R O M Â N I A

CURTEA DE APEL PLOIEȘTI

SECȚIA I CIVILĂ

Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX

D E C I Z I A NR. 2138

Ședința publică din data de 14 decembrie 2015

Președinte – C_______ M______ M_______

Judecător – A____ C_____ B____

Grefier - C_______ C_____________

Pe rol fiind judecarea apelului declarat de reclamanta B______ M______, domiciliată în Ploiești, ________________________, ______________, _____________, jud. Prahova, împotriva sentinței civile nr. 1428 din 22 mai 2015, pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimata pârâtă _________________ administrator special E____ D_________, cu sediul în Ploiești, ________________________, jud. Prahova.

La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns apelanta B______ M______ asistată de avocat L___ G_______ din cadrul Baroului Prahova, în baza împuternicirii avocațiale nr. 7/2015, lipsind intimata pârâtă ____________________>

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință care a învederat instanței că dosarul este la primul termen de judecată, iar apelul este scutit de plata taxei judiciare de timbru.

Totodată, s-a menționat că, prin intermediul Serviciului Registratură al instanței, intimata pârâtă ____________________ a depus la dosar întâmpinare, iar apelanta reclamantă a depus acte medicale.

Avocat L___ G_______, având cuvântul pentru apelanta reclamantă, solicită proba cu înscrisurile depuse la dosar.

Curtea apreciază pertinentă proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei și urmează să o încuviințeze, constatând că aceasta a fost administrată prin depunerea la dosar.

Avocat L___ G_______, având cuvântul pentru apelanta reclamantă, declară că nu mai are alte cereri de formulat în cauză.

Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul apelantei reclamante în susținerea apelului.

Avocat L___ G_______, având cuvântul pentru apelanta reclamantă, susține oral motivele de apel, arătând în esență că argumentele instanței de fond a avut-o vis a vis de respingerea acțiunii este greșită, ignorând concluziile raportului de expertiză întocmit în cauză.

În esență, arată că apelanta s-a adresat instanței cu o clasică acțiune în constatarea grupei I de muncă pentru perioada dedusă judecății, 31.12.1965 – 01.01.1995.

Un prim argument al instanței de fond pentru care a respins acțiunea a fost acela că apelanta deja beneficia de o adeverință din partea unității angajatoare care o încadra în grupa I sau a II-a pe anumite perioade, iar un al doilea argument este acela că prin prezenta acțiune se tinde la a critica corectitudinea actelor normative din domeniu referitoare la încadrarea unei activități în grupa I sau a II-a de muncă.

Pe primul argument, arată că într-adevăr există o adeverință care stabilește aceste perioade, dar această adeverință a fost emisă în baza unor procese verbale existente la dosarul cauzei din 1991 și din 1993, care au fost încheiate de sindicatul de la acel moment al unității angajatoare cu conducerea societății, în care au stabilit o încadrare, din punctul lor de vedere formală, fără analiza efectivă și explicită a condițiilor pe care fiecare angajat le deținea la locul său de muncă.

Referitor la al doilea argument al instanței de fond, respectiv că formulând această acțiune prin care se solicită să se constate grupa I de muncă, deși avea grupa a II-a de muncă stabilită prin acea adeverință, se contestă practic corectitudinea acelor acte normative, referitoare la stabilirea grupelor de muncă, total neadevărat, având în vedere că, din punctul său de vedere apelanta reclamantă, așa cum a arătat și în motivele de apel și așa cum s-a dovedit prin probatoriul administrat în cauză, prin acea expertiză de specialitate s-a analizat și s-a pus în practică condițiile efective ale locului de muncă ale reclamantei cu actele normative în vigoare și nicidecum nu s-a contestat legalitatea acelor acte normative. Arată că, din punctul său de vedere, apelanta nu avea ce alte acte să mai depună la dosar în completarea acestui raport de expertiză.

Apreciază, de asemenea, că instanțele de judecată pot face o analiză punctuală aplicată pe fiecare cauză dedusă judecății, raportat la fiecare reclamant în parte, pentru a avea și soluții de admitere nu numai de respingere a unor asemenea acțiuni.

Solicită admiterea apelului, schimbarea sentinței atacate, iar pe fond admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată, cu cheltuieli de judecată la instanța de fond.

C U R T E A

Deliberând asupra apelului civil de față, reține următoarele:

P___ cererea de chemare în judecată nr.XXXXXXXXXXXXX, înregistrată la data de 25.04.2014, reclamanta B______ M______ în contradictoriu cu pârâta S.C I____ SA prin administrator special E____ D_________, a solicitat instanței ca prin hotărâre ace o va pronunța să se constate faptul că în perioada 31.12.xxxxxxxxxxxxx95 a lucrat în grupa a I a de muncă în procent de 100%.

În motivarea acțiunii se arată faptul că activitatea sa s-a desfășurat în funcții ce se încadrează în grupa a I a de muncă .

Situația creată a afectat salariaților sănătatea, fiindu-le aplicabile prevederile Ordinului nr.50/1990 emis de Ministerul Muncii.

În dovedirea acțiunii s-a solicitat administrarea probei cu înscrisuri și expertiza de specialitate normare salarizare.

În drept acțiunea a fost întemeiată pe prevederile Ordinului nr.50/1990.

La data de 04.12.2014 s-a depus întâmpinare prin care s-a solicitat respingerea acțiunii, ca neîntemeiată.

P___ cererea de chemare în judecată , reclamanta a solicitat să se constate că pentru perioada 31.12.xxxxxxxxxxxxx95, când a fost salariata societății noastre, trebuia încadrata in grupa I de munca, iar pe cale de consecința solicită sa i se elibereze in acest sens o adeverința .

In fapt, dna B______ M______ arata ca si-a desfășurat activitatea în cadrul I____ in funcția de laborant/laborant principal/subinginer în perioada 31.12.xxxxxxxxxxxxx95.

Se arată de către pârâtă faptul că activitatea reclamantei a fost încadrată de către unitate în diferite grupe de muncă, după cum urmează:

 03.08.xxxxxxxxxxxxxx67, laborant;

 15.07.xxxxxxxxxxxxxxx69, tehnician;

 18.03.xxxxxxxxxxxxxxx72, tehnician, grupa II a de munca;

 01.10.xxxxxxxxxxxxxxx78, tehnician principal, grupa a II a de munca;

 01.08.xxxxxxxxxxxxxxx80, subinginer, grupa a II a de munca;

 01.07.xxxxxxxxxxxxxxx84, subinginer principal, grupa a II a de munca;

 01.12.xxxxxxxxxxxxxxx88, subinginer principal, grupa I a de munca;

 01.12.xxxxxxxxxxxxxxx91, subinginer principal, grupa II a de munca;

 01.04.xxxxxxxxxxxxxxx92, subinginer principal, grupa I a de munca;

 01.08.xxxxxxxxxxxxxx94, subinginer principal, grupa II a de munca;

În conformitate cu prevederile de la punctul 6 din Ordinul nr. 50/1990 al Ministerului Muncii si Ocrotirilor Sociale, Ministerului Sănătății si Comisiei Naționale pentru Protecția Muncii, nominalizarea persoanelor care se încadrau in grupele I si a II-a de munca s~a făcut de către conducerile unităților împreuna cu sindicatele libere din unități, ținându-se seama de condițiile concrete in care si-au desfășurat activitatea persoanele respective.

Potrivit prevederilor alineatului al doilea de la punctul 15 din ordinul menționat, unitățile aveau obligația sa analizeze si sa precizeze, in termen de 30 de zile de la data aprobării ordinului, pe baza documentelor existente in unitate, situația încadrării personalului in grupele I si a II-a de munca incepând cu data de 18.03.1969.

Conform prevederilor punctului 8 din Ordinul amintit, perioada de timp in care o persoana a avut sarcina sa lucreze integral sau o parte din programul de munca in astfel de locuri se stabilea de către conducerea unității sau prin prevederile legale care reglementau atribuțiile de serviciu ce reveneau fiecărei persoane in raport cu funcția îndeplinita.

Din aceste documente rezulta ca încadrarea activităților sau a locurilor de munca in grupe superioare de munca s-a efectuat in momentul apariției fiecărui act normativ care reglementa aceasta situație, iar nominalizarea persoanelor este probata cu documente verificabile, existente in cadrul unității.

Pârâta a solicitat proba cu înscrisuri.

La data de 18.05.2015 s-a depus raportul de expertiză normare salarizare N________ C______.

După administrarea probatoriilor, Tribunalul Prahova, prin sentința civilă nr. 1428 din 22 mai 2015, a respins acțiunea formulată de reclamanta B______ M______, în contradictoriu cu pârâta _________________ administrator special E____ D_________, ca neîntemeiată.

Pentru a pronunța această sentință, Tribunalul Prahova a reținut următoarele:

Reclamanta conform înscrierilor din carnetul de muncă ( filele 17-33) a fost încadrată în perioada 1965-1994 ca subinginer principal în cadrul societății pârâte.

Activitatea reclamatei a fost încadrată în grupa a II a de muncă în perioadele

18.03.xxxxxxxxxxxxxxx72, tehnician, grupa II a de munca;01.10.xxxxxxxxxxxxxxx78, tehnician principal, grupa a II a de munca;01.08.xxxxxxxxxxxxxxx80, subinginer, grupa a II a de munca; 01.07.xxxxxxxxxxxxxxx84, subinginer principal, grupa a II a de munca; 01.12.xxxxxxxxxxxxxxx91, subinginer principal, grupa II a de munca; 01.08.xxxxxxxxxxxxxx94, subinginer principal, grupa II a de munca;iar pentru perioada 01.12.xxxxxxxxxxxxxxx88, subinginer principal, și 01.04.xxxxxxxxxxxxxxx92, subinginer principal, a beneficiat de grupa a I a de muncă în procent de 100%.

În acest sens la dosarul cauzei chiar reclamanta a depus în probațiunea Adeverința nr.324/06.02.2014 emisă de pârâtă care atestă perioadele în care beneficiază de grupa a I a de muncă și a II-a în procent de 100%.

Încadrarea în grupa de muncă a avut la bază prevederile Ordinului nr.969/1990 și H.G nr.559/1990 în ceea ce privește încadrarea în grupa a II-a de muncă și HG nr.456/1990, pct.23 în ceea ce privește încadrarea în grupa a I a de muncă .

Nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupele I și a II-a de muncă se realiza de către conducerea unității împreună cu sindicatele libere, ținându-se seama de condițiile deosebite de muncă concrete în care își desfășoară activitatea persoanele respective.

După apariția Ordinului nr.50/1990 unitatea pârâtă a emis la nivelul societății Procesele verbale nr.10/1993 și nr.1/11.01.1991 prin care a stabilit în concret activitățile din cadrul unității ce se pot încadra în grupa a I a și a II-a de muncă.

Instanța a reținut faptul că în ceea ce privește încadrarea în grupa I de muncă a avut la bază prevederile H.G nr.456/1990, pct.23 din anexă, actul normativ menționat în cauză a fost abrogat abrogat de anx.1 din H.G nr.. 475/1999 la data de 15 iulie 1999 și de art.22 din H.G nr. 261/2001 la data de 1 aprilie 2001.

Deși pentru o perioadă delimitată de timp pârâta a recunoscut grupa a I a de muncă în procent de 100% , instanța constată faptul că această încadrare avut la bază prevederile actelor normative în vigoare și procesele verbale existente la nivelul societății.

Potrivit art.3 din Ordinul nr. 50/1990 beneficiază de încadrare în grupele I și II de muncă, fără limitarea numărului personalul care este în activitate: muncitori, ingineri, subingineri, tehnicieni, personal de întreținere și reparații, controlori tehnici de calitate, precum și alte categorii de personal care lucrează efectiv la locurile de muncă și activitățile prevăzute în anexele nr. 1 și 2.

De asemenea, potrivit art. 6 din același act normativ nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupele I și a II-a de muncă se face de către conducerea unităților împreună cu sindicatele libere din unități, ținându-se seama de condițiile deosebite de muncă concrete în care își desfășoară activitatea persoanele respective (nivelul noxelor existente, condiții nefavorabile de microclimat, suprasolicitare fizică sau nervoasă, risc deosebit de explozie, iradiere sau infectare etc.). Art.7 al textului de lege invocat de recurentul-reclamant că a fost încălcat, prevede că încadrarea în grupele I și a II-a de muncă se face proporțional cu timpul efectiv lucrat la locurile de muncă incluse în aceste grupe, cu condiția ca, pentru grupa I personalul să lucreze în aceste locuri cel puțin 50 %, iar pentru grupa a II-a cel puțin 70% din programul de lucru. În aplicarea acestui text de lege, conducerea societății intimate, în urma negocierii cu sindicatul a clauzelor contractului colectiv de muncă la nivel de unitate, a stabilit locurile de muncă cu condiții deosebite de muncă încadrate în grupele I și II menționându-le expres în înscrisurile privind structura locurilor de muncă pe grupă de muncă.

Potrivit prevederilor art. 2 din H.G nr.559/1990,”personalul care este în activitate din unitățile de profil, aparținând Ministerului Industriei Chimice și Petrochimice, necuprins în grupa I de munca prin reglementările în vigoare, beneficiază de încadrarea în grupa a II-a de munca în vederea pensionării, pe întreaga perioada lucrata după data de 18 martie 1969.”

Este adevărat că, de principiu, în cazul conflictelor de muncă sarcina probei incumbă societății angajatoare, conform art.287 din Codul Muncii, însă, în judecarea prezentei cauze, nu trebuie ignorat faptul că încadrarea locurilor de muncă din diferite unități în grupele I și II, trecerea de la o grupă la alta și scoaterea lor dintr-o anumită grupă precum și nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupă de muncă au caracterul unor acte de organizare internă a unităților, putând fi făcute numai după procedura instituită de lege, respectiv Ordinul nr.50/1990-aplicabil în perioadele la care se raportează acțiunea reclamantului.

În aceste circumstanțe, contestarea făcută de reclamantă referitoare la greșita încadrare a activității sale ca fiind desfășurată în grupa a II-a de muncă, potrivit mențiunilor înscrise în carnetul său de muncă, în lipsa unor dovezi de netăgăduit care să justifice pretinsele erori sau abuzuri săvârșite de conducerea unității împreună cu sindicatul reprezentativ al salariaților, este lipsită de temeinicie și nu este de natură să conducă la admiterea acțiunii.

În esență, într-o asemenea ipoteză, reclamantei îi revenea obligația de a administra orice mijloace în contraprobă, de natură să convingă instanța de justețea susținerilor sale, că mențiunile din carnetul de muncă contestate sunt eronate și au la bază”convenția abuzivă” dintre sindicat și patronatul societății prin care atât art.7 din Ordinul nr.50/1990, cât și HG nr. 559 din 1990 și Ordinul nr.969/1990 ar fi fost încălcate.

În situația reclamantei simpla enunțare de către expert în urma analizării locurilor de muncă că activitatea sa se încadrează în grupa I de muncă în procent de 100% potrivit prevederilor HG nr.456/1990, pct.23 nu pot îndritui instanța să ignore actele normative ce au fost avute în vedere de către pârâtă.

Cât timp activitatea desfășurată de către reclamantă și locurile de muncă unde a lucrat apar efectiv nominalizate încadrându-se în grupa a II-a de muncă, aceste încadrări legale nu pot fi ignorate, unitatea pârâtă nefăcând decât să procedeze la aplicarea lor întocmai, neputându-se susține că acordarea grupei a II-a de muncă ar fi fost rezultatul unei eronate aplicări a respectivelor prevederi legale.

Pe lângă invocarea condițiilor nocive în care aceasta și-a desfășurat activitatea, se contestă practic însăși corectitudinea actelor normative din acest domeniu sub aspectul nominalizării diferitelor activități ca încadrându-se în grupa I sau a II-a de muncă, sub aspectul nominalizării diferitelor activități ca încadrându-se în grupa a I a sau a II a de muncă, susținându-se în acest context că procesul de producție din cadrul unității pârâte genera noxe atât toxice și o poluare a mediului înconjurător atât de gravă, încât s-ar fi justificat ca toți subinginerii să beneficieze de grupa I de muncă .

Concluzia expertei în ceea ce privește încadrarea în grupa I de muncă în procent de 100% a fost identică cu cea a unității pârâte, respectiv HG nr.456/1990, pct.23, fără însă a menționa în concret activitățile desfășurate pe întreaga perioadă ca fiind susceptibile de a fi încadrate în grupa a I a .

Indubitabil, instanța nu poate reține ca activități de muncă specifice subinginerului, activitatea de colaborare în privința realizării unor substanțe toxice și chimice ce ar fi putut afecta în mode direct sănătatea reclamantei.

Cum concluziile expertizei s-u formulat pe baza verificării situațiilor de fapt solicitate a fi avute în vedere de instanță, reprezentând în esență doar rezultatul unei încadrări similare cu cea efectuată de către pârâtă pentru perioada 01.04.xxxxxxxxxxxxxxx92.

Față de aceste considerare , tribunalul a apreciat că nu poate lua în considerare această probă, apreciind, celor expuse anterior, că există suficiente temeiuri care să justifice înlăturarea sa din cauză.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta B______ M______, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea cererii de apel, reclamanta a arătat că, în mod greșit instanța de fond a respins acțiunea de a se constata că în perioada 31.12.1965-1.01,1995 a lucrat în grupa I de munca si de a î se emite în acest sens adeverința ignorând concluziile raportului de expertiza întocmit in cauza si considerând ca pentru admiterea acțiunii apelanta reclamanta ar fi trebuit sa administreze si alte probe care sa justifice "pretinsele erori sau abuzuri săvârșite de conducerea unității împreună cu sindicatul reprezentativ al salariaților" (fila4 sentința ) cu ocazia stabilirii la nivel de unitate a activității apelantei in grupa a II-a de muncă.

P___ acțiunea introductivă a solicitat:

- să se constate ca in perioada 31.12.1965-1.01.1995 a lucrat in grupa I de muncă în procent de 100%

- să fie obligată intimata-pârâta de a emite în acest sens adeverința.

Apelanta a învederat instanței ca a îndeplinit in cadrul unității intimate profesia de : laborant, tehnician si începând cu anul 1978 cea de subinginer, iar la dosar, a depus în acest sens : cartea de munca, adeverința emisa de intimata-parată.

Apelanta reclamantă a arătat că în cuprinsul acestei adeverințe sunt menționate perioadele în care a exercitat - pe rând - profesiile sus menționate, precum si încadrarea acestora în grupa a II-a sau I de munca, încadrare efectuata de unitatea-intimata.

Instanța de fond a respins în esența acțiunea considerând că:

- încadrarea activității desfășurate de apelanta-reclamanta a fost efectuata de către unitatea-intimata, dovada adeverința depusa in acest sens la dosar.

- solicitarea apelantei ca întreaga perioada in care si-a desfășurat activitatea în cadrul unității intimate sa fie încadrata in grupa I de munca, înseamnă practic a contesta "practic corectitudinea actelor normative din acest domeniu (petrochimie" (s.n.) acte normative pe baza cărora s-a făcut de către unitate încadrarea in grupe de munca corespunzătoare.

- pentru a fi fost convinsă - afirma instanța de fond - trebuia ca apelanta să facă dovada ca la momentul la care unitatea intimata împreuna cu sindicatul salariaților au stabilit încadrarea, în grupa de muncă au fost săvârșite erori sau abuzuri care au determinat ca pentru apelanta perioadele cuprinse in adeverința de stabilire a grupei de munca sa fie încadrate in grupa a II-a de muncă.

Or, apelanta reclamantă a considerat că raportul de expertiza N________ întocmit in cauza a avut in vedere tocmai raportarea actelor normative in materia stabilirii încadrării anumitor activități in grupa 1 sau a II-a de munca la activitatea concreta desfășurata de apelanta in perioada solicitata 1965-1995.

Apelanta a învederat că motivarea instanței că prin solicitarea formulată - de încadrare numai în grupa l de muncă - apelanta-reclamanta "contesta practic corectitudinea actelor normative din acest domeniu sub aspectul nominalizării ca încadrându-se în grupa I sau a II-a de muncă, susținându-se în acest context că procesul de producție din cadrul unității pârâte genera noxe atât toxice și o poluare a mediului înconjurător încât s-ar justifica ca toți subinginerii să beneficieze de grupa I de muncă" - fila 5 decizie - înseamnă practic un refuz al instanței de a da valoare probatorie expertizei întocmite si a de analiza efectiv conținutul acestei expertize.

Or, în raportul de expertiza s-a constatat indubitabil ca apelanta se încadrează in grupa I de munca tocmai prin faptul ca locurile de munca pe care le-a ocupat sunt menționate ____________________ - H.G. 456/1990 pct.23-.

Cu alte cuvinte apelanta nu a contestat în niciun fel corectitudinea actelor normative din acest domeniu ~ așa cum afirmă instanța - ci, prin intermediul expertizei - s-au aplicat actele normative din domeniu H.G.456/1990 - și s-a constatat că aceasta se încadrează în grupa I de munca.

Procesul verbal nr.1/11.01.1991 si procesul verbal din 15.10.1993 invocate de instanța de fond ca au stat la baza stabilirii grupelor de munca pentru apelanta-reclamanta cuprind doar o situație generala,statistica, cu încadrarea in grupa I și a II-a de munca la nivelul unității apelante.

Însă doar expertiza întocmită în cauză a făcut legătura în concret între locurile de munca ocupate de apelanta in perioada solicitata 1965-1995 si actele normative aplicabile în materia stabilirii grupei de munca și a stabilit că într-adevăr apelanta reclamanta îndeplinește condițiile de încadrare in grupa I de munca, cu atât mai mult cu cat concluziile raportului de expertiza nu au fost contestate de unitatea intimata.

Apelanta a solicitat încuviințarea, în apel, a probei cu înscrisuri privind condițiile de muncă.

Pentru toate aceste considerente, apelanta reclamantă a solicitat admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței apelate, iar pe fond admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată, cu cheltuieli de judecată în fond și apel.

La data de 5.10.2015, intimata pârâtă a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat.

Curtea, analizând cererea de apel prin prisma actelor și lucrărilor dosarului, a criticilor formulate și dispozițiilor legale incidente, reține următoarele:

Apelanta a avut funcția de subinginer principal în cadrul societății intimate în perioada 1965-1994, fiind încadrată în grupa a II-a de muncă pentru perioadele 18.03.xxxxxxxxxxxxxxx84, 01.12.xxxxxxxxxxxxxxx91 și 01.08.xxxxxxxxxxxxxx94 și în grupa I de muncă pentru perioadele 01.12.xxxxxxxxxxxxxxx88 și 01.04.xxxxxxxxxxxxxxx92.

La încadrarea în aceste grupe de muncă, unitatea intimată a avut în vedere Ordinul nr.969/1990, H.G nr.559/1990 și HG nr.456/1990.

Corect a constatat tribunalul că societatea angajatoare a emis Procesele verbale nr.10/1993 și nr.1/11.01.1991 prin care a stabilit activitățile ce se pot încadra în grupa a I a și a II-a de muncă, parcurgând astfel procedura stabilită de actele normative în vigoare la acel moment.

Ori, în lumina dispozițiilor art. 3 din Ordinului nr.50/1990, beneficiază de încadrarea in grupele I si II de muncă, fără limitarea numărului personalului care este in activitate: muncitori, ingineri, subingineri, maiștri, tehnicieni, personal de întreținere si reparații, controlori tehnici de calitate, precum si alte categorii de personal care lucrează efectiv la locurile de munca si activitățile prevăzute în anexele nr.1 și 2.

Pe de altă parte, dintr-o interpretare coroborată a punctelor 5, 6 și 7 din Ordinul 50/1990 pentru încadrarea în grupa I sau II de muncă trebuie avute în vedere anumite aspecte.

Astfel, existența condițiilor deosebite la locurile de muncă cu noxe trebuie să rezulte din determinările de noxe, efectuate de către organele Ministerului Sănătății sau de laboratoarele de specialitate proprii ale unităților. Aceste determinări trebuie confirmate de către inspectorii de stat teritoriali pentru protecția muncii care, la data efectuării analizei, constată că s-au aplicat toate măsurile posibile de normalizare a condițiilor și că toate instalațiile de protecție a muncii funcționau normal.

Totodată , nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupele I și II de muncă se face ținându-se seama de condițiile deosebite de muncă concrete în care își desfășoară activitatea persoanele respective - nivelul noxelor existente, condiții nefavorabile de microclimat, suprasolicitare fizică sau nervoasă, risc deosebit de explozie, iradiere sau infectare , iar încadrarea în una din aceste grupe se face proporțional cu timpul efectiv lucrat la locurile de muncă incluse în aceste grupe, cu condiția ca, pentru grupa I, personalul să lucreze în aceste locuri cel puțin 50%, iar pentru grupa II, cel puțin 70% din programul de lucru.

Raportând aceste considerații generale la speța de față se observă că, în ceea ce privește activitatea desfășurată în cadrul unității pârâte în lucrarea de expertiză se fac referiri generale la obiectul de activitate al sectoarelor în care a activat apelanta.

Curtea va avea în vedere și faptul că societatea intimată, în urma negocierii cu sindicatul a clauzelor contractului colectiv de muncă la nivel de unitate, a stabilit locurile de muncă cu condiții de muncă încadrate în grupele I și II menționându-le expres în înscrisurile privind structura locurilor de muncă pe grupă de muncă.

Corect a reținut tribunalul că nu există dovezi de netăgăduit care să justifice pretinsele erori sau abuzuri săvârșite de conducerea unității împreună cu sindicatul reprezentativ al salariaților, de natură să conducă la admiterea acțiunii.

Simpla enunțare de către expert în urma analizării locurilor de muncă că activitatea apelantei se încadrează în grupa I de muncă în procent de 100% potrivit prevederilor HG nr.456/1990, pct.23, în lipsa altor dovezi care să înlăture încadrările în grupele de muncă deja realizate de societatea pârâtă, nu poate constitui un element de natură a forma convingerea instanței că demersul judiciar al apelantei este fondat.

Activitatea desfășurată de către apelantă și locurile de muncă unde a lucrat apar efectiv nominalizate încadrându-se în grupa a II-a de muncă, unitatea intimată aplicând actele normative referitoare la acest domeniu de activitate întocmai.

P___ urmare, în mod corect tribunalul a înlăturat concluziile raportului de expertiză care nu se coroborează cu alte probe din dosar și care nu-și găsesc corespondent în dispozițiile legale invocate ca temei al încadrării în grupa superioară de muncă.

Față de aceste considerare, curtea, văzând disp. art.480 alin.1 NCPC, va respinge apelul declarat în cauză ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E :

Respinge apelul declarat de reclamanta B______ M______, domiciliată în Ploiești, ________________________, ______________, _____________, jud. Prahova, împotriva sentinței civile nr. 1428 din 22 mai 2015, pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimata pârâtă _________________ administrator special E____ D_________, cu sediul în Ploiești, ________________________, jud. Prahova, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 14 decembrie 2015.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,

C_______ M______ M_______ A____ C_____ B____

GREFIER,

C_______ C_____________

Red. CMM

4 ex./6.01.2016

d. fond XXXXXXXXXXXXX Tribunalul Prahova

J fond E_____ C________

Operator date cu caracter personal

Notificare nr. 3120