DOSAR NR. 15.XXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

TRIBUNALUL PRAHOVA

SECTIA a II a CIVILĂ, DE C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DECIZIA NR. 3368

Ședința publică de la 19.12.2014

Instanța constituită din:

P_________ - L____ C____ M______

JUDECATORI – I___ O_____

- S_____ L______

GREFIER - M______ M____

Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de recurentul - petent P___ C_________ domiciliat în mun. Ploiești, _____________________. 18, județul Prahova, împotriva Sentinței civile nr. 3969/ 20.03.2014, pronunțată de Judecătoria Ploiești în dosarul nr. 15.XXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimata PRIMĂRIA M___________ PLOIEȘTI, cu sediul în mun. Ploiești, _______________________-2, județul Prahova.

Dezbaterile în fond asupra recursului de față au avut loc în ședința publică din 12.12.2014, când au fost consemnate prin încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie.

S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință, care arată că procedura este legal îndeplinită, după care instanța reține recursul spre soluționare și rămâne în pronunțare.

TRIBUNALUL,

Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 3969/ 20.03.2014, pronunțată de Judecătoria Ploiești în dosarul nr. 15.XXXXXXXXXXXX a fost respinsă plângerea contravențională formulată de petentul P___ C_________ în contradictoriu cu intimata PRIMĂRIA M___________ PLOIEȘTI, ca neîntemeiată.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut următoarele:

„Prin procesul verbal de contravenție nr. 0356 /1.04. 2012 , petentul P___ C_________ a fost amendat contravențional cu amendă în cuantum de 2000 lei , reținăndu-se că, la adresa din Starda A__ I_______ nr. 18 a executat lucrări de construire constând din realizare garaj, fereastră și piscină pe teren aparținănd domeniului privat al M___________ Ploiești , teren deținut cu contract de închiriere.

Verificând , în conformitate cu dispozițiile art 34 alin 1 din O.G. 2/2001 legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat , instanța reține că acesta a fost întocmit cu respecatrea dispozițiilor legale incidente , neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.

În ceea ce priveșe temeinicia actului sancționator, instanța reține că petentul nu a focut dovada existenței unei alte situații de fapt decât cea reținută în sarcina sa în procesul verbal de contravenție . Din actele și lucrările dosarului rezultă că nu a fost răsturnată prezumția de veridicitate cu privire la situația de fapt reținută în procesul verbal de contrvanție de către agentul constatator ,fapta săvârșită de acesta întrunind elementele constitutive a contravenției prevăzute de art . 26 din Legea 50 /1991.

Față de considerentele expuse mai sus, dat fiind faptul că prezumția de veridicitate a procesului verbal contestat nu a fost răsturnată, instanța va repinge plângerea ca neîntemeiată”

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, în termen legal, recurentul - petent P___ C_________, înregistrat pe rolul Tribunalului Prahova – Secția a II – a civilă și de contencios administrativ și fiscal la data de 08.10.2014, prin care a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței recurate și anularea procesului - verbal de constatare a contravenției contestat.

În motivarea recursului, recurentul - petent a invocat că sentința este netemeinică și nelegală, deoarece instanța de fond nu a ținut cont că terenul pe care au fost edificate construcțiile în cauză a fost închiriat de la Municipiul Ploiești de către P___ G___, ce este titulara contractului prin care s-au stabilit drepturile și obligațiile ei. În acest sens, a arătat că pe rolul instanței a fost înregistrată și cauza nr. 16.XXXXXXXXXXXX, având ca obiect rezilierea respectivului contract, promovată în contradictoriu cu P___ G___, soluționându-se prin renunțarea la judecată din partea reclamantei. A susținut că, în aceste condiții, o eventuală sancțiune contravențională putea fi aplicată numai locatarei, care putea dispune și ______________________________ de agentul constatator.

Pe de altă parte, prima instanță nu a ținut cont nici de faptul că el a fost sancționat pentru edificarea unor construcții ce fuseseră ridicate anterior pe respectivul teren și pentru care exista autorizație la acel moment, dar nici de faptul că, fiind edificate cu mai mult de 2 ani în urmă, a intervenit prescripția dreptului de a constata contravenția, potrivit normelor legale incidente.

În drept, recurentul - petent s-a întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 312 alin. 3 C. pr. civ. și ale Legii nr. 50/ 1991.

Fiind legal citată, intimata Primăria M___________ Ploiești nu a formulat întâmpinare, nu s-a prezentat la judecată și nu a solicitat administrarea de probe.

Analizând actele dosarului și motivele de recurs, tribunalul reține că acesta este întemeiat, pentru următoarele considerente:

Prin procesul verbal de contravenție nr. 0356/ 04.04.2012, recurentul - petent P___ C_________ a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 2.000 lei, reținăndu-se că, în urma controlului efectuat la acea dată la adresa din mun. Ploiești, ______________________. 18 – 20, s-a constatat că la imobilul de la nr. 18 acesta a executat lucrări de construcție constând din realizare garaj, terasă și piscină pe teren aparținând domeniului privat al M___________ Ploiești, teren deținut cu contract de închiriere, în timp ce la imobilul de la nr. 20 s-a schimbat parțial destinația din spațiu de locuit în spațiu birou. În aceeași măsură, s-a stabilit în sarcina recurentului – petent obligația de a intra în legalitate.

Temeiul de drept al sancționării l-a constituit art. 26 alin. 1 lit. a din Legea nr. 50/ 1991, potrivit căruia constituie contravenție executarea sau desființarea, totală ori parțială, fără autorizație a lucrărilor prevăzute la art. 3, cu excepția celor menționate la lit. b), de către investitor și executant.

Art. 3 lit. a prevede că autorizația de construire se eliberează pentru lucrări de construire, reconstruire, consolidare, modificare, extindere, schimbare de destinație sau de reparare a construcțiilor de orice fel, precum și a instalațiilor aferente acestora, cu excepția celor prevăzute la art. 11.

Prin plângerea contravențională, recurentul - petent P___ C_________ a invocat că respectivele construcții ar fi fost edificate de fostul proprietar al imobilului anterior anului 1997, cu cel puțin 10 ani înaintea datei la care el a devenit proprietar al acestuia, respectiv 2009, situație în care ar fi intervenit prescripția dreptului de a aplica sancțiunea. În ceea ce privește terenul pe care sunt amplasate construcțiile în cauză, a arătat că nu l-a putut achiziționa, în condițiile în care acest drept este restricționat de prevederile legale care privesc terenurile ce pot fi revendicate de foștii proprietari.

Intimata Primăria M___________ Ploiești nu a formulat întâmpinare, nu a contestat susținerile recurentului – petent și, la solicitarea instanței, a precizat că procesul verbal de contravenție contetsta a fost încheiat ca urmare a unui control din oficiu, fără a avea la bază o anumită documentație.

Prin cererea de recurs, recurentul – petent a reiterat cele susținute în fața instanței de fond, iar, în plus, a invocat că terenul pe care au fost edificate construcțiile în cauză a fost închiriat de la Municipiul Ploiești de către P___ G___, iar nu de către el.

Din adresa nr. 6987/ 17.08.2012 emisă de Direcția de Gestiune Patrimoniu – Serviciul valorificare patrimoniu, contracte din cadrul intimatei Primăria M___________ Ploiești reiese că la data de 07.08.2012 s-a acordat aviz favorabil cererii formulate de recurentul - petent P___ C_________ și numita P___ G___ în vederea concesionării directe a terenului din mun. Ploiești, _______________________. 18, pentru extinderea construcției existente ( dosar fond, fila 14 ).

Totodată, prin adresa nr. 3685/ 09.04.2012 emisă de Direcția de Gestiune Patrimoniu – Serviciul evidență și administrare fond locativ din cadrul intimatei Primăria M___________ Ploiești s-a notificat numita P___ G___ în vederea demolării construcțiilor edificate ilegal pe terenului din mun. Ploiești, _______________________. 18, astfel cum au fost acestea identificate la controlul din 04.04.2012, dar și a folosirii terenului potrivit destinației sale și scopului pentru care i-a fost închiriat prin contractul de închiriere nr. xxxxx/ 24.06.2009, toate acestea sub sancțiunea rezilierii contractului.

Prin Încheierea din 25.04.2013 pronunțată de Judecătoria Ploiești în dosarul nr. 16.XXXXXXXXXXXX s-a luat act de cererea de renunțare la judecată a reclamantului Municipiul Ploiești în contradictoriu cu pârâta P___ G___, având ca obiect reziliere contract.

Potrivit art. 261 alin. 1 pct. 5 C. pr. civ., hotărârea judecătorească trebuie să cuprindă, între altele, motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, precum și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților. Conform art. 129 alin. 4 și 5 cu privire la situația de fapt și motivarea în drept pe care părțile le invocă în susținerea pretențiilor și apărărilor lor, judecătorul este în drept să le ceară acestora să prezinte explicații, oral sau în scris, precum și să pună în dezbaterea lor orice împrejurări de fapt ori de drept, chiar dacă nu sunt menționate în cerere sau în întâmpinare; judecătorii au îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale.

Față de probele administrate în cauză, tribunalul constată că, raportat la cele susținute de recurentul – petent și cele consemnate în procesul verbal contestat, au rămas anumite aspecte nelămurite, pe fondul modului generic al consemnării celor contestate.

În acest sens, în ceea ce privește descrierea faptei reținute în sarcina recurentului – petent, tribunalul reține că, în condițiile în care elementul material al contravenției pentru care acesta a fost sancționat constă în executarea sau desființarea, totală ori parțială, fără autorizație, a lucrărilor prevăzute la art. 3, în procesul verbal s-a menționat că acesta ar fi executat lucrări de construcție pe un teren aparținând domeniului privat al M___________ Ploiești și că ar fi schimbat parțial destinația altui imobil, din spațiu de locuit în spațiu birou, fără a se face mențiune dacă respectivele lucrări fuseseră executate în condițiile existenței unei autorizații de construire sau nu.

Or, de vreme ce, printre contravențiile sancționate de Legea nr. 50/ 1991, se numără și cele constând în efectuarea anumitor lucrări de construire fără respectarea prevederilor autorizației și a proiectului tehnic, se impunea a se lămuri cu certitudine care dintre cele două ipoteze a fost avută în vedere de agentul constatator. O astfel de clarificare a devenit cu atât mai necesară în faza recursului, în condițiile în care, prin calea de atac promovată, recurentul – petent a invocat că, pentru respectivele lucrări executate de proprietarul anterior, ar fi existat autorizații la momentul edificării lor.

De asemenea, față de apărările formulate prin plângerea contravențională de către recurentul – petent, prima instanță nu a administrat nicio probă pentru a lămuri data la care s-ar fi executat respectivele lucrări, cât și cine era proprietarul terenului la acel moment și, eventual cine avea dreptul de a îl folosi, în baza cărui act juridic, iar pe baza acestor date, să determine persoana care avea calitatea de investitor sau executant, căruia să îi incumbe răspunderea contravențională.

Simpla menționare a recurentului – petent în procesul verbal de contravenție, fără verificarea susținerilor acestuia pe bază de probe, nu este de natură a înlătura dubiul cu privire la calitatea sa de subiect activ al contravenției pentru care a fost sancționat, cu atât mai mult cu cât, din înscrisurile administrate în faza recursului a reieșit că însăși Direcția de Gestiune Patrimoniu – Serviciul evidență și administrare fond locativ din cadrul intimatei Primăria M___________ Ploiești a considerat, la 5 zile de la întocmirea actului sancționator, că numita P___ G___, parte în contractul de închiriere a imobilului, ar fi persoana responsabilă de edificarea, fără autorizație de construire, a construcțiilor identificate în data de 04.04.2012, pentru care însă a fost sancționat recurentul – petent. De asemenea, acțiunea având ca obiect rezilierea contractului, a fost promovată de autoritate în contradictoriu cu numita P___ G___, iar nu cu recurentul - petent P___ C_________.

Or, în aceste condiții, tribunalul consideră că, pentru justa soluționare a cauzei, în baza rolului activ, instanța de fond trebuia să ceară intimatei să înainteze înscrisurile din care rezultau titularii dreptului de proprietate și a celui de folosință asupra terenului pe care fuseseră edificate construcțiile în cauză, iar recurentului – petent înscrisurile din care ar fi reieșit existența anumitor drepturi ale sale asupra terenului și construcțiilor edificate asupra acestuia.

Ulterior administrării unor astfel de probe și, în funcție de cele rezultate din cuprinsul lor, prima instanță putea stabili în concret dacă se putea identifica perioada în care ar fi fost edificate construcțiile în cauză și analiza dacă subiect activ al contravenției, la momentul realizării lor, putea fi recurentul – petent sau o altă persoană, titulară a anumitor drepturi asupra imobilului.

Neprocedând astfel, soluționarea cauzei s-a făcut superficial, fără a se analiza în concret dacă actul sancționator a fost legal și temeinic întocmit, prin raportare la situația de fapt existentă și apărările din cuprinsul plângerii contravenționale, care nu au fost contestate de intimată.

Pe de altă parte, în motivarea soluției pronunțate, instanța de fond s-a limitat exclusiv la menționarea generică a faptului că procesul verbal de contravenție a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută, cât și că petentul nu a făcut dovada existenței unei alte situații de fapt decât cea reținută în sarcina sa, astfel încât nu a fost răsturnată prezumția de veridicitate a actului sancționator, fără a se expune motivele de fapt și de drept care au format convingerea sa și cele pentru care s-au înlăturat susținerile recurentului-petent.

Or, un astfel de mod deficitar de motivare a unei hotărâri judecătorești, lipsește părțile de un proces echitabil, de vreme ce instanța de fond nu a analizat în concret niciunul dintre argumentele recurentului-petent, dar pune și instanța de control judiciar în imposibilitatea de a verifica legalitatea și temeinicia hotărârii atacate.

În altă ordine de idei, examinând actul contestat, tribunalul observă că, în cuprinsul său, s-a consemnat data controlului și întocmirii procesului verbal – 04.04.2012, nu s-a specificat la ce dată a fost comisă fapta, din formularea folosită – „a executat lucrări de construcție” rezultând că respectivele lucrări erau finalizate la momentul controlului.

Conform Deciziei nr. VII/ 20.11.2000 pronunțată de Curtea Supremă de Justiție în recurs în interesul legii, în cazul construcțiilor în curs de executare, data săvârșirii faptei este data constatării contravenției, iar în cazul construcțiilor finalizate, fapta se consideră săvârșită la data terminării construcției. Având în vedere că, din descrierea faptei consemnată în procesul verbal reiese că, la momentul controlului, lucrările erau deja executate, nu poate fi considerată dată a săvârșirii faptelor data constatării lor, situație în care, în lipsa unei mențiuni exprese în acest sens, se observă că agentul constatator a încălcat dispozițiile legale privind cerințele de formă ale procesului verbal, de natură să atragă nulitatea acestuia, în condițiile art. 17 din O.G. nr. 2/ 2001.

Omisiunea consemnării datei la care a fost săvârșită fapta are o importanță atât de ridicată, întrucât, din această cauză, nu se poate stabili, conform art. 31 din Legea nr. 50 / 1991 dacă a intervenit prescripția dreptului de a constata contravenții și de a aplica amenzi. În acest sens, respectiva normă legală prevede că dreptul de a constata contravențiile și de a aplica amenzile prevăzute la art. 26 se prescrie în termen de 2 ani de la data săvârșirii faptei.

În condițiile în care însuși recurentul – petent a invocat survenirea prescripției dreptului de a aplica sancțiunea amenzii, instanța se vede pusă în imposibilitatea de a verifica o astfel de apărare, de vreme ce agentul constatator nu a inserat în procesul verbal data la care a considerat că s-ar fi executat respectivele lucrări.

Având în vedere cele expuse și constatând că, din cuprinsul procesului verbal lipsește mențiunea datei comiterii faptei, față de normele legale incidente, în baza art. 304 pct. 9 și art. 312 alin. 3 C. pr. civ., tribunalul va admite recursul formulat de recurenta – petentă _______________________, in tot, Sentința civila nr. 3969/ 20.03.2014, pronunțată de Judecătoria Ploiești în dosarul nr. 15.XXXXXXXXXXXX, in sensul ca va admite plangerea contraventionala si va anula procesul verbal de contraventie.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul formulat de recurentul - petent P___ C_________ domiciliat în mun. Ploiești, _____________________. 18, județul Prahova, împotriva Sentinței civile nr. 3969/ 20.03.2014, pronunțată de Judecătoria Ploiești în dosarul nr. 15.XXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimata PRIMĂRIA M___________ PLOIEȘTI, cu sediul în mun. Ploiești, _______________________-2, județul Prahova.

Modifica, in tot, sentinta, in sensul ca admite plangerea contraventionala si anuleaza procesul verbal de contraventie.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică azi,19.12.2014.

P_________ JUDECATORI

L____ C____ M______ I___ O_____

S_____ L______

GREFIER

M______ M____

Operator date cu caracter personal nr. 5595

Red. I.O./ Tehnored. I.O./M.M./ 2 ex/ 19.06.2015

Jud.fond. D______ F______ I____