Dosar nr. XXXXXXXXXXXX
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL C______
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 4580
Ședința publică de la 14 Octombrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE M______ P____
Judecător T____ Ț______
Grefier C_____ C_____
x.x.x.
Pe rol, judecarea apelului declarat de M_________ A_______ NAȚIONALE în calitate de reprezentant legal al pârâtelor UNITATEA MILITARĂ xxxxx V PLOIEȘTI, cu sediul în Ploiești, _______________________, jud. Prahova, și UNITATEA MILITARĂ xxxxx BUCUREȘTI, cu sediul în București, _______________________________ Km 10,5, împotriva sentinței civile nr. 1740 din 09 aprilie 2015, pronunțată de Tribunalul D___ în dosar nr. XXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimatul reclamant R___ O_______ –N______, cu domiciliul în C______, _____________. 11, __________, ____________, ________________.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns intimatul reclamant R___ O_______ N______, asistat de avocat O___ I____ G_______, lipsind apelantele pârâte M_________ A_______ NAȚIONALE - UNITATEA MILITARĂ xxxxx V PLOIEȘTI și M_________ A_______ NAȚIONALE UNITATEA MILITARĂ xxxxx BUCUREȘTI.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei.
Avocat O___ I. G., pentru intimatul reclamant, a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, ce reprezintă diferența avută în vedere de Casa Județeană de Pensii pentru prima și a doua adeverință.
Curtea a încuviințat proba cu înscrisuri, ce au fost depuse la dosar.
Constatând cauza în stare de soluționare, a acordat cuvântul asupra apelului.
Avocat O___ I. G., pentru intimatul reclamant, a solicitat respingerea apelului și menținerea sentinței civile, în mod corect constatându-se că prima adeverință este caducă, în raport de data emiterii, iar cea de-a doua adeverință a fost în emisă cu încălcarea dispozițiile Legii nr. 263/2010, necuprinzând mențiuni conforme cu înscrisurile depuse atât de apelante, cât și de către intimat. Cert este faptul că intimatul a beneficiat de grupa a II-a de muncă, cu spor deosebit în baza Legii nr. 33/1990.
C U R T E A
Asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1740 din 09 aprilie 2015, Tribunalul D___ a admis în parte acțiunea precizată formulată de reclamantul R___ O_______ –N______, CNP xxxxxxxxxxxxx, domiciliat în C______ bld.1 Mai nr.11, _____________, __________ , jud.D___ în contradictoriu cu pârâții M_________ A_______ NAȚIONALE UNITATEA MILITARĂ xxxxx V PLOIEȘTI, cu sediul în Ploiești ____________________ , jud.Prahova și M_________ A_______ NAȚIONALE UNITATEA MILITARĂ xxxxx BUCUREȘTI,cu sediul în București sector 1, __________________________ , km.10,5 reprezentați legal de M_________ A_______ NAȚIONALE , cu sediul în București , ________________ , sector 5.
A obligat pârâții să elibereze reclamantului o adeverință privind activitatea încadrată în grupa a II-a de muncă pe perioada 01.07.xxxxxxxxxxxxxx01 conform modelului din anexa nr. 14 la Normele de aplicare a prevederilor legii 263/2010 aprobate prin HG nr. 257/2011.
A respins celelalte cereri.
Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a reținut următoarele:
Reclamantul a fost angajat al Ministerului A_______ Naționale, UM nr. xxxxx C______ pe perioada 01 07 xxxxxxxxxxxxxx05, în meseria de electromecanic, montator reglor depanator aparatură electrică, muncitor calificat I, așa cum rezultă din carnetul de muncă .
Cei doi pârâți chemați în judecată M_________ A_______ NAȚIONALE UNITATEA MILITARĂ xxxxx V PLOIEȘTI, M_________ A_______ NAȚIONALE UNITATEA MILITARĂ xxxxx BUCUREȘTI au calitate de deținători de arhive, întrucât UM nr. xxxxx C______ a fost desființată, conform celor învederate de minister în întâmpinarea formulată.
Prin acțiunea precizată, reclamantul a solicitat instanței să se constate că activitatea desfășurată în cadrul UM nr. xxxxx C______ în perioada 01 07 xxxxxxxxxxxxxxx01 se încadrează în grupa a II a de muncă în procent de 100 % din programul de lucru , conform Ord.50/1990 , Anexa I pct. 75 , cu beneficiul unui spor de 3 luni la an pe perioada 01 07 xxxxxxxxxxxxxx90 și de 6 luni la an pe perioada 01 11 xxxxxxxxxxxxxx01 și să fie obligată pârâta să elibereze o adeverință în acest sens.
A solicitat de asemenea să se constate că în perioada 01 04 xxxxxxxxxxxxxx05 a desfășurat activitate în condiții deosebite în procent de 100% , cu beneficiul unui spor de 6 luni la an conform art. 19 din Legea nr.19 /2000 și să fie obligați pârâții la eliberarea unei adeverințe în acest sens.
Din probatoriul administrat în cauză rezultă că pârâta a încadrat activitatea reclamantului din perioada 01 07 xxxxxxxxxxxxxx01 în grupa a II a de muncă , în procent de 100%, conform mențiunilor din adeverințele eliberate , însă nu a indicat sporul de care beneficiază pe perioada anterioară și ulterioară intrării în vigoare a legii nr. 33/1990 .
În acest sens, s-au efectuat mențiuni în carnetul de muncă al reclamantului la poz.81, recunoscând în favoarea acestuia beneficiul unui spor de 6 luni/an pe perioada 01 11 xxxxxxxxxxxxxx01.
În raport de aceste recunoașteri, văzând că activitatea reclamantului a fost încadrată de unitate în grupa a II a de muncă pe perioada 01 07 xxxxxxxxxxxxxx01 , tribunalul a constatat că primul capăt de cerere al acțiunii vizând această perioadă este lipsit de interes și a fost respins ca atare.
Însă , în raport de disp.art.40 alin 2 lit h din C muncii, pârâții au obligația de a emite o adeverință salariatului, din care să rezulte această încadrare, iar în conformitate cu Normele de aplicare a prevederilor legii 263/2010 aprobate prin HG nr. 257/2011 aceasta trebuie să conțină toate elementele potrivit modelului din anexa nr. 14 la Normele de aplicare a prevederilor legii 263/2010 aprobate prin HG nr. 257/2011, motiv pentru care instanța a dispus obligarea acestora la emiterea adeverinței.
Adeverința eliberată reclamantului nr.A713 din 06 04 2005 aflată la fila 6 din dosar nu precizează actele de nominalizare a salariatului în grupa a II a de muncă, astfel că interesul este legitim pentru obținerea unui document întocmit conform rigorilor legii pentru a putea fi valorificat în demersul de obținere a drepturilor de pensie.
Adeverința nr.A1/xxxxx din 13 12 2011 ( fila 7 din dosar ) nu cuprinde date privind sporul și temeiul legal în baza căruia i-a fost recunoscut sporul cuvenit pentru activitatea desfășurată în grupa a II a de muncă.
În ceea ce privește mențiunile privind sporul de care a beneficiat, s-a constatat că acesta este evidențiat în adeverința inițială ce i-a fost eliberată și în carnetul de muncă –poz.81 , fiind prevăzut de legea în vigoare la momentul desfășurării activității în condiții de grupa a II a de muncă .
Cu referire la cererea privind constatarea încadrării activității în condiții deosebite și eliberarea unei adeverințe din care să rezulte că pe perioada 01 04 2001- 30 04 2005 a fost încadrat în condiții deosebite de muncă , se reține că dovada desfășurării activității în aceste condiții se face, potrivit art. 10 alin 1 din Legea nr.263/2010 , cu declarația nominală de asigurare, aceasta constituind documentul pe baza căruia se stabilește stagiul de cotizare și punctajul mediu anual.
La dosarul cauzei s-au depus de către Casa Județeană de Pensii D___ răspuns la solicitarea instanței , prin care a precizat că UM xxxxx a depus declarațiile nominale începând cu data de 01 04 2001 din care rezultă că reclamantul a desfășurat activitate în condiții deosebite , prin urmare acest capăt de cerere este neîntemeiat.
Față de aceste considerente , tribunalul a admis în parte acțiunea precizată, a obligat pârâții să elibereze reclamantului o adeverință privind activitatea încadrată în grupa a II-a de muncă pe perioada 01.07.xxxxxxxxxxxxxx01 conform modelului din anexa nr. 14 la Normele de aplicare a prevederilor legii 263/2010 aprobate prin HG nr. 257/2011 și a respins celelalte cereri vizând solicitarea de a se constata că a desfășurat activitate în condiții de grupa a II a de muncă și respectiv în condiții deosebite de muncă , precum și obligarea la eliberarea unei adeverințe privind activitatea desfășurată în condiții deosebite de muncă.
Împotriva acestei sentințe civile a declarat apel de M_________ A_______ NAȚIONALE în calitate de reprezentant legal al pârâtelor UNITATEA MILITARĂ xxxxx V PLOIEȘTI și UNITATEA MILITARĂ xxxxx BUCUREȘTI, criticând sentința apelată numai cu privire la partea prin care instanța de fond a admis în parte acțiunea reclamantului și a obligat pârâtele să elibereze reclamantului o adeverință privind activitatea încadrată în grupa a II-a de muncă pe perioada 01.07.xxxxxxxxxxxxx01 conform modelului din Anexa nr. 14 la Normele de aplicare a prevederilor Legii nr. 263/2010, aprobate prin HG nr. 257/2011.
A învederat instanței că pârâta UM xxxxx București i-a eliberat reclamantului, cu mult înainte de formularea cererii de chemare în judecată, Adeverința nr. Ar 123 23 din 13.12.2011, depusă la dosar chiar de către reclamant și aflată la fila 7 din dosarul instanței de fond, prin care se atestă că în perioada 01.07.xxxxxxxxxxxxxxx88 reclamantul, având funcția de electromecanic, a beneficiat de încadrare în grupa a II-a de muncă în procent de 100%, conform nominalizării efectuate prin ordinele de zi pe unitate enumerate în adeverință, iar în perioada 01.08.xxxxxxxxxxxxxxx01, având funcția de montator reglor depanator aparatură electrică, a beneficiat de încadrare în grupa a II-a de muncă în procent de 100%, conform nominalizării efectuate prin ordinele de zi pe unitate enumerate în adeverință. Singura neconcordanță dintre acest document și solicitările exprimate de reclamant prin primul petit al cererii precizate este în legătură cu ultima zi din perioada solicitată, în adeverință fiind trecută în mod corect ca ultimă zi 31.03.2001, și nu 01.04.2001 cum a solicitat reclamantul, deoarece începând cu 01.04.2001 inclusiv a fost încadrat în condiții deosebite de muncă, prin declarațiile nominale de asigurare depuse lunar de unitatea angajatoare la Casa Județeană de Pensii D___.
Deși instanța de fond a observat la dosar adeverința deja eliberată reclamantului, a apreciat că aceasta nu cuprinde date privind sporul și temeiul legal în baza căruia i-a fost recunoscut sporul cuvenit pentru activitatea desfășurată în grupa a II-a de muncă și a considerat că este necesară o nouă adeverință care să corespundă modelului din Anexa nr. 14 la Normele de aplicare a prevederilor Legii nr. 263/2010.
Soluția instanței este eronată, deoarece, pe de o parte, în adeverința deja emisă este menționat temeiul juridic al încadrării în grupa a 11-a de muncă, și anume pct. 75, Anexa nr. 1 din Ordinul nr. 50/1990 al ministrului muncii și ocrotirii sociale, iar pe de altă parte, în ceea ce privește lipsa datelor despre sporul cuvenit, nici modelul din Anexa nr. 14 la Normele de aplicare a prevederilor Legii nr. 263/2010 nu cuprinde vreo rubrică în care să se menționeze astfel de date. Deci adeverința deja emisă corespunde modelului din normele de aplicare.
În ceea ce privește sporul de care a beneficiat reclamantul, instanța de fond în mod greșit a constatat că acesta ar fi cel evidențiat în Adeverința nr. 713 din 06.04.2005 eliberată de unitatea angajatoare UM xxxxx C______ și în carnetul de muncă, la poziția 81. Acest spor, de 6 luni la an, era acordat de art. 13 alin. (3) lit. b) din Decretul nr. 214/197/privind pensiile militare de stat, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 33/1990, personalului aeronautic din aviația militară, al cărui Statut a fost aprobat prin Legea nr. 35/1990.
Conform prevederilor art. 24 din acest Statut, atestarea calificării și specializării pentru personalul aeronautic se face prin brevet - pentru personalul aeronavigant, respectiv certificat - pentru personalul nenavigant, iar potrivit dispozițiilor art. 26 aceste documente „se acordă personalului aeronautic la absolvirea școlilor militare și instituțiilor militare de învățământ superior sau a cursurilor de specializare, după îndeplinirea condițiilor de pregătire teoretică și practică stabilite de către autoritatea aeronautică militară națională".
Or reclamantul nu prezentat niciun document de atestare a calificării în specialitățile strict enumerate la art. 13 lit. b) din Legea nr. 35/1990, eliberate în condițiile art. 23-28 din respectiva lege, astfel că nu a făcut dovada că posedă calitatea de personal aeronautic. Pe cale de consecință, nu poate beneficia nici de sporul de 6 luni la an prevăzut la art. 13 alin. (3) lit. b) din Legea nr. 33/1990, care se aplică strict personalului aeronautic.
Potrivit prevederilor art. 1 din Ordonanța Guvernului nr. 33/2002 privind reglementarea eliberării certificatelor și adeverințelor de către autoritățile publice centrale și locale, aprobată cu modificări prin Legea nr. 223/2002, autoritățile publice centrale și locale eliberează certificate și adeverințe numai în cazurile în care situațiile sau datele a căror confirmare se cere rezultă din documentele deținute de acestea. Or, UM xxxxx București și UM xxxxx V Ploiești, în calitate de deținători de arhivă, nu dețin în arhiva creată de unitatea angajatoare UM xxxxx C______ (desființată în anul 2005) documente care să ateste calitatea de personal aeronautic a reclamantului, prin urmare dispoziția instanței de fond prin care obligă cele două unități deținătoare de arhivă să emită o adeverință prin care să confirme date și situații care nu rezultă din arhiva pe care o dețin (creată de altă unitate), este dată cu încălcarea legii.
Este adevărat că în Adeverința nr. 713 din 06.04.2005 eliberată de unitatea angajatoare UM xxxxx C______, precum și în înscrierile făcute de aceeași unitate în carnetul de muncă al reclamantului - poziția 81 - este menționat sporul de 6 luni care se acordă personalului aeronautic, deci implicit se confirmă calitatea de personal aeronautic a reclamantului, dar în același timp în arhiva creată de aceeași unitate angajatoare nu se regăsesc documente care să confirme această calitate, astfel că nu se poate ști în baza căror documente UM xxxxx C______ a emis acea adeverință și a făcut acele înscrieri în carnetul de muncă și nu putem garanta că acea adeverință și acele înscrieri sunt corecte.
Așadar, pe de o parte, nici reclamantul nu a produs documente care să-i ateste calitatea de personal aeronautic, iar pe de altă parte nici din documentele din arhiva deținută de unitățile pârâte nu rezultă această calitate, astfel că unitățile pârâte nu pot elibera o nouă adeverință, doar pe baza unei adeverințe mai vechi emisă de unitatea a căror arhivă o dețin și a unei înscrieri în carnetul de muncă făcută de aceeași unitate, dacă datele și situațiile ce se cer confirmate nu rezultă efectiv și din arhivă.
Pentru aceste considerente, solicită admiterea apelului și schimbarea în parte a sentinței apelate, în sensul respingerii în totalitate a acțiunii precizate formulată de reclamantul R___ O_______-N______.
În drept, invocă prevederile art. 466 și urm. din Codul de procedură civilă, precum și celelalte dispoziții legale menționate.
Ca probe în apel înțelege să se folosească de proba cu înscrisurile deja aflate la dosar.
Intimatul depune la dosar întâmpinare, decizia privind respingerea pensiei pentru limită de vârstă și buletin de calcul, solicitând respingerea apelului.
Apelul este fondat pentru următoarele precizări;
Prin cererea de chemare în judecată precizată, cu care a fost investită prima instanță, reclamantul a solicitat să se constate că activitatea desfășurată în cadrul UM nr. xxxxx C______ în perioada 01 07 xxxxxxxxxxxxxxx01 se încadrează în grupa a II a de muncă în procent de 100 % din programul de lucru , conform Ord.50/1990 , Anexa I pct. 75 , cu beneficiul unui spor de 3 luni la an pe perioada 01 07 xxxxxxxxxxxxxx90 și de 6 luni la an pe perioada 01 11 xxxxxxxxxxxxxx01 și să fie obligată pârâta să elibereze o adeverință în acest sens.
A solicitat de asemenea să se constate că în perioada 01 04 xxxxxxxxxxxxxx05 a desfășurat activitate în condiții deosebite în procent de 100% , cu beneficiul unui spor de 6 luni la an conform art. 19 din Legea nr.19 /2000 și să fie obligați pârâții la eliberarea unei adeverințe în acest sens.
Prima instanță a admis în parte acțiunea precizată obligând pârâții să elibereze reclamantului o adeverință privind activitatea încadrată în grupa a II-a de muncă pe perioada 01.07.xxxxxxxxxxxxxx01 conform modelului din anexa nr. 14 la Normele de aplicare a prevederilor legii 263/2010 aprobate prin HG nr. 257/2011.
În raport de limitele investirii Curtea constată că adeverințele cuprind mențiunile solicitate de reclamant.
Adeverința nr.A713/06.04.2005 cuprinde toate aceste mențiuni privind temeiul juridic al încadrării în grupa a II-a de muncă, și anume pct. 75, Anexa nr. 1 din Ordinul nr. 50/1990 al ministrului muncii și ocrotirii sociale, cu beneficiul unui spor de 3 luni la an pe perioada 01 07 xxxxxxxxxxxxxx90 și de 6 luni la an pe perioada 01 11 xxxxxxxxxxxxxx01 iar adeverința A1/xxxxx din 13.12.2011 cuprinde și mențiuni privind temeiul juridic și actul de nominalizare.
Modelul din Anexa nr. 14 la Normele de aplicare a prevederilor Legii nr. 263/2010 nu cuprinde vreo rubrică în care să se menționeze date referitoare la sporul și temeiul legal în baza căruia i-ar fi fost recunoscut, iar adeverința A1/xxxxx din 13.12.2011 corespunde modelului prezentat în aceste norme.
Sunt considerentele pentru care Curtea, în temeiul disp.art.480 alin.2 NCPC, admite apelul și schimbă sentința în sensul respingerii în totalitate a acțiunii.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de M_________ A_______ NAȚIONALE în calitate de reprezentant legal al pârâtelor UNITATEA MILITARĂ xxxxx V PLOIEȘTI, cu sediul în Ploiești, _______________________, jud. Prahova, și UNITATEA MILITARĂ xxxxx BUCUREȘTI, cu sediul în București, _______________________________ Km 10,5, împotriva sentinței civile nr. 1740 din 09 aprilie 2015, pronunțată de Tribunalul D___ în dosar nr. XXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimatul reclamant R___ O_______ –N______, cu domiciliul în C______, _____________. 11, __________, ____________, ________________.
Schimbă sentința civilă nr. 1740 din 09 aprilie 2015, pronunțată de Tribunalul D___, în sensul că respinge în totalitate acțiunea.
Definitivă
Pronunțată în ședința publică de la 14 Octombrie 2015
Președinte, M______ P____ |
|
Judecător, T____ Ț______ |
|
Grefier, C_____ C_____ |
|
Red. Jud. M. P____/03.11.2015
Tehnored. CC/5 ex.
Jud. Fond