R O M Â N I A

CURTEA DE APEL B_____

SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI

DECIZIA PENALĂ NR. 617/___________________. XXXXXXXXXXXXXX

Ședința publică din data de 10 noiembrie 2014

Instanța constituită din:

Completul de judecată CAJ5:

Președinte: C________ G_______ – judecător

Judecător: A____ C________ M____

Grefier: D____ C_____________

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public – procuror A______ P_________ – din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel B_____

Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra apelului declarat de inculpatul C_____ G___ împotriva sentinței penale nr. 1436 din 30 iunie 2014, pronunțată de Judecătoria B_____ în dosarul penal nr. XXXXXXXXXXXXXX.

Dezbaterile asupra cauzei s-au efectuat în conformitate cu prevederile art. 369 Cod procedură penală, respectiv prin înregistrarea pe suport audio-video.

La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.

Procedura îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, după care:

Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din data de 22 octombrie 2014, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate prin încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, iar instanța din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea pentru datele de 5 noiembrie 2014 și 10 noiembrie 2014, când,

C U R T E A

Prin sentința penală nr. 1736 din 30.06.2014 a Judecătoriei B_____ cu aplicarea art. 5 Noul Cod penal, în baza art. 178 al. 2 Cod penal inculpatul C_____ G___ a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă.

În baza art. 71 al. 1, 2 Cod penal inculpatului i s-a interzis exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a (teza a II-a), b Cod penal de durata executării pedepsei principale.

În baza art. 81 Cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 4 ani stabilit în condițiile art. 82 Cod penal.

În baza art. 71 al. 5 Cod penal s-a suspendat executarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a (teza a II-a), b Cod penal pe durata suspendării executării pedepsei principale.

S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 referitoare la revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni.

S-a constatat că pentru autoturismul Dacia L____ cu nr. de înmatriculare XXXXXXXX s-a încheiat contractul de asigurare obligatorie RCA cu asiguratorul ___________________________ SA, valabil la data de 20.01.2008.

În baza art. 397, 19 Noul Cod procedură penală raportat la art. 998-999 Cod civil s-a respins acțiunea civilă formulată în cauză de partea civilă DULCINATU C_____ M_____ ca neîntemeiată.

S-a constatat că persoana vătămată C_______ Loredata nu s-a constituit parte civilă în cauză.

Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut că, în data de 20.01.2008, în jurul orei 17.30, inculpatul C_____ G___ se deplasa pe _______________________ la volanul autoturismului Dacia L____ cu numărul de înmatriculare XXXXXXXX în care se mai aflau soția sa precum și cei doi copii minori. Inculpatul rula pe banda a doua a sensului de deplasare spre Piața Astra, în condiții de trafic specifice anotimpului, respectiv după lăsarea întunericului, iluminatul public funcționând pe ambele părți ale carosabilului, pe jos existând un strat subțire de mâzgă și cu o viteză ridicată în condițiile în care era primul vehicul care plecase de la semafor.

Ajungând la trecerea de pietoni din dreptul imobilului numărul 10, inculpatul a încetinit ușor pentru a se asigura după care, constatând că nu există nici o persoană angajată în traversarea străzii, a continuat să ruleze, accelerând.

La o distanță de aproximativ 20 metri de la limita trecerii de pietoni și circulând cu o viteză de peste 60 km/h (situată probabil în limita 62-65 km/h), inculpatul nu a observat victima T____ M____, persoană angajată în traversarea neregulamentară a carosabilului din partea dreaptă a vehiculului, lovind-o pe aceasta, fără a avea timpul necesar efectuării vreunei manevre de frânare sau de evitare. În urma impactului a rezultat decesul imediat al victimei.

Pentru a reține această situație de fapt, instanța a avut în vedere procesul verbal de cercetare la fața locului (fila 8 dosar de urmărire penală) în conformitate cu care la data de 20.01.2008, în jurul orei 17.30, s-a produs un accident de circulație pe _______________________, în dreptul imobilului cu numărul 14. La fața locului a fost identificat autoturismul Dacia L____ cu numărul de înmatriculare XXXXXXXX condus la momentul respectiv de inculpatul C_____ G___, vehiculul fiind găsit pe carosabil, pe banda a doua a direcției de deplasare spre Piața Astra, orientat cu fața spre acea direcție și paralel cu axul drumului. De asemenea, s-a constatat existența unei victime omenești decedată la fața locului, respectiv numita T____ M____.

În cauză s-a întocmit schița locului accidentului pe care au fost fixate poziția autoturismului, a victimei precum și urmele identificate la fața locului, inclusiv diverse obiecte din vestimentația acesteia (fila 10 dosar de urmărire penală).

Conform raportului de constatare medico-legală întocmit în cauză (fila 26 dosar de urmărire penală) moartea numitei T_____ M____ a fost violentă iar leziunile constatate s-au putut produce prin lovire cu și de corpuri dure în condițiile unui accident de trafic rutier.

În ceea ce privește dinamica producerii accidentului, au fost identificate puține persoane care au putut oferi informații utile în acest sens.

Astfel, a fost audiat inculpatul care, în prima declarație oferită la interval de câteva ore după accident (fila 34 dosar de urmărire penală), a relatat că rula pe banda a doua, pe direcția de deplasare spre Piața Astra, a trecut de trecerea de pietoni din dreptul imobilului cu numărul 10 iar la un moment dat a apărut în partea dreaptă față a autoturismului o persoană pe care a surprins-o și accidentat-o, proiectând-o pe carosabil. Inculpatul a apreciat că circula cu o viteză de aproximativ 50-55 km/h și a precizat că nu a frânat raportat la faptul că apariția pietonului a fost una surprinzătoare.

În declarația următoare, administrată la data de 02.10.2012, inculpatul a arătat în esență aceleași aspecte, precizând și că înainte de trecerea de pietoni a încetinit, s-a asigurat și, neobservând nici o persoană, a continuat deplasarea, începând să accelereze, moment în care, la o distanță de aproximativ 7-10 m de trecerea de pietoni, din dreapta, a apărut din dreapta, în fugă, o siluetă. Deși a frânat, nu a reușit să evite impactul, victima fiind proiectată în față. În această ocazie inculpatul a apreciat viteza sa la aproximativ 40-50 km/h.

De asemenea, în faza de judecată (fila 40) inculpatul a susținut aceleași aspecte, respectiv faptul că a încetinit la trecerea de pietoni, s-a asigurat, după care și-a continuat deplasarea, la o distanță de câțiva metri acroșând victima care a fost proiectată în față. Inculpatul a arătat și că nu a observat victima decât la momentul impactului.

În raport de acestea, instanța reține că declarațiile inculpatului sunt constante în sensul că se deplasa pe banda a doua a sensului de deplasare spre Piața Astra, a încetinit la trecerea de pietoni pentru a se asigura și, neobservând nici o persoană, a rulat mai departe, lovit victima la o distanță de câțiva metri de la trecerea de pietoni, aceasta fiind deci angajată în traversarea neregulamentară a carosabilului.

În faza actelor premergătoare a fost audiată și soția inculpatului, numita C_____ A______, declarația acesteia fiind valorificată ca și probă prin consemnarea în procesul verbal de constatare a efectuării actelor premergătoare, (ulterior prevalându-se de dreptul de a nu da declarații în cauză), din cuprinsul acesteia reieșind doar apariția bruscă a unui persoane în fața mașinii, în partea dreaptă, după ce vehiculul a depășit trecerea de pietoni.

Cu privire la celălalt martor identificat, respectiv numita D_________ A____, la rândul ei a fost audiată doar după accident, la data de 20.01.2008, ulterior nemaifiind găsită, nici un cursul urmăririi penale și nici în faza de judecată, martora susținând că a observat victima care s-a angajat în traversarea străzii prin loc nepermis și în pas grăbit, fără a se asigura, împrejurare în care a fost accidentată. De asemenea, martora a apreciat distanța la care s-a produs accidentul la aproximativ 20 metri de trecerea de pietoni.

În vederea lămuririi elementelor esențiale în stabilirea situației de fapt – locul impactului și viteza cu care inculpatul a circulat în momentele premergătoare, în cauză au fost întocmite mai multe rapoarte de expertiză.

În cursul urmăririi penale, prin raportul de expertiză tehnică (fila 53 dosar de urmărire penală) s-a calculat o viteză de deplasare a inculpatului anterior producerii accidentului de 47 km/h, iar locul impactului a fost stabili la 22,7 m de marginea trecerii de pietoni.

Urmare a dubiilor cu privire la corectitudinea concluziilor în cauză s-a dispus și efectuarea unui raport de expertiză criminalistică (fila 66 dosar de urmărire penală), ale cărui concluzii au fost diferite de primul raport. Astfel, s-a stabilit o viteză mai mare de deplasare, respectiv aproximativ 69 km/h dar și un loc mult mai apropiat al accidentului, practic imediat după limita trecerii de pietoni.

În raport de aceste concluzii contradictorii atât sub aspectul vitezei cât și al locului impactului, instanța, la solicitarea inculpatului, a dispus efectuarea unui nou raport de expertiză. Prin acesta (fila 94) s-a stabilit o viteză de impact de 63 km/h iar punctul de impact a fost calculat la aproximativ 19 metri după trecerea de pietoni.

În opinia instanței, ținând cont de faptul că trei specialiști au ajuns la concluzii relativ diferite, este evident că nici una dintre expertize nu trebuie însușită în mod absolut, urmând a reține acele concluzii care se coroborează între ele precum și cu restul probelor administrate în cauză.

Astfel, cu privire la locul impactului, se constată că două dintre expertize – prima și ultima, au ajuns la concluzii apropiate, stabilind o distanță de 22,7 m și, respectiv, 19 m, după marginea trecerii de pietoni. O astfel de distanță rezultă, de altfel, și din declarația martorei D_________ care, imediat după accident, a estimat că victima a fost lovită de autoturism la aproximativ 20 metri de trecerea de pietoni. Este puțin plauzibil ca, în măsura în care accidentul s-ar fi produs chiar la limita trecerii de pietoni, astfel cum s-a stabilit de către cel de-al doilea expert, martora să fi perceput atât de eronat situația de fapt încât să indice o distanță de 20 metri față de cea reală.

Față de acestea, instanța a considerat că probele, în ansamblul lor, conduc la concluzia unui loc al impactului situat după trecerea de pietoni, la o distanță de aproximativ 20 metri.

În ceea ce privește viteza de deplasare în momentul impactului, instanța constată că, conform raportului de expertiză criminalistică, strict prin prisma deformațiilor suferite de autoturismul Dacia L____, prin metoda comparației, viteza ar putea fi cuprinsă între 66-72 km/h. Expertul criminalist a calculat o viteză de 69 km/h care însă nu poate fi reținută ca atare în condițiile în care unul dintre elementele avute în vedere la acest calcul este locul impactului care nu a fost reținut ca atare de către instanță.

Pe de altă parte însă instanța a reținut că ultimul raport a calculat o viteză relativ apropiată de cea care ar rezulta din simpla comparație cu alte vehicule implicate în accidente similare, respectiv 63 km/h. În plus, o astfel de viteză se coroborează și cu prima declarație a inculpatului (pe care instanța a apreciat-o a fi cea mai sinceră, fiind oferită imediat după accident) care a susținut o viteză de 50-55 km/h, superioară celei calculate de primul expert, respectiv 47 km/h. De altfel, ținând cont că acesta era în fruntea coloanei de mașini care a plecat de la semafor, circulând cu o viteză superioară celei de 50 km/h, neobservând nici o persoană la trecerea de pietoni, este probabil ca, și în măsura în care a existat o încetinire la momentul apropierii de trecerea de pietoni, aceasta a fost relativ redusă, fiind urmată de accelerare, putându-se ajunge la viteza calculată de doi dintre experți, respectiv superioară celei de 60 km/h.

Instanța a reținut că a existat și o culpă a victimei care s-a angajat în traversarea străzii printr-un loc nepermis, însă a apreciat că în speță acest lucru nu înlătură vinovăția șoferului. Astfel, instanța a reținut că victima s-a aflat în apropierea trecerii de pieton,i iar impactul ar fi putut fi evitat în măsura în care inculpatul ar fi respectat în mod real obligația de reducere a vitezei în apropierea trecerii de pietoni. În condițiile în care, la o distanță de 20 m de la trecerea de pietoni, inculpatul avea o viteză de peste 60 km/h este evident că încetinirea, chiar în măsura în care a existat astfel cum a susținut inculpatul, a fost una formală și foarte redusă, ceea ce a permis ca inculpatul să ruleze cu o viteză superioară chiar și maximei permise în localitate, o astfel de viteză fiind cu atât mai periculoasă în apropierea trecerii de pietoni.

Dacă inculpatul ar fi redus viteza într-o măsură mai mare ar fi putut evita impactul, astfel cum rezultă de altfel și din calculele realizate de doi dintre experți. Raportat la faptul că instanța a constatat ca fiind mai apropiată de realitate ultima expertiză întocmită în cauză, a reținut concluzia acestui expert în conformitate cu care accidentul putea fi evitat prin frânare dacă autoturismul ar fi circulat cu o viteză mai mică de 48 km/h. Or, adoptarea unei astfel de viteze și chiar mai reduse în apropierea unei treceri de pietoni ar fi reprezentat o conduită normală și conformă regulilor circulației pe drumurile publice și nu o condiție excesivă care să nu poată să fie impusă conducătorilor auto.

În raport de toate acestea, instanța a reținut că apariția unei persoane angajate în traversarea neregulamentară a străzii, cu atât mai mult în apropierea unei treceri de pietoni, nu este o împrejurare absolut imprevizibilă pentru conducătorii auto, prin urmare aceștia având obligația (stabilită de altfel prin lege) de a rula cu o viteză mai redusă. Producerea unui accident ca urmare a încălcării acestei obligații îi este deci imputabilă și conducătorului auto ca și pietonului, culpa acestuia din urmă în producerea accidentului fiind de 50%.

Reținând vinovăția inculpatului, în baza probelor administrate în cauză, instanța de fond l-a condamnat pe acesta la pedeapsa arătată mai sus, orientată spre minimul special prevăzut de legea penală, iar ca modalitate de executare a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate.

Sub aspectul laturii civile, instanța a constatat că în cauză s-a constituit parte civilă fiul victimei, numitul Dulcinatu C_____ M_____ cu suma de 2000 lei daune materiale, respectiv cheltuieli cu înmormântarea, în timp ce fiica acesteia, numita C_______ L_______, nu a formulat pretenții în cauză.

Instanța a reținut că, pentru angajarea răspunderii civile delictuale ca temei al obligării la plata de despăgubiri, trebuie îndeplinite condițiile prev. de art. 998 din Codul civil (aplicabil în speță), respectiv fapta ilicită, prejudiciu, legătura de cauzalitate și vinovăția. Cu privire la prejudiciu, pentru ca acesta să dea dreptul la reparare, trebuie să fie cert, atât în privința existenței cât și sub aspectul cuantumului său, respectiv să fie determinat sau determinabil.

În speță, deși este evident că s-au realizat cheltuieli pentru înmormântarea victimei, partea civilă nu a solicitat și nu a administrat nici o probă prin care să dovedească faptul că este persoana care a suportat aceste cheltuieli și, mai ales, care este cuantumul sumelor plătite.

Pe cale de consecință instanța a constatat că nu s-a făcut dovada existenței și a întinderii prejudiciului suferit de cele partea civilă astfel că acțiunea civilă promovată a fost respinsă ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul, solicitând desființarea sentinței apelate și rejudecând cauza să se dispună, în principal, achitarea sa în temeiul dispozițiilor art. 16 lit. b Cod de procedură penală, iar în subsidiar, reindividualizarea pedepsei aplicate, întrucât potrivit raportului de expertiză tehnică nr. xxxxxx din 06.06.2014, chiar și în situația în care ar fi circulat cu viteza de 50 km/h nu ar fi putut evita accidentul, situație care profită inculpatului, nu a avut nici o culpă în producerea accidentului, a condus în mod prudent, respectând normele impuse de Codul Rutier, victima fiind cea care s-a angajat în mod imprudent în traversarea bulevardului, încălcând toate regulile de circulație.

Curtea, verificând hotărârea atacată în raport de actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor de apel formulate, precum și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept, astfel cum cer dispozițiile art. 417 alin.2 Cod de procedură penală, dar în limitele prevăzute de art. 417 alin.1 Cod de procedură penală, constată că apelul inculpatului este nefondat.

Fapta comisă de inculpat, împrejurările săvârșirii acesteia și vinovăția inculpatului au fost corect stabilită de prima instanță, găsindu-și corespondent în probele administrate în cauză.

Încadrarea juridică dată activității infracționale este legală și individualizarea juridică a pedepsei aplicate inculpatului este corectă, instanța de fond a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art.72 Cod penal, în raport de modul, împrejurările concrete ale săvârșirii faptei și persoana inculpatului, care se află la prima încălcare a legii penale.

În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei, Curtea apreciază că realizarea scopului preventiv al pedepsei prevăzut de art. 52 Cod penal și a funcțiilor educative și sancționatorii ale acesteia se pot îndeplini prin suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate.

Cu privire la solicitarea în principal a achitării inculpatului, în temeiul dispozițiilor art. 16 lit. b Cod de procedură penală, Curtea reține că acesta este nefondat, întrucât în mod corect se reține în sarcina inculpatului nerespectarea dispozițiilor legale privind desfășurarea activității de conducere a unui vehicul, respectiv dispozițiile art. 48 din OUG 195/2002 precum și art. 49 din același act normativ, din moment ce acesta a circulat cu o viteză mai mare de 50 km/h, decât era prevăzut pe acea porțiune de drum, fără a putea minimaliza și culpa concurentă a victimei, care s-a angajat în traversarea străzii printr-un loc nepermis însă acest lucru nu înlătură vinovăția șoferului, instanța de fond în mod corect reținând în sarcina fiecăruia o culpă de 50%. Deși inculpatul, în declarația dată la instanța de control judiciar, a menționat că a circulat cu o viteză de 55km/h, Curtea apreciază că viteza, cea mai apropiată de realitate, este cea menționată în Raportul de expertiză tehnică, întocmit de expertul V______ E_____ – filele 94 și urm. dosar judecătorie, respectiv de circa 63 km/h.

Instanța de fond în mod corect, văzând cele trei rapoarte de expertiză întocmite în cauză, a apreciat că locul impactului situat după trecerea de pietoni era la o distanță de circa 20 de metri, astfel cum a precizat și inculpatul în declarația dată în fața instanței de control judiciar.

În ceea ce privește solicitarea subsidiară a reindividualizării pedepsei aplicate inculpatului, Curtea reține că instanța de fond în mod corect a aplicat pedeapsa de 2 ani închisoare, care reprezintă minimul special prevăzut de legea penală pentru infracțiunea de ucidere din culpă, având în vedere persoana inculpatului care se află la prima încălcare a legii penale, dar și inconsecvența declarațiilor inculpatului, cu privire la viteza cu care acesta rula anterior impactului.

Față de cele arătate mai sus, curtea, în baza art. 421 pct. 1 lit. b Cod de procedură penală, analizând apelul potrivit art. 417 alin.2 Cod de procedură penală, va respinge apelul declarat de inculpat.

În baza art. 275 alin. 2 Cod de procedură penală inculpatul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.

Pentru aceste motive

În numele legii

DECIDE

În baza art. 421 pct. 1 lit. b Cod de procedură penală respinge, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul C_____ G___ împotriva sentinței penale nr. 1736 din 30.06.2014 a Judecătoriei B_____, pronunțată în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXX, pe care o menține.

În baza art. 275 alin. 2 Cod de procedură penală obligă pe apelantul inculpat să plătească statului suma de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din 10 noiembrie 2014.

PreședinteJudecător

C________ G_______ A____ C________ M____

Grefier

D____ C_____________

Red. A.C.M/08.12.2014

Dact. D.C./09.12.2014/4 exemplare

Jud.fond. C.M____