Completul compus din:

PREȘEDINTE : A____ D_____

Judecător : R_____ M____ E____ C____

Grefier : I_____ C_____

Pe rol fiind soluționarea apelului în materia contencios administrativ și fiscal formulat de apelanta-intimată C_______ NATIONALĂ DE AUTOSTRĂZI și DRUMURI NATIONALE DIN ROMÂNIA SA., cu sediul în București, sector 6, _____________________.401A, împotriva sentinței civile nr.1887/22.05.2015 pronunțată de Judecătoria Satu M___ în dosar nr. XXXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimata-petentă _____________________, cu sediul ÎN Satu M___, Drumul Careiului, nr.128, jud. Satu M___, cu sediul procedural ales în Satu M___, ______________________/1, jud. Satu M___, având ca obiect plângere la contravenție-OG15/2002-rovinetă.

La apelul nominal făcut în ședința publică de azi, a răspuns av. C____ M_____, în reprezentarea intimatei-petente, potrivit împuternicirii avocațiale depuse la dosar, lipsă fiind apelanta-intimat.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței următoarele:

- apelul este la primul termen de judecată în urma derulării procedurii administrative;

- procedura de citare cu părțile este legal îndeplinită pentru acest termen de judecată, după care;

Președintele completului de judecată, constată că apelul este la primul termen de judecată după derularea procedurii administrative, este scutit de la plata taxei de timbru, iar procedura de citare cu părțile este legal îndeplinită pentru termenul de azi.

Întrebat fiind de către, instanță reprezentantul intimatei-petente, declară că nu are alte cereri și nici alte excepții de ridicat, considerând procesul în stare de judecată.

Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, instanța declară cercetarea procesului încheiată și în considerarea dispozițiilor art. 392 C.proc.civ. acordă cuvântul în cadrul dezbaterilor pe fond.

Reprezentantul intimatei-petente având cuvântul, solicită respingerea apelului, menținerea ca legală și temeinică a hotărârii pronunțată de instanța de fond.

Solicită a se avea în vedere că argumentul invocat de apelantă, respectiv comunicarea procesului verbal de contravenție, conform dovezii de comunicare, procesul verbal de îndeplinire a procedurii prin afișare este nelegal, în condițiile în care, această măsură este subsidiară transmiterii prin poștă a procesului verbal de contravenție. Apelanta nu a făcut în nici un fel dovada că înainte de această afișare ar fi procedat la transmiterea prin poștă a procesului verbal de contravenție. Sub acest aspect, apreciază că procesul verbal nu a fost comunicat față de societatea lor în intervalul de o lună de la data întocmirii acestuia și prin urmare în cauză este evidentă excepția prescripției sancțiunii prevăzută de art.14 al.1 din OG 2/2001. Cu cheltuieli de judecată, potrivit dovezilor depuse la dosar.

Considerând apelul lămurit, în temeiul disp. art. 394 C.proc.civ., instanța declară închise dezbaterile și rămâne în pronunțare asupra acestuia.

INSTANȚA

deliberând asupra apelului declarat, constată următoarele:

Prin Sentința civilă nr. 1887/22.05.2015 pronunțată de Judecătoria Satu M___ în dosar nr. unic de mai sus, a fost admisă excepția prescripției executării sancțiunii contravenționale și consecință:

A fost admisă plângerea contravențională formulată de petenta ____________________ Satu M___, în contradictoriu cu intimata C_______ NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE - CESTRIN București.

S-a constatat prescrisa sancțiunea amenzii contravenționale aplicată prin procesul verbal _________, nr. xxxxxxx/21.11.2011.

S-a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:

Prin procesul verbal _________ nr. xxxxxxx/21.11.2011, petenta a fost sancționată contravențional cu amendă și cuantum de 250 lei deoarece la data de 27.05.2011 ora 16:11 autoturismul cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX a circulat pe Autostrada 2 km 12+450 localitatea Glina, județul Ilfov fără a deține rovinietă valabilă.

Conform înscrisurilor depuse de intimată de la dosarul cauzei, respectiv conform procesului-verbal de îndeplinire a procedurilor de comunicare a procesului verbal de constatare a contravențiilor _________ nr. xxxxxxx din data de 21.11.2011 acest proces verbal a fost comunicat petentei prin afișare la sediul situat și localitatea Satu M___, _________________________. 128, județul Satu M___.

Prin decizia ÎCCJ nr. 10 din 10 iunie 2013 privind examinarea recursului în interesul legii s-a statuat faptul că în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 27 teza I raportat la art. 14 alin. (1), art. 25 alin. (2) și art. 31 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare, modalitatea de comunicare a procesului-verbal de contravenție și a înștiințării de plată, prin afișare la domiciliul sau sediul contravenientului, este subsidiară comunicării prin poștă, cu aviz de primire.

Instanța de fond a reținut faptul că intimata nu a făcut dovada comunicării prin poștă, cu aviz de primire a procesului-verbal menționat mai sus. Prin urmare, instanța, constatând că nu s-a respectat modalitatea de comunicare a procesului verbal de constatare a contravențiilor, a reținut faptul că petentei i-a fost comunicat acest proces verbal doar în data de 02.03.2015.

Conform art. 14 din OG 2/2001 executarea sancțiunilor contravenționale se prescrie dacă procesul-verbal de constatare a contravenției nu a fost comunicat contravenientului în termen de o lună de la data aplicării sancțiunii.

Instanța de fond a constatat că procesul verbal a fost comunicat în data de 02.03.2015 (sau cel mai târziu la data formulării prezentei plângeri contravenționale), fiind întocmit în data de 21.11.2011. Prin urmare, instanța de fond a reținut că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor a fost comunicat la mai mult de o lună de la data întocmirii acestuia, motiv pentru care a admis excepția executării sancțiunii contravenționale și a constatat prescrisă executarea sancțiunii amenzii contravenționale.

Instanța de fond a luat act de faptul că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.

Împotriva Sentinței civile nr. 1887/2015, C_______ NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA - SA, prin subunitatea acesteia, Centrul de Studii Tehnice Rutiere și Informatica – CESTRIN București, în temeiul art. 34 alin. 2 din Ordonanța de Guvern nr. 2 din 12 Iulie 2001, așa cum a fost modificată prin Legea nr. 76/2012, cu referire la art. 466 și urm. C.proc.civ., a formulat apel, solicitând anularea hotărârii atacate, pentru următoarele considerente:

Apelanta învederează că procesul verbal de constatare a contravenției R11 nr. xxxxxxx/21.11.2011 îndeplinește toate condițiile prevăzute de O.G. 15/2002 coroborat cu O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.

Procesul verbal a fost întocmit în lipsa contravenientului și a martorilor, constatarea contravenției fiind efectuată cu ajutorul mijloacelor specifice ale sistemului informatic de emitere, gestiune, monitorizare și control a rovinietei SIEGMCR.

Potrivit dispozițiilor art. 1. alin. 2 din Ordonanța nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, începând cu data de 01 iulie 2002 a fost introdus tariful de utilizare a rețelei de drumuri naționale din România, aplicat tuturor utilizatorilor români pentru toate autovehiculele înmatriculate care sunt folosite pe rețeaua de drumuri naționale din România și structurat în funcție de perioada de parcurs și de staționare, de încadrarea în clasa de emisii poluante (EURO), de masa totală maximă autorizată (WITMA) și de numărul de axe, după caz.

Procesul verbal a fost întocmit, cu respectarea prevederilor art. 9, alin. 2 și 3 din O.G, nr. 15/2002, în lipsa contravenientului și a martorilor, constatarea contravenției fiind efectuată cu ajutorul mijloacelor specifice ale Sistemului Informatic de Emitere, Gestiune, Monitorizare și Control a Rovinietei - S.I.E.G.M.C.R., contravenientul fiind identificat pe baza datelor furnizate de Ministerul Administrației și Internelor - Direcția Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor

Apelanta învederează că OG 2/2001 prevede la art. 14 că „(1) Executarea sancțiunilor contravenționale se prescrie dacă procesul-verbal de constatare a contravenției nu a fost comunicat contravenientului în termen de o lună de la data aplicării sancțiunii” și solicită a se observa că această prevedere legală a fost respectată, procesul verbal fiind comunicat în intervalul de o lună, prevăzut de lege, astfel că nu avea cum să intervină prescripția executării sancțiunii cu amenda.

De asemenea, apelanta învederează că procesul verbal contestat a fost întocmit și comunicat cu respectarea întocmai a prevederilor legale, adică fapta a fost constatată în intervalul de 6 luni prevăzut de art. 13 alin. 1 din OG 2/2001, iar comunicarea procesului verbal a fost efectuată în intervalul de o lună de la data constatării faptei, potrivit art. 14.

Apelanta susține că termenul de 30 de zile la care face referire instanța de fond, nu este un termen special de prescripție, în interiorul căruia procesul verbal trebuie întocmit și comunicat, cum greșit a fost interpretat. Astfel, art. 9 alin. (3) al OG 15/2002 (modificată și completată prin Legea 144/2012.) prevede: „Procesul-verbal se întocmește și se comunică contravenientului în termen de 30 de zile de la data constatării contravenției, interval în care nu se pot încheia alte procese-verbale de constatare a contravenției pentru încălcarea prevederilor art. 8 alin. (1).", iar din interpretarea logico-sistematică a textelor legale, rezultă fără echivoc faptul că, prin apariția Legii 144/xxxxx pentru modificarea OG 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, intenția legiuitorului a fost aceea ca, în intervalul de 30 de zile de la data constatării, contravenției sa nu se poate încheia alte procese verbale, limitând astfel caracterul continuu al contravenției la perioada de 30 de zile - și în nici un caz, art. 9, alin. 3 nu prevede un termen de prescripție a răspunderii contravenționale mai scurt decât termenul general de 6 luni.

În ceea ce privește prescripția executării sancțiunilor aplicate prin procesul verbal de constatare a contravenției _________ nr. xxxxxxx/21.11.2011, apelanta învederează prevederile art. 13 alin. 1 din O.G. 2/2001 conform cărora: „aplicarea sancțiunii amenzii contravenționale se prescrie în termen de 6 luni de la data săvârșirii faptei" și ale art. 14 alin. 1 din același act normativ, potrivit căruia: „Executarea sancțiunii amenzii contravenționale se prescrie dacă procesul verbal de constatare a contravenției nu a fost comunicat contravenientului în termen de o lună de la data aplicării sancțiunii". Apelanta susține că au fost îndeplinite în termen legal toate procedurile. Astfel procesul verbal sus-menționat a fost întocmit la data de 21.11.2011 (în mai puțin de 6 luni de la data săvârșirii faptei contravenționale, respectiv 27.05.2011) și a fost comunicat petentului în data de 22.11.2011, în conformitate cu prevederile art. 14 și art. 27 din O.G. 2/2001.

Decizia nr. 10/2013 a ICCJ, prin care s-a statuat caracterul subsidiar a procedurii de comunicare prin afișare a procesului verbal a fost pronunțată de către ÎCCJ la data de 10 iunie 2013 și a fost publicată și Monitorul Oficial la data de 23.07.2013, fiind obligatorie de la această dată, conform prevederilor art. 517 C.proc.civ.. Comunicarea procesului verbal contestat s-a făcut anterior publicării Deciziei 10/2013, ceea ce înseamnă că prevederile acesteia nu sunt aplicabile în prezenta cauză. Înainte de data publicării în Monitorul Oficial a deciziei respective, apelanta susține că nu avea obligația de a efectua comunicarea prin poștă a procesului verbal.

Apelanta consideră că instanța ar trebui să ia în considerare existența principiului de drept, potrivit căruia validitatea actului juridic depinde exclusiv de respectarea prevederilor legale existente la data întocmirii lui. De asemenea, consideră că procesul verbal de îndeplinire a procedurilor de comunicare a procesului verbal de constatare a contravenției este un act administrativ, întrucât acesta este emis de o autoritate publică, în vederea executării în concret a legii, care dă naștere unor raporturi juridice, ceea ce presupune că acesta se bucură de o prezumție de legalitate și autenticitate, făcând dovada asupra celor reținute în cuprinsul acestuia până la înscrierea în fals.

Prin urmare, în cazul ce face obiectul prezentei cauze există răspunderea contravențională a contravenientei, la data întocmirii procesului verbal și chiar și în prezent, pentru că aceasta nu a făcut dovada că deținea rovinietă la data săvârșirii faptei si, prin urmare, nu poate fi vorba de prescripția răspunderii sale contravenționale.

În ceea ce privește tariful de despăgubire aplicat prin procesul verbal contestat, dispozițiile art. II din Legea nr. 144/2012 privind abrogarea tarifului de despăgubire, deoarece aceste dispoziții legale se aplică doar tarifelor contestate în instanță până la data intrării în vigoare a acestei legi care se anulează, însă petenta contravenientă a formulat plângere după _____________________ alegii.

Pentru toate aceste motive, apelanta a solicitat admiterea căii de atac promovate astfel cum a fost formulată și anulați sentinței apelate în sensul menținerii ca temeinic și legal a Procesului verbal de constatare a contravenției _________ nr. xxxxxxx/21.11.2011.

În drept, invocă art. 466 și urm. NCPC, OG nr. 2/2001, OG nr.15/2002, Legea nr. 455/2001.

În temeiul art. 411 NCPC, solicită judecarea și în lipsă.

Prin întâmpinare, intimata petentă ____________________ Satu M___, solicită respingerea apelului formulat, ca nefondat; cu cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocațial.

Intimata petentă apreciază că soluția primei instanțe este legală și temeinică întrucât, așa cum a arătat în plângerea contravențională, în data de 02.03.2015 i s-a comunicat un proces verbal întocmit în 21.11.2011 pentru o presupusă contravenție săvârșită în data de 27.05.2011.

Astfel, apelanta, în motivare expune faptul că acest proces verbal a fost comunicat în termenul legal prin afișare la sediul situat în localitatea Satu M___, _________________________. 128, județul Satu M___. Prin Decizia nr. 10/2013 a ÎCCJ, s-a avut în vedere, faptul că „contravenientului trebuie să i se dea posibilitatea să cunoască efectiv actul încheiat, precum și data comunicării acestuia, pentru a-și formula apărările”, respectiv, Decizia nr. 1254/2011 a Curții Constituționale confirmă ipoteza susținută, statuând că rațiunea comunicării prin poștă, cu aviz de primire, „constă în aducerea la cunoștința persoanei care a săvârșit o contravenție (...). Rezultă că această modalitate de comunicare a procesului verbal este de natură a asigura încunoștințarea efectivă a contravenientului în privința faptei săvârșite și a sancțiunilor contravenționale aplicate".

Intimata solicită instanței să constate că aceste argumente au stat la baza Deciziei nr. 10/2013 a ÎCCJ în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 27 teza I raportat la art. 14 alin. (l), art. 25 alin. (2) și art. 31 alin. (l) din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, prin care s-a stabilit că: „Modalitatea de comunicare a procesului-verbal de contravenție și a înștiințării de plată, prin afișare la domiciliul sau sediul contravenientului, este subsidiară comunicării prin poștă, cu aviz de primire.

Cerința comunicării procesului-verbal de contravenție și a înștiințării de plată este îndeplinită și în situația refuzului expres al primirii corespondentei, consemnat în procesul-verbal încheiat de funcționarul poștal."

Intimata învederează instanței faptul că, nu a intrat în posesia efectivă a procesului verbal încheiat (neavând cunoștință de existența acestui proces verbal și în consecință neavând posibilitatea de a-și formula apărările), decât la data comunicării acestuia, respectiv data de 02.03.2015.

Față de cele menționate, raportat la data constatării contravenției, respectiv 27.05.2011 și 02.03.2015 data comunicării, intimata a solicitat instanței să constate că a intervenit prescripția executării sancțiunilor contravenționale conform art. 14 din OG 2/2001.

În drept, invocă OG nr. 2/2001.

Analizând sentința civilă prin prisma motivelor de apel invocate, cât și a dispozițiilor art. 476 și 479 din Noul Cod.pr.civ., Tribunalul a apreciat următoarele:

Critica apelantei-intimate formulată față de sentința apelata, în sensul că instanța de fond a admis și mod eronat excepția prescripției executării sancțiunilor contravenționale, este cu totul neîntemeiată în opinia Tribunalului, pentru următoarele argumente:

O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor instituie prin prevederile art. 14 un termen de prescripție special: „(1) executarea sancțiunilor contravenționale se prescrie dacă procesul verbal de constatare a contravenției nu a fost comunicat contravenientului în termen de o lună de la data aplicării sancțiunii”. (2) Prescripția executării sancțiunilor contravenționale poate fi constatată chiar și de instanța învestită cu soluționarea plângerii contravenționale.

De asemenea, potrivit dispoz. art. 27 din același act normativ, „comunicarea procesului verbal și a înștiințării de plată se face prin poștă, cu aviz de primire, sau prin afișare la domiciliul sau la sediul contravenientului. Operațiunea de afișare se consemnează într-un proces-verbal semnat de cel puțin un martor.”

Termenul de o lună se calculează potrivit dispozițiilor art. 181 alin. 1 pct. 3 Cod de procedură civilă (când termenul se socotește pe săptămâni, luni sau ani, el se împlinește în ziua corespunzătoare din ultima săptămână ori lună sau din ultimul an).

Înalta Curte de Casație și Justiție - în Decizia în interesul legii nr. 10/2013, publicată în Monitorul Oficial nr. 450/2013, a stabilit imperativ faptul că modalitatea de comunicare a procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției prin afișare la domiciliul sau sediul contravenientului este subsidiară celei de comunicare prin poștă, cu aviz de primire. Astfel, procedura afișării procesului-verbal de contravenție la domiciliul/ sediul contravenientului va fi utilizată numai în situația în care nu s-a reușit, din diverse motive, comunicarea prin poștă, cu aviz de primire. Considerăm că sintagma diverse motive, din cuprinsul Deciziei ÎCCJ nr. 10/2013 nu poate fi interpretată decât în sensul existenței unor împrejurări care țin de persoana contravenientului, și niciodată de persoana organului constatator. Orice interpretare contrară ar contrazice principiul de drept potrivit căruia Nemo auditur propriam turpitudinem allegans.

În speță, procesul verbal a fost comunicat direct prin afișare la domiciliul contravenientei. Acest aspect duce la concluzia că intimata nu a procedat conform dispozițiilor legale și materie, în sensul de a comunica procesul verbal în mod legal.

În condițiile în care petenta nu a fost înștiințată prin poștă cu aviz de primire în termen de o lună de la data constatării contravenției prevăzut de art. 14 din OG nr. 2/2001, Tribunalul reține că prima instanță a constatat și mod corect intervenirea prescripției executării sancțiunii contravenționale și în consecință admiterea plângerii la contravenție.

Motivarea instanței de fond poate fi substituita de către instanța de control judiciar, care adaugă celor reținute de către instanța de fond următoarele argumente:

Procesul verbal nu întrunește condițiile de valabilitate prevăzute de art. 17 din OG nr. 2/2001, motiv pentru care este lovit de nulitate, având în vedere că semnătura electronică nu poate suplini obligația agentului constatator de a însuși prin semnătură actul oficial întocmit, pentru următoarele considerente:

Procesul verbal de contravenție de față a fost generat și semnat în sistem electronic conform prevederilor Legii nr. 455/2001 și Hotărârii de Guvern nr. 1259/2001 de către agent constatator I____ G_____ S______, lipsind semnătura olografă a agentului constatator.

Raportat la acest aspect, Tribunalul reține că prin Decizia nr. 6/16.02.2015 pronunțată de ICCJ, a fost admis recursul în interesul legii formulat de Avocatul Poporului și, în consecință, s-a stabilit că și interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 17 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările și completările ulterioare, raportate la dispozițiile art. 4 pct. 1 - 4 și art. 7 din Legea nr. 455/2001 privind semnătura electronică, republicată, procesele-verbale de constatare și sancționare a contravențiilor, prevăzute de art. 8 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 424/2002, cu modificările și completările ulterioare, încheiate potrivit art. 9 alin. (1) lit. a), alin. (2) și (3) din acest act normativ, transmise persoanelor sancționate contravențional pe suport hârtie, sunt lovite de nulitate absolută în lipsa semnăturii olografe a agentului constatator.

În consecință, criticile aduse sentinței apelate formulate de către apelanta sunt apreciate de tribunal ca fiind nefondate.

Constatând că prima instanță a procedat la o analiză și soluționare corectă a contestației la executare formulate, în lipsa unor motive de nulitate de ordine publică a sentinței apelate, în temeiul art. 476 și 479 și 480 alin. 1 Noul Cod.proc.civ., instanța urmează să respingă apelul formulat și să păstreze sentința civilă apelată.

În baza art. 453 Noul Cod pr. civ., va obliga apelanta să achite intimatei petente suma de 1200 lei cheltuieli de judecată și apel, reprezentând onorariu avocațial justificat cu factura și chitanța de la dosar, având în vedere că prima a pierdut procesul.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge apelul formulat de apelanta-intimata C_______ NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA - CESTRIN, cu sediul în București, _____________________. 401A, sector 6, având nr. de ordine în Registrul Comerțului J/XXXXXXXXXXX, C.U.I. xxxxxxxx și cont bancar R084RNCBxxxxxxxxxxxx0001 deschis la BCR sector 1, în contradictoriu cu intimata petentă ____________________, înmatriculată la ORC Satu M___ sub nr. JXXXXXXXXXXX, având C.U.I. xxxxxxxx, cu sediul și municipiul Satu M___, Drumul Careiului, nr. 128, județul Satu-M___, cu sediul procedural ales la SPARL C____ & H______ situat și mun. Satu M___, _______________________, ________________ Satu M___, împotriva Sentinței civile nr. 1887/22.05.2015 pronunțată de Judecătoria Satu-M___ și dosar nr. XXXXXXXXXXXXX, pe care o păstrează și întregime.

Obligă apelanta să achite intimatei petente suma de 1200 lei cheltuieli de judecată și apel.

DEFINITIVĂ.

Pronunțată în ședința publică de azi, 15.01.2016.

Red. R.M.E.C. – 22.01.2016

Tehnored_NM / 25.01.2016

4 ex.

- se comunică câte un ex. cu: -C.N.A.D.N.R. SA – CESTRIN București

- ____________________ Satu M___

Jud.fond: C_____ C____ C_______