Acesta este document finalizat

Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

TRIBUNALUL A___

SECȚIA DE C_________ ADMINISTRATIV, FISCAL ȘI DE INSOLVENȚĂ

DECIZIA Nr. 549/A/2015

Ședința publică de la 30 Iunie 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE C______ F______

Judecător B_____ M_____ B___

Grefier M_____ R___

Pe rol se află apelul formulat de petentul apelant V____ F_____ V_______ împotriva sentinței civile nr. 2630/2014, pronunțată de Judecătoria A___ I____ în dosar nr. XXXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimatul I____________ DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI A___, în cauza având ca obiect anulare proces verbal de contravenție CP NR. xxxxxxx.

La apelul nominal făcut în cauză, se constată lipsa părților.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:

Instanța constată că mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost reținute în încheierea de ședință din data de 25.06.2015, ce face parte integrantă din prezenta decizie, când instanța, din lipsă de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea în cauză la data de astăzi.

TRIBUNALUL

Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei A___ I____, în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX petentul V____ F_____ V_______ a solicitat instanței ca, în contradictoriu cu intimata I____________ de Poliție al Județului A___, prin hotărârea ce o va pronunța să dispună anularea procesului verbal ________ nr. xxxxxxx încheiat de intimată la 24.04.2014.

În motivarea plângerii s-a arătat că la data sus menționată, petentul a fost sancționat cu amendă de 340 lei, patru puncte de penalizare și s-a dispus suspendarea dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile pentru săvârșirea contravenției prev. de art. 120 lit. i din HG 1391/2006 și sancționată de art. 100 alin. 3 din OUG 195/2002, reținându-se că în data de 25.04.2014, ora 15,00, pe __________________________ a condus autoturismul marca Jeep cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX, fiind singur în autoturism, iar la intersecția cu _________________________ depășit autoturismul marca Opel cu nr. XXXXXXXXX, oprit la intersecție cu intenția de a vira dreapta, efectuând manevra peste marcajul longitudinal continuu, trecând în întregime pe sensul opus de mers.

S-a susținut că petentul nu se face vinovat de săvârșirea faptei contravenționale și a arătat că a depășit autoturismul Opel care a virat dreapta, aflându-se parțial pe _____________________________________ să treacă pe lângă el pentru a intra pe drumul principal și să vireze la stânga fără a încălca marcajul ce delimita cele două sensuri de mers ale _________________________>

În dovedirea plângerii s-a solicitat admiterea probelor cu înscrisuri și depozițiile martorilor.

În drept, au fost invocate prev. OG 2/2001.

Petentul a depus la dosar, în copie, procesul verbal atacat și dovada ________ nr. xxxxxxx și carte de identitate (f. 7-8).

Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimata a solicitat respingerea plângerii petentului ca neîntemeiată.

Intimata a depus la dosar rapoartele agenților constatatori și fișă cazier auto (f. 18-22).

Prin sentința civilă nr. 2630/2014, Judecătoria A___ I____ a respins plângerea petentului V____ F_____ V_______, formulată în contradictoriu cu intimatul I____________ DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI A___ și împotriva procesului verbal ________ nr. xxxxxxx încheiat de intimată la 24.04.2014. Fără cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:

Prin procesul verbal ________ nr. xxxxxxx încheiat la 24.04.2014 de intimata I____________ de Poliție al Județului A___, petentului i s-a aplicat amendă de 340 lei, patru puncte de penalizare și s-a dispus suspendarea dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile pentru săvârșirea contravenției prev. de art. 120 lit. i din HG 1391/2006 și sancționată de art. 100 alin. 3 lit. e din OUG 195/2002, reținându-se că în data de 25.04.2014, ora 15,00, pe __________________________ a condus autoturismul marca Jeep cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX, fiind singur în autoturism, iar la intersecția cu _________________________ depășit autoturismul marca Opel cu nr. XXXXXXXXX, oprit la intersecție cu intenția de a vira dreapta, efectuând manevra peste marcajul longitudinal continuu, trecând în întregime pe sensul opus de mers.

Procesul verbal a fost întocmit cu respectarea prev. art. 16 din OG 2/2001.

În drept, potrivit art. 120 lit. i din HG 1391/2006 se interzice efectuarea manevrei de depășire când pentru efectuarea acesteia se încalcă marcajul continuu, simplu sau dublu, care desparte sensurile de mers, iar autovehiculul circula, chiar si parțial, pe sensul opus, ori se încalcă marcajul care delimitează spațiul de interzicere, iar potrivit art. 100 alin. 3 lit. e din OUG 195/2002 „constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile, săvârșirea de către conducătorul de autovehicul sau tramvai a următoarelor fapte: e) nerespectarea regulilor privind depășirea”.

______________________ A___ I____ nu cuprinde o bandă de circulație suplimentară pentru autoturismele care efectuează virajul la stânga. În momentul în care a efectuat depășirea autoturismului Opel petentul a depășit linia continuă intenționând să vireze la stânga.

Autoturismul Opel nu putea fi parțial virat, spre dreapta, pe _________________________________ la momentul respectiv traficul era aglomerat și nu s-a reușit oprirea conducătorului auto pentru a fi martor asistent, acest aspect rezultând din rapoartele celor doi agenți de poliție.

Declarațiile martorilor propuși de petent, P___ L_____ N______ și C____ A________ B_____, care susțin punctul de vedere exprimat de petent în plângere, sunt subiective și influențate de relația de interes care a existat între petent și cei doi martori Aceștia au declarat că se aflau în fața Liceului nr. 3, în dreptul intersecției cu ___________________ îl așteptau pe petent care urma să-i ia în mașină. În locul respectiv este interzisă oprirea autovehiculelor, deoarece se află pe __________________________ în dreptul intersecției cu __________________________ longitudinal este cu linie continuă, deci nu pot fi oprite autovehicule. Astfel este puțin probabil ca cei doi să se fi aflat în acel loc. Cu toate acestea, nu observă traficul rutier și susțin asemenea petentului că autoturismul depășit de acesta era practic încadrat pe __________________________ petentul doar a trecut pe lângă el și a intrat în intersecție fără a depăși linia continuă de pe _________________________>

Instanța a constatat că în sarcina petentului poate fi reținută săvârșirea faptei contravenționale menționată în procesul verbal.

Petentul este, într-adevăr, apărat de prezumția de nevinovăție, prezumție relativă însă, împotriva căreia autoritatea intimată a făcut dovada contrară chiar prin procesul verbal încheiat care constituie o probă în sensul vinovăției petentului, iar această probă se coroborează cu rapoartele agenților constatatori.

Sancțiunea aplicată petentului este proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite de acesta, pericol care constă în aceea că nerespectarea dispozițiilor legale privind efectuarea manevrei de depășire poate duce la accidente rutiere dintre cele mai grave.

Instanța de fond a constatat că plângerea petentului este nefondată și a dispus respingerea acesteia. Fără cheltuieli de judecată.

La data de 26.02.2015 petentul V____ F_____ V_______, a formulat apel împotriva Sentinței nr.2630/2014 pronunțată de instanța de fond solicitând în contradictoriu cu I.P.J. A___, admiterea apelului, cu consecința schimbării în tot a hotărârii atacate, în sensul admiterii plângerii și anulării procesului-verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx, încheiat la data de 24.04.2014, ora 15,17 în localitatea A___ I____, jud. A___, de către agentul constatator D____ A___, din cadrul Biroului Rutier, pentru următoarele considerente:

În fapt :

După cum deja se cunoaște, la data de 25.04.2014 orele 15,17, a fost încheiat procesul-verbal a cărui anulare a solicitat-o, reținându-se că „ în aceeași dată la orele 15,00 pe ___________________ condus autoturismul marca JEEP cu numărul de înmatriculare XXXXXXXXX, fiind singur în autoturism, în intersecția cu __________________________ depășit auto Opel cu nr. XXXXXXXXX oprit la intersecție cu intenția de a vira dreapta, efectuând manevra peste marcajul longitudinal continuu, trecând în întregime pe sensul opus de mers ”, săvârșind astfel contravenția prevăzută de art.120 lit. i din Reg. OUG 195/2002 R și sancționată de art. 100/3/e din OUG 195/2002, fiind sancționat astfel cu amendă în cuantum de 340 lei și 4 puncte amendă.

S-a dispus totodată și suspendarea dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile.

Împotriva acestui proces-verbal, a depus plângere, apreciind că greșit a fost reținută de către organul constatator starea de fapt și încadrarea juridică în procesul verbal atacat, întrucât subsemnatul nu am săvârșit această contravenție.

Prin sentința civilă nr. 2630/2014, Judecătoria A___ I____ a pronunțat o soluție de respingere ca nefondată a plângerii, reținându-se în esență că : ”Petentul este într-adevăr apărat de prezumția de nevinovăție, prezumție relativă însă, împotriva căreia autoritatea intimată a făcut dovada contrară chiar prin procesul verbal încheiat care constituie o probă în sensul vinovăției petentului, iar această probă se coroborează cu rapoartele agenților constatatori.

Apreciază hotărârea instanței de fond ca fiind netemeinică si nelegală, în deplin dezacord cu probele administrate în cauză.

Arată că așa cum a mai arătat, nu a efectuat manevra de depășire a autoturismului Opel, ci acesta fiind virat dreapta, aflându-se intrat aproape în totalitate pe __________________________ intenționat să trec pe lângă el pentru a intra pe drumul principal și să vireze la stânga, fără a încălca marcajul ce delimita cele două sensuri de mers ale străzii P____ D____, moment în care a fost oprit de agentul constatator și nu a finalizat manevra.

În continuare arată că agentul constatator s-a aflat cu mașina pe ____________________________________ pe banda de lângă axul drumului, a treia mașină din coloana ce aștepta la semafor și nu a putut vedea, modalitatea în care a încercat să intre în drumul principal de pe ___________________________>

Cu toate că i-a explicat aceste lucruri agentului constatator, totuși acesta l-a sancționat, aspecte care l-au determinat să afirme și s-a consemnat la rubrica ”Alte mențiuni”, nu a depășit pe linie continuă apreciind că ceea ce a făcut agentul constatator se numește mârșăvie, mașinile fiind oprite la semafor.

Mai arată că din probele administrate în cauză, respectiv audierea martorilor oculari P___ L_____ NICQLAE si C____ A________ B_____, rezultă fără putință de tăgadă susținerile lui, astfel :

-declarație P___ L_____ N______ ( fila 26) ... Autovehiculul Opel era virat pentru a intra în ___________________________________ a intenționat să treacă prin spatele autoturismului Opel și autoturismului poliției. In momentul în care a ajuns în spatele autoturismului Opel, petentul a fost oprit de organele de poliție. Autoturismul opel era aproape paralel cu mașina poliției, era practic pe ____________________________ era oprit la semafor. Nu am văzut ca autovehiculul condus de petent să încalce marcajul longitudinal continuu de pe ___________________________> -declarație C____ A________ B_____ ( fila 43 )... Pe prima bandă se afla un autoturism marca Opel care vira spre dreapta din ___________________ care aproape a intrat în ______________________________ autovehiculul condus de petent a fost oprit de organele de poliție și apoi tras pe dreapta pe banda a l-a a sensului de mers înspre magazinul Mall. Autovehiculul condus de petent nu a încălcat marcajul longitudinal continuu de pe ___________________ momentul incidentului mă aflam în fața liceului nr. 3, aproximativ în fața intersecției cu ___________________________>

Cu toate că cei doi martori, sub prestare de jurământ au arătat că nu a încălcat marcajul longitudinal continuu de pe __________________________ reținând faptul că aceștia susțin punctul de vedere exprimat de petent în plângere, a apreciat că declarațiile acestora sunt subiective și influențate de relația de interes care a existat între petent și cei doi martori, precum și faptul că locul în care se aflau aceștia nu pot fi oprite autovehicule întrucât marcajul este continuu, astfel fiind puțin probabil să se fi aflat în acel loc.

Consideră că, aceste declarații puteau fi interpretate ca subiective, cel mult în situația în care la momentul audierii cei doi erau angajați ai săi, însă așa cum a reținut instanța că sunt subiective și influențate de relația de interes care a existat (!!!) între petent și cei doi martori, nu pot fi reținute, iar faptul că marcajul este continuu în zona care se aflau cei doi și nu pot fi oprite autovehicule, din nici o probă a dosarului nu rezultă acest lucru (! ), iar chiar dacă ar exista linie continuă între cele două benzi aflate pe fiecare sens de mers, acest lucru nu poate conduce automat la concluzia că cineva nu poate opri in acel loc.

Văzând că instanța a dat credit unor rapoarte ale agenților de poliție, in detrimentul unor depoziții de martori luate sub prestare de jurământ, în mod nemijlocit si care confirmă susținerile sale încă de la momentul încheierii procesului-verbal, față de aspectele sus arătate, apreciază că se impune admiterea apelului, schimbarea în tot a hotărârii atacate cu consecința admiterii plângerii.

În drept: art. 466 și următoarele din Noul Cod de procedură civilă, prevederile O.G. nr. 2/2001.

In probațiune, înscrisuri.

Prin întâmpinarea formulată la data de 20.05.2015, intimatul I____________ de Poliție al Județului A___, a respingerea apelului ca nefondat și menținerea hotărârii instanței de fond, ca fiind legală și temeinică.

Consideră că aspectele prezentate în cererea de apel nu constituie motive întemeiate care să conducă la admiterea plângerii contravenționale și anularea procesului-verbal de contravenție.

În fapt :

Prin sentința apelată s-a respins plângerea contravențională a petentului îndreptată împotriva procesului-verbal ________, nr. xxxxxxx, încheiat la data de 24.04.2014, de către agent constatator D____ A___, din cadrul Inspectoratului de Poliție Județean A___ - Poliția Municipiului A___ I____.

Sub aspectul legalității, arătă că procesul-verbal a fost încheiat cu respectarea condițiilor de fond si formă impuse, sub sancțiunea nulității, de art. 17 din O.G. nr.2/2001.

Sub aspectul temeiniciei:

Prin manevra de depășire efectuată, petentul a încălcat dispozițiile art. 120, alin.l, lit. i din H.G. nr. 1391/2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, text de lege care stabilește anumite interdicții pentru conducătorii auto, respectiv: „Se interzice depășirea autovehiculelor: i) când pentru efectuarea manevrei se încalca marcajul continuu, simplu sau dublu, care desparte sensurile de mers, iar autovehiculul circula, chiar si parțial, pe sensul opus, ori se încalca marcajul care delimitează spațiul de interzicere”. Sancționarea faptelor vând ca obiect nerespectarea regulilor privind depășirea este prevăzută în art. 100, alin.3, Iile din OUG 195/2002 republicată: “art. 100 (3) Constituie contravenție si se sancționează cu amenda prevăzută in clasa a Il-a de sancțiuni si cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioada de 30 de zile săvârșirea de către conducătorul de autovehicul sau tramvai a următoarelor fapte: e) nerespectarea regulilor privind depășirea;”

Fapta a fost constatată în mod direct de către agentul de poliție, aflat în exercițiul atribuțiilor de serviciu, competent să sancționeze contravenții la regimul circulației rutiere, conform prevederilor art. 109, alin.l din OUG 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicată, cu modificările și completările ulterioare.

Procesul-verbal de contravenție, în măsura în care cuprinde constatări personale ale agentului de poliție care l-a încheiat, are forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului, cât timp acesta din urmă nu este în măsură să prezinte o probă contrară.

Actul sancționator a fost întocmit de un polițist rutier, agent specializat în supravegherea traficului rutier, prezumat ca fiind cunoscător al dispozițiilor legale în materia Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicată, cu modificările și completările ulterioare.

Forța probantă a rapoartelor și proceselor verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, cu condiția ca echitabilitatea procedurilor în ansamblu să nu fie afectată (cauza Bososni c. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).

Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este un drept absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Astfel, existența unei prezumții relative simple nu contravine per se prevederilor art. 6 din Convenția Europeană, în măsura în care, în administrarea probatoriului, statul respectă anumite limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku c. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragr. 28, cauza Vastherga Tari Akticholag c. Suedia, hotărârea din 23 iulie 2002, paragr.l 13).

Consideră că, instanței în revine sarcina de a respecta proproționalitatea între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu lăsa nesancționate acțiunile antisociale, prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A_____ c. României, hotărârea din 4 octombrie 2007).

Cauza A_____ c. României este aplicabilă la situația în care agentul nu a constatat personal fapta contravențională, în cauza de față agentul constatator a perceput prin propriile simțuri săvârșirea contravenției, procesul-verbal bucurându-se de prezumția de temeinicie. Motivul pentru care actele administrative sunt înzestrate cu această caracteristică este încrederea în faptul că organul emitent, autoritatea (agentul în această situație) consemnează exact faptele pe care le constată, fără alte adăugiri sau denaturări ale realității. Aceasta, cu atât mai mult cu cât, în ipoteza menționării intenționate sau din neglijență a unor împrejurări nereale, agentul este expus unor posibile sancțiuni, de natură disciplinară, sau chiar penală.

Solicită instanței să aibă în vedere la pronunțarea în prezenta cauză și cauza I___ P__ c României (cererea nr. xxxxx/04, decizia de inadmisbilitate din 28 iunie 2011).

Mai arată că, Curtea europeană menționează că prezumțiile de fapt sau de drept operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Văstberga taxi Aktiebolag și Vulic împotriva Suediei) înțeleasă în forma ei restrictivă, dar improprie, respectarea prezumției de nevinovăție ar presupune ca instanța de judecată, ignorând existența procesului-verbal de contravenție, să stabilească temeinicia acuzației pe baza unor elemente întotdeauna extrinseci acestuia.

Dincolo de excesivitatea și imposibilitatea obiectivă de realizare a acestei cerințe, mai ales atunci când agentul constatator consemnează în procesul-verbal rezultatul propriilor sale constatări, această concluzie ar face ca în materia contravențională, sarcina probei să fie mult mai împovărătoare decât în materia dreptului penal unde, de exemplu, procesul-verbal de constatare a infracțiunii flagrante este un mijloc de probă necontestat.

Or, sarcina instanței de judecată este de a respecta principiul proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a sancționa fapte antisociale și mijloacele utilizate în proces pentru aflarea adevărului judiciar, cu respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional. Aceasta presupune prin esență ca sistemul probator să nu ducă la impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit în materie de sarcină a probei. Dispozițiile art. 34 alin.l din O.G. nr.2/2001 permite o interpretare în concordanță cu exigențele unui proces echitabil, de vreme ce prevede că instanța de judecată verifică legalitatea și temeinicia procesului-verbal de contravenție.

Așadar, instanța conform principiului rolului activ urmează să distingă clar între situația de fapt care se stabilește prin procesul-verbal de contravenție și simpla negare a faptei, ceea ce va determina neaplicarea principiului in dubio pro reo, în sensul că s-a solicitat administrarea unui probatoriu util și concludent care să determine confirmarea ori răsturnarea situației de fapt reținută în procesul-verbal.

Apreciază că, constatarea faptelor în mod direct de către agentul constatator este suficientă pentru a da naștere unei prezumții simple, în sensul că situația de fapt și împrejurările reținute corespund adevărului. Simpla negare a contestatorului, în sensul că fapta reținută în sarcina sa nu corespunde realității, nu poate răsturna prezumția de temeinicie și legalitate de care se bucură procesul-verbal atât timp cât acesta nu aduce probe pertinente, ori invocă împrejurări credibile.

Întrucât procesul-verbal de constatare a contravenției conține constatările personale ale agentului constatator, face dovada situației de fapt ce a dus la încheierea sa, în mod analog unui proces-verbal de constatare a infracțiunii flagrante sau a unui proces-verbal de cercetare la fața locului, în acest caz, simpla negare a petentului în sensul că faptele nu corespund adevărului nu este suficientă.

Concluzionează că agentul constatator a perceput în mod direct împrejurările de fapt în care s-a produs contravenția și constatarea acesteia, astfel că, până la proba contrarie, procesul-verbal de constatare a contravenției se bucură de forța probantă a unui proces-verbal de constatare, asemănător procesului-verbal de constatare a infracțiunii în flagrant în procedura penală sau a procesului-verbal de cercetare la fața locului conform dispozițiilor art. 347 C pr. Civ., având în vedere aplicarea garanțiilor procesuale penale aplicabile răspunderii contravenționale.

Sub aspectul individualizării sancțiunilor aplicate

Apreciază că sancțiunea aplicată reprezintă o justă individualizare a răspunderii contravenționale, în raport cu criteriile stabilite de art.21, alin.3 din O.G. nr.2/2001, agentul constatator aplicând sancțiunea în limitele prevăzute de actul normativ, raportat la gradul de pericol social al faptei, la împrejurările în care aceasta a fost săvârșită, la modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, la scopul urmărit, precum și la circumstanțele personale ale contravenientului. Astfel, sancțiunea a fost în mod corect stabilită de către agentul constatator și trebuie menținută în ansamblul ei, acestea fiind limitele prevăzute de lege. De asemenea, consideră că fapta comisă de către petent, nu prezintă un pericol social redus care să ducă la înlocuirea amenzii cu avertisment și înlăturarea sancțiunii complementare a suspendării dreptului de a conduce autovehicule pe drumurile publice pe o perioadă de 30 de zile. Pericolul social și abstract al faptei este unul crescut, deoarece norma incriminatoare în sine privește o problemă sensibilă, nerespectarea regulilor privind depășirea, riscul încălcării acestor reguli fiind punerea în pericol a integrității și vieții persoanelor prin producerea de accidente. D___ întâmplarea a făcut ca autovehiculul condus de petent să nu intre în coliziune frontală cu un alt autovehicul care circula regulamentar.

In drept:dispozițiile art.205-208 din Codul de procedura civilă, O.G. nr.2/2001 și OUG 195/2002.

În temeiul disp.art.223 alin.3 din Codul de procedura civilă, a solicitat judecarea cauzei și in lipsă.

Analizând apelul formulat în cauză, instanța de control judiciar reține următoarele:

Prin procesul verbal ________ nr. xxxxxxx încheiat la 24.04.2014 de intimata I____________ de Poliție al Județului A___, petentului i s-a aplicat amendă de 340 lei, patru puncte de penalizare și s-a dispus suspendarea dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile pentru săvârșirea contravenției prev. de art. 120 lit. i din HG 1391/2006 și sancționată de art. 100 alin. 3 lit. e din OUG 195/2002, reținându-se că în data de 25.04.2014, ora 15,00, pe __________________________ a condus autoturismul marca Jeep cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX, fiind singur în autoturism, iar la intersecția cu _________________________ depășit autoturismul marca Opel cu nr. XXXXXXXXX, oprit la intersecție cu intenția de a vira dreapta, efectuând manevra peste marcajul longitudinal continuu, trecând în întregime pe sensul opus de mers.

În ceea ce privește legalitatea procesului verbal de contravenție, instanța de apel reține că acesta a fost întocmit cu respectarea condițiilor impuse de art. 17 din OG nr. 2/2001 sub sancțiunea nulității absolute.

Petentul apelant din prezenta cauză nu a invocat alte motive de nulitate și nu a făcut dovada vreunei vătămări pentru a cărei înlăturare să impună anularea procesului verbal de contravenție.

În consecință, instanța de apel constată că prezentul proces verbal îndeplinește condițiile de legalitate prevăzute de lege.

În ceea ce privește temeinicia procesului verbal de contravenție, atât prin plângerea formulată cât și prin apelul declarat, apelantul petent neagă săvârșirea contravenției reținute în sarcina sa.

Instanța de apel reține că potrivit art. 120 lit. i din HG 1391/2006 se interzice efectuarea manevrei de depășire când pentru efectuarea acesteia se încalcă marcajul continuu, simplu sau dublu, care desparte sensurile de mers, iar autovehiculul circula, chiar si parțial, pe sensul opus, ori se încalcă marcajul care delimitează spațiul de interzicere, iar potrivit art. 100 alin. 3 lit. e din OUG 195/2002 „constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile, săvârșirea de către conducătorul de autovehicul sau tramvai a următoarelor fapte: e) nerespectarea regulilor privind depășirea”.

Fapta contravențională a fost constatată în mod direct de către agentul de poliție, aflat în exercițiul atribuțiilor de serviciu, competent să sancționeze contravenții la regimul circulației rutiere, conform prevederilor art. 109, alin.1 din OUG 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicată, cu modificările și completările ulterioare.

Procesul-verbal de contravenție, în măsura în care cuprinde constatări personale ale agentului de poliție care l-a încheiat, are forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă a vinovăției contestatorului, cât timp acesta din urmă nu este în măsură să prezinte o probă contrară.

Actul sancționator a fost întocmit de un polițist rutier, agent specializat în supravegherea traficului rutier, prezumat ca fiind cunoscător al dispozițiilor legale în materia Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicată, cu modificările și completările ulterioare.

Forța probantă a rapoartelor și proceselor verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, cu condiția ca echitabilitatea procedurilor în ansamblu să nu fie afectată (cauza Bososni c. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).

Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este un drept absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Astfel, existența unei prezumții relative simple nu contravine per se prevederilor art. 6 din Convenția Europeană, în măsura în care, în administrarea probatoriului, statul respectă anumite limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku c. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragr. 28, cauza Vastherga Tari Akticholag c. Suedia, hotărârea din 23 iulie 2002, paragr.l 13).

Instanței în revine sarcina de a respecta proproționalitatea între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu lăsa nesancționate acțiunile antisociale, prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A_____ c. României, hotărârea din 4 octombrie 2007).

Curtea europeană menționează că prezumțiile de fapt sau de drept operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Văstberga taxi Aktiebolag și Vulic împotriva Suediei).

Or, sarcina instanței de judecată este de a respecta principiul proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a sancționa fapte antisociale și mijloacele utilizate în proces pentru aflarea adevărului judiciar, cu respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional. Aceasta presupune prin esență ca sistemul probator să nu ducă la impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit în materie de sarcină a probei.

În mod corect a reținut instanța de fond că ______________________ A___ I____ nu cuprinde o bandă de circulație suplimentară pentru autoturismele care efectuează virajul la stânga. În momentul în care a efectuat depășirea autoturismului Opel, petentul a depășit linia continuă intenționând să vireze la stânga.

În același sens, în mod corect a reținut prima instanță că declarațiile martorilor propuși de petent, P___ L_____ N______ și C____ A________ B_____, care susțin punctul de vedere exprimat de petent în plângere, sunt subiective și influențate de relația de interes care a existat între petent și cei doi martori.

Aceștia au declarat că se aflau în fața Liceului nr. 3, în dreptul intersecției cu ___________________ îl așteptau pe petent care urma să-i ia în mașină. În locul respectiv este interzisă oprirea autovehiculelor, deoarece se află pe __________________________ în dreptul intersecției cu __________________________ longitudinal este cu linie continuă, deci nu pot fi oprite autovehicule. Astfel este puțin probabil ca cei doi să se fi aflat în acel loc.

Mai mult decât atât, instanța de apel nu poate primi susținerile martorilor în sensul că petentul nu ar fi încălcat linia continuă, în condițiile în care ambii martori arată că autoturismul Opel nu era intrat integral pe ______________________________ aceste condiții, raportat la lățimea sensului de mers de pe ________________________ imposibilă manevra de virare la stânga fără încălcarea marcajului longitudinal continuu.

Față de cele de mai sus, instanța apreciază întemeiată sancționarea contravențională a petentului din prezenta cauză.

În ceea ce privește individualizarea sancțiunii contravenționale, instanța de apel reține următoarele:

Sancțiunea aplicată reprezintă o justă individualizare a răspunderii contravenționale, în raport cu criteriile stabilite de art.21, alin.3 din O.G. nr.2/2001, agentul constatator aplicând sancțiunea în limitele prevăzute de actul normativ, raportat la gradul de pericol social al faptei, la împrejurările în care aceasta a fost săvârșită, la modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, la scopul urmărit, precum și la circumstanțele personale ale contravenientului.

Instanța de apel reține că fapta comisă de către petent nu prezintă un pericol social redus care să ducă la înlocuirea amenzii cu avertisment și înlăturarea sancțiunii complementare a suspendării dreptului de a conduce autovehicule pe drumurile publice pe o perioadă de 30 de zile. Pericolul social și abstract al faptei este unul crescut, deoarece norma incriminatoare în sine privește o problemă sensibilă, nerespectarea regulilor privind depășirea, riscul încălcării acestor reguli fiind punerea în pericol a integrității și vieții persoanelor prin producerea de accidente.

În consecință, instanța va respinge apelul declarat de apelantul petent V____ F_____ V_______ împotriva Sentinței civile nr. 2630/2014 pronunțată de Judecătoria A___ I____ în dosar nr. XXXXXXXXXXXXX.

Instanța va lua act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge apelul declarat de apelantul petent V____ F_____ V_______ împotriva Sentinței civile nr. 2630/2014 pronunțată de Judecătoria A___ I____ în dosar nr. XXXXXXXXXXXXX.

Fără cheltuieli de judecată.

Definitivă și executorie.

Pronunțată în ședința publică din 30.06.2015.

Președinte, C______ F______		Judecător, B_____ M_____ B___
	Grefier, M_____ R___

Aflată în concediu de odihnă,

Semnează grefier șef

Red. BB

Tehnored. BB

4 ex. /06.08.2015

Jud. fond: H. D. C______