 356/2007, respectiv art. 55 pct. 3 lit. e din Legea nr. 38/2003.

În ceea ce privește legalitatea sancțiunii aplicate, instanța apreciază că amenda contravențională în cuantum minim respectă dispozițiile art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, în conformitate cu care sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal, având în vedere și necesitatea respectării regulilor minime privind transportul în regim de taxi, petenta nefăcând dovada existenței vreunei împrejurări care să justifice înlocuirea amenzii cu avertisment.

Având în vedere toate aceste considerente, instanța constată că procesul-verbal de contravenție contestat a fost legal și temeinic întocmit, și, pe cale de consecință, urmează a respinge cererea, ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Respinge cererea formulată de petenta S.C. E___ C________ Trading 98 S.R.L, cu sediul în București, ____________________, ______________ 12-13, sector 6, JXXXXXXXXXXXX, CUI RO xxxxxxxx. în contradictoriu cu intimata D.G.P.M.B. - B______ Rutieră, cu sediul în București, _______________________. 9-15, sector 3, ca neîntemeiată.

Cu drept de apel, în termen de 30 zile de la comunicare, cerere care se depune la Judecătoria Sectorului 1 București.

Pronunțată în ședință publică, azi 01.02.2016.

PREȘEDINTE GREFIER

S_____ B____ A______ T____

Red./Thred.: SB

4ex/16.02.2016