Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

TRIBUNALUL C________

SECTIA

C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DECIZIA CIVILĂ NR. 13

Ședința publică din data de 06 IANUARIE 2016

Completul constituit din:

PREȘEDINTE – M_____ C_______

JUDECĂTOR – A_____ B_____ A_____

GREFIER – G_______ M____

Pe rol soluționarea apelului promovat de apelanta AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ, cu sediul în București, _____________________, sector 5, în contradictoriu cu intimata petenta _________________ 2000 SRL, cu sediul în București, _________________________. 13, sector 1, apel îndreptat împotriva Sentinței civile nr. 131/03.02.2015 pronunțată în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX de Judecătoria M_______.

La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă av. A_____ C________ pentru intimată, lipsind apelanta.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

Grefierul de sedintă, in referatul cauzei, evidentiază partile, obiectul litigiului, modalitatea de indeplinire a procedurii de citare si stadiul procesual.

La interpelarea instanței reprezentantul convențional al intimatei arată că nu mai are alte cereri de formulat sau probe de administrat.

Instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra apelului.

Reprezentantul convențional al intimatei solicită respingerea apelului ca nefondat pentru argumentele dezvoltate în cuprinsul întâmpinării depuse la dosar.

Consideră că instanța de fond a procedat în mod corect la aprecierea probatoriului administrat în cauză și a pronunțat o soluție legală și temeinică, probe care au în vedere nu numai proba cu martori pe care o critică apelanta în apelul formulat, ci și proba cu înscrisuri. Martorii audiați în cauză nu sunt persoane în legătură de interese cu societatea intimată, numitul N______ I____ este fost angajat al societății, a fost angajat la momentul realizării controlului, ulterior a pierdut calitatea de angajat al societății, la momentul audierii sale acesta nemaiavând această calitate, iar martorul C_______ A____ nu a avut nicio legătură de prepușenie, nici un raport juridic de muncă cu societatea intimată fiind angajatul unei terțe societăți, acesta a procedat la realizarea operațiunilor de remediere a casei de marcat C2 în legătură cu care s-a produs eroarea intenționat neelucidată de către organele de control.

La momentul efectuării controlului era data de 2 mai, la acea dată pe litoralul românesc se desfășoară operațiuni de anvergură de control a agenților economici. După cum rezultă din proba cu martori administrată în cauză agenții de control s-au deplasat la sediul intimatei în jurul orei 15 și nu în jurul orelor 16:15 cum se reține în cuprinsul procesului verbal de contravenție, ora respectivă fiind de fapt ora finalizării controlului și întocmirii procesului verbal de contravenție. Instanța de fond a apreciat că nu este esențială chestiunea legată de ora controlului aceasta putând rezulta din probele administrate neproducându-se societății nici un prejudiciu care să conducă la anularea procesului verbal. Nu a apelat hotărârea pronunțată în cauză întrucât pe fondul cauzei soluția demonstrează reținerea unei soluții de fapt corecte.

S-a numărat de către organul de control numerarul existent pe tejgheaua terasei unde societatea funcționa. Se aflau două case de marcat, din proba cu înscrisuri și martori rezultă că ce-a de-a doua casă de marcat C2, necontrolată de organele de control fiscal, se defectase cu puțin timp înainte, a făcut obiectul unor operațiuni de reparații, dar când s-a adunat monetarul și s-a constatat suma finală reținută de organul de control în procesul verbal de contravenție s-a adunat monetarul de la ambele case de marcat. Există în acest sens dovezi, înscrisuri, în sensul că adunând suma de la casa de marcat C1 cu suma de la casa de marcat C2 pentru care s-a emis raportul X înainte de a se efectua operațiunea de reparație a casei C2, dar și rapoartele corespunzătoare emise de către aceeași casă de marcat după finalizarea operațiunii de remediere, adunând cele două sume rezultă suma de 1093 lei. Din suma de la casa C2 se ridicase de către administratorul societății suma de 200 lei pentru a fi folosită la achiziționarea unor produse necesare la restaurantul care se găsește în imediata apropriere a terasei respective. Apreciază că există suficiente probe, cu precădere înscrisuri coroborat cu martori, care demonstrează că există înscrisuri justificative pentru toate sumele respective și pentru toată suma reținută de către organele de control fiscal există acte fiscale. Cu cheltuieli de judecată pe cale separată.

Instanța rămâne în pronunțare.

TRIBUNALUL ,

Deliberând asupra apelului de față, constată:

Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei M_______ sub nr. XXXXXXXXXXXXX din 21.05.2014 petenta _________________ 2000 SRL București a solicitat anularea procesului – verbal de contravenție __________ nr. xxxxxxx din 02.05.2014 întocmit de intimata Agenția Națională de Administrare Fiscală, sau, în subsidiar, anularea sa, cu consecința exonerării de la plata amenzii și înlăturării celorlalte sancțiuni contravenționale.

În motivarea plângerii, petenta a arătat că, prin procesul – verbal menționat anterior, a fost sancționată întrucât, în urma controlului efectuat la data de 02.05.2014 la punctul său de lucru din Vama V____, terasa STUF, s-a constatat că nu s-au emis bonuri fiscale pentru toate mărfurile vândute către populație, în sensul că, în urma comparării datelor înscrise în raportul X emis de aparatul de marcat fiscal cu suma de bani din casieria unității, s-a constatat un plus în casă de 1.093,85 lei care nu a putut fi justificat.

Actul de sancționare, a susținut petenta, este lovit de nulitate întrucât ora reținută ca fiind cea la care s-a efectuat controlul, și anume 16¹⁵, este eronată, aceasta reprezentând cel mult ora la care s-a întocmit procesul – verbal, astfel că s-au încălcat dispozițiile art. 16 alin. (1) din OG nr. 2/2001, iar, în altă ordine de idei dar în considerarea acelorași dispoziții legale, agentul constatator nu a realizat o descriere cât mai amănunțită a faptei, din moment ce nu a menționat că suma reprezentând monetar a fost luată de pe bar, că pe același bar se aflau două case de marcat, ambele destinate înregistrării operațiunilor de comercializare realizate la punctul de lucru, că a adus la cunoștință acestuia că una dintre casele de marcat s-a defectat chiar în acea zi și că este supusă remedierii, că au fost înregistrate operațiuni comerciale și pe acea casă de marcat, care trebuia verificată, și că monetarul nu aparținea unei singure case de marcat ci ambelor case.

Pe fondul cauzei, petenta a arătat că sancționarea sa este neîntemeiată întrucât, în ziua efectuării controlului, la punctul de lucru au funcționat două case de marcat, C1 și C2, situate una în apropierea celeilalte, iar organele de control au verificat, la momentul descinderii, tot monetarul existent la bar, care aparținea nu doar casei demarcat C1 controlată ci și casei de marcat C2, însumându-se monetarul de la ambele case, în vreme ce raportul X menționat în procesul verbal a fost scos doar de la casa de marcat C1; or, în acea zi, derularea operațiunilor s-a făcut pe ambele case, casa de marcat s-a defectat în cursul aceleiași zile, însă, până la momentul apariției defecțiunii, în aceasta s-au înregistrat vânzări, iar pentru remedierea defecțiunii a fost chemat un specialist, care se ocupa de casa de marcat C2 atunci când au venit organele de control.

Petenta a mai arătat că raportul X al casei de marcat C2 indica vânzări în valoare de 1.295 lei, iar, din această sumă, administratorul P___ C_____ a ridicat cu dispoziție de plată suma de 200 de lei, necesară pentru plata unei facturi, dat fiind că la punctul de lucru din Vama V____ societatea deține și un restaurant situat în imediata apropriere a barului și, în vederea unei desfășurări a activității, se întâmpla în mod frecvent ca administratorul să ridice sume de bani în timpul zilei, lucru care s-a întâmplat și în acea zi.

În drept, s-au invocat dispozițiile OG nr. 2/2001.

Plângerii i-au fost anexate, rapoarte și bonuri fiscale, extrase carte de intervenție, extras registru special, dispoziția de plată din 02.05.2014, factură și fond rulment casă de marcat.

Intimata Agenția Națională de Administrare Fiscală a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată întrucât ora controlului este cea de la terminarea acestuia, când se încheie și procesul – verbal de control, iar fapta este suficient descrisă, cu reflectarea întocmai a situației de fapt, astfel că nu se impune anularea actului de sancționare pentru pretinsele cauze de nulitate invocate de petentă.

Agenții constatatori, a susținut intimata, au procedat în mod corect la verificarea întregului monetar deoarece acesta nu se afla împărțit pe cele două case de marcat, așa cum trebuie în mod normal, ci se afla la bar, iar, în măsura în care casa de marcat C2 s-a defectat, petenta trebuia să facă aplicarea dispozițiilor art. 1 alin. (4) din OUG nr. 28/1999 și să consemneze într-un registru special toate operațiunile efectuate.

În drept, s-au invocat disp. art. 205 din Codul de procedură civilă.

Întâmpinării i-au fost anexată, în copie, documentația care a stat la baza întocmirii procesului – verbal de contravenție __________ nr. xxxxxxx din data de 02.05.2014.

În fața instanței de fond au fost administrate probele. înscrisuri; declarații de martor.

Prin sentința civilă nr. 131/03.02.2015 Judecătoria M_______ a admis plângerea contravențională formulată și a anulat procesul-verbal de contravenție contestat, reținând următoarele:

„ Prin procesul – verbal de contravenție __________ nr. xxxxxxx din data de 02.05.2014 întocmit de doi agenți constatatori din cadrul Agenției Naționale de Administrare Fiscală, petenta _________________ 2000 SRL București a fost sancționată cu amendă de 8.000 de lei pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 10 lit. b) din OUG nr. 28/1999.

În sarcina acesteia s-a reținut că, în urma controlului efectuat la data de 02.05.2014 la punctul său de lucru din satul Vama V____, ____________________, „TERASA STUF”, s-a constatat că nu s-au emis bonuri fiscale pentru toate mărfurile vândute direct către populație, în sensul că, în urma comparării datelor înscrise în raportul intermediar X emis de aparatul de marcat fiscal cu suma de bani identificată în casieria unității și consemnată în monetar, s-a constatat un plus în casă de 1.093,85 lei, sumă care nu a putut fi justificată prin documentele emise de casa de marcat ori prin alte documente.

Totodată, în temeiul art. 11 alin. (3) din OUG nr. 28/1999, s-a dispus confiscarea sumei de 1.093,85 lei pentru care nu s-au emis bonuri fiscale, iar, în temeiul art. 14 alin. (2) din același act normativ, s-a dispus suspendarea activității punctului de lucru pe o durată de trei luni.

Conform art. 34 alin. (1) din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța verifică legalitatea și temeinicia procesului – verbal de contravenție, pronunțându-se, de asemenea, și cu privire la sancțiunea aplicată de către agentul constatator prin același proces – verbal.

Referitor la legalitatea actului de sancționare, instanța reține că persoanele care au întocmit procesul – verbal contestat aveau calitatea de agenți constatatori potrivit art. 15 alin. (2) din OG nr. 2/2001, fiind inspectori antifraudă în cadrul Agenției Naționale de Administrare Fiscală și acționând în baza legitimațiilor A 0317 și 0329, iar procesul verbal cuprinde, contrar susținerilor petentei, toate mențiunile obligatorii prevăzute de art. 17 din OG nr. 2/2001, a căror lipsă ar putea atrage nulitatea absolută a acestuia, dar și mențiunile prevăzute de art. 16 din același act normativ.

În acest context, instanța apreciază că indicarea eronată a orei la care s-a efectuat controlul reprezintă o cauză de nulitate virtuală, întrucât nu este expres prevăzută de lege, situație în care, pentru a atrage nulitatea procesului verbal, trebuie îndeplinite cumulativ cele două condiții prevăzute de dispozițiile art. 175 alin. (1) din Codul de procedură civilă, și anume nerespectarea prevederilor legale la întocmirea actului și producerea unei vătămări care să nu poată fi altfel înlăturată altfel decât prin anularea actului, or petenta nu a dovedit existența unei vătămări sub acest aspect.

Susținerile petentei în sensul că agentul constatator nu a realizat o descriere cât mai amănunțită a faptei nu pot fi reținute din moment ce fapta este descrisă în cuprinsul actului de sancționare, în maniera în care a fost percepută de către inspectorii antifraudă, iar eventualele neconcordanțe dintre aspectele consemnate de aceștia și situația de fapt reală pot fi examinate din perspectiva temeiniciei procesului – verbal de contravenție.

Din punct de vedere al condițiilor de fond instanța constată că principiul legalității incriminării și al sancțiunii a fost respectat. Astfel, potrivit art. 10 lit. b) din OUG nr. 28/1999, constituie contravenție „neîndeplinirea obligației agenților economici de a se dota și de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale avizate conform art. 5 alin. 2, la termenele stabilite la art. 6, cu excepția prevăzută la art. 1 alin. 4, neemiterea bonului fiscal pentru toate bunurile livrate sau serviciile prestate ori emiterea de bonuri cu o valoare inferioară celei reale, precum și nereintroducerea datelor înscrise pe rola jurnal privind tranzacțiile efectuate de la ultima închidere zilnică până în momentul ștergerii memoriei operative”.

Având în vedere că petenta nu ar fi emis bonuri fiscale pentru suma de 1.093,85 lei, rezultată ca diferență între monetarul faptic și raportul X emis de aparatul de marcat electronic fiscal, instanța constată că încadrarea faptei în dispozițiile legale anterior menționate este corectă.

Cu toate acestea, sub aspectul temeiniciei procesului – verbal, instanța constată că susținerile petentei din considerentele plângerii sunt confirmate de înscrisurile depuse la dosar și de martorii audiați în cauză; astfel, rapoartele zilnice și generale depuse la filele 9 și 16 din dosar și declarația martorului C_______ A____, reprezentant al unei firme care asigura service-ul aparatelor de marcat electronice fiscale deținute de petentă, atestă faptul că la punctul de lucru al petentei din satul Vama V____, ____________________, terasa „LA STUF”, erau instalate două astfel de aparate, individualizate, așa cum a precizat martorul și cum rezultă și din cuprinsul rapoartelor, printr-o _____________, respectiv RL CTxxxxxxxxxx pentru primul aparat (casa de marcat C1) și RL CTxxxxxxxxxx pentru cel de-al doilea (casa de marcat C2).

Același martor a declarat că, în ziua de 02.05.2014, a fost trimis de către administratorul societății la care era angajat pentru a remedia o problemă la una dintre casele de marcat instalate la punctul de lucru al petentei – terasa La Stuf – și a ajuns acolo în jurul orelor 1500, constatând că unul dintre cele două aparate de marcat, respectiv cel având _____________ RL CTxxxxxxxxxx, era blocat; pentru a nu se pierde informațiile înregistrate până la acel moment, a generat raportul X, în care era menționată o sumă de bani al cărei cuantum nu și-l amintește, iar în timpul în care remedia defecțiunea au apărut inspectorii antifraudă.

Martorul C_______ A____ a mai afirmat că cele două aparate de marcat electronice fiscale instalate la punctul de lucru se aflau pe aceeași tejghea, la circa doi metri una de cealaltă, că a prezentat inspectorilor raportul X al casei de marcat defecte – C2, generat de el înainte de începerea efectuării reparației la aceasta, însă inspectorii nu au luat în seamă acest înscris, și că agenții constatatori au luat și banii care se găseau în casa de marcat C2.

La rândul său, martorul N______ I____, angajat al societății petente, care era de serviciu în bar la momentul efectuării controlului, a confirmat susținerile martorului C_______ A____ în sensul că inspectorii antifraudă au ridicat toți banii găsiți în ambele case de marcat și că nu au ținut seama de raportul X generat de casa de marcat defectă, pe care se înregistraseră operațiuni până la apariția acelei defecțiuni, aspect pe care l-a învederat agenților constatatori și cu prilejul efectuării controlului, așa cum rezultă din nota explicativă întocmită de aceștia (fila 47); cu aceeași ocazie, martorul a adus la cunoștință inspectorilor antifraudă că suma de 200 de lei fusese ridicată de către administratorul societății petente, susținere consemnată în cuprinsul aceleiași note explicative, dar reiterată și în declarația dată în fața instanței și dovedită de dispoziția de plată din data de 02.05.2014 (fila 24).

Or, din coroborarea acestor probe, instanța reține că suma reprezentând monetarul constatat în casieria barului La Stuf, și anume 3.779 lei, provine din încasările înregistrate în casa de marcat C1, în valoare de 2.685,15 lei, la care se adaugă încasările înregistrate în casa de marcat C2 până la momentul defectării acesteia, în valoare de 1.295 lei, rezultând un total de 3.980,15 lei, din care administratorul societății a ridicat suma de 200 lei printr-o dispoziție de plată, putându-se concluziona că s-au emis bonuri fiscale pentru toate bunurile livrate și că fapta reținută în sarcina petentei nu există.

Susținerile intimatei în sensul că agenții constatatori au procedat la verificarea întregului monetar deoarece acesta nu se afla împărțit pe cele două case de marcat, ci se afla la bar, sunt infirmate de martorii N______ I____ și C_______ A____ care au declarat că inspectorii antifraudă au ridicat toți banii găsiți în ambele case de marcat, inclusiv în cea care se defectase, fără a ține cont însă de raportul X generat de aceasta pentru înregistrările făcute până la momentul apariției defecțiunii.

Nici afirmația intimatei potrivit căreia, în măsura în care casa de marcat C2 s-a defectat, petenta trebuia să facă aplicarea dispozițiilor art. 1 alin. (4) din OUG nr. 28/1999 și să consemneze într-un registru special toate operațiunile efectuate, nu prezintă relevanță câtă vreme la punctul de lucru erau instalate două aparate de marcat electronice fiscale, cel de-al doilea fiind funcțional, și, așa cum instanța a reținut anterior, petenta a emis bonuri fiscale pentru toate mărfurile vândute până la momentul efectuării controlului.

Pentru toate considerentele expuse, apreciind că sancționarea petentei este neîntemeiată, instanța va admite plângerea formulată de aceasta, va anula procesul verbal de contravenție __________ nr. xxxxxxx din 02.05.2014 întocmit de intimată, va exonera petenta de plata amenzii în cuantum de 8.000 de lei și va înlătura sancțiunile contravenționale complementare aplicate petentei prin același proces – verbal de contravenție.”.

Împotriva hotărârii instanței de fond a formulat apel organul constatator, solicitând modificarea în tot a hotărârii instanței de fond în sensul respingerii plângerii contravenționale, reiterând ca motive de apel apărările formulate prin întâmpinare în fața instanței de fond.

Față de apelul formulat intimata-petentă a formulat întâmpinare prin care solicită respingerea apelului ca nefondat pentru aceleași motive expuse în plângerea introductivă de instanță.

Nu au fost administrate noi în fața instanței de apel .

Procedând la o nouă judecată în fapt și în drept Tribunalul constată că apelul formulat este nefondat pentru următoarele considerente :

Prin procesul – verbal de contravenție __________ nr. xxxxxxx din data de 02.05.2014 întocmit de doi agenți constatatori din cadrul Agenției Naționale de Administrare Fiscală, petenta _________________ 2000 SRL București a fost sancționată cu amendă de 8.000 de lei pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 10 lit. b) din OUG nr. 28/1999.

În sarcina acesteia s-a reținut că, în urma controlului efectuat la data de 02.05.2014 la punctul său de lucru din satul Vama V____, ____________________, „TERASA STUF”, s-a constatat că nu s-au emis bonuri fiscale pentru toate mărfurile vândute direct către populație, în sensul că, în urma comparării datelor înscrise în raportul intermediar X emis de aparatul de marcat fiscal cu suma de bani identificată în casieria unității și consemnată în monetar, s-a constatat un plus în casă de 1.093,85 lei, sumă care nu a putut fi justificată prin documentele emise de casa de marcat ori prin alte documente.

Totodată, în temeiul art. 11 alin. (3) din OUG nr. 28/1999, s-a dispus confiscarea sumei de 1.093,85 lei pentru care nu s-au emis bonuri fiscale, iar, în temeiul art. 14 alin. (2) din același act normativ, s-a dispus suspendarea activității punctului de lucru pe o durată de trei luni.

Potrivit art. 1 alin. 1 și 2 din O.U.G. nr. 28/1999:

(1) Operatorii economici care efectuează livrări de bunuri cu amănuntul, precum și prestări de servicii direct către populație sunt obligați să utilizeze aparate de marcat electronice fiscale.

(2) Operatorii economici prevăzuți la alin. (1), denumiți în continuare utilizatori, au obligația să emită bonuri fiscale cu aparate de marcat electronice fiscale și să le predea clienților. La solicitarea clienților, utilizatorii vor elibera acestora și factură fiscală.

Potrivit art. 10 lit b din același act normativ constituie contravenție neîndeplinirea obligației agenților economici de a se dota și de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale avizate conform art. 5 alin. (2), la termenele stabilite la art. 6, cu excepția prevăzută la art. 1 alin. (4), neemiterea bonului fiscal pentru toate bunurile livrate sau serviciile prestate ori emiterea de bonuri cu o valoare inferioară celei reale, precum și nereintroducerea datelor înscrise pe rola jurnal privind tranzacțiile efectuate de la ultima închidere zilnică până în momentul ștergerii memoriei operative.

Potrivit art. 11 alin.3 din același act normativ : Sumele găsite la punctele de vânzare a bunurilor sau de prestare a serviciilor aparținând agenților economici prevăzuți la art. 1 alin. (1), care nu pot fi justificate prin datele înscrise în documentele emise cu aparate de marcat electronice fiscale, în registrul special, menționat la art. 1 alin. (4), ori prin facturi fiscale, după caz, sunt considerate fără proveniență și se confiscă, făcându-se venit la bugetul de stat. De asemenea, se confiscă sumele încasate din livrarea de bunuri ori prestarea de servicii după suspendarea activității agenților economici, potrivit art. 14.

Nu rezultă că fapta contravențională ar fi fost constatată în mod direct și personal de către agenții constatatori, în sensul că aceștia au constatat vânzarea către client a unui bun fără emiterea bonului fiscal, astfel că procesul-verbal de contravenție nu se bucură de prezumția de temeinicie derivată din constatările personale ale agentului constatator.

Procesul-verbal de contravenție este întocmit în baza prezumției simple legale instituite de art. 11 alin.3 din O.U.G. nr. 28/1999 , arătându-se în procesul-verbal de contravenție că suma de 1.093,85 lei a rezultat din compararea datelor datelor înscrise în raportul intermediar X emis de aparatul de marcat fiscal cu suma de bani din casieria unității, s-a constatat un plus în casă de 1.093,85 lei care nu a putut fi justificat.

Or, prin probele administrate, intimata-petentă a răsturnat această prezumție, din probe rezultând că la data controlului punctul de lucru era dotat cu două aparate de marcat fiscal, că unul se defectase până la momentul controlului dar că până la acel moment înregistrase operațiuni în valoare de 1.295 lei, și că în aceeași zi administratorul societății ridicase numerar în sumă de 200 lei printr-o dispoziție de plată. M__ mult, toate aceste împrejurări au fost cunoscute organului de control, întrucât prin nota explicativă dată chiar la momentul controlului administratorul societății a arătat că poate justifica suma de 1093,5 lei, că acești bani provin din vânzarea cu casa de marcat stricată, că raportul x al acesteia, la ora 14, indică valoarea de 1295 lei, și că din această sumă a fost ridicată o sumă de 200 lei, toate cele arătate fiind confirmate prin înscrisurile și declarațiile de martor, administrate în fața instanței de fond.

Nu poate fi primită susținerea apelantei în sensul că în mod netemeinic instanța de fond și-a întemeiat hotărârea pe declarațiile unor martori aflați în legături de interese cu petenta, întrucât prezumția art. 11 alin.3 din O.U.G. nr. 28/1999 este răsturnată în primul rând prin înscrisuri- raportul intermediar al celei de a doua case de marcat, despre care administratorul societății a făcut vorbire încă de la momentul controlului, astfel că nu se poate afirma și reține că acest înscris ar fi post-constituit în scopul asigurării unei probațiuni favorabile.

Având în vedere că nu poate fi reținută, în dovedirea săvârșirii faptei o eventuală mărturisire cuprinsă în nota explicativă, iar prin probele administrate intimata-petentă a dovedit proveniența sumei de bani depistate, în sensul că aceasta provenea din vânzări pentru acre fuseseră emise bonuri fiscale,

În temeiul art. 480 Cod procedură civilă urmează a respinge apelul formulat ca

nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E :

Respinge ca nefondat apelul formulat de apelant AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ, cu sediul în București, _____________________, sector 5, în contradictoriu cu intimata petenta _________________ 2000 SRL, cu sediul în București, _________________________. 13, sector 1, împotriva s.c. nr. 131/3.02.2015 pronunțată în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX de Judecătoria M_______.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 6.01.2016.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,

M_____ C_______ A_____ B_____ A_____

GREFIER,

G_______ M____

Jud. fond C. T_____

Tehnored. jud. dec. A.A.B./13.02.2015