Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX - plângere contravențională –

ROMÂNIA

TRIBUNALUL SUCEAVA

SECȚIA DE C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Decizia nr. 1741

Ședința publică din 18 noiembrie 2015

Președinte P_____ C_______

Judecători D_____ C_______ D______

Grefier Vințilă C______

Pe rol, judecarea apelului declarat de petentul C___ G______, domiciliat în municipiul B_______, ______________________, județul B_______, împotriva sentinței civile nr. 250 din 10 martie 2015 pronunțată de Judecătoria Vatra Dornei în dosar nr. XXXXXXXXXXXXX, intimat fiind I____________ de Poliție Județean Suceava cu sediul în mun. Suceava, ______________. 9, jud. Suceava.

La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă consilier juridic P_______ E____ A___ pentru intimatul I____________ de Poliție Județean Suceava, lipsă fiind apelantul C___ G______.

Procedura este legal îndeplinită.

Se face referatul cauzei de către grefierul de ședință după care instanța, constatând că nu sunt mai chestiuni prealabile de pus în discuție, acordă cuvântul la dezbateri.

Consilier juridic P_______ E____ A___, pentru intimat, solicită respingerea apelului, pentru motivele dezvoltate pe larg în întâmpinarea de la fila 14 dosar.

Declarând dezbaterile închise,

După deliberare,

TRIBUNALUL,

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 250 din 10 martie 2015 pronunțată de Judecătoria Vatra Dornei în dosar nr. XXXXXXXXXXXXX a fost respinsă plângerea contravențională, formulată de către petentul C___ G______, domiciliat în mun. B_______, _____________________ jud. B_______ în contradictoriu cu intimatul I____________ Județean de Poliție Suceava cu sediul în mun. Suceava jud. Suceava,ca nefondată.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:

Prin plângerea contravențională formulată la această instanță la data de 26.11.2014 și înregistrată sub nr. XXXXXXXXXXXXX, petentul C___ G______ a solicitat ca în contradictoriu cu intimatul IPJ Suceava să se dispună anularea procesului verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx din 16.11.2014; restituirea contravalorii amenzii achitate în cuantum de 180 lei și obligarea intimatului la restituirea permisului de conducere reținut, iar în subsidiar, a solicitat înlocuirea amenzii cu avertismentul.

În motivarea plângerii petentul a arătat în esență că a fost amendat cu suma de 450 lei întrucât s-a menționat în procesul verbal contestat că a efectuat o depășire neregulamentară a autoturismului XXXXXXXXX încălcând marcajul continuu în zona indicatorului depășire interzisă, pe DN 17 în loc. Iacobeni - Puciosu, mențiuni ce nu corespund realității.

Astfel, petentul a arătat că este șofer angajat la _______________ B_______ și transportă animale achiziționate din țară către firma la care lucrează, iar la data de 16.11.2014 se deplasa cu camionul cu remorcă venind de la B_______ spre Baia M___, pentru a încărca animale din Baia M___, petentul fiind cel care a condus din B_______, a coborât Mestecănișul în spatele autovehiculului XXXXXXXXX care avea și o remorcă încărcată. La un moment dat s-a angajat și chiar a efectuat o depășire a autovehiculului care se afla în fața sa și care avea și remorcă, depășire care a durat mai mult întrucât și mașina pe care o conducea petentul are o lungime de cca 20 m, dar a intrat pe sensul de mers în momentul în care începea linia continuă, așa încât porțiunea unde a efectuat depășirea era dreaptă.

A mai arătat petentul că a fost oprit de un agent de poliție care i-a aplicat sancțiunile.

În situația în care instanța va reține existența contravenției, solicită aplicarea disp. art. 28, 21 alin. 3 din OG 2/2001 și înlocuirea măsurii amenzii cu avertismentul raportat la pericolul social al faptei, iar pentru a-și întreține familia și copilul minor, are nevoie de permisul de conducere, întrucât este șofer profesionist.

În drept, petentul și-a întemeiat plângerea pe disp. art. 31 alin. 1 din OG 2/2001 și a solicitat judecarea cauzei în lipsă conform art. 411 alin. 2 Cod procedură civilă.

S-au depus la dosar copii după: act identitate petent, proces verbal de contravenție contestat, legitimația de serviciu.

Plângerea a fost legal timbrată conform prev. art. 19 din OG 80/2013.

Prin întâmpinarea formulată în cauză la 19.12.2014, intimatul a solicitat respingerea plângerii contravenționale formulate de petent și menținerea procesului verbal de contravenție contestat.

În motivare, intimatul a arătat în esență că la data de 16.11.2014 orele 17,46, petentul în timp ce conducea autoutilitara marca Mercedes cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX pe DN 17 Iacobeni - Puciosu, a efectuat o manevră de depășire neregulamentară au autoturismului cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX în zona de acțiune a indicatorului „depășirea interzisă”, încălcând marcajul longitudinal continuu, abatere ce a fost înregistrată cu aparatul radar Autovision _________ 447 montat pe Dacia L____ MCV MAI xxxxx.

Astfel, petentul a încălcat prev. art. 100 alin. 3 lit. e din OUG 195/2002 și a fost sancționat cu amendă de 450 lei, iar ca măsură complementară i s-a reținut permisul de conducere.

Intimatul a mai arătat că petentului i s-a adus la cunoștință conținutul procesului verbal, fapta și măsurile luate, iar acesta a semnat la rubrica „alte mențiuni”, „nu sunt de acord cu măsura luată”.

Agentul constatator a aplicat sancțiunea contravențională cu respectarea prevederilor legale, procesul verbal îndeplinește condițiile de fond și formă prevăzute de lege, motiv pentru care intimatul a solicitat respingerea plângerii contravenționale.

În conformitate cu disp. art. 411 Cod procedură civilă, s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.

S-a atașat întâmpinării copie după procesul verbal de contravenție contestat, planșe foto, buletin de verificare metrologică, atestat operator autovision, raport din 12.12.2014, CD pe care este înregistrată abaterea comisă de petent.

Prin răspunsul la întâmpinare, petentul a reiterat aceleași motive din plângerea contravențională subliniind că din planșele foto se poate observa faptul că mașina aflată în fața autovehiculului pe care-l conducea avea și o remorcă, așa încât se deplasa foarte încet, iar sancțiunile instituite de lege au un caracter preventiv și represiv, dar raportat la gravitatea faptei nu se justifică măsurile luate.

Din oficiu, instanța, la stabilirea termenului de judecată a dispus verificarea și atașarea la dosar a cazierului auto al petentului.

La termenul de astăzi, legal citate, părțile nu s-au prezentat în instanță.

Din analiza actelor și lucrărilor dosarului, instanța de fond a reținut următoarele:

La data de 16 noiembrie 2014 a fost întocmit de către un agent constatator din cadrul IPJ Suceava procesul-verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx/16.11.2014 prin care petentul a fost sancționat cu amendă în cuantum de 450 lei și reținerea permisului de conducere pentru săvârșirea contravenției prevăzută de art. 100 pct. 3 lit. e din OUG 195/2002.

Agentul constatator a reținut că la data menționată, ora 17.46, petentul a condus autoutilitara marca Mercedes, cu numărul de înmatriculare XXXXXXX, pe DN 17 – Iacobeni/Puciosu și a efectuat o manevră de depășire neregulamentară a autoturismului cu nr. de înmatriculare XXXXXXX în zona de acțiune a indicatorului depășirea interzisă, încălcând marcajul longitudinal continuu, fiind înregistrat cu aparatul radar Autovision _________ 447 montat pe auto MAI xxxxx.

S-a reținut în sarcina petentului săvârșirea contravenției prevăzute și sancționate de art. 100 alin.3 din OUG195/2002, republicată.

Potrivit art. 100 alin. 3 lit. e din OUG 195/2002, republicată „Constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni (4-5 puncte-amendă) și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile săvârșirea de către conducătorul de autovehicul sau tramvai a următoarelor fapte: e) nerespectarea regulilor privind depășirea;”.

Potrivit art. 120 din HG 1391/2006, „Se interzice depășirea vehiculelor: h) în zona de acțiune a indicatorului "Depășirea interzisă".”.

Petentul a semnat procesul verbal de contravenție însă a arătat la rubrica Alte mențiuni că nu este de acord cu măsura luată.

Instanța este competentă conform art. 32 alin.2 din O.G. nr.2/2001, locul săvârșirii faptei fiind D.N.17, localitatea Iacobeni iar plângerea a fost introdusă în termenul legal de 15 zile, respectiv la data de 26.11.2014 față de 16.11.2014, data întocmirii procesului verbal de contravenție.

În drept, potrivit art.34 din O.G. nr.2/2001, procesul-verbal de contravenție este supus controlului de legalitate și temeinicie al instanței.

Analizând cu precădere legalitatea, s-a constatat că au fost respectate dispozițiile art.15-20 din același act normativ, nefiind incidentă niciuna din cauzele de nulitate prevăzute de art.17, ce ar putea fi constatate din oficiu.

În ceea ce privește temeinicia, s-a reținut că procesul verbal este temeinic, instanța constată că existența faptei așa cum este reținută în procesul verbal de contravenție.

Instanța de fond a apreciat că prin raportare la criteriile stabilite jurisprudențial de Curtea E.D.O.: calificarea din dreptul național, natura faptei incriminate, natura și gravitatea sancțiunilor, împotriva petentului s-a formulat o „acuzație în materie penală” în sensul art. 6 din Convenția E.D.O., astfel încât problema administrării probelor trebuie analizată conform principiul prezumției de nevinovăție, potrivit căruia revine în sarcina autorităților statului să dovedească existența faptei imputate contravenientului.

Astfel din probele administrate a reieșit că la data de 16.11.2014, ora 17.46, petentul a condus autoutilitara marca Mercedes, cu numărul de înmatriculare XXXXXXX, pe DN 17 – Iacobeni/Puciosu și a efectuat o manevră de depășire neregulamentară a autoturismului cu nr. de înmatriculare XXXXXXX în zona de acțiune a indicatorului depășirea interzisă, încălcând marcajul longitudinal continuu, fiind înregistrat cu aparatul radar Autovision _________ 447 montat pe auto MAI xxxxx.

Cinemometrul utilizat este verificat metrologic conform art.109, alin.2 din O.U.G. nr.195/2002, fiind autorizat să efectueze înregistrări în regim staționar și de deplasare (buletin de verificare metrologic nr. xxxxxxx/01.04.2014, fila nr. 29dosar) cu termen de valabilitate până în 01.04.2015 iar agentul constatator este atestat să folosească și să exploateze echipamentul video de supraveghere a traficului de (atestat fila 29).

Astfel instanța de fond a reținut că, în privința contravenției imputate petentului prezumția de nevinovăție a fost răsturnată de către intimat care a depus probe tehnice din care reiese comiterea faptei așa cum este reținută în procesul verbal atacat, iar la constarea abaterii au fost respectate toate normele legale incidente, instanța urmând să înlăture susținerile petentului vizând netemeinicia procesului verbal de contravenție.

Instanța a reținut conform jurisprudenței instanței de control european, în materie penală, problema administrării probelor trebuie analizată conform principiul prezumției de nevinovăție, potrivit căruia revine în sarcina autorităților statului să dovedească existența faptei imputate contravenientului. De asemenea instanța are în vedere și Decizia I___ P__ c. României în care Curtea EDO a statuat că trebuie să existe un echilibrul între prezumția de nevinovăție specifică noțiunii autonome de „acuzație penală” și prezumția de legalitate și validitate a procesului-verbal de contravenție, existentă în dreptul național. Instanțele naționale trebuie să ofere petentului cadrul necesar pentru ca petentul să își expună cauza în condiții de egalitate cu partea adversă, căzând exclusiv în sarcina părții responsabilitatea modalității efective în care a înțeles să uzeze de drepturile sale procedurale, stabilind că simpla contestare a procesului verbal de contravenție nu poate determina anularea procesului verbal de constatare a contravenției și aplicare a sancțiunii întocmit în baza unor cercetări temeinice efectuate de organele de specialitate și susținut prin probe depuse la dosar.

Așadar, analizând echitabilitatea procedurii în întregul ei, instanța de fond a constatat că procedura contravențională i-a oferit petentului posibilitatea de a-și expune cauza în condiții de egalitate cu partea adversă, căzând exclusiv în sarcina părții responsabilitatea modalității efective în care a înțeles să uzeze de drepturile sale procedural.

În ceea ce privește proporționalitatea sancțiunilor aplicate, art. 34 din OG nr. 2/2001 raportat la art. 38 alin. 3 din același act normativ, permite instanței să aprecieze inclusiv sancțiunea care se impune a fi aplicată contravenientului în ipoteza în care prezumția de temeinicie a procesului-verbal nu a fost răsturnată.

Potrivit art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, sancțiunea se aplică în limitele prevăzute în actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul verbal.

Instanța a apreciat ca agentul constatator a procedat în mod corect la individualizarea sancțiunilor contravenționale, ținând cont de împrejurările concrete ale faptei și persoana contravenientului.

Instanța de fond a apreciat că fapta petentului prezintă un grad ridicat de pericol social, în condițiile în care depășirea neregulamentară s-a efectuat în localitate, într-un interval orar în care traficul nu era degajat. Împrejurarea că petentul conducea, la momentul constatării contravenției, o autoutilitară de „cca. 20 metri” este de natură să sporească gradul de pericol social al faptei reținute în sarcina sa, în condițiile în care, în această situație, conducătorul auto trebuie să manifeste o atenție sporită și să evite efectuarea de manevre care ar fi de natură să pună în pericol viața sau integritatea corporală a participanților la trafic.

Mai mult decât atât, instanța de fond a constatat din fișa de cazier auto aflată la dosarul cauzei (fila 38), faptul că petentul nu se află la prima încălcare a normelor legale în materia circulației pe drumurile publice, contrar susținerilor sale învederate instanței prin plângerea contravențională formulată.

Prin raportare la gradul de pericol social ridicat și în vederea preîntâmpinării săvârșirii altor fapte interzise de lege și înlăturării stării de pericol generată de conducerea imprudentă pe drumurile publice, instanța de fond a considerat că se impune menținerea amenzii contravenționale aplicate și a sancțiunii complementare a suspendării dreptului de a conduce pe o perioadă de 30 de zile.

Astfel, întrucât agentul constatator a aplicat sancțiunea în limitele legale, instanța a constatat legalitatea și proporționalitatea acesteia.

Pentru aceste motive, instanța a respins, ca neîntemeiată, plângerea formulată de petentul împotriva procesului verbal de constatare a contravenție ________ nr. xxxxxxx din data de 16.11.2014 în contradictoriu cu intimatul I____________ de Poliție Județean Suceava.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel petentul C___ G______, arătând că a inițiat manevra de depășire cu mult timp înainte de a fi existat marcajul longitudinal continuu, dar ținând cont că autovehiculul propriu este un ansamblu de cca. 20 m nu a reușit să depășească atât de repede autovehiculul Suceava 11 DMD. Este de notorietate instinctul unor șoferi de a accelera în momentul în care observă că sunt pe cale de a fi depășiți.

În ceea ce privește traficul, s-a menționat că la data respectivă, fiind zi de duminică, nu exista un trafic aglomerat, dar că din cauza conducătorului autovehiculului Suceava 11 DMD, care conducea cu o viteză redusă, s-a format o coloană semnificativă în urma sa.

Apelantul a mai arătat că orice sancțiune juridică, inclusiv cea contravențională, nu reprezintă un scop în sine, ci un mijloc de reglare a raporturilor sociale, de formare a unui spirit de responsabilitate. În prezenta speță, se poate reține existența unui caz fortuit, când datorită lipsei de intenție a fluidizării traficului și a vitezei reduse cu care a înțeles un conducător auto să se deplaseze apelantul a fost nevoit să depășească marcajul longitudinal continuu fără să pericliteze siguranța celorlalți participanți la trafic, dar a fost considerat mult prea îndrăzneț de către agenții de poliție.

Intimatul I____________ de Poliție Județean Suceava a depus întâmpinare (filele 14 – 15 dosar), solicitând respingerea apelului și menținerea ca legală și temeinică a sentinței apelate.

Fapta a fost constatată cu ajutorul unui mijloc tehnic omologat și verificat metrologic, probă tehnică care nu poate fi combătută decât cu o probă de cel puțin aceeași valoare. Instanța de fond a confirmat cele constatate de agentul constatator ca o situație de fapt ce corespunde realității, iar până în prezent petentul nu a făcut dovada unei alte situații de fapt.

Analizând apelul declarat în limita motivelor invocate, a actelor și lucrărilor dosarului, tribunalul reține următoarele:

Petentul a fost sancționat contravențional cu amenda și măsura complementară a suspendării dreptului de a conduce pe o perioadă de 30 zile, pentru încălcare a dispozițiilor art.100 pct.3 lit.e din OUG 195/2002, reținându-se în sarcina acestuia că în timp ce conducea autoturismul cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX pe DN 17 Iacobeni- Puciosu a efectuat o manevră de depășire neregulamentară în zona de acțiune a indicatorului depășire interzisă , încălcând marcajul longitudinal continuu.

Sub aspectul legalității procesului verbal de contravenție s-a constatat că a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, respectiv art.16, 17 din OG 2/2001, neexistând cauze de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu. Fapta a fost descrisă suficient pentru a putea permite corecta încadrare juridică și aplicarea sancțiunii corespunzătoare.

Sub aspectul temeiniciei, actul de constatare face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară. Partea sancționată are dreptul la un proces echitabil în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate.

Așa fiind procesul verbal de contravenție beneficiază de o prezumție de relativă de veridicitate și autenticitate permisă de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, cât timp cât petentului i se asigură condiții specifice de exercitare a dreptului de acces la justiție și a dreptului la un proces echitabil. Din probatoriul administrat în cauză, (planșe foto, buletin de verificare metrologică nr.xxxxxxx, înregistrare video) rezultă că petentul nu a făcut dovada unei alte situații de fapt decât cea reținută în sarcina acesteia, fiind dovedit fără dubiu încălcarea dispozițiilor legale pentru care a fost sancționată.

În privința proporționalității sancțiunilor aplicate, tribunalul constată că se impune a se avea în vedere dispozițiile art.5 al.5 (sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, sancțiunile complementare se aplică în funcție de natura și de gravitatea faptei) precum și a dispozițiilor art.21 al.3(sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal) din OG 2/2001, astfel că în raport de aceste dispoziții nu s-ar justifica înlocuirea amenzii contravenționale cu avertisment sau înlăturarea măsurii complementare.

Față de aceste considerente, tribunalul consideră că sentința primei instanțe este legală și temeinică, motiv pentru care în baza art.480 C.p.c. se va respinge apelul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

DECIDE:

Respinge ca nefondat apelul declarat de petentul C___ G______, domiciliat în municipiul B_______, ______________________, județul B_______, împotriva sentinței civile nr. 250 din 10 martie 2015 pronunțată de Judecătoria Vatra Dornei în dosar nr. XXXXXXXXXXXXX, intimat fiind I____________ de Poliție Județean Suceava cu sediul în mun. Suceava, ______________. 9, jud. Suceava.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi, 18.11.2015.

Președinte, Judecător, Grefier, P_____ C_______ D_____ C_______ D______ Vințilă C______

Red. P.C.

Judecător fond: U________ C.

Tehnored. V.C. 4 ex. 12.01.2016