Operator de date cu caracter personal nr.3727

Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

TRIBUNALUL G______

SECȚIA CIVILĂ

DECIZIE CIVILĂ Nr. 88

Ședința publică de la 11 Martie 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE I__ N_____

Judecător F_________ R_____

Judecător M_____ C_____

Grefier M______ M____ C_____

Pe rol judecarea cauzei C_________ administrativ și fiscal privind pe recurent ________________________ și pe intimat I____________ T_________ DE MUNCĂ BUCUREȘTI, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție B xxxxxx .

La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că părțile legal citate nu s-au prezenta.

Tribunalul constată cauza în stare de judecată și o reține pentru soluționarea cererii de repunere în termenul de recurs, pe excepția tardivității și pe fond.

INSTANȚA

Deliberând asupra recursului de contencios administrativ de față, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 8358/10.12.2013 Judecătoria G______ a respins ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petenta ________________________, împotriva procesului-verbal de contravenție _______ nr. xxxxxx/15.03.2012, întocmit de agentul constatator I____________ T_________ de Muncă București,

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a constatat că prin procesul-verbal de contravenție _______ nr. xxxxxx din data de 15.03.2012, petenta a fost sancționată contravențional în temeiul art. 260 alin. 1 lit. e din Codul muncii, cu o amendă în cuantum de xxxxx de lei, pentru săvârșirea contravenției prev. de art. 9 alin. 1 lit. a din HG 500/2011, deoarece nu a transmis la ITM G______ cel târziu în ziua lucrătoare anterioară începerii activității elementele contractelor individuale de muncă prevăzute de lege cu privire la salariații Petcovici G_____ M______, A____ M_____ I_____ și Temelcea F_____ L________.

Ca act administrativ, procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor se bucură de o prezumție de legalitate prezumție care este însă relativă și care poate fi răsturnată prin administrarea probei contrarii, sarcina probei revenindu-i, în condițiile art.1169 C.civ., contestatorului. Aplicabilitatea acestei prezumții presupune cu necesitate existența prealabilă a unui proces-verbal de constatare a contravenției încheiat cu stricta respectare a prevederilor legale și cuprinzând toate mențiunile obligatorii prevăzute de art.16 și art.17 din Ordonanța Guvernului nr.2/2001.

Examinând modul de încheiere a procesului verbal de contravenție, instanța a apreciat că acesta a fost întocmit cu respectarea condițiilor prevăzute de lege, nefiind incident niciunul din cazurile de nulitate absolută prevăzute de art. 17 OG 2/2001.

În ceea ce privește competența organului constatator, instanța a apreciat că ITM București este competentă să aplice sancțiunea contravențională, întrucât fapta a fost constatată la punctul de lucru al petentei din mun. București, chiar dacă, petenta avea obligația legală de a transmite elementele contractelor de muncă la ITM G______. Prin urmare, nu are nici o relevanță, raportat la competența organului constatator, împrejurarea că petenta avea obligația de a transmite la ITM G______ elementele contractelor de muncă, atât timp cât lipsa îndeplinirii acestei obligații a fost constatată în raza teritorială a ITM București.

Cu privire la temeinicia procesului verbal de contravenție, instanța de fond a reținut că în sarcina contravenientului a fost reținută săvârșirea contravenției prev. de art. 9 alin. 1 lit. a din HG 500/2011, potrivit căruia, netransmiterea registrului cu elementele contractului individual de muncă prevăzute la art. 3 alin. (2) lit. a)–g), cel târziu în ziua lucrătoare anterioară începerii activității de către salariatul în cauză constituie contravenție și se sancționează potrivit alin. 2 cu amendă de 10.000 lei pentru fiecare persoană primită la muncă fără transmiterea la inspectoratul teritorial de muncă a registrului completat cu toate elementele contractului individual de muncă, fără ca amenda totală cumulată să depășească suma de 50.000 lei.

Instanța a reținut sub aspectul temeiniciei că, deși OG 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul verbal de contravenție face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară, acesta beneficiind de o prezumție relativă de legalitate și veridicitate, care prin ea însăși nu este contrară art. 6 par. 2 CEDO.

În apărare, petenta susține că la data de 14.03.2012 salariații Petcovici G_____ M______, A____ M_____ I_____ și Temelcea F_____ L________ s-a prezentat din proprie inițiativă la punctul de lucru situat în Calea Griviței din București pentru a lua la cunoștință de noul loc de muncă. Ulterior, petenta a precizat că inițial salariații urmau să înceapă activitatea la data de 14.03.2012 dar, datorită unor împrejurări obiective, s-a decis ca aceștia să înceapă activitatea la data de 16.03.2012, motiv pentru care s-au încheiat acte adiționale la contractele individuale de muncă.

Analizând probele administrate, instanța a reținut că, în fapt, la data de 14.03.2012 inspectorii ITM București au realizat un control la punctul de lucru al petentei situat în București, calea Griviței, ocazie cu care au identificat salariații Petcovici G_____ M______, A____ M_____ I_____ și Temelcea F_____ L________, având contracte individuale de muncă cu data începerii activității în aceiași zi, respectiv, data de 14.03.2013. A doua zi, inspectorii ITM, au constatat că petenta nu a transmis elementele contractelor de muncă cu cel mai târziu în ziua lucrătoare anterioară începerii activității, constatând că elementele contractelor individuale de muncă ale celor trei salariați au fost transmise în registrul general de evidență a salariaților în data de 14.03.2012, adică în ziua efectuării controlului de către inspectorii ITM.

Rațiunea obligației legale privind transmiterea elementelor contractului individual de muncă cel mai târziu în ziua lucrătoare anterioară începerii activității este tocmai aceea de a se evita încheierea contractelor individuale în ziua efectuării controalelor de către inspectorii de muncă.

Instanța a apreciat nesinceră susținerea petentei cu privire la prezența celor trei salariați la punctul de lucru din propria inițiativă și numai pentru a lua la cunoștință de noul loc de muncă. Petenta nu a prezentat în fața instanței nici o probă cu privire la împrejurarea că cei trei salariați nu prestau la data efectuării controlului nici o activitate lucrativă. Or, instanța apreciază că atât timp cât cele trei persoane au fost identificate la punctul de lucru, se naște o prezumție că salariații prestau o activitate lucrativă, proba contrară revenind în sarcina petentei. În ceea ce privește actele adiționale la contractele individuale de muncă, instanța a constatat că nu au un număr de înregistrare și, prin urmare, nu se poate stabili cu certitudine data la care au fost încheiate. Pe de altă parte, nici martorul audiat în cauză nu a menționat nimic despre încheierea unui act adițional la contractul individual de muncă, precizând că la data efectuări controlului avea încheiat un contract de muncă dar nu a început activitatea, fără să ofere alte explicații. Prin urmare, instanța a apreciat că actele adiționale au fost antedatate în scopul susținerii tezei conform căreia cei trei salariați au început activitatea la data de 16.03.2012.

Cu privire la individualizarea sancțiunii, instanța a constatat că agentul constatator a aplicat sancțiunea amenzii în cuantumul minim prevăzut de lege, fiind totodată proporțională cu natura și gravitatea faptei.

În ceea ce privește prescrierea executării sancțiunii, instanța a constatat că procesul-verbal de contravenție a fost încheiat la data de 15.03.2012 și a fost comunicat la data de 03.04.2012, în interiorul termenului de o lună prevăzut de art. 14 din OG 2/2001. De altfel, petenta a depus la poștă plângerea contravențională (la care a alăturat copia de pe procesul-verbal de contravenție) la data de 18.04.2012, motiv pentru care, instanța a apreciat că petenta a luat la cunoștință de existența procesului-verbal de contravenție la data comunicării, respectiv data de 03.04.2012.

Față de cele de mai sus, instanța a constatat că petenta nu a răsturnat prezumția de legalitate și temeinicie a procesului-verbal de contravenție contestat, motiv pentru care a respins plângerea contravențională ca neîntemeiată.

Împotriva sentinței civile nr. 8358/10.12.2013 a declarat recurs motivat și în termen legal petenta ________________________, precum și cerere de repunere în termenul de recurs, prin care a arătat că dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX a rămas în pronunțare la data de 10.12.201,3 fiind pronunțată sentința civilă nr. 8358/10.12.2013, ce nu i-a fost comunicată nici până la acest moment, precizând că motivul care justifică formularea prezentei cereri este acela că nu a primit comunicarea sentinței, pentru a putea declara recurs în termenul legal de 15 zile de la momentul la care ar fi trebuit să fie comunicată. În aceste condiții, văzând că de la momentul pronunțării a trecut foarte mult timp, petenta a formulat o cerere de redactare a sentinței și de comunicare la sediul indicat, cerere la care nu a primit niciun răspuns. Totodată, recurenta a precizat că făcând verificări la arhiva Judecătoriei G______ pentru a vedea dacă s-a redactat sentința, i s-a comunicat faptul că aceasta nu numai că a fost redactată, le-a fost și comunicată prin afișare.

Recurenta susține că nu a primit sentința la sediul acesteia, prin afișare astfel cum se susține, întrucât consideră că nici nu avea de ce să se procedeze la afișarea comunicării, în condițiile în care la sediul recurentei se află în permanență cineva, fiind domiciliul părinților administratorului societății, iar tatăl acestuia, care este pensionar, nu pleacă niciodată de acasă. Față de consecințele pe care luarea în considerare a pretinsei comunicări prin afișare ar avea-o asupra societății, acesta fiind pusă în situația de a nu-și putea exercita dreptul Ia calea de atac, recurenta a solicitat a se aprecia ca fiind admisibilă cererea de repunere în termenul de recurs. În drept, s-au invocat dispozițiile art. 103 C.proc.civ.

Pe fond recursului, recurenta a solicitat modificarea sentinței civile nr. 8358/10.12.2013 și, pe cale de consecință, admiterea plângerii contravenționale, sentința recurată fiind nelegală și netemeinică. Față de împrejurarea că sentința nu a fost comunicată, recurenta a arătat că nu cunoaște motivarea instanței, astfel că, și-a rezervat dreptul de a preciza motivele de recurs, după momentul în care va intra în posesia acesteia.

În drept, au fost invocate dispozițiile art.304/1 C.proc.civ., art.34 alin.2 din OG nr.2/2001.

La termenul de judecată din data de 11.03.2015 instanța din oficiu a invocat excepția tardivității declarării și motivării recursului.

Examinând excepția tardivității invocată tribunalul o constată întemeiată și va respinge ca tardiv recursul pentru următoarele considerente:

Cererea de recurs formulată de petenta ________________________ a fost depusă și înregistrată la Judecătoria G______ la data de 12.08.2014, în condițiile în care sentința recurată i-a fost comunicată la data de 20.01.2014, prin afișarea sentinței pe ușa clădirii de la sediul indicat în plângere, conform dovezii de la fila 74 fond.

Potrivit art. 301 Cod procedură civilă, termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel, ori în cauză acest termen a fost cu mult depășit, recursul fiind declarat la peste 6 luni de la comunicarea sentinței.

Recurenta susține că nu a fost comunicată sentința prin afișare, dar totodată formulează cerere de repunere în termenul de recurs.

Potrivit dispozițiilor art.103 Cod procedură civilă, neexercitarea oricărei căi de atac în termenul legal atrage decăderea, afară de cazul în care legea dispune altfel sau când partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința ei să exercite această cale de atac..

În speța de față recurenta petentă nu menționează nicio asemenea împrejurare mai presus de voința sa care să o fi împiedicat să declare calea de atac în termenul de 15 zile prevăzut de art.301 Cod procedură civilă, ce curge de la data comunicării hotărârii ci, dimpotrivă, invocă nelegala comunicare a acestei hotărâri, ceea ce nu mai atrage incidența dispozițiilor art.103 Cod procedură civilă, ci verificarea aspectului dacă hotărârea a fost sau nu comunicată în conformitate cu prevederile Capitolului II din Titlul II al Codului de procedură civilă.

Instituția repunerii în termen presupune o comunicare legal realizată, cu respectarea prevederilor în materie și însoțită de imposibilitatea părții de a declara calea de atac în termenul prevăzut de lege și care a curs în mod corect și s-a epuizat, având ca punct de pornire comunicarea legal realizată. Cum în speța de față, recurenta petentă invocă faptul că nu i-a fost comunicată niciodată în mod legal hotărârea instanței de fond, va fi respinsă cererea de repunere în termenul de recurs, după cum s-a arătat instituția prevăzută de art.103 alin.1 Cod procedură civilă nefiind incidentă în cauză.

Se reține totodată că înscrisurile depuse la dosarul cauzei nu fac dovada că aceasta se afla în imposibilitatea de a lua cunoștință de sentința pronunțată în cauză sau că ar fi avut domiciliul stabil în altă țară.

În ceea ce privește comunicarea sentinței recurate, după cum rezultă din dovada de comunicare a hotărârii civile existentă la fila 74 din dosarul de fond, hotărârea recurată a fost comunicată petentei ________________________ la data de 20.01.2014, prin afișare la sediul indicat prin acțiune. Petenta nu a formulat ulterior vreo cerere prin care să indice altă adresă la care hotărârea să-i fie comunicată.

Cum potrivit art. 92 alin.4 Cod procedură civilă în situația în care destinatarii comunicării sunt lipsă, agentul de procedură va afișa actul pe ușa locuinței sau pe ușa principală a clădirii, încheind un proces verbal în acest sens, iar în speța de față comunicarea hotărârii s-a realizat tocmai prin respectarea acestei proceduri, astfel încât tribunalul apreciază comunicarea hotărârii ca fiind legal realizată, iar data de 21.01.2014 reprezintă punctul de pornire al termenului de 15 zile pentru declararea căii de atac prevăzut de art.301 Cod procedură civilă.

Tribunalul constată deci tardiv declarat recursul și îl va respinge ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge cererea recurentei de repunere în termenul de recurs.

Admite excepția tardivității și,

Respinge ca tardiv formulat recursul declarat de petenta recurentă ________________________ cu sediul în G______, _____________________, ___________, ___________, județul G______, împotriva sentinței civile nr.8358/10.12.2013 a Judecătoriei G______ în contradictoriu cu intimatul – agent constatator I____________ T_________ de Muncă G______, cu sediul în G______, _________________, județul G______.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică de la 11 Martie 2015.

Pentru președinte, Judecător Judecător,

I__ N_____ aflat in CO F_________ R_____ M_____ C_____

Semnează

Președintele instantei

L______ A____

Grefier

M______ M____ C_____

Red.jud. F.R_____/Ex. 2/ V.M/ 15.07.2015

Jud. fond A.G____