R O M Â N I A

JUDECĂTORIA D___, JUDEȚUL HUNEDOARA

D___, ______________________ nr. 35

Tel: 0254 xxxxxx/ Fax: 0254 xxxxxx, e-mail: xxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxx

operator de date cu caracter personal nr. 4259

prezentul document conține date cu caracter personal aflate sub incidența Legii nr. 677/2001

DOSAR NR. XXXXXXXXXXXXXX

SENTINȚA CIVILĂ NR. 3093/2013

Ședința publica din data de: 17 iunie 2013

Instanța constituita din :

PREȘEDINTE: U___ G_______ M____-judecator

Grefier: M_______ G_______

Pe rol fiind judecarea plângerii civile formulată de petenta S.C. I_________ _________., împotriva procesului verbal de constatare a contravenției încheiat de intimata Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale Din România S.A. - CESTRIN.

La apelul nominal făcut în ședința publică la prima și la a doua strigare a cauzei nu au răspuns părțile.

Procedura de citare a fost îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care:

S-a constat că la dosar intimatul a depus înscrisuri.

Instanța de judecată, având în vedere că au fost administrate înscrisurile necesare soluționării cauzei, iar părțile nu au formulat alte cereri și nu au solicitat încuviințarea sau administrarea altor probatorii, a constatat cauza în stare de judecată și în conformitate cu disp. art. 150 C.proc.civ., socotindu-se lămurită, a reținut cauza spre soluționare.

INSTANȚA

Deliberând constată:

Asupra plângerii de față:

Prin plângerea formulată și înregistrată la această instanță sub nr. XXXXXXXXXXXXX din data de 30 iunie 2011, petentul _____________________ a solicitat în contradictoriu cu intimata C.N.A.D.N.R. S.A., Centru de Studii Tehnice Rutiere și Informatică – CESTRIN, ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea procesului-verbal de contravenție _________ nr. xxxxxxx încheiat la data de 03.06.2011.

În motivarea plângerii, în esență, petentul a arătat că a fost sancționat contravențional întrucât ar fi circulat fără a deține rovinietă valabilă, cu toate că autovehiculul cu nr. XXXXXXXX a deținut rovinietă valabilă la data constatării pretinsei fapte contravenționale, cu valabilitate 12.03.2010 – 11.03.2011.

Plângerea nu a fost motivată în drept.

Petentul a anexat plângerii copia procesului-verbal de contravenție contestat, proces-verbal procedură comunicare, factură nr. Rxxxxxxxxx/12.03.2010, bon fiscal din data de 12.03.2010.

Intimata a formulat întâmpinare (f. 32) prin care a solicitat respingerea plangerii contraventionale.

În fapt, intimata a arătat că procesul-verbal de contravenție îndeplinește toate condițiile prevăzute de OG nr. 15/2002 și a fost emis prin Sistemul Informatic de emitere, gestiune, monitorizare și control a rovinietei SIEGMCR, iar utilizatorul a fost identificat prin interogarea bazei de date a Ministerului Administrației și Internelor, Direcția Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor. A mai arătat că în urma verificării în baza sa de date s-a constatat că nu există nici o rovinietă valabilă emisă pe numele petentei.

În drept, intimata a invocat OG nr. 2/2001, OG nr. 15/2002, ordinul nr. 769/2010.

Intimata a depus la dosar planșa foto menționată în cuprinsul actului sancționator precum și actele care au stat la baza încheierii procesului-verbal de contravenție.

Prin sentința civilă nr. 4649/30 mai 2012 pronunțată de Judecătoria D___ s-a respins plângerea formulată de petent. Pentru a se dispune astfel, s-a reținut că petentul nu a depus nicio dovada din care sa reiese ca la data efectuării controlului detinea rovinieta valabila, situație în care instanța a mentinut ca legal si temeinic procesul verbal de contraventie contestat.

Împotriva acestei soluții a declarat recurs petentul și prin decizia nr. 237/R/11 februarie 2013 pronunțată de Tribunalul Hunedoara s-a admis recursul declarat, s-a casat integral sentința atacată și s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, apreciindu-se că hotărârea dată era nelegală în condițiile în care instanța nu s-a pronunțat pe fondul pricinii.

Dosarul a fost reînregistrat la Judecătoria D___ sub nr. XXXXXXXXXXXXXX.

Plângerea a fost formulată în termenul legal, potrivit art. 31 alin.1 din OG 2/2001, modificată și este scutită de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, conform art. 36 din același act normativ.

În cauză au fost încuviințate și s-au administrat probe cu înscrisuri și planșa foto.

Analizând plângerea de față, in rejudecare, prin prisma motivelor invocate, a probelor administrate și a apărărilor formulate, instanța reține următoarele:

Prin procesul-verbal de contravenție _________ nr. xxxxxxx încheiat la data de 03.06.2011, petentul a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 2.750,00 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzută de art. 8 alin. 1 din OG 15/2002 și sancționată de art. 8 alin. 2 din același act normativ – reținându-se în sarcina acestuia că în data de 04 decembrie 2010, ora 19,27 a circulat cu auto înmatriculat sub nr. XXXXXXXX pe DN 7 km 411+865m Săcămaș, fără a deține rovinietă valabilă. Totodată în sarcina petentului s-a reținut și obligația de a achita cu titlu de tarif de despăgubire suma de 720,00 euro, respectiv 2.966,90 lei.

În cauza A_____ contra României, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit că procedura contravențională este asimilată unei proceduri penale și, prin urmare, trebuiesc respectate întru totul cerințele formale ale actului de acuzare și sancționare, respectiv ale procesului-verbal de contravenție.

Verificând, potrivit art. 34 al. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța reține că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.

Pe fondul cauzei, în prealabil, instanța reține că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că acesta face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.

Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga Taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).

Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).

Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A_____ v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007).

Prin urmare, procesul verbal de contravenție se bucură de o prezumție relativă de veridicitate și autenticitate, care este permisă de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care contravenientului i se asigură accesul la justiție și dreptul la un proces echitabil, în sensul Convenției Europene a Drepturilor Omului.

Potrivit art. 8 alin. 1 din O.G. nr. 15/2002 privind introducerea tarifului de utilizare a rețelei de drumuri naționale din România, cu modificările și completările ulterioare – forma în vigoare la data săvârșirii contravenției ,,fapta de a circula fără a deține rovinieta valabilă constituie contravenție continuă și se sancționează cu amendă”.

În ce privește temeinicia actului sancționator, din probatoriul administrat în cauză, instanța constată că petentul a depus la dosarul cauzei documentul de achiziționare a rovinietei pentru autovehiculul înmatriculat pe numele său (fila 27 din dosar). Din înscrisurile depuse la dosar rezultă că rovinieta a fost achiziționată la data de 12 martie 2010 pentru autovehiculul înmatriculat sub nr. XXXXXXXX.

Prin Decizia nr. I din 18 februarie 2002 dată în recurs în interesul legii, Curtea Supremă de Justiție, în Secții Unite, a arătat că, în cazul în care cel sancționat contravențional, dovedește ulterior, în fața instanței căreia i s-a plâns împotriva actului de constatare și sancționare a contravenției că documentele justificative ... existau la data întocmirii procesului – verbal ... condițiile de existență a contravenției nu sunt îndeplinite și sancțiunea nu mai poate fi menținută.

În aceste condiții, instanța constată că procesul verbal contestat este neîntemeiat, iar petentul nu se face vinovat de săvârșirea contravenției reținută în sarcina sa, nefiind întrunite elementele constitutive ale faptei nici sub aspect obiectiv și nici subiectiv.

În ce privește obligația de plată a tarifului de despăgubire, în prealabil instanța reține că la data de 23 iulie 2012 a fost adoptată Legea nr. 144/2012 publicată în Monitorul Oficial nr. 509/24 iulie 2012 prin care s-a modificat OG 15/2002, în sensul că dispozițiile art. 8 alin. 3 din OG 2/2001 au fost abrogate.

Ori, atâta timp cât art. 15 alin. 2 din Constituția României prevede că legea dispune numai pentru viitor, excepție făcând legea penală sau contravențională mai favorabilă, iar, potrivit art. II din Legea 144/2012 – „Tarifele de despăgubire prevăzute de Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 424/2002, cu modificările și completările ulterioare, aplicate și contestate în instanță până la data intrării în vigoare a prezentei legi (27 iulie 2012) se anulează”, instanța va da eficiență și acestor dispoziții legale.

Față de considerentele mai sus expuse, dat fiind faptul ca prezumția de temeinicie a procesului verbal atacat a fost răsturnată prin proba contrară făcută de către petent (acesta reușind așadar să facă dovada unei alte situații de fapt decât cea descrisă în procesul verbal de contravenție), urmează ca instanța să admită plângerea dedusă judecății, cu consecința anulării procesului-verbal de contravenție ca netemeinic și nelegal și exonerării petentului de la executarea sancțiunilor aplicate, respectiv plata amenzii și a tarifului de despăgubire.

Având în vedere dispozițiile art. 47 din OG 2/2001 raportat la art. 274 Cod procedură civilă, instanța nu va acorda cheltuieli de judecată, deoarece nu au fost solicitate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Admite plângerea formulată de petenta S.C. I_________ _________., cu sediul în localitatea P_________, _______________________, județul Ilfov în contradictoriu cu intimata C.N.A.D.N.R. S.A., Centru de Studii Tehnice Rutiere și Informatică – CESTRIN, cu sediul în municipiul București, _____________________. 401A, sector 6 și, în consecință:

Anulează procesul-verbal de contravenție _________ nr. xxxxxxx încheiat la data de 03 iunie 2011 și exonerează petenta de la executarea sancțiunilor aplicate, respectiv plata amenzii și a tarifului de despăgubire.

Fără cheltuieli de judecată.

Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședință publică, azi 17 iunie 2013.

Președinte,Grefier,

U___ G_______ M____ M_______ G_______

UGM/MG

4 ex./10.09.2013