Dosar nr. XXXXXXXXXXXX - apel – plângere contravențională –

ROMÂNIA

TRIBUNALUL SUCEAVA

SECȚIA DE C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DECIZIA NR. 48

Ședința publică din 13 ianuarie 2016

Președinte: N______ D_____ C_______

Judecător: O_________ G_______

Grefier: Vințilă C______ B_____

Pe rol, judecarea apelului declarat de petentul H______ M____, C.N.P. xxxxxxxxxxxxxx, domiciliat în municipiul Suceava, _______________________. 36, ________________________________________, împotriva sentinței civile nr. 803 din 08.06.2015 pronunțată de Judecătoria Câmpulung Moldovenesc în dosar nr. XXXXXXXXXXXX, intimat fiind I____________ de Poliție Județean Suceava, cu sediul în mun. Suceava, ______________. 9, județul Suceava.

La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă consilier juridic P_______ E____ A___ pentru intimatul I____________ de Poliție Județean Suceava, lipsă fiind apelantul H______ M____.

Procedura este legal îndeplinită.

Se face referatul cauzei de către grefierul de ședință după care instanța constată că la dosar a fost depusă taxa judiciară de timbru în cuantum de 20 lei (fila 14 dosar), precum și solicitarea din partea acestuia ca judecata să se facă în lipsa sa și, constatând că nu sunt mai chestiuni prealabile de pus în discuție, acordă cuvântul la dezbateri.

Consilier juridic P_______ E____ A___, pentru intimat, solicită respingerea apelului, pentru motivele dezvoltate pe larg în întâmpinarea de la filele 19 - 20 dosar.

Declarând dezbaterile închise,

După deliberare,

T R I B U N A L U L

Asupra apelului de față, constată:

Prin sentința nr. 803 din 08.06.2015 pronunțată de Judecătoria Câmpulung Moldovenesc în dosar nr. XXXXXXXXXXXX a fost respinsă plângerea contravențională formulată de petentul H______ M____, C.N.P. xxxxxxxxxxxxxx, domiciliat în municipiul Suceava, _______________________. 36, _______________, _______________________ în contradictoriu cu intimatul I____________ de Poliție Județean Suceava, județul Suceava, ca nefondată.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:

Prin procesul verbal de contravenție ________ nr.xxxxxxx încheiat la data de 07.03.2015, de către I.P.J. Suceava – Poliția Câmpulung Moldovenesc, a fost sancționat petentul pentru încălcarea normelor prevăzute de art. 101 alin. 3 lit. d din OUG 195/2002 R si M cu 6 puncte amendă, respectiv 585 lei și sancțiunea complementară de suspendare a dreptului de a conduce autovehicule pe drumul public pentru o perioadă de 60 de zile.

În sarcina contravenientului s-a reținut faptul că la data de 07.03.2015, pe raza localității Pojorâta, în timp ce conducea autoturismul marca Dacia L____, culoare roșu, cu numărul de înmatriculare XXXXXXXXX, din direcția Câmpulung Moldovenesc-Vatra Dornei, a circulat pe sensul opus de mers, aspecte înregistrate cu aparatura video montată pe autor MAI xxxxx.

În cauză s-a invocat pe cale de excepție nulitatea procesului verbal de contravenție, motivat de faptul că în procesul verbal nu se arată conform prevederilor art. 16 alin (1) din OG nr. 2/2001 toate împrejurările ce pot servi la aprecierea gravitații faptei și la eventualele pagube pricinuite participanților la trafic.

Articolul 17 din OG 2/2001 determină condițiile de valabilitate a procesului verbal a căror nerespectare este sancționată cu nulitatea absolută, precizând expres că „lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului verbal”.

Lipsa altor mențiuni din procesul verbal pot atrage nulitatea acestuia în măsura în care acestea creează o vătămare petentului care nu poate fi înlăturată decât prin anularea actului, însă cele indicate în cauză nu se încadrează în această categorie, petentul având posibilitatea de a invoca în instanță în cadrul plângerii aspecte legate de împrejurările ce pot servi la aprecierea gravitații faptei.

Pe fondul cauzei instanța de fond a reținut că procesul verbal de contravenție se bucură de forță probantă proprie atunci când cuprinde constatări personale ale agentului constatator, constatări care sunt prezumate a fi reale câtă vreme procesul verbal este întocmit cu respectarea cerințelor legale privitoare la formă (art. 16 și 17 din OG nr. 2/2001), iar contravenientul nu face dovada existenței unei alte situații de fapt decât cea reținută de către agentul constatator.

Petentul are posibilitatea de a dovedi, prin probe administrate în fața instanței, o altă situație de fapt decât cea reținută de către agentul constatator pe baza probelor administrate de acesta, însă instanța precizează că acesta nu și-a propus nici o probă pentru a-și dovedi susținerile.

Această soluție este în concordanță cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, în ceea ce privește asimilarea procedurii contravențională celei penale și aplicarea prezumției de nevinovăție prevăzută de art. 6 paragraful 2 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, aspecte subliniate și în cauza A_____ contra României și recent în cauza I___ P__ c. Românie.

În acest din urmă caz, Curtea Europeană a avut din nou ocazia de a analiza aplicabilitatea garanțiilor specifice materiei penale, prevăzute de art.6 din Convenție, în domeniul contravențional precum și modalitatea concretă în care instanțele naționale au respectat prezumția de nevinovăție a petentului și a reținut Curtea că ea nu înlătură prezumția de legalitate a procesului-verbal din procedura contravențională română, ci impune echilibrul ce trebuie să existe între prezumția de nevinovăție specifică materiei și prezumția de legalitate și validitate a procesului-verbal de contravenție.

Prin urmare instanța a analizat susținerile și apărările petentului în condiții de egalitate cu partea adversă, reținând că cele menționate în cuprinsul procesului verbal de contravenție sunt constatări personale ale agentului constatator, fiind depus și CD-ul cu înregistrarea, iar petentul nu și-a propus alte probe.

În cauză s-a depus CD-ul cu înregistrarea care face dovada că petentul la ieșirea dintr-o curbă, a început o manevră de depășire, circulând pe sensul opus de mers, a pătruns efectiv cu toată mașina pe celălalt sens, după care a revenit în spatele autoturismului ,,Școala”, fiind evidentă intenția sa de a efectua o manevră de depășire pe care însă nu a finalizat-o, pentru că urma un marcaj rutier cu line continuă, situație recunoscută de altfel și de acesta în plângerea contravențională.

Potrivit prevederilor art. 101, alin. 3, lit. d din OUG 195/2002 R și M pentru care a fost sancționat petentul, constituie contravenție circulația pe sens opus, cu excepția cazurilor în care se efectuează regulamentar manevra de depășire.

Petentul nu a efectuat nici o manevră de depășire pentru a-și justifica prezența sa pe sensul opus de mers, prin urmare nu se poate considera că ,,încercarea de depășire” a făcut-o cu respectarea prevederilor legale.

În cazul circulației pe drumurile publice, șoferii au obligația să se asigure că pot efectua manevra de depășire în condiții legale și apoi pot trece pe sensul opus de mers, nu să înceapă această manevră și apoi să revină pe banda inițială de mers, între alte autoturisme, întrucât revenirea pe sensul normal de mers fără efectuarea unei manevre de depășire, pune în pericol circulația și încalcă prevederile art. 101 alin. 3 din OUG 195/2002 R și M.

În consecință, instanța de fond a constatat că petentul se face vinovat de cele reținute în procesul verbal de contravenție, sens în care a respins plângerea, ca nefondată, sancțiunea contravențională fiind corect individualizată.

Împotriva sentinței de mai sus a declarat apel, în termen legal, petentul H______ M____ (filele 5, 6 dosar).

În motivare, a arătat că soluția instanței de fond este nelegală și netemeinică pentru următoarele considerente :

Instanța de fond a consemnat în mod eronat și deformat precizările făcute de către petent în cadrul ședinței publice din data de 08.06.2015, drept pentru care se impune remedierea acestui lucru.

În continuarea motivării, apelantul expune pe larg mențiunile făcute în fața instanței de fond, reiterând și motivele din plângerea contravențională, arătând că la data de 07.03.2015, în jurul orei 15, în timp ce conducea autoturismul proprietate personala Dacia L____ nr. XXXXXXXXX, a fost oprit de un agent de politie rutieră, care a coborât dintr-un autoturism L____ MCV nr. MAI xxxxx, în localitatea Pojorata, foarte aproape de intersecția dintre DN 17 și drumul DJ 175 care duce spre F____ Moldovei, el s-a conformat solicitării, a semnalizat dreapta, a scos autoturismul în afara părții carosabile, iar agentul respectiv a venit lângă autoturism, s-a prezentat ca fiind S______ N______, i-a solicitat actele mașinii și cartea de identitate, după care a intrat în autoturismul Politiei.

A mai susținut petentul că în localitatea Pojorâta pe partea stângă a DN17, unde este amplasat stadionul, era un echipaj de poliție, cu autoturism Dacia L____, care monitoriza traficul în zonă deoarece pe stadion se desfășura un meci de fotbal, iar pe o parte și cealaltă a drumului, în afara carosabilului, se aflau parcate mașini și persoane care voiau probabil să participe la meci, drept pentru care a circulat cu viteză redusă, aproximativ 20 km/h, pentru a evita eventuale evenimente neprevăzute. Același lucru l-a făcut și autoturismul din fața sa, un autoturism de culoare albă care avea inscripții pentru mașina destinată scolii de șoferi și la depășirea acestei zone de lângă stadion a urmat imediat o curbă la stânga în care autoturismul său a intrat cu aproximativ 30 km/h, la ieșirea din curbă, iar după ce s-a asigurat, a semnalizat intenția de a depăși autoturismul aflat în fața sa.

S-a precizat că porțiunea de drum aflată după această curbă este aproximativ 300 m și este în linie dreaptă, drumul având o parte cu marcaj de separare a sensurilor de circulație format dintr-o linie discontinuă simplă, iar de la podul peste pârâul P____ si până la intersecția cu drumul spre F____ Moldovei are marcaj cu linie continuă simplă pentru separarea sensurilor de mers, aceasta porțiune de drum fiind monitorizată de către echipajul de politie din care făcea parte și agentul pr. S______ N______, iar la inițierea manevrei de depășire, a menționat că din sens opus nu venea nici un autovehicul, iar marcajul rutier era linie discontinuă simplă, iar în timpul depășirii a constatat că autoturismul inscripționat " Școală", a mărit viteza de deplasare, fapt care l-a determinat să nu finalizeze manevra de depășire și să revină pe banda normală de mers, deoarece urma marcajul rutier linie continuă, încercarea de depășire făcând-o cu respectarea prevederilor legale.

Petentul a precizat că între situația consemnată în procesul verbal și situația din realitate, există diferențe, aprecierea faptelor săvârșite fiind exagerată, împrejurările fiind incorect descrise, inclusiv sub raportul cauzalității, agentul constatator nu a consemnat în procesul verbal că porțiunea de drum pe care efectua manevra de depășire marcajul rutier, respectiv linia de separare dintre sensurile de mers era discontinuă simplă și că autoturismul pe care voia să-l depășească, era un autoturism inscripționat " Școală", care l-a obstrucționat la efectuarea manevrei de depășire, întrucât din sensul opus al sensului de mers, nu venea nici un autoturism, în timpul în care a început manevra de depășire și până la revenirea pe sensul normal de mers.

Petentul consideră că nu a pus în pericol și nu a stânjenit circulația din sensul opus, iar procesul verbal contestat, nu arată conform prevederilor art. 16 alin (1) din OG nr. 2/2001 toate împrejurările ce pot servi la aprecierea gravitații faptei și la eventualele pagube pricinuite participanților la trafic, interpretarea faptelor fiind exagerată prin încadrarea la art. 101, aliniatul 3 din OUG 195/2002R, unde sunt sancționate contravențional: depășirea, neacordarea de prioritate sau trecerea la culoarea roșie a semaforului, dacă prin aceasta s-a produs un accident de circulație, cu avarierea unui autovehicul; nerespectarea regulilor de circulație la trecerea unei coloane oficiale, circulația pe sens opus efectuată neregulamentar, iar art. 101 aliniatul 3 din OUG 195/2002R, nu sancționează circulația pe sensul opus, în cazul în care autoturismul se află în depășire regulamentară, situație în care se afla.

Având în vedere cele prezentate, s-a solicitat anularea ca netemeinică și nelegală a sentinței apelate, și implicit a procesului verbal contestat.

Prin întâmpinarea formulată intimatul I____________ de Poliție Județean Suceava a solicitat respingerea apelului și menținerea sentinței apelate ca fiind temeinică și legală.

A arătat că motivele de apel sunt nefondate, sentința instanței de fond este legală și temeinică, dată în baza probatoriului administrat, instanța stabilind, în mod corect, că actul de constatare este legal și temeinic și din prisma practicii C.E.D.O. Instanța de fond a confirmat cele constatate de agentul constatator ca o situație de fapt ce corespunde realității iar, până în prezent, petentul nu a făcut dovada altei situații de fapt, ci doar simple afirmații.

Scopul legii este de a proteja participanții la trafic și instanța a avut în vedere că fenomenul de nerespectare a normelor rutiere duce la evenimente rutiere grave. O altfel de soluție ar face să încurajeze încălcarea normelor legale și să descurajeze aplicarea prevederilor legale de către organele în drept.

Totodată, s-a arătat că nerespectarea normelor rutiere poate produce evenimente rutiere grave soldate cu victime sau pagube materiale importante, iar prin pronunțarea unor soluții arbitrare s-ar crea un precedent nefavorabil cu efect asupra îndeplinirii atribuțiilor legale ce sunt stabilite intimatului conform art. 1 alin. 2 și 3 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 195/2002 republicată, privind circulația pe drumurile publice.

Pe cale de consecință, se solicită respingerea apelului și menținerea sentinței civile ca temeinică și legală și implicit a procesului verbal de contravenție, cu sancțiunile aplicate.

Examinând, în limitele cererii de apel, stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de către prima instanță, în conformitate cu prevederile art. 479 din Codul de proc. civilă, Tribunalul reține următoarele:

În ceea ce privește legalitatea procesului verbal de constatare a contravenției contestat în prezenta cauză ,Tribunalul reține că din probele administrate că procesul verbal de contravenție a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.

Cât privește temeinicia acestuia, instanța amintește că procesul-verbal de contravenție, în măsura în care cuprinde constatările personale ale agentului constatator, are forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului, cât timp acesta din urmă nu este în măsură să prezinte o probă contrară.

Instanța constată că înregistrarea depusă de intimat la dosar îndeplinește condițiile minime cerute de art. 3.5.1. din Norma de metrologie legală NML 021-05 “Aparate pentru măsurarea vitezei de circulație a autovehiculelor (cinemometre)”, aprobată prin Ordinul nr.301/2005 al Directorului General al Biroului Român de Metrologie Legală, cu modificările și completările ulterioare.

În ceea ce privește incidența și aplicabilitatea jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, în sensul respectării prezumției de nevinovăție a persoanei sancționate contravențional, prezumție garantată de art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor și libertăților fundamentale ale drepturilor omului și în materie contravențională și care, în plan procedural, se concretizează prin răsturnarea sarcinii probei, instanța reține că jurisprudența Curții nu interzice, în principiu prezumțiile de fapt sau de drept din sistemele juridice ale statelor semnatare ale Convenției, cu singura condiție ca aceste prezumții să respecte anumite limite rezonabile în raport cu gravitatea faptei și a sancțiunii. În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit în Decizia H______ și alții c. României (cererea nr. 7034/07) că, în materia circulației rutiere, prevederile art. 6 par. 2 din Convenție nu se opun aplicării unui mecanism care ar instaura o prezumție relativă de conformitate a procesului-verbal cu realitatea, prezumție fără de care ar fi practic imposibil să sancționezi încălcările legislației în materie de circulație rutieră, intrând în competența poliției. Totodată, în procedura contravențională prevăzută de OG nr. 2/2001, contestatorul are posibilitatea de a înlătura această prezumție prin administrarea unor probe certe si concludente, în conformitate cu dispozițiile art. 249 c.pr.civ., probatoriu dublat de rolul activ al judecătorului investit cu soluționarea cauzei, prevăzut de art. 34 alin. 1 din OG nr. 2/2001.

Or, probele administrate în cauză nu relevă nici un dubiu asupra existenței faptelor.

În acest context, ținând cont că pe parcursul judecății petentul nu a făcut dovada unei alte situații de fapt decât cea menționată în procesul-verbal de contravenție contestat în prezenta cauză (deși, potrivit art. 249 C. pr. civ., lui îi revenea această probă), în mod corect prima instanță a considerat că forța probantă a acestuia nu a fost înlăturată, el bucurându-se în continuare de prezumția temeinicie instituită în favoarea sa.

Este adevărat că potrivit dispozițiilor art. 101 al.3 lit. d din O.U.G.nr. 195/2002 constituie contravenție circulația pe sens opus, cu excepția cazurilor în care se efectuează regulamentar manevra de depășire. Însă în prezenta cauză,așa cum a reținut și instanța de fond, din probele administrate în cauză rezultă că apelantul nu a efectuat nici o manevră de depășire pentru a-și justifica prezența sa pe sensul opus de mers, prin urmare nu se poate considera că ,,încercarea de depășire” a făcut-o cu respectarea prevederilor legale.

În ceea ce privește proporționalitatea sancțiunii amenzii, ținând cont de prevederile art. 21 din OG nr. 2/2001, respectiv de gradul de pericol social al faptelor săvârșite care este unul ridicat, aducându-se atingere unor norme sociale de o importanță deosebită, respectiv cele privind siguranța participării în trafic a celorlalți conducători auto, cu riscul producerii unui accident rutier , se apreciază că sancțiunile au fost aplicate cu respectarea dispozițiilor art. 21 al.3 din O.G. nr.2/2001.

Tribunalul apreciază că aplicarea sancțiunii complementare a suspendării dreptului de a conduce se impune în cauză.

Astfel, pe de o parte, dispozițiile art. 96 al. 1 din OUG 195/2002 prevăd obligativitatea aplicării automate a pedepsei complementare a suspendării dreptului de a conduce. Instanța apreciază însă, pe de altă parte, că și această sancțiune trebuie să fie supusă unei operațiuni de individualizare in temeiul art. 5 alin. 5 din O.G. nr. 2/2001 care prevede că „sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite”, text în care nu se face nici o distincție după cum ar fi vorba de sancțiuni principale sau sancțiuni complementare.
In prezenta cauză, aplicarea sancțiunii complementare a suspendării dreptului de a conduce se impune având în vedere fapta săvârșită prezintă un grad ridicat de pericol social.

Pentru a permite petentului să înțeleagă regulile de circulație pe drumurile publice și de a nu fi un pericol pentru ceilalți participanți la trafic, Tribunalul va menține procesul verbal așa cum a fost întocmit de organul constatator, reținând legalitatea și temeinicia sa.
D____ urmare, critica formulată de apelantul-petent este nejustificată, drept pentru care, Tribunalul în raport de dispozițiile art. 480 alin. 1 ipoteza I C. pr. civ., va păstra hotărârea atacată, dispunând respingerea ca nefondat a apelului promovat de apelant.

Pentru aceste motive,

În numele legii,

D E C I D E:

Respinge ca nefondat apelul declarat de petentul H______ M____, C.N.P. xxxxxxxxxxxxxx, domiciliat în municipiul Suceava, _______________________. 36, _______________, _______________________, împotriva sentinței civile nr. 803 din 08.06.2015 pronunțată de Judecătoria Câmpulung Moldovenesc în dosar nr. XXXXXXXXXXXX, intimat fiind I____________ de Poliție Județean Suceava, cu sediul în mun. Suceava, ______________. 9, județul Suceava.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi, 13 ianuarie 2016.

Președinte, Judecător, Grefier, N______ D_____ C_______ O_________ G_______ Vințilă C______

Red. O.G.

Judecător fond: P__ A.A.

Tehnored. V.C. 4 ex. 22.02.2016