Acesta nu este document finalizat

RO M Â N I A

TRIBUNALUL BIHOR

SECȚIA A III-A C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX

DECIZIA CIVILĂ Nr. 29/A/2016

Ședința publică din 12 Ianuarie 2016

Completul constituit din:

PREȘEDINTE A_____ D_____ B__

Judecător C_____ A______ D______ – Președintele instanței

Grefier D_____ B____

Pe rol fiind pronunțarea asupra apelului în materia contencios administrativ și fiscal formulat de apelanta-petentă T____ G______ INTREPRINDERE INDIVIDUALĂ cu sediul în com. R________, ______________________, jud. B____, în contradictoriu cu intimata ANAF pentru DIRECȚIA GENERALĂ ANTIFRAUDĂ FISCALĂ - DIRECȚIA REGIONALĂ ANTIFRAUDĂ 6 ORADEA, cu sediul în București, sector 5, _____________________, împotriva sentinței civile nr. 7413 din data de 25.06.2014 pronunțată de Judecătoria Oradea în dosar nr. XXXXXXXXXXXXX având ca obiect anulare proces verbal de contravenție __________ nr. xxxxxxxx din data de 06.03.2014.

La apelul nominal făcut în ședința publică de azi, nu se prezintă părțile.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, , după care;

Se constată că dezbaterile pe fondul cauzei au avut loc în ședința publică din data de 14.12.2015, susținerile și concluziile părților prezente fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise la dosar a amânat pronunțarea pentru data de 29 Decembrie 2015, iar ulterior la data de azi, când;

TRIBUNALUL

Deliberând asupra apelului de față, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 7413 din data de 25.06.2014 pronunțată de Judecătoria Oradea, s-a respins plângerea contravențională formulată și precizată de petenta T____ G______ ÎNTREPRINDERE INDIVIDUALĂ, cu sediul în _____________________ ___________________________, FXXXXXXXXXXXX, CUI xxxxxxxx, în contradictoriu cu intimata DIRECȚIA GENERALĂ ANTIFRAUDĂ – REGIONALA 6 ORADEA, cu sediul în București ____________________ sector 5, împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor __________ nr. xxxxxxx/06.03.2014, ca nefondată.

S-a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele :

Prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor __________ nr. xxxxxxx/06.03.2014, petenta a fost sancționată contravențional cu amenda în cuantum de 8.000 lei, în baza art. 10 lit. b și a art. 11 alin. 1 lit. b din OUG 28/1999, în urma controlului din 06.03.2014, ora 12:30 reținându-se în sarcina sa că a desfășurat activitate de comerț cu amănuntul fără a fi dotată cu AMEF (aparat de marcat electronic fiscal) în piața West Market din Oradea.

Verificând plângerea din perspectiva art. 34 din OG nr. 2/2001, instanța a constatat că aceasta a fost depusă cu respectarea termenului legal de 15 zile de la comunicare.

Verificând procesul verbal contestat din perspectiva condițiilor de legalitate impuse sub sancțiunea nulității de art. 17 din OG nr. 2/2001, instanța a reținut că acesta a fost întocmit cu respectarea acestor condiții.

Conform art. 10 lit. b din OUG 28/1999 privind obligația operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, „constituie contravenție […] neîndeplinirea obligației operatorilor economici de a se dota și de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale avizate conform art. 5 alin. (2), la termenele stabilite la art. 6, cu excepția prevăzută la art. 1 alin. (4), neemiterea bonului fiscal pentru toate bunurile livrate sau serviciile prestate ori emiterea de bonuri cu o valoare inferioară celei reale, precum și nereintroducerea datelor înscrise pe rola jurnal privind tranzacțiile efectuate de la ultima închidere zilnică până în momentul ștergerii memoriei operative”.

Potrivit art. 5 din același act normativ, „(1) În vederea avizării modelelor de aparate de marcat electronice fiscale, autorizării distribuitorilor și înregistrării unităților de distribuție și/sau service acreditate de către aceștia se constituie, sub autoritatea Ministerului Finanțelor Publice, Comisia de avizare a distribuitorilor și a aparatelor de marcat electronice fiscale.

(2) Comercializarea sau utilizarea aparatelor de marcat electronice fiscale pe teritoriul României este permisă numai dacă pentru respectivele aparate s-a obținut avizul comisiei prevăzute la alin. (1) și în condițiile stipulate în acest aviz”.

Art. 6 din OUG 28/1999 prevede că obligația operatorilor economici prevăzuți la art. 1 de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale ia naștere de la data începerii activităților comerciale desfășurate în fiecare locație.

La art. 1 sunt prevăzuți operatorii economici care efectuează livrări de bunuri cu amănuntul, precum și prestări de servicii direct către populație, aceștia fiind obligați să utilizeze aparate de marcat electronice fiscale și au obligația să emită bonuri fiscale cu aparate de marcat electronice fiscale și să le predea clienților. Se mai prevede că la solicitarea clienților, utilizatorii vor elibera acestora și factură fiscală și că până la repunerea în funcțiune a aparatelor de marcat electronice fiscale, operatorii economici utilizatori sunt obligați să înregistreze într-un registru, special întocmit în acest sens, toate operațiunile efectuate și să emită facturi fiscale pentru respectivele operațiuni, la cererea clientului.

Conform art. 11 alin. 1 lit. b din OUG 28/1999, sancțiunea pentru încălcarea prevederilor art. 10 alin. 1 lit. b este amenda de la 8.000 lei la 10.000 lei.

Față de dispozițiile legale amintite mai sus și având în vedere sancțiunea amenzii în cuantum de 8.000 lei, instanța a constatat că aceasta a fost legal aplicată raportat la fapta reținută în sarcina petentei.

Analizând temeinicia procesului-verbal contestat, instanța a avut în vedere jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului (cauza Zilberberg împotriva Republicii M______), potrivit căreia amenda contravențională nu are caracterul unei despăgubiri pentru acoperirea unui prejudiciu, ci o funcție represivă și preventivă similară unei sancțiuni penale, devenind astfel incidente garanțiile prevăzute de art. 6 CEDO, latura penală.

Una dintre garanțiile procedurale enunțate de art. 6 CEDO este și prezumția de nevinovăție, care implică, printre altele, că sarcina probei aparține acuzării și orice îndoială profită celui acuzat.

Însă, din perspectiva jurisprudenței Curții în materia prezumției de nevinovăție sub aspectul sarcinii probei, s-a reținut că art. 6 par. 2 nu interzice existența unor prezumții de fapt sau de drept (cauza Salabiaku împotriva Franței). În același sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit că, prevederile art. 6 par. 2 din Convenție nu se opun aplicării unui mecanism care ar instaura o prezumție relativă de conformitate a procesului verbal cu realitatea, prezumție fără de care ar fi practic imposibil să sancționezi încălcările legislației în materie contravențională (cauza H______ și alții împotriva României). Totodată, în procedura contravențională prevăzută de OG nr. 2/2001, contestatorul are posibilitatea de a înlătura această prezumție prin administrarea unor probe certe si concludente, în conformitate cu dispozițiile art. 249 C.pr.civ., probatoriu dublat de rolul activ al judecătorului investit cu soluționarea cauzei, prevăzut de art. 34 alin 1 din OG nr. 2/2001.

Astfel, procesul verbal de contravenție, fiind un act oficial, beneficiază de prezumția de legalitate și temeinicie, constatările personale ale unui agent constatator dând conținut și susținere prezumției de legalitate și temeinicie procesului verbal.

În acest context, veridicitatea constatărilor personale ale agentului constatator nu poate fi pusă sub semnul întrebării în lipsa unor minime indicii că situația de fapt reținută în procesul verbal nu ar corespunde realității. Aceste indicii trebuiesc furnizate și dovedite de petent care susține netemeinicia procesului verbal, neputându-se reduce la o simplă afirmație a acestora, în caz contrar, ar fi lipsită de conținut atât instituția răspunderii contravenționale cât și puterea organelor abilitate de lege de a acționa în sensul respectării acesteia.

În speță, constatările agenților au fost susținute de înscrisurile depuse de intimată la dosar, din acestea rezultând că la data și ora controlului, petenta nu a deținut aparat de marcat electronic fiscal, aspect pe care aceasta l-a recunoscut în nota explicativă completată la data controlului.

Petenta nu a dovedit contrariul celor reținute în procesul-verbal. Pe de altă parte, nu a prezentat relevanță dacă la data controlului deținea un aparat de marcat electronic fiscal defect, deoarece art. 6 din OUG 28/1999 prevede că obligația operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale ia naștere de la data începerii activităților comerciale desfășurate în fiecare locație.

Conform art. 1 alin. 3 din OUG 28/1999, în situația defectării aparatelor de marcat electronice fiscale utilizatorii sunt obligați ca în momentul constatării defecțiunii să anunțe distribuitorul autorizat care a livrat aparatul sau, după caz, unitatea de service acreditată a acestui distribuitor autorizat, dar petenta nu a făcut dovada survenirii unei asemenea situații și nici nu a făcut dovada, în condițiile și termenul prevăzute de dispozițiile procedurale, a întocmirii unui registru special conform art. 1 alin. 4 din OUG 28/1999.

În ceea ce privește proporționalitatea sancțiunii aplicate cu gradul de pericol social al faptei, sancțiunea aplicată se încadrează în limitele prevăzute de lege, fiind aplicată amenda în cuantumul minim, aceasta fiind proporțională cu gradul de pericol social concret al faptei.

Pentru aceste motive, instanța a respins ca nefondată plângerea contravențională.

Instanța a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentințe în termen legal a declarat apel apelanta T____ G______ INTREPRINDERE INDIVIDUALĂ solicitând admiterea apelului și modificarea a sentinței apelate în sensul admiterii plângerii modificării procesului verbal de contravenție prin înlocuirea amenzii cu avertisment.

În motivarea apelului, în esență, arată că au existat motive scuzabile pentru nefolosirea casei de marcat, dar a avut o conduită corectă.

În drept, apelul nu e motivat în mod expres.

Intimata a formulat întâmpinare, solicitând respingerea apelului, apreciind legală soluția primei instanțe.

În apel instanța a administrat proba cu înscrisuri.

Analizând apelul prin prisma prevederilor art. 476-482 NCPC, tribunalul constată că apelul este fondat urmând a fi admis pentru considerentele ce urmează a fi prezentate în continuare.

Ca urmare a unor modificări legislative, pe de o parte tribunalul constată, sub aspectul sancțiunii contravenționale complementare a suspendării activității apelantei pe o perioadă de 3 luni, abrogarea textului de lege care reglementa această sancțiune, abrogare intervenită ulterior întocmirii procesului verbal contestat.

Această sancțiune a fost aplicată apelantei în temeiul art. 14 din O.U.G. 28/1999, în vigoare la data întocmirii procesului verbal, respectiv 18.01.2013.Însă, ulterior întocmirii procesului verbal, textul de lege menționat a fost abrogat prin pct. 14 al art. I din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 91 din 23 decembrie 2014, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 966 din 30 decembrie 2014.

În această situație, în aplicarea prevederilor art. 15, alin.2 din Constituția României republicată și art. 12, alin.1 din O.G. 2/2001, cu modificările și completările ulterioare cu raportare și la Decizia Curții Constituționale 228/2007 și a art. 15, alin.2 din Constituția României republicată, instanța constată că sancțiunea în discuție aplicată prin procesul verbal în litigiu nu mai poate fi pusă în executare.

Orice proces verbal de constatare si sancționare a contravențiilor îndeplinește două funcții interdependente: funcția de constatare și funcția de sancționare. Dacă una din aceste funcții este înlăturată, în mod implicit și cealaltă funcție nu își mai justifică sensul și nu mai are vreo eficiență.

În speță, întrucât funcția de sancționare a procesului verbal în discuție a fost înlăturată în privința sancțiunii în discuție, nu se mai justifică menținerea în circuitul civil a acestui proces verbal în privința sancțiunii în discuție, impunându-se anularea parțială a acestuia.

Însă, pe de altă parte, tribunalul constată că, ca urmare a intervenirii altor modificări legislative decât cele mai sus amintite, respectiv modificările aduse O.U.G. 28/1999 prin OUG 8/2015 și legea 186/2015 a intervenit chiar abrogarea textului de lege care reglementa contravenția reținută în sarcina apelantei.

Astfel, prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor __________ nr. xxxxxxx/06.03.2014, petenta a fost sancționată contravențional cu amenda în cuantum de 8.000 lei, în baza art. 10 lit. b și a art. 11 alin. 1 lit. b din OUG 28/1999, în urma controlului din 06.03.2014, ora 12:30 reținându-se în sarcina sa că a desfășurat activitate de comerț cu amănuntul fără a fi dotată cu AMEF (aparat de marcat electronic fiscal) în piața West Market din Oradea.

În urma modificărilor legislative aduse O.U.G. 28/1999 prin OUG 8/2015 și legea 186/2015, fapta reținută în sarcina apelantei, respectiv aceea de a desfășura activitate de comerț cu amănuntul fără a fi dotată cu AMEF (aparat de marcat electronic fiscal) nu mai este incriminată. Este adevărat că și în prezent este incriminată fapta de neemitere a bonului fiscal, dar în sarcina apelantei nu a fost reținută această faptă ci fapta de a desfășurat activitate de comerț cu amănuntul fără a fi dotată cu AMEF (aparat de marcat electronic fiscal) în sarcina apelantei a fost reținută fapta de a desfășura activitate de comerț cu amănuntul fără a fi dotată cu AMEF (aparat de marcat electronic fiscal), care la momentul întocmirii procesului verbal de contravenție era inclusă ca o parte în cuprinsul textului de lege contravențional reprezentat de art. 10 lit. b din O.U.G. 28/1999, în forma în vigoare la aceea dată.

Constatând abrogarea a însăși textului de lege care reglementa contravenția reținută în sarcina apelantei, raportat la regulile și principiile de drept aplicabile într-o atare situație, mai sus descrise cu ocazia analizării abrogării textului de lege privind sancțiunea contravențională complementară a suspendării activității pe o perioadă de 3 luni, tribunalul constată că se impune anularea în totalitate a procesului verbal de contravenție __________ nr. xxxxxxx/06.03.2014.

Față de considerentele mai sus expuse, constatând nelegalitatea sentinței apelate, în temeiul art.480, alin.2 NCPC, instanța va admite apelul și va schimba în sentința apelată în sensul în sensul că va admite plângerea formulată de petentă și va anula procesul verbal de contravenție __________ nr. xxxxxxx/06.03.2014.

Cheltuielile de judecată nu se vor acorda nefiind solicitate.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite ca fondat apelul civil formulat de apelanta T____ G______ INTREPRINDERE INDIVIDUALĂ cu sediul în com. R________, ______________________, jud. B____, în contradictoriu cu intimata ANAF pentru DIRECȚIA GENERALĂ ANTIFRAUDĂ FISCALĂ - DIRECȚIA REGIONALĂ ANTIFRAUDĂ 6 ORADEA, cu sediul în București, sector 5, _____________________, împotriva sentinței civile nr. 7413 din 2014 pronunțată de Judecătoria Oradea pe care o schimbă în totalitate în sensul că:

Admite plângerea formulată de către petentă.

Anulează procesul verbal de contravenție __________ nr. xxxxxxx/06.03.2014.

Fără cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din 12.01.2016.

Președinte, A_____ D_____ B__		Judecător, C_____ A______ D______
	Grefier, D_____ B____

pt. conf.

Red. fond C.M. F_____;

Red. apel jud. A.D.B./29.01.2016;

Dact. D.B./4 ex./ 2 _____________________________ ____________: T____ G______ I.I. cu sediul în com. R________, ______________________, jud. B____;

ANAF pentru D.G.A.F. - DIRECȚIA REGIONALĂ ANTIFRAUDĂ 6 ORADEA, cu sediul în București, sector 5, _____________________.

azi, ___/___/2016.