R O M Â N I A

TRIBUNALUL BISTRIȚA-NĂSĂUD

SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX

DECIZIA CIVILĂ Nr. 845/2015

Ședința publică din data de 3 decembrie 2015

Tribunalul format din:

PREȘEDINTE : B____ L__________ T___

JUDECĂTOR: M_____ A___ P______

GREFIER: M______ D_____

S-a luat în examinare apelul declarat de apelantul L______ V___ împotriva sentinței civile nr. 544/2015 pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosar nr.XXXXXXXXXXXXX și în contradictoriu cu intimatul I____________ DE POLIȚIE JUDEȚEAN BISTRIȚA NĂSĂUD, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.

La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă niciuna din părți.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, după care:

Tribunalul, efectuând verificările impuse de art. 131 alin. 1 Cod pr. civilă, constată că este competent general, material și teritorial să soluționeze prezentul apel, potrivit art. 95 pct. 2 Cod pr. civilă cu raportare la art. 34 din OG nr. 2/2001. De asemenea, constată că apelul a fost declarat în termen și legal timbrat.

Față de actele și lucrările dosarului, tribunalul constată că nu sunt cereri și incidente de soluționat, motiv pentru care declară cercetarea procesului încheiată și stabilește termen pentru dezbaterea apelului în continuare.

Deschide dezbaterile asupra apelului și, având în vedere lipsa părților și solicitarea de judecare a cauzei în lipsă, închide dezbaterile și reține apelul în pronunțare.

T R I B U N A L U L

Deliberând constată;

Prin sentința civilă nr. 544/2015 pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX a fost respinsă plângerea contravențională formulată de petentul L______ V___, în contradictoriu cu intimatul I____________ JUDEȚEAN DE POLIȚIE Bistrița-Năsăud, împotriva procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției ________ nr. xxxxxxx din 27.05.2014.

Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor ________ nr. xxxxxxx/27.05.2014, petentul a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 765 lei și suspendarea dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile, reținându-se că în data de 27.05.2014 la ora 19,30 a condus autoturismul cu numărul de înmatriculare XXXXXXX pe __________________ Bistrița, iar la trecerea la nivel cu calea ferată a trecut pe culoare roșie a semnalelor aliate în funcțiune pe direcția spre _________________________ prevăzută de art. 102 alin. (3) litera „c" din OUG nr. 195/2002.

Petentul a fost de față la întocmirea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor și l-a semnat cu mențiunea „Recunosc fapta și declar că nu am observat semnalul luminos de culoare roșie”.

Verificând, potrivit art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor contestat, instanța a reținut că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând niciunul dintre motivele de nulitate absolută prevăzute de art. 17 din OG nr. 2/2001 și care pot fi reținute de instanță de judecată din oficiu. Procesul-verbal conține mențiunile privitoare la numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, descrierea faptei săvârșite, data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator.

Nu constituie motiv de nulitate modificarea de către agentul constatator a unor erori materiale în conținutul procesului verbal și al dovezii ________ nr. xxxxxxx/27.05.2014 (f. 8) referitoare la dreptul de a conduce, având în vedere că această împrejurare privește o măsură tehnico-administrativă ulterioară constatării și sancționării faptei.

Referitor la temeinicie, instanța a reținut că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.

Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga Taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).

Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).

Procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției, până la dovada contrară, se bucură de o prezumție de veridicitate în sensul că cele arătate în cuprinsul acesteia sunt considerate ca fiind elemente de fapt ce reprezintă adevărul. Această prezumție este relativă în sensul că i se permite presupusului contravenient ca, în cursul judecării plângerii sale, să depună la dosarul cauzei înscrisuri ori să administreze orice alte probe din care să rezulte faptul că cele arătate în conținutul procesului-verbal de constatare a contravenției sunt neadevărate.

Având în vedere aceste principii, instanța a constatat că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor ________ nr. xxxxxxx/27.05.2014 reprezintă un mijloc de probă și conține constatări personale ale agentului de poliție aflat în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu.

D__ fiind că este vorba despre o contravenție constatată pe loc de agentul constatator, instanța a apreciat că faptele constatate personal de acesta dau naștere unei prezumții simple, în sensul că situația de fapt și împrejurările reținute corespund adevărului.

Inversarea prezumției nu operează automat doar prin simpla solicitare de anulare a actului, ci petentul, cu respectarea prevederilor art. 250 NCPC, trebuie să ceară instanței, în conformitate cu prevederile art. 249 NCPC, încuviințarea și administrarea unor probe din care să rezulte contrariul.

Legat de acest aspect, instanța a constatat că petentul nu a propus nicio probă în sprijinul afirmațiilor sale, iar la momentul întocmirii procesului verbal a recunoscut săvârșirea faptei.

Potrivit art. 102 alin. 3 lit. c din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulație pe drumurile publice, constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a IV-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile neoprirea la trecerea la nivel cu calea ferată când barierele sau semibarierele sunt coborâte ori în curs de coborâre sau când semnalele cu lumini roșii și/sau sonore sunt în funcțiune.

În speță, constatările personale ale agentului, consemnate în procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției, sunt confirmate de adresa nr. 44/A/1/06.01.2015 (f. 42), potrivit căreia în data de 27.05.2014 între orele 19-20 instalația de semnalizare acustică și vizuală situată la trecerea la nivel cu calea ferată la intersecția străzilor C___ V___ și Eroilor a funcționat în parametri normali, nefiind înregistrată vreo defecțiune.

Rămâne astfel fără acoperire afirmația petentului potrivit căreia pe sensul său de mers respectiva instalație nu ar fi fost în funcțiune în momentul în care a traversat calea ferată.

Din înregistrarea depusă la dosar de intimat reiese că în momentul în care petentul a trecut peste calea ferată semnalul luminos era deja în funcțiune de circa un minut.

Astfel, deși petentul a contestat situația de fapt consemnată în procesul-verbal, instanța a reținut că aceasta corespunde realității, fapta petentului constituind contravenție și fiind sancționată potrivit art. 102 alin. 3 lit. c) din O.U.G. nr. 195/2002 cu amenda prevăzută în clasa a IV-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile.

În ceea ce privește individualizarea sancțiunii contravenționale aplicate, în raport cu dispozițiile art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, instanța a constatat că amenda contravențională în cuantum de 765 lei, reprezentând minimul prevăzut de lege pentru fapta comisă, este proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite.

Raportat la atitudinea nesinceră a petentului, de nerecunoaștere a faptei, care a fost săvârșită în mod evident deliberat, având în vedere apariția semnalului de culoare roșie cu mult înaintea momentului în care acesta a traversat calea ferată și viteza redusă cu care circula, aspect ce exclude posibilitatea neobservării semnalului, instanța va respinge cererea de înlocuire a amenzii cu avertisment

Față de aceste considerente, instanța a apreciat că procesul-verbal ________ nr. xxxxxxx din 27.05.2014 este legal și temeinic, iar sancțiunea aplicată este corect individualizată, astfel încât s-a respins plângerea în temeiul art. 34 din OG. nr. 2/2001, ca nefondată.

Împotriva acestei hotărâri a formulat apel, în termen legal, L______ V___, solicitând admiterea apelului, modificarea hotărârii atacate cu consecința admiterii plângerii contravenționale.

În motivare s-a arătat că la data întocmirii procesului-verbal atacat, nu a contestat fapta și s-a menționat în procesul-verbal că recunoaște fapta deoarece agentul constatator i-a comunicat că nu îi ia permisul, motiv pentru care nu a mai tergiversat în polemici cu agentul constatator și a semnat ce i-a dat dânsul fără să protesteze.

Nu este adevărat nici faptul că nu este motiv de nulitate modificarea de către agentul constatator a procesului-verbal întrucât tocmai mențiunea corectată i-a produs o vătămare și este motivul pentru care a semnat procesul-verbal așa cum a vrut agentul constatator. Mai mult, măsura suspendării dreptului de a conduce nu este o măsură tehnico-administrativă ulterioară procesului-verbal ci este concomitentă cu acesta fiind dispusă chiar prin procesul-verbal.

Reținerea instanței de fond cum că a săvârșit fapta în mod deliberat este contrazisă de vizionarea CD-ului cu înregistrarea presupusei sale fapte de unde se vede foarte clar că nu a făcut nici un fel de manevră de pregătire a faptei (nu a încetinit ci a avut o deplasare cu viteză constantă, nu și-a mișcat capul că să verifice dacă vine sau nu trenul și să se asigure că poate traversa calea ferată până vine trenul), ci, dimpotrivă, a avut atitudinea unui șofer care se crede în deplină siguranță la traversarea unui căi ferate semnalizate, mergând încet și cu viteză constantă. Mai mult, nici pe unul dintre sensurile de mers nu era oprită nici o mașină care să-i fi atras atenția că semaforul funcționează astfel încât nu are relevanță susținerea instanței de fond cu privire la faptul că semnalul de culoare roșie era aprins cu mult înainte de momentul în care a traversat calea ferată. Din păcate nu are nici un fel de posibilitate de a aduce o altă probă care să contrazică susținerile CFR cu privire la funcționarea semaforului întrucât nu există camere video montate de Primărie în zona aceea.

În drept, s-au invocat prevederile art. 466 și următoarele din Noul Cod de procedură civilă, OG 2/2001, OUG 195/2002.

Intimatul I____________ de Poliție Județean Bistrița-Năsăud a depus la dosar întâmpinare (f. 15-16), prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat.

În motivare, s-a arătat că apelul nu este întemeiat.

Sentința civilă atacată este legală și temeinică. Analizând toate probele existente în cauză, instanța de fond a stabilit faptul că plângerea formulată de apelantul-petent împotriva procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției menționat mai sus nu este întemeiată. In aceste condiții, soluția pronunțată de instanța de este absolut justificată.

In mod corect, instanța de fond a stabilit că apelantul-petent nu a reușit să răstoarne prezumția de legalitate și temeinicie a procesului-verbal în situația în care fapta a fost constatată in mod direct și nemijlocit de agentul constatator.

Așa cum s-a arătat și în întâmpinarea la plângerea apelantului, atât instanțele naționale cât și cele europene au stabilit în mod constant că procesul-verbal întocmit în astfel de împrejurări, beneficiază de prezumția de legalitate și temeinicie sub aspectul constatării stării de fapt. O astfel de prezumție, nu încalcă dreptul petentului la un proces echitabil, nefiind de natură a încălca prezumția de nevinovăție, garantată de prevederile art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. In conformitate cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului (Hotărârea Salabiaku împotriva Franței din 7 octombrie 1988; Hotărârea Telfner împotriva Austriei, din 20 martie 2001; Hotărârea A_____ împotriva României, din 4 octombrie 2007), prezumțiile de fapt și de drept sunt recunoscute în toate sistemele juridice, iar utilizarea acestora este permisă și în materie penală, pentru dovedirea vinovăției făptuitorului, dacă sunt îndeplinite două condiții: respectarea unor limite rezonabile, ținându-se cont și de miza litigiului, și respectarea dreptului la apărare.

In același sens, pronunțându-se cu privire la excepția de neconstituționalitate a unor articole ale OUG nr. 195/2002R, Curtea constituțională a stabilit, în Decizia nr. 796/03.07.2008 publicată în M.Of. nr. 571/29.07.2008: Faptul că, potrivit art. 109. alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002, aceste sancțiuni contravenționale se aplică de polițistul rutier dă expresie competenței acestui reprezentant al autorității publice, așa cum a fost reglementată de legiuitor ". Voința legiuitorului este tară dubiu de a se constata contravențiile în mod direct de către agentul constatator, excepțiile reprezentând cazuri particulare în care faptele trebuie să fie constatate cu ajutorul unor mijloace tehnice, cum sunt cele privind viteza de deplasare ori conducerea sub influența unor substanțe, fiind expres prevăzute.

Procesul-verbal de contravenție nu este doar un „act de acuzare”, asemănător rechizitoriului, ci și un mijloc de probă, forța probantă a proceselor-verbale fiind lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, instanțele având însă obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul.

Textul art. 34 alin. (1) din OG 2/2001, permite o interpretare în concordanță cu exigențele unui proces echitabil, din moment ce prevede că instanța de judecată verifică legalitatea și temeinicia procesului-verbal de contravenție. Fără a stabili și vinovăția persoanei sancționate, procesul-verbal dovedește o situație de fapt, care a dus la încheierea acestuia și care conduce în mod rezonabil la ridicarea unei acuzații bazate pe împrejurări de fapt ce necesită explicații fundamentate pe probe din partea celui sancționat.

Curtea Europeană a Drepturilor Omului menționează în mod expres că prezumția de nevinovăție nu este una absolută, ca, de altfel, nici obligația organului constatator de a suporta întreaga sarcină a probei. Limitele de apreciere mai largi sub aspectul respectării prezumției de nevinovăție sunt justificate în măsura în care Curtea a decis că faptelor contravenționale le corespunde și o posibilitate de investigare mai restrânsă din partea autorităților, numărul acestora fiind extrem de mare.

Cu privire la constatarea faptei de către un agent abilitat și menținerea sancțiunii aplicate în lipsa probei contrare, Curtea s-a pronunțat în Hotărârea dată în cazul Janosevic contra Suediei, dar și Ia Hotărârea în cazul Blum împotriva Austriei.

Mai mult, în prezenta cauză, constatarea directă a agentului constatator este întărită de proba cu înregistrarea video pe care a depus-o la dosar fiind admisă de instanța de fond. Înregistrarea respectivă face dovada indubitabilă a săvârșirii faptei descrisă în procesul verbal atacat.

Susținerea apelantului că ar fi recunoscut fapta doar pentru a nu tergiversa încheierea actului sancționator nu este susținută de nicio probă. Dimpotrivă, din actul atacat rezultă clar că apelantul si-a însușit această declarație prin semnătură distinctă a rubricii "alte mențiuni".

De asemenea, susținerea instanței de fond că modificarea unor erori materiale în conținutul procesului-verbal făcută chiar de agentul constatator pe toate exemplarele actului sub semnătură de autentificare nu este de natură să atragă nulitatea actului este întemeiată, vătămarea de care face vorbire apelantul fiind doar consecința nerespectării regulilor de circulație de către acesta și nu a respectivei modificări a actului atacat.

Referitor la forma de vinovăție cu care a fost săvârșită fapta de către apelant, arătăm că aceasta nu are relevanță atâta timp cât nu a intervenit unul din cazurile care înlătură caracterul contravențional al faptei, enumerate în mod limitativ de art. 11 alin. 2 din O.U.G. 195/2002 rep. privind circulația pe drumurile publice.

Analizând apelul declarat în cauză, prin prisma motivelor de apel invocate, tribunalul constată că este neîntemeiat pentru motivele ce vor fi relevate:

Apelantul a fost sancționat pentru trecerea la nivel cu calea ferată pe culoarea roșie a semafoarelor aflate în funcțiune, acesta semnând actul sancționator cu mențiunea „recunosc fapta și declar că nu am observat semnalul luminos de culoare roșie”.

Criticile apelantului cu privire la nelegalitatea actului sancționator din perspectiva eliberării dovezii cu drept de circulație pentru perioada 27.05.xxxxxxxxxxxxxx14 la data constatării contravenției, ulterior, atât aceasta cât și actul sancționator, fiind modificate în sensul includerii mențiunii „fără drept de circulație”, nu sunt întemeiate, instanța de fond reținând corect că acestea nu constituie motiv de nulitate al procesului verbal de contravenție contestat, eroarea materială cu privire la sancțiunea suspendării dreptului de a conduce neafectând valabilitatea constatării contravenției.

În ceea ce privește forța probantă a procesului verbal de constatare a contravenției, tribunalul reține că sunt incidente prezumția de legalitate a acestuia (în sensul că actul a fost emis cu respectarea tuturor condițiilor de fond și de formă prevăzute de lege), precum și prezumția de veridicitate ( în sensul că actul reflectă, în mod real, ceea ce a stabilit autoritatea emitentă) prezumții care, deși nu sunt consacrate expres de lege, sunt recunoscute atât de doctrină, cât și de practica judiciară, astfel că reprezintă prezumții legale în sensul pe care instanța europeană îl dă acestei noțiuni.

Toate garanțiile instituite de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului primesc aplicare și în materie contravențională, fapta contravențională fiind susceptibilă de a fi privită ca acuzație în materia penală în lumina criteriilor consacrate de jurisprudența constantă a Curții de la Strasbourg ( cauza A_____ c. României, paragraful 51-52).

Cu toate acestea, nu se poate considera că, prin recunoașterea calității de mijloc de probă procesului verbal de contravenție, s-ar prejudicia dreptul la apărare al petentului, ori s-ar impieta asupra prezumției de nevinovăție, astfel cum este consacrată de art. 6 paragraf 2 din CEDO, atâta timp cât, instanța investită cu soluționarea plângerii contravenționale este chemată să examineze legalitatea și temeinicia actului contestat, hotărând și asupra sancțiunii, în concordanță cu dispozițiile art. 34 alin 1din OG nr. 2/2001 (cauza H______ c. României, paragraful 11).

Curtea de la Strasbourg a evidențiat în materia delictelor rutiere, că aplicarea alin. 6 paragraf 2 din Convenție ce privește prezumția de nevinovăție nu poate fi interpretată în sensul că interzice instituirea unui mecanism intern în baza căruia s-ar consacra o prezumție relativă de conformitate a celor consemnate în procesul verbal cu cele petrecute în realitate, atâta timp cât, în alte condiții, s-ar ajunge la situația în care delicte rutiere nu ar mai fi, în mod efectiv, soluționate (cauza H______ c. României, paragraful 12).

Odată declanșat controlul jurisdicțional ca urmare a investirii instanței cu plângerea contravențională, petentul beneficiază de toate garanțiile procedurale inerente unui demers judiciar, chiar prin raportare la caracterul specific al procedurii contravenționale naționale.

Petentul are posibilitatea ca, în fața instanței, să propună și să administreze cu respectarea principiilor egalității de arme, nemijlocirii și contradictorialității, pentru a combate cele reținute în procesul verbal.

Cele expuse anterior reflectă necesitatea păstrării unui echilibru între prezumția de nevinovăție și cea de legalitate și temeinicie a procesului verbal de contravenție, astfel cum este reflectat în cauza I___ P__ contra României.

Probele administrate în cauză, respectiv înregistrarea video depusă de către intimat și înscrisul constând în adresa nr. 44/a/XXXXXXXXXX emisă de sucursala CF Cluj, confirmă că apelantul a săvârșit contravenția reținută în sarcina sa, în sensul că în data de 27.05.2014, la ora 19:30, a trecut peste calea ferată cu autoturismul în timp ce semnalul luminos era în funcțiune, instalația de semnalizare acustică și vizuală situată la trecerea la nivel cu calea ferată la intersecția străzilor C___ V___ cu Eroilor din Bistrița, funcționând în parametri normali între orele 19-20, nefiind înregistrată vreo defecțiune.

Raportat la considerentele de fapt și de drept mai sus relevate, tribunalul, în temeiul art. 480 alin. 2 Cod procedură civilă, va respinge apelul declarat de petent.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondat, apelul declarat de apelantul L______ V___, CNP xxxxxxxxxxxxx, cu domiciliul în Bistrița, ____________________. 4, _____________, jud. Bistrița-Năsăud, împotriva sentinței civile nr. 544/2015 pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosar nr. XXXXXXXXXXXXX în contradictoriu cu intimatul I____________ de Poliție Județean Bistrița-Năsăud – Poliția municipiului Bistrița, cu sediul în Bistrița, _________________________. 1-3, jud. Bistrița-Năsăud.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din data de 3.12.2015.

PREȘEDINTE,JUDECĂTOR, GREFIER,

B____ L__________ T___ M_____ A___ P______ M______ D_____

Red/dact:

BLT/HVA

7.01.2016/ 2ex

Jud. fond: C_____ RR