Document finalizat

Dosar nr. XXXXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

JUDECĂTORIA SECTORUL 1 BUCUREȘTI

Sentința civilă nr. xxxxx/2015

Ședința publică de la 26 Octombrie 2015

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE: S_____ A_______

GREFIER:G________ D_____ U____

Pe rol judecarea cauzei contencios administrativ și fiscal privind pe petent H__________ R___ și pe intimata DIRECȚIA G_______ DE POLIȚIE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI - BRIGADA DE POLIȚIE RUTIERĂ, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție ________ NR. xxxxxxx.

La apelul nominal făcut în ședința publică la prima strigare nu au răspuns părțile.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,

Instanța dispune lăsarea cauzei la a doua strigare.

La apelul nominal făcut în ședință publică la a doua strigare a răspuns petentul personal, lipsind intimata.

Instanța procedează la legitimarea petentului H__________ R___ identificat cu CI ________ nr. xxxxxx.

Instanța, în temeiul art. 32 alin. 1 din OG nr. 2/2001 reține competența materială și teritorială.

Nefiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, instanța acorda cuvântul pe probe.

Petentul personal solicită proba cu înscrisuri și proba testimonială cu martorul N______ I__, învederând instanței că acesta este rudă de gradul al treilea. Precizează petentul personal că martorul se afla cu el în mașină.

Instanța, aduce la cunoștință petentului că intimata s-a opus audierii vreunei persoane care să fie prevăzută de disp. art. 315 C.pr.civ.

Instanța încuviințeaza proba cu înscrisuri, apreciind proba ca fiind legală, pertinenta, concludenta pentru justa soluționare a cauzei cf. art. 255 coroborat cu art. 258 C.p.c.

Instanța, în raport de poziția intimatei, dacă se susține că martorul este rudă cu petentul, va respinge proba testimonială cu martorul indicat, ruda de gradul 3 cu petentul, conform art. 315 alin. 1 pct. 1 C.p.c.

Petentul personal susține că a mai fost prezentă o persoană căreia nu i-a putut lua datele, pe care a cătat-o de 2 ori în acel loc și nu a gasit-o.

Instanța, reține că întâmpinarea a fost comunicată pe data de 22.07.2015, din conținutul căreia petentul a luat cunoștință de poziția intimatei, astfel că nu mai acordă un alt termen de judecată pentru a se completa probatoriul cu indicarea altui martor.

Nemaifiind cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza in stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.

Petentul personal precizează că a menționat că nu a trecut pe roșu, susținând că este sigur că a trecut pe culoarea verde. Mai precizează petentul că agentul nu a fost acolo, arătând că i-a comunicat acestuia că nu putea să vadă semaforul.

Susține petentul că agentul l-a oprit după 3 semafoare. Mai precizează petentul personal că agentul s-a băgat în fața lui și l-a claxonat pentru că era să-l lovească.

Petentul personal arată că agentul l-a oprit la 700 m. Precizează petentul personal că solicită anularea procesului verbal, susținând că agentul a fost deranjat că l-a claxonat și i-a dat fleshuri. Mai precizează petentul că i-a comunicat agentul că-i va trimite procesul verbal acasă, însă el a refuzat pentru că era acolo, solicitând agentului să-i dea procesul verbal și să-l lase să facă mențiuni.

Instanța reține cauza spre soluționare și rămâne în pronunțare.

INSTANȚA

Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:

Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 18.05.2015 sub nr. XXXXXXXXXXXXXX, petentul H__________ R___ a solicitat în contradictoriu cu intimatul DIRECȚIA G_______ DE POLIȚIE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI - BRIGADA DE POLIȚIE RUTIERĂ, anularea procesului-verbal ________ nr. xxxxxxx/13.05.2015 ca netemeinic și nelegal.

În motivarea plângerii, petentul a arătat că la data de 13.05.2015 se deplasa cu autovehiculul marca bmw cu numarul de inmatriculare XXXXXXXXX din directia R___ Beller spre directia Calea Dorobanti. La capătul strazii R___ Beller era amplasat un semafor electric in functine , care avea culoarea verde. Dupa efectuarea virajului stanga pe Calea Dorobanti, a oprit intrucat in fata sa era un autovehicul, iar semaforul electric indica culoarea rosie. In cateva secunde semaforul electric a indicat culoarea verde , a asteptat ca autovehiculul din fata sa sa porneasca , dupa care a inceput sa se deplaseze si acesta. Privind in oglinda retrovizoare, a observat un agent de politie apropiindu-se cu viteza , din directia Calea Dorobanti spre directia S_____ cel M___ , care l-a depasit prin partea dreapta , dupa care, fara a semnaliza , si-a schimbat banda de circulatie , incetinind in fata sa, petentul fiind obligat sa franeze brusc pentru a evita un eventual accident. Agentul de politie a continuat sa se deplaseze , dupa ce a ajuns in dreptul a doua vehicule, acesta fiind plasat intre ele, i-a facut semnal unui autovehicul sa opreasca pe partea dreapta a carosabilului, dupa care a redus viteza si a oprit intrucat avea in fata un nou semafor electric, care indica culoarea rosie. Cand semaforul electric a indicat culoarea verde, a inceput sa se deplaseze , iar peste vreo 50 de metri, agentul politiei rutiere i-a indicat sa opreasca pe dreapta, reprosandu-i ca a trecut pe culoarea rosie a semaforului.

Petentul și-a întemeiat în drept cererea pe dispozițiile art. OUG nr.195/2002.

Intimatul a formulat întâmpinare solicitând respingerea plângerii ca neîntemeiată.

In dovedire, s-a administrat proba cu inscrisuri.

Analizând materialul probator, prin prisma acestei excepții, instanța reține următoarele:

Prin procesul-verbal ________ nr. xxxxxxx din data de 13.05.2015 (fila nr. 4 în dosar) petentul a fost amendat contravențional cu 390 lei, constatându-se că în data de 13.05.2015, ora 17:08 a condus autoturismul cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX din directia R___ Beller, iar in virajul stanga pe Calea Dorobanti nu a respectat culoarea rosie a semaforului electric , acesta functionand normal, avand masini oprite la semafor la rosu.

Fapta a fost încadrată potrivit art. 52 alin. 1 din RAOUG nr.195/2002 și sancționată potrivit art.100 alin.3 lit.d din OUG nr.195/2002 cu 4 puncte amendă în cuantum de 390 lei și măsura complementară a suspendării dreptului de a conduce pe o perioadă de 30 de zile.

Potrivit prevederilor art. 34 din O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța învestită cu soluționarea plângerii verifică legalitatea și temeinicia procesului verbal și hotărăște asupra sancțiunii.

Cu privire la legalitatea procesului-verbal, instanța constată că procesul-verbal a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 17 din O.G. 2/2001, cuprinzând toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității exprese, respectiv, numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator .

Cu privire la temeinicia procesului verbal, instanța constată că sancționarea contestatorului s-a făcut pentru nerespectarea prevederilor referitoare la nerespectarea semnalului de culoare rosie a semaforului.

În ceea ce privește aplicabilitatea garanțiilor fundamentale conferite de art.6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului (Convenția- parte din dreptul intern în baza articolului 11 din Constituția României, având prioritate în temeiul articolului 20 alin. 2 din legea fundamentală), în această procedura contravențională, printre care și prezumția de nevinovăție a contestatorului, instanța reține următoarele:

Curtea Europeană a drepturilor omului (Curtea) a elaborat propriile criterii pentru a defini noțiunea autonomă de “acuzație în materie penală” prevăzută de art.6 par.1 din Convenție: calificarea dată faptei în dreptul național, natura faptei incriminate, natura și gravitatea sancțiunii. Regula este că aceste criterii nu sunt cumulative, abordarea cumulativă nefiind exclusă atunci când analiza separată a fiecărui criteriu nu permite identificarea unei concluzii neîndoielnice în ceea ce privește existența unei “acuzații în materie penală”.

Primul criteriu enunțat (calificarea dată în dreptul intern) are valoare relativă (hotărârea Engel și alții împotriva Olandei din 08.06.1976, par.81), astfel încât, este posibil ca unele domenii să fie analizate de Curte ca aparținând sferei penale, deși conform dreptului național acestea ar fi calificate ca având natură extrapenală. Aceasta deoarece “în dreptul intern al mai multor state părți la Convenție operează distincția între infracțiuni, delicte și contravenții. […] ar fi contrar obiectului și scopului art.6, care garantează oricărei persoane dreptul la un proces echitabil, dacă statelor le-ar fi permis să excludă din câmpul de aplicare al art.6 o întreagă categorie de fapte, pe motivul că acestea sunt contravenții.” (cauza Öztürk împotriva Germaniei din 21.02.1984).

Or, instanța constată că în ceea ce privește sistemul românesc de drept, în mod unanim, doctrina delimitează răspunderea contravențională de răspunderea penală.

Cel de-al doilea criteriu enunțat (natura faptei incriminate), privește aplicabilitatea normei legale care a fost încălcată prin săvârșirea faptei, respectiv dacă aceasta se adresează tuturor cetățenilor (cu aplicabilitate generală) sau vizează un grup de persoane cu un statut special (cauza Ziliberberg împotriva Moldovei hotărâre din 01.02.2005, Ozturk c. Germaniei, hotărâre din 21 februarie 1984).

Din acest punct de vedere, instanța reține că, fapta contravențională săvârșită de către contestator nu este limitată la anumite categorii de persoane, prezentând caracter general.

Nu în ultimul rând, cel de-al treilea criteriu instituit (natura și gravitatea faptei), apare ca unul determinant pentru stabilirea aplicabilității art.6 în latura sa penală. În hotărârea Dorota Szott-Medynska și alții împotriva Poloniei din 09.10.2003, Curtea a stabilit că natura și gravitatea sancțiunii impuse, cât și sancțiunile la care făptuitorul s-ar fi putut expune, trebuie analizate având în vedere obiectul și scopul art.6, înțelesul termenilor din articolul menționat, precum și în lumina legilor statelor contractante.

În cauză, faptele descrise sunt sancționate cu amenda,de unde rezultă că scopul sancțiunii este unul punitiv. Deși amenda aplicabilă este una administrativă (art.8 din OG 2/2001), aceeași sancțiune reprezintă un mijloc de constrângere a petentului, o măsură de prevenire a săvârșirii de noi fapte, neavând deci caracterul unei despăgubiri pentru acoperirea unui prejudiciu și fiind distinctă de eventualele prejudicii produse, persoana împuternicită să aplice sancțiunea stabilind și despăgubirea, făcând mențiune în procesul verbal (art. 16 coroborat cu art. 23 din OG 2/2001).

Strict în lumina acestor două criterii, față de caracterul general al normei incriminatoare si scopul pedepselor (care are un caracter de prevenire si pedepsire), instanța poate ajunge la concluzia că petentul a fost găsit vinovat de înfăptuirea unor acțiuni cu caracter criminal in sensul articolului 6 al Convenției, ceea ce ar determina ca acestuia să i se confere garanțiile conferite de această normă, inclusiv prezumția de nevinovăție prevăzută de paragraful 2. Prin urmare, sarcina probei ar aparține celui ce acuză, iar orice îndoială ar trebui să profite celui acuzat (cauza Barbera, Messegue și Jabardo contra Spaniei).

Pe de altă parte însă, instanța amintește faptul că, inclusiv în cauza A_____ contra României, Curtea a stabilit că instanțele pot folosi prezumțiile pentru stabilirea vinovăției unei persoane, dacă aceste prezumții sunt folosite în limite rezonabile. O astfel de prezumție este și cea de veridicitate a constatărilor directe ale agentului de poliție, consemnate ca atare într-un proces-verbal legal întocmit. Sarcina probei devine astfel relativa la miza procesului (gravitatea sancțiunii, ce înseamnă pierderea procesului pentru contravenient).

În aplicarea acestui principiu, instanțele trebuie să mențină un raport rezonabil de proporționalitate între scopul legitim urmărit prin instituirea unor prezumții de legalitate, autenticitate și veridicitate ale procesului – verbal, ce nu încalcă per se dispozițiile articolului 6 paragraf 2 al Convenției, și mijloacele utilizate, care să asigure exercitarea efectivă a dreptului la apărare de către petenți și posibilitatea reală de a răsturna aceste prezumții (de a face proba contrară), ce nu trebuie să se transforme în prezumții absolute.

Acestea fiind spuse, instanța constată că în prezentul litigiu prezumția că cele consemnate în procesul-verbal corespund realității este una nerezonabilă, deoarece prin aplicarea acesteia contestatorul ar fi pus în imposibilitatea absolută de a face proba contrară, de vreme ce, nu există alte înscrisuri, planșe foto sau înregistrări video de la momentul săvârșirii pretinsei contravenții. Prin urmare, instanța aplică prezumția de nevinovăție contestatorului, sarcina probei revenindu-i chiar intimatei care nu a adus în sprijinul „acuzării” niciun mijloc de probă (cu excepția procesului verbal contravențional contestat).

Pe de alta parte, in raport de sustinerile petentului din cuprinsul plangerii si sedinta publica de la data de 26.10.2015, nu se poate retine fara echivoc ca fapta a fost constatata direct si nemijlocit de catre agentul constatator , lipsind din cuprinsul procesului verbal de contraventie mentiuni referitoare la locul savarsirii exacte a faptei si locul unde se afla agentul constatator, astfel incat nu se poate concluziona in mod cert ca savarsirea faptei a fost constatata in mod direct si nemijlocit de acesta.

Mai mult decât atât, chiar de la acel moment, al întocmirii procesului verbal, contestatorul a arătat că nu recunoaste savarsirea faptei. Aceleași aspecte au fost redate și prin prezenta plângere.

Pentru toate considerentele de fapt și de drept mai sus enunțate, retinand si faptul ca lipsa mentiunilor privind descrierea exacta a locului savarsirii faptei si a locului unde se afla agentul constatator inlătura prezumtia de temeinicie a procesului verbal de contraventie ce ar fi putut fi retinuta in situatia in care nu ar fi existat niciun dubiu cu privire la constatarea directa si nemijlocita a faptei de catre agentul constatator, instanța va admite plângerea contravențională formulată de către contestator și va anula procesul verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx încheiat la data de 13.05.2015, va inlatura aplicarea punctelor amenda si masura complementara a suspendarii exercitarii dreptului de a conduce pentru 30 de zile.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Admite plangerea formulată de petent H__________ R___ cu domiciliul în sector 1, București, ______________________. 41, ____________, _______________________ cu intimata DIRECȚIA G_______ DE POLIȚIE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI - BRIGADA DE POLIȚIE RUTIERĂ cu sediul în sector 3, București, ________________________. 9 – 15.

Anuleaza procesul verbal de contraventie nr. CP xxxxxxx/13.05.2015 , inlatura aplicarea punctelor amenda si masura complementara a suspendarii exercitarii dreptului de a conduce pentru 30 de zile.

Cu apel in 30 de zile de la comunicare, care se va depune la Judecatoria Sectorului 1 Bucuresti.

Pronuntata in sedinta publica, azi, 26.10.2015.

PREȘEDINTE, GREFIER,

RED.S.A./TEH. S.A./G.U.

4 EX/25.11.2015