Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX - anulare proces verbal contravenție –

R O M Â N I A

JUDECĂTORIA FĂLTICENI

SENTINȚA CIVILĂ NR. 1621

Ședința publică din data de 9 septembrie 2015

Instanța constituită din:

Președinte : S_____ C________

Grefier: V_______ P___

Pe rol, judecarea cauzei civile având ca obiect anulare proces verbal de contravenție formulată de petentul U___ A________, în contradictoriu cu intimatul I____________ Județean de Poliție Suceava.

La apelul nominal făcut în ședința publică lipsesc petentul și reprezentantul intimatului.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,

În conformitate cu disp. art. 131 alin. 1 C.pr.civ., instanța procedează la efectuarea de verificări asupra competenței generale, materiale și teritoriale exclusive a instanței și în temeiul art. 94 C.pr.civ., raportat la disp. OG 2/2001, instanța se consideră competentă să soluționeze cauza din punct de vedere general, material și teritorial.

Conform prevederilor art. 255 și art. 258 C.pr.civ., instanța încuviințează pentru ambele părți proba cu înscrisurile depuse la dosar, apreciindu-o utilă soluționării cauzei.

Instanța constatând că nu mai sunt alte incidente de soluționat și că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, consideră că potrivit art. 238 C.pr.civ. nu se mai impune estimarea duratei necesară pentru cercetarea procesului, astfel că, în conformitate cu dispozițiile art. 394 C.pr.civilă închide dezbaterile asupra fondului cauzei, rămânând în pronunțare.

După deliberare,

I N S T A N Ț A

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea adresată Judecătoriei Fălticeni si înregistrată la data de 21.05.2015 sub nr. XXXXXXXXXXXXX, petentul U___ A________ a solicitat în contradictoriu cu intimatul I____________ Județean de Poliție Suceava, ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se constate nulitate procesului verbal de contracenție ________, nr. xxxxxxx prin care a fost sancționat contravențional cu amendă în suma de 390 lei și suspendarea dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile, reținându-se că ar fi încălcat prevederile art.120 alin.l litera l din O.U.G. 185/2001, faptă sancționată de art. 100 alin.3 litera E din O.U.a 195/2002.

Ințelege să invoce nulitatea procesului verbal de contravenție ca urmare a nerespectării prevederilor art. 16 și 17 din O.G. nr. 2/2001 în sensul că între descrierea faptei și textul sancționat reținut în sarcina sa nu există nicio legătură.

In motivare petentul arată că se reține că în data de 13.05.2015 a condus pe DN2 Km415+900 m autoturismul cu numărul XXXXXXX și a efectuat manevra de depășire a altor vehicule în zona de acțiune a indicatorului „Depășirea interzisă”, iar la încadrarea juridică a faptei agentul constatator consideră că aceasta întrunește elementele constitutive ale contravenției prevăzute de art. 120 alin. 1 litera l O UG 185/2001.

Susține că O.U.G. 185/2001 nu reglementează prevederi în domeniul circulației rutiere ci cu totul în alt domeniu, respectiv în privința măsurilor de administrare și gestionare a rezervei mobiliare, iar dacă ar fi vorba de o eroare materială a indicării actului normativ, agentul constatator aplicând dispozițiile OUG 195/2002, nici în această

situație art. 120 nu reglementează prevederi în materia răspunderii contravenționale.

Prin urmare existența acestei neconcordanțe dintre descrierea faptei și temeiul de drept reținut a fi încălcat,constituie motiv de nulitate a procesului verbal.

Înțelege să invoce si netemeinicia procesului verbal de contravenție întrucât nu crede să fi încălcat prevederile legale în materia depășirii, manevra pe care a efectuat-o având loc pe o porțiune de drum în care aceasta era permisă.

Arată că că se reține, că a efectuat această manevră pe DN2 Km 415+900m, iar constatarea faptei s-a făcut la km 416+800m, deci aproximativ 1 km de la locul comiterii abaterii. Fiind vorba de un traseu dintre Fălticeni și Suceava ce are o succesiune de curbe este imposibil ca agentul constatator aflat la 1 km distanță de locul executării manevrei de depășire să observe dacă aceasta a avut loc peste marcajul longitudinal continuu sau într-un loc unde marcajul era discontinuu.

Pentru aceste motive, petentul solicită admiterea plângerii, constatarea nulității procesului verbal de contravenție contestat.

In subsidiar, în cazul în care se va aprecia că susținerile sale de mai sus nu sunt întemeiate, solicită înlocuirea amenzii de 390 lei cu avertisment si înlocuirea sancțiunii complementare de suspendare a dreptului de a conduce pe o periadă de 30 zile.

Solicită aceasta întrucât nu realizează niciun fel de venit, fiind absolvent de liceu ce se pregătște pentru susținerea examenului de admitere la medicină, în timpul liber desfășurând activitatea de voluntariat la Serviciul Județean de Ambulanță Suceava. Pentru a putea desfășura această activitate am nevoie permanent de permisul de conducere pentru că deplasarea la Serviciul Județean de Ambulanță Suceava o face cu autoturismul rudelor.

In dovedire a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, depunând la dosar în copie: procesul verbal de contravenție contestat, contractul de voluntariat și actul adițional la acesta, chitanța cu dovada plății taxei judiciare de timbre de 20 lei (f.11-15).

In drept si-a întemeiat plângerea pe prevederile art.3 raportat la art. 16,17 din O.G.nr. 2/2001, art. 7 și 21 din alin. 3 din O.G. 2/200.

In temeiul art.411 Cod procedură civilă solicită ca judecarea cauzei să aibă loc în lipsa sa.

Conform art. 201 alin. 1 Cod procedură civilă, instanța a comunicat intimatului plângerea formulată de petent pentru ca acesta să depună întâmpinare, sub sancțiunea prevăzută de lege, în termen de 25 de zile de la comunicare.

Intimatul a depus la dosar întâmpinare (f.21-22 dosar) prin care solicită instantei respingerea plângerii formulată de petent, ca neîntemeiatpă, menținerea procesului verbal de contraventie contestat si implicit sancțiunile aplicate.

In motivare a arătat că prin procesul-verbal de constatare a contravenției întocmit de către agentul constatator la data de 13.05.2015, petentul a fost sancționat cu amendă în cuantum de 390 lei (cu posibilitatea achitării sumei de 195 lei, reprezentând jumătate din minimul amenzii prevăzute de actul normativ, în două zile lucrătoare) și cu sancțiunea complementară de suspendare a exercitării dreptului de a conduce pe o perioadă de 30 de zile, pentru nerespectarea regulilor referitoare la depășire.

Conform mențiunilor efectuate de către agentul constatator în actul sancționator întocmit petentului, acesta, la data de 13.05.2015, ora 10:51, în timp ce conducea autoturismul, marca VW, cu numărul de înmatriculare XXXXXXXXX, pe DN 2, dinspre Fălticeni către Suceava, la km 215+900 m, a depășit autototurismele cu m. de înmatriculare XXXXXXXXX, condus de P_____ N______ și, respectiv, XXXXXXXX, care circulau în fața sa, în zona de acțiune a indicatorului Depășirea autovehiculelor, cu excepția motocicletelor fără ataș, interzisă, încălcând marcajul longitudinal continuu simplu, care delimitează sensurile de circulație.

Susține că, petentul a luat act de sancțiunile ce i-au fost aplicate prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției când l-a semnat, împreună cu înștiințarea de plată, la rubrica contravenient.

Apreciază că agentul constatator a efectuat corect descrierea, respectiv încadrarea juridică, a contravenției săvârșite de petent, sancțiunile aplicate sunt în limitele legale, iar actul sancționator a fost întocmit cu respectarea prevederilor, legale privind condițiile de fond și formă.

Procesul-verbal în cauză se bucură de o prezumție simplă de legalitate și temeinicie, neexistând niciun motiv ca instanța de judecată să pornească, în mod greșit, de la prezumția de rea-credință a agentului constatator și să rețină prezumția de nevinovăție a petentului.

Sub aspectul temeiniciei, susține că procesul-verbal de constatare a contravenției, în măsura în care cuprinde constatările agentului constatator, are forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a situației de fapt și a vinovăției contestatarului, cât timp acesta din urmă nu este în măsură să prezinte o probă contrară. în această ordine de idei, în practica instanțelor (spre ex: Dec. Civ. nr. 1189 din 05 mai 2005 a Tribunalului București, secția a VIII-a) s-a arătat că a conferi forță probantă unui înscris nu echivalează cu negarea prezumției de nevinovăție, ci poate fi considerată o modalitate de „stabilire legală a vinovăției", în sensul art. 6 alin. (2) din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Interpretarea contrară ar fi de natură să perturbe, în mod grav, funcționarea autorităților statului, făcând extrem de dificilă sancționarea unor fapte antisociale, de genul celei săvârșite de petent.

Din acest considerent, apreciază că motivele invocate de petent nu vor fi suficiente, atâta timp cât acesta nu va aduce probe sau nu va prezenta o explicație rațională pentru care agentul de poliție ar fi întocmit procesul-verbal cu consemnarea unei situații nereale, ridicându-se astfel un dubiu cu privire la obiectivitatea acestuia, ori nu invocă alte împrejurări credibile, pentru a răsturna prezumția relativă de veridicitate și autenticitate a actului sancționator, permisă de Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Din expunerea agentului constatator - conform raportului întocmit de către acesta, rezultă clar comiterea faptei contravenționale reținute în cuprinsul actului sancționator.

Conform prevederilor art. 45 alin. (1) din O.U.G. nr, 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicată, cu modificările și completările ulterioare, depășirea este manevra prin care un vehicul trece înaintea altui vehicul ori pe lângă un obstacol, aflat pe același sens de circulație, prin schimbarea direcției de mers și ieșirea de pe banda de circulație sau din șirul de vehicule în care s-a aflat inițial, iar, potrivit dispozițiilor ârt. 120 alin. (1) lit. h) și i) din H.G. nr. 1391/2006, este interzisă depășirea vehiculelor în zona de acțiune a indicatorului rutier „Depășirea interzisă", precum și atunci când, pentru efectuarea manevrei, se încalcă marcajul continuu, simplu sau dublu, care desparte sensurile de mers, iar autovehiculul circulă, chiar și parțial, pe sensul opus.

Ținând cont de aceste prevederile legale, rezultă, fără niciun dubiu, că petentul a efectuat manevra de depășire într-un loc nepermis; la data săvârșirii contravenției (13.05.2015), marcajul axial care separă sensurile de circulație, realizat cu linie continuă simplă, era lizibil, iar indicatoarele rutiere de interzicere a depășirii, instalate pe partea dreaptă a DN 2, în sensul de deplasare al petentului,se aflau într-o stare tehnică corespunzătoare,

Invederează că, de la începutul anului în curs și până în prezent, pe drumurile publice din județul Suceava, pe fondul depășirilor neregulamentare, s-au produs mai multe accidente de circulație.

Referitor la susținerea petentului precum că agentul constatator a reținut în procesul-verbal de constatare a contravenției că a efectuat manevra de depășire pe DN 2, la km 415+900, iar constatarea faptei s-a făcut la km 416+800 m, intimata precizează că cea din urmă poziție kilometrică/metrică reprezintă locul în care a fost încheiat actul sancționator, aceasta fiind una și aceeași cu locul în care a fost oprit autoturismul condus de petent. De asemenea, face precizarea că, în conformitate cu mențiunile din raportul întocmit de către agentul constatator, în momentul săvârșirii contravenției, autospeciala Poliției rula la distanță de circa 40 - 50 m, în spatele autorurismului condus de petent, nu la 1 km, cum susține acesta.

In drept a invocat disp. art. 205 - 208 Cod procedură civilă, O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicată, cu modificările și completările ulterioare, H.G. nr. 1391/2006 și O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare.

In conformitate cu prevederile art. 411 alin. (2) Cod procedură civilă, intimatul a solicitat judecarea cauzei și în lipsa reprezentantului său în instanță.

A depus la dosar înscrisul denumit „raport” din 08.06.2015.

Potrivit art. 201 al.2 Cod pr. civilă întâmpinarea a fost comunicată petentei pentru formulare răspuns, obligație pe care aceasta nu a îndeplinit-o.

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:

La data de 13.05.2015 a fost întocmit de către un polițist din cadrul IPJ Suceava, procesul-verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx/13.05.2015, prin care i s-a aplicat contestatorului o amendă în cuantum de 390 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 120 alin. 1 lit. h din HG nr. 1391/2006 privind Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002 și sancționată de 100 alin. 3 din OUG nr. 195/2002 constând în aceea că, la data de 13.05.2015 a condus auto VW cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX pe DN2 dinspre Fălticeni către Suceava iar la km 415 + 900 m a depășit auto cu nr. XXXXXXXXX condus de P_____ N______ și auto XXXXXXXX în zona de acțiune a indicatorului ”Depășirea interzisă” încălcând marcajul longitudinal continuu ce desparte cele două benzi.

Procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției a fost semnat de către petent, rubrica la Alte mențiuni fiind menționat ”Nu are obiecțiuni”

Conform art. 34 alin. (1) din OG 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța verifică legalitatea și temeinicia procesului verbal de contravenție, pronunțându-se, de asemenea, și cu privire la sancțiunea aplicată de către agentul constatator prin acesta.

Referitor la legalitatea procesului verbal, instanța verifică îndeplinirea cerințelor legale în raport cu forma procesului verbal, precum și pe cele în raport cu fondul acestuia.

Examinând actul constatator prin prisma motivelor de nulitate absolută ce pot fi reținute de instanță de judecată din oficiu, prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001, instanța apreciază că acesta este legal întocmit, nefiind identificată niciuna dintre deficiențele procesului-verbal care să îi atragă ineficacitatea, în conformitate cu dispoziția legală mai sus menționată.

Cât privește motivul de nulitate invocat de către petent, referitor la indicarea greșită a articolului și a legii în baza cărora a fost sancționat, instanța apreciază că acesta nu reprezintă un caz de nulitate absolută. Pentru a reține aceasta, va avea în vedere considerentele instanței supreme care a dat o interpretare restrictivă a situațiilor în care actul constatator este lovit de nulitate absolută prin Decizia nr. XXII/2007 a Secțiilor Unite în care a arătat că situațiile în care nerespectarea anumitor cerințe atrage întotdeauna nulitatea actului întocmit de agentul constatator sunt strict determinate prin reglementarea dată în cuprinsul art. 17 din OG nr. 2/2001: Lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal. Nulitatea se constată și din oficiu. Or, neindicarea corectă a legii în baza căreia a fost sancționat petentul nu atrage nulitatea absolută a procesului verbal de contravenție.

Potrivit art. 120 al. 1 lit. h din Hotărârea nr. 1391/2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice Se interzice depășirea vehiculelor: în zona de acțiune a indicatorului "Depășirea interzisă". Deci greșeala materială o reprezintă numărul actului normativ, nu și articolul astfel cum a precizat petentul.

Sub aspectul temeiniciei, instanța reține că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului întregii ordonanțe rezultă că procesul verbal contravențional face dovada deplină a situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.

Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele contravenționale ce i se impută nu este absolut. Curtea a statuat recent într-o cauză împotriva României că prezumția de nevinovăție prevăzută de art. 6 parag. 2 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului nu este încălcată în situația în care petentul are sarcina probei în judecarea plângerii contravenționale, reamintind că această prezumție specifică acuzațiilor în materie penală nu se opune unei prezumții relative de legalitate și de conformitate cu realitatea a procesului verbal de contravenție, în lipsa căreia ar fi imposibilă, în mod practic, sancționarea contravențiilor în materie de circulație rutieră (Decizia din 13 martie 2012 în cauza H______ contra României, paragraful 12).

În ceea ce privește sarcina probei, instanța apreciază că, în lumina jurisprudenței CEDO (cauza A_____ c. României, cauza I___ P__ c. Romaniei), se impune realizarea distincției că, în ipoteza în care procesul verbal a fost încheiat de agentul constatator fără ca acesta să fi constatat personal săvârșirea contravenției acesta trebuie să probeze cu alte mijloace de probă cele afirmate și constatate în actul de constatare și sancționare. În spetă, agentul a constatat personal săvârșirea contravenției, astfel încât sarcina probei revine petentului.

Din probele propuse de petent și administrate de instanța de judecată, respectiv înscrisuri, nu rezultă o altă situație de fapt decât cea reținută în procesul verbal de constatare a contravenției

Instanța va înlătura susținerea contravenientului cu privire la lipsa de identitate între locul constatării faptei și locul sancționării întrucât potrivit art. 15 din OG 2/2001 o asemenea condiție nu este necesară. De asemenea, va înlătura și critica acestuia în ceea ce privește locul constatării contravenției întrucât petentul nu a făcut dovada contrară a ceea ce s-a reținut în procesul verbal.

În ceea ce privește proporționalitatea sancțiunii aplicate, instanța are în vedere faptul că petentului i-a fost aplicată amenda minimă prevăzută de lege pentru contravenția săvârșită, astfel încât nu se pune problema reindividualizării sancțiunii în condițiile în care gradul concret de pericol social al faptei exclude posibilitatea aplicării avertismentului.

Pentru considerentele mai sus expuse, ținându-se cont și de împrejurarea că în speță nu se poate reține existența vreunei cauze de nulitate absolută a procesului-verbal contestat, instanța apreciază că plângerea contravențională dedusă judecății este neîntemeiată și o va respinge cu această motivare, menținând procesul verbal atacat, ca fiind legal și temeinic.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTARASTE

Respinge plângerea contravențională formulată de petentul U___ A________ (CNP xxxxxxxxxxxxx) – cu domiciliul în satul/_______________________________ în contradictoriu cu intimatul IPJ Suceava, cu sediul în municipiul Suceava, _________________________, județul Suceava.

Menține procesul-verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx din 13.05.2015 încheiat de intimatul IPJ Suceava ca legal și temeinic.

Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare.

Cererea de apel se va depune la Judecătoria Fălticeni.

Pronunțată în ședința publică, azi, 09.09.2015.

P_________, Grefier,

Red._________________________________.MP

Ex.4

Data: 18.09.2015

Operator de date cu caracter personal 4304