R O M Â N I A

CURTEA DE APEL B_____

SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI

DECIZIA PENALĂ NR. 444/Ap DOSAR NR. XXXXXXXXXXX

Ședința publică din data de 02 octombrie 2014

Instanța constituită din:

- Completul de judecată CAJ5

- Președinte - A____ C________ M____ - judecător

- Judecător- C________ G_______

- Grefier- O___ S_____

Cu participarea reprezentantei Ministerului Public – A______ P_________ – procuror șef secție în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel B_____

Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra contestațiilor în anulare formulate de inculpații D_______ G___ M_____ și D_______ M_____ V_______ împotriva deciziei penale nr. 141/_________________ 2014, pronunțată de Curtea de Apel B_____ în dosarul penal nr. XXXXXXXXXXXX.

Dezbaterile în cauza de față s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art. 369 Cod Procedură penală, în sensul că toate afirmațiile, întrebările și susținerile celor prezenți, inclusiv ale președintelui completului de judecată au fost înregistrate cu mijloace tehnice audio-video.

La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.

Procedura îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, după care:

Dezbaterile în cauza penală de față au avut loc în ședința publică din data de 24 septembrie 2014, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, iar instanța, pentru a da posibilitatea apărătorului ales al contestatorului D_______ M_____ V_______, respectiv domnului av. S__ A_____ I___, de a depune concluzii scrise la dosarul cauzei, a amânat pronunțarea pentru data de astăzi, 02 octombrie 2014, când,

C U RT E A,

Constată că, prin decizia penală nr. 141/_____________ a Curții de Apel B_____, în baza art. 421 pct. 2 lit. a Cod procedură penală, s-au admis apelurile declarate de P________ de pe lângă Judecătoria Zărnești și inculpații D_______ M_____ V_______ și D_______ G___ M_____ împotriva sentinței penale nr. 152/02.07.2013 pronunțată de Judecătoria Zărnești, care a fost desființată sub aspectul aplicării dispozițiilor art. 5 Cod penal..

Rejudecând în aceste limite, în baza art. 12 din Legea nr. 187/2012 raportat la art. 65 alin. 1 Cod penal, s-a înlăturat pedeapsa accesorie a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și b Cod penal din 1968 față de inculpații D_______ M_____ V_______ și D_______ G___ M_____ și, pe cale de consecință, dispozițiile art. 71 alin. 2 și 5 Cod penal din 1968.

S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței apelate.

În baza art. 421 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, s-au respins ca nefondate apelurile declarate de părțile civile C____ I___, C____ E____-M____ și partea responsabilă civilmente asigurător S.C. A________ R__________ Astra S.A. împotriva aceleiași sentințe penale.

Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel a reținut că, dat fiind faptul că inculpații au susținut că hotărârea primei instanțe ar fi nemotivată, în conformitate cu jurisprudența C.E.D.O., chiar dacă dispozițiile art. 6 paragraful 1 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale impun instanțelor naționale să-și motiveze deciziile ( cauza B_____ vs. Romania ), această obligație nu presupune existența unor răspunsuri detaliate la fiecare problemă ridicată, fiind suficient să fie examinate în mod real problemele esențiale care au fost supuse spre judecată instanței, iar în considerentele hotărârii trebuie să se regăsească argumentele care au stat la baza pronunțării acesteia.

În continuare, au fost analizate criticile aduse de cei doi inculpați, sub aspectul acuzațiilor despre care aceștia au susținut că sunt nefondate, deoarece cel care ar fi condus autovehiculul ar fi fost inculpatul D_______ G___ M_____, iar nu fiul său, inculpatul D_______ M_____ V_______.

Contrar acestor susțineri ale apărării, Curtea a reținut că există probe care atestă prezența inculpatului D_______ M_____ V_______ la volanul autoutilitarei marca Peugeot Boxer înmatriculată sub numărul XXXXXXXXX, la care era atașatǎ remorca marca Compa 2000 AE înmatriculată sub numărul XXXXXXXXX, în momentul producerii accidentului ce s-a soldat cu moartea victimei C____ I____ C_____.

Poziția de negare a inculpaților în ceea ce privește prezența inculpatului D_______ M_____ V_______ la volanul autoutilitarei este normală, încercarea de exonerare a fiului fiind explicabilă atât prin prisma relației de rudenie, dar mai ales prin prisma faptului că ar putea determina consecințe majore în raporturile cu partea responsabilă civilmente asigurător S.C. A________ R__________ Astra S.A.

Astfel, confirmând valabilitatea constatărilor primei instanțe, Curtea reține că martorii – la a căror declarații s-a raportat apărarea – și-au modificat declarațiile în faza de judecată, oferind o variantă în mod evident mai favorabilă inculpaților și încercând să minimalizeze informațiile pe care le-ar putea oferi.

În dosarul de urmărire penală, la filele 13-15, se află procesul-verbal de cercetare la fața locului, fiind anexată și planșa fotografică la filele 17-30 ce conține fotografiile realizate cu acea ocazie.

Din cuprinsul acestui proces-verbal rezultă că „ la locul accidentului rutier am descoperit următoarele categorii de urme și mijloace materiale de probă:

1. două urme de frânare paralele provenite de la roțile față a sistemului de transport ( autoutilitară ) imprimate pe carosabil, măsurate după cum urmează: o urmă de frânare în lungime de 45,80 m imprimată pe carosabil ( format din pietriș ) de roata dreapta față care începe la o distanță de 3,40 m față de bordura trotuarului drept pe sensul de mers către __________________ urmă de frânare în lungime de 20,40 m imprimată pe carosabil de roata stângă față a autoutilitarei care începe la o distanță de 5,70 m față de bordura aceluiași trotuar de sens …
2. o urmă zgâriere imprimată pe suprafața carosabilă identificată la o distanță de 5,50 m față de trotuarul drept în sensul de mers către _______________________ 11,80 m până la gardul din lemn în care a intrat autoutilitara .”

Analizând în coroborare elementele de fapt menționate în alineatul precedent cu fotografiile anexate în planșa foto, Curtea a reținut că elementele de fapt desprinse din declarațiile martorului R________ J__ sunt contrare realității. Astfel, potrivit declarațiilor acestui din urmă martor, „ … duba mergea și ea în zig zag în aprecierea mea pentru că mopedul mergea în zig zag ” ( filele 37-38, vol. II dosar apel ), respectiv „ … în momentul în care autoutilitara a ajuns în intersecție, am observat că șoferul autoutilitarei a început să circule șerpuit… ” ( fila 260, vol. I dosar prima instanță ). Or, dacă o declarație poate fi afectată de subiectivitate, în ceea ce privește elementele de fapt surprinse de o cameră foto, acestea nu pot fi influențate. Ceea se desprinde din cele două fotografii de la filele 17 este faptul că autovehiculul care a produs accidentul în urma căruia a rezultat decesul victimei C____ I____ C_____ nu a mers în zig zag. Mai mult, în ideea că ar fi acceptată varianta oferită de martor, s-ar ajunge la acceptarea încălcării legilor fizicii, deoarece, circulând cu viteză, tractând o remorcă și deplasându-se „ șerpuit ”, acest ansamblu ar fi lăsat urme pe pietrișul de pe drum sau ar fi ajuns chiar să se răstoarne, ceea ce nu s-a constatat cu ocazia cercetării la fața locului.

De asemenea, Curtea a reținut că, din declarațiile martorei C_______ S_____, nu rezultă o astfel de deplasare în „ zig zag ” a autovehiculului marca Peugeot Boxer, la care era atașatǎ remorca marca Compa 2000 AE, poziția acesteia fiind constantă sub acest aspect.

Mai mult, potrivit declarației olografe a acesteia din data de 25.11.2010, dată care este foarte apropiată de data accidentului, „ am auzit o bubuitură și, în acel moment, mi-am întors privirea înspre autovehicul … pentru a vedea ce s-a întâmplat și, în timp ce mă îndreptam … am observat un copil îmbrăcăt cu o bluză verde care se afla în partea stânga a autovehiculului în picioare pe lemne ” ( fila 73 verso, dosar de urmărire penală ). Aceleași aspecte se regăsesc mai bine conturate în declarația ce a fost consemnată de un lucrător de poliție în data de 18.01.2011, când aceasta a menționat că „ … în timp ce mă deplasam către autoutilitara ce tracta remorca … pentru a vedea ce s-a întâmplat … am observat un tânăr ( pe ) care ulterior l-am recunoscut în persoana lui D_______ M_____ jr. care se afla în dreptul portierei stânga a autovehiculului ( șoferului ), acesta a părăsit autoturismul și a urcat pe niște lemne în care a intrat autoutilitara de culoare albă ” ( fila 72 dosar de urmărire penală ).

Elementele de fapt desprinse din declarația martorei C_______ S_____ se coroborează cu cele oferite de declarațiile martorei C___ D______, începând cu cele menționate în procesul-verbal întocmit de un lucrător de poliție ( fila 74 dosar de urmărire penală ), continuând cu cele de la filele 75-76 dosar de urmărire penală când aceasta a declarat că „ la ieșirea din magazin, am văzut circulând pe ______________________________ Plaiul Foii către _______________ autoutilitară marca Peugeot, de culoare alb, ce tracta o remorcă … Acest autovehicul a trecut pe lângă mine la o distanță de aproximativ 1,5 m … la volanul autoutilitarei l-am observat pe D_______ M_____ V_______, lângă conducătorul auto l-am observat pe tatăl său, D_______ G___-M_____, iar în dreapta se afla fiica lui D_______ G___-M_____ … ”.

Curtea a înlăturat susținerile apărării potrivit cărora martora C___ D______

- ar fi aflat despre accident la ea acasă urmare a relatării unor prieteni,

- i-ar fi spus C_______ la telefon chiar când s-a produs accidentul,

- a aflat despre accident ulterior, la domiciliul lui C_______,

fiind evident că, aflându-se acasă la ea, martora le-a spus prietenilor „ că mașina a trecut pe lângă mine, iar la volanul acesteia se afla bitongul lui D_______ ”. Mai mult, alineatul în care martora a făcut vorbire de relatarea prietenilor săi se află în urma celor în care a descris că „ la volanul autoutilitarei l-am observat pe D_______ M_____ V_______ ”.

În privința celorlalte aspecte care, în opinia apărării, ar constitui inadvertențe sau variante diferite de expunere a stării de fapt de către martore în declarațiile lor, Curtea le-a înlăturat pe considerentul că aspectele semnalate nu prezintă o importanță deosebită și nici nu au o legătură directă cu ceea ce interesează în analiza conflictului de drept dedus judecății, respectiv cine se afla la volanul autoutilitarei implicată în accident. Or, acest aspect esențial nu a suferit modificări în declarațiile oferite pe parcursul a 3 ani și 4 luni de către cele două martore care nu ar fi avut niciun interes să ofere elemente de fapt contrare celor percepute de acestea, „ în condițiile în care nu exista niciun raport de prietenie între cele două familii, distanțate de altfel și cu locuințele și cu preocupările ” ( fila 10, vol. II dosar apel ), spre deosebire de martora D_______ D_____, fiica, respectiv sora, celor doi inculpați sau martora V____ L_______ care a recunoscut că este vecină cu familia D_______, în „ relații de prietenie, vizitându-ne destul de des ” ( fila 96, vol. II dosar prima instanță ).

Apărarea a adus și critici care au vizat viteza de deplasare a autoutilitarei care a fost reținută de prima instanță la aproximativ 90 km/h, susținând că situația de fapt a fost pur și simplu inventată de magistrat, rezultatul presupunerilor sale neavând vreun suport real, științific sau probator. Astfel, apărarea a susținut că martorii M_____ I__, Chelmea V_____ și A_____ C_________ au declarat că viteza era normală, de 50 km/h. Trecând peste limbajul defăimător adus judecătorului fondului, Curtea reține, pe de o parte, că în privința martorilor menționați de inculpați în apărare, nu s-a făcut dovada că ar avea cunoștințe de specialitate, iar pe de altă parte, faptul că judecătorul fondului, pentru lămurirea unor fapte sau împrejurări ale cauzei, în vederea aflării adevărului, a avut în vedere concluziile expertului tehnic ce a menționat că viteza de deplasare de 90 km/h a fost determinată științific prin utilizarea a două metode.

În lumina celor de mai sus, Curtea, fiind pe deplin edificată asupra justeței analizei probatoriului realizate de către prima instanță, a înlăturat ca nefondate criticile inculpaților ce au fost aduse stării de fapt.

În ceea ce privește critica potrivit căreia ar fi trebuit reținută o culpă concurentă a victimei, deoarece „ s-a stabilit fără rezerve că aceasta a consumat cantități importante de alcool înainte de producerea evenimentului, aspectul având o legătură de cauzalitate directă, în sensul că deplasarea victimei cu mopedul se făcea nesigur ” ( fila 72, vol. I dosar apel ), Curtea le-a înlăturat ca nefondate pe același considerent avut în vedere cu două alineate mai sus, respectiv pe de o parte, în privința martorilor menționați de inculpați în apărare, nu s-a făcut dovada că ar avea cunoștințe de specialitate, iar pe de altă parte, potrivit adresei nr. 418/AUT/2010 din 05 aprilie 2011 emisă de Serviciul Județean de Medicină Legală B_____, „ la autopsie s-au recoltat probe biologice ( sânge ) în vederea stabilirii alcoolemiei, valoarea acesteia fiind zero ” ( fila155 dosar de urmărire penală ).

În ceea ce privește critica referitoare la greșita condamnare pentru comiterea infracțiunii de fals în declarații, Curtea a reținut că este nefondată.

Astfel, această infracțiune nu poate fi concepută și nu ar putea fi comisă fără preexistența vreunuia dintre acele cazuri în care simpla declarație a unei persoane, făcută în fața organului competent să primească astfel de declarații, este producătoare de consecințe juridice.

Or, apărarea a susținut că declarațiile au fost date în cadrul procesului penal în calitate de parte, condiție ce nu putea conduce la comiterea acestei infracțiuni. A susținut că declarațiile de învinuit sau inculpat pot fi sancționate sub aspectul credibilității, însă nu sub aspect penal.

A îmbrățișa acest punct de vedere ar însemna, prin similitudine că, în situația în care un inculpat acuzat de comiterea unei alte infracțiuni decât una de fals care își declină o altă identitate decât cea reală – denaturând și în acest caz adevărul – nu ar comite și infracțiunea de fals privind identitatea.

Sub aspectul individualizării judiciare a pedepselor stabilite și a celor rezultante aplicate, au fost aduse critici atât de acuzare ce a solicitat majorarea pedepselor și schimbarea modalității de executare în regim privativ, cât și de apărare ce a solicitat reducerea cuantumului acestora.

Curtea a înlăturat aceste critici, reținând că prima instanță a făcut o judicioasă aplicare a criteriilor generale de individualizare, prin cuantumul pedepselor stabilite pentru comiterea fiecărei infracțiuni concurente, dar și prin pedeapsa aplicată, urmând a se realiza o corijare a comportamentului celor doi inculpați în sensul respectării valorilor sociale ocrotite de legea penală, neimpunându-se nici schimbarea modalității de executare.

Sub aspectul laturii civile a cauzei, pe de o parte, au fost aduse critici de către inculpați și partea responsabilă civilmente asigurător care au solicitat reducerea cuantumului acestora, iar pe de altă parte, au fost aduse critici de către părțile civile, solicitând majorarea despăgubirilor acordate, până la concurența celor din constituirea de parte civilă.

Curtea a reținut că prima instanță, pentru acordarea despăgubirilor civile cu titlu de daune materiale, a adunat sumele de bani menționate în înscrisurile de la filele 31-51, vol. I dosar prima instanță, partea civilă C____ I___ dovedind cheltuirea sumei de 10.000 lei.

În ceea ce privește stabilirea cuantumului prejudiciului moral, având în vedere atât argumentele doctrinare, cât și cele jurisprudențiale ( Decizia nr. 2617 din 9 iulie 2009 pronunțată în recurs de Secția penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție ), Curtea a reținut că despăgubirile civile pentru daune morale se disting de cele pentru daune materiale prin faptul că acestea nu se probează, ci se stabilesc de instanța de judecată prin evaluare. În acest scop, pentru ca evaluarea sa nu fie una subiectivă ori pentru a nu se ajunge la o îmbogățire fără just temei, în cazul infracțiunilor contra persoanei este necesar să fie luate în considerare suferințele morale susceptibil, în mod rezonabil, a fi fost cauzate prin fapta săvârșită, precum și de toate consecințele acesteia.

Or, prin pierderea prematură a fiului care ar fi constituit un reazem la bătrânețea celor două părți civile, prin inversarea ordinii firești a trecerii în neființă, în acest caz părinții supraviețuitori fiind nevoiți să-și înmormânteze copilul, ceea ce a produs suferințe greu de suportat, cuantumul de 250.000 lei ce a fost acordat cu titlu de despăgubiri civile cu titlu de daune morale nu este unul disproporționat, fiind unul rezonabil, astfel că vor fi respinse atât criticile aduse de părțile civile care au solicitat acordarea sumei de 500.000 lei pentru fiecare dintre acestea, cât și ale inculpaților și părții responsabile civilmente asigurător de răspundere civilă.

În ceea ce privește criticile care vizează plata și cuantumul onorariilor avocaților desemnați din oficiu și plata cheltuielilor judiciare efectuate de părțile civile, Curtea le-a înlăturat ca nefondate.

Astfel, plata onorariilor avocaților desemnați din oficiu, potrivit Protocolului nr. xxxxxx/2008 încheiat între Ministerul Justiției și Uniunea Națională a Barourilor din România și care reglementează stabilirea onorariilor avocaților pentru furnizarea serviciilor de asistență juridică în materie penală, stabilește în art. 6 că „ În cazul în care delegația apărătorului desemnat din oficiu încetează, potrivit art. 171 alin. 5 din Codul de procedură penală, la prezentarea apărătorului ales, … instanța prin încheiere, va dispune plata onorariului cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru prestațiile efectuate până la data încetării însărcinării, ținându-se cont de timpul necesar studierii dosarului, complexitatea cauzei, … sau numărul de termene la care a fost prezent în fața instanței. Onorariul astfel stabilit nu poate fi mai mic de 25% din valoarea onorariului ce ar fi fost cuvenit dacă prestație avocațială din oficiu ar fi fost finalizată ”. În lumina acestor dispoziții, s-a observat că soluția primei instanțe sub aspectul cuantumului onorariului avocaților desemnați din oficiu este la adăpost de orice critici.

În ceea ce privește cheltuielile judiciare efectuate de părțile civile, chitanțele justificative care atestă plata acestora se află la filele 112-115, vol. II dosar prima instanță. Efectuând o adunare a sumelor menționate în cuprinsul acestora, se observă că rezultă o sumă mai mare decât cea acordată de prima instanță ( 1315 lei în cazul părții civile C____ I___, respectiv 4.828 lei în cazul părții civile C____ E____ ), însă nefiind aduse critici de părțile civile decât asupra cuantumului despăgubirilor civile acordate, în calea de atac a inculpaților cu privire la aceste aspecte se aplică prinncipiul neagravării situației în propria cale de atac - non reformatio in pejus.

Pe de altă parte, la data de 01.02.2014, a intrat în vigoare Noul Cod penal, iar prin Legea nr. 187/2012 de punere în aplicare s-a stabilit în art. 12 că În cazul succesiunii de legi penale intervenite până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, pedepsele accesorii și complementare se aplică potrivit legii care a fost identificată ca lege mai favorabilă în raport cu infracțiunea comisă.

În aceste condiții, câtă vreme nu au fost aplicate pedepse complementare de către prima instanță, în baza art. 12 din Legea nr. 187/2012 raportat la art. 65 alin. 1 Cod penal, s-a dispus de către Curte înlăturarea pedepsei accesorii a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și b Cod penal 1968 față de inculpații D_______ M_____ V_______ și D_______ G___ M_____ și, pe cale de consecință, dispozițiile art. 71 alin. 2 și 5 Cod penal 1968.

În lumina celor de mai sus, în baza art. 421 pct. 2 lit. a Cod procedură penală, Curtea a admis apelurile declarate de P________ de pe lângă Judecătoria Zărnești și inculpații D_______ M_____ V_______ și D_______ G___ M_____ împotriva sentinței penale nr. 152/02.07.2013 pronunțată de Judecătoria Zărnești, care a fost desființată sub aspectul aplicării dispozițiilor art. 5 Cod penal potrivit celor arătate anterior, prin menținerea celorlalte dispoziții.

Împotriva acestei decizii au formulat contestație în anulare condamnații D_______ G___ M_____ și D_______ M_____ V_______.

Contestatorul D_______ G___ M_____, solicită admiterea contestației în anulare formulată de împotriva deciziei penale nr. 141/_________________ 2014 pronunțată de Curtea de Apel B_____ în dosarul penal nr. XXXXXXXXXXXX, astfel cum aceasta a fost formulată și pe cale de consecință, a se dispune anularea deciziei penale nr. 141/_________________ 2014 pronunțate de Curtea de Apel B_____, pentru motivele prevăzute de art. 426 lit. b, d și f Cod procedură penală. Invocă ca și prim motiv al contestației în anulare, faptul că în cauză nu s-a aplicat legea penală mai favorabilă, prin prisma dispozițiilor art. 5 din noul Cod penal, cu privire la pedepsele accesorii și complementare, acestea fiind mai ușoare în noul Cod penal. Totodată, cu privire la modalitatea de executare a pedepsei, în cauză s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei. Și relativ la acest aspect, apreciază de asemenea legea penală mai favorabilă ca fiind noul Cod penal având în vedere că termenul de încercare prevăzut este de la 2 la 4 ani iar în speța de față pentru ambii inculpații s-a stabilit un termen de încercare pe vechiul Cod penal de 5 ani. Din punctul său de vedere, acest termen de încercare este unul mult prea mare și drept urmare, solicită aplicarea ca lege penală mai favorabilă, noul Cod penal. În ceea ce privește cel de-al doilea motiv al contestației în anulare, precizează că acesta se referă la incompatibilitatea judecătorilor care au soluționat cauza, în sensul că cei doi judecători care au pronunțat soluția finală în dosarul nr. XXXXXXXXXXXX au soluționat și o cerere de prelungire a dovezii de circulație, și raportat la acest aspect, inculpatul D_______ G___ M_____ apreciază că aceștia la momentul pronunțării încheierii de respingere a prelungirii dovezii de circulație s-au pronunțat și asupra chestiunilor legate de fond cu privire la starea de fapt și vinovăția inculpatului. În final, al treilea motiv al contestației în anulare vizează încălcarea dreptului la apărare și nereprezentarea inculpatului de către avocatul ales Gafiuc V_____, care nu a putut fi prezent la ultimul termen de judecată și nu a putut pune concluzii. Este adevărat că la termenul din 13 martie 2014, inculpatul D_______ G___ M_____ a fost asistat de un alt avocat ales, însă inculpatul susține că acesta nu ar fi fost suficient pregătit și nu era în măsură să pună concluzii pe fondul cauzei. D____ urmare, solicită instanței a aprecia asupra motivelor contestației astfel cum ele au fost formulate pe larg în scris în cadrul contestației redactate de inculpatul D_______ G___ M_____.

Contestatorul D_______ M_____ V_______, precizează că, în ceea ce privește ultima chestiune ce ține de asigurarea dreptului la apărare invocată de apărătorul desemnat din oficiu să asigure asistență juridică contestatorului D_______ G___ M_____, ambii contestatori înțeleg să renunțe la acest motiv de contestație în anulare având în vedere modificările aduse prin noul Cod de procedură penală vechii reglementări în materia asistenței juridice. Menționează că el nu va face referire în extenso la ceea ce contestatorul D_______ M_____ V_______ a motivat în cererea sa de contestație în anulare și nici nu va face trimitere la dispozițiile legale care reglementează materia dedusă judecății întrucât acestea au fost pe larg explicate în scris, însă va puncta doar câteva elemente pe care solicită instanței a le avea în vedere în susținerea celor prezentate de contestatorul D_______ M_____ V_______ în cererea sa de contestație în anulare. Totodată, solicită instanței a amâna pronunțarea în cauză pentru a putea depune concluzii scrise la dosar, concluzii care vor ajuta instanța în dezlegarea pricinii deduse judecății. Solicită a se observa că în cauză, instanța de recurs inițial, transformată în instanță de apel ulterior, a respins atât motivația apelurilor inculpaților cât și motivația Parchetului și a pronunțat o nouă hotărâre, punând în discuția părților un alt motiv de recurs la timpul respectiv, devenit motiv de apel, în sensul greșitei aplicări a dispozițiilor art. 64 și art. 71 din vechiul Cod penal, cu referire la dispozițiile din noul Cod penal, atât timp cât a invocat dispozițiile art. 5 din Codul penal cu privire la aplicarea legii penale mai favorabile. Din acest punct de vedere, instanța de apel deși a înlăturat din dispozitivul sentinței pronunțată de către Judecătoria Zărnești obligația interdicției dreptului de a alege, dreptului de a fi ales, implicit dispozițiile din art. 71 din Codul penal, nu a observat faptul că obligațiile potrivit vechii reglementări legale preluate prin dispozițiile art. 93 din noul Cod penal, nu mai prevăd în situația condamnării cu suspendare sub supraveghere obligația interdicției de a conduce un autovehicul și obligatoriu trebuia să constate încetarea acestei măsuri dispusă de către Judecătoria Zărnești. D____ urmare, din punctul său de vedere, Curtea de Apel, ca instanță de control judiciar, trebuia să observe acest aspect. De asemenea, și în ceea ce privește întinderea termenului de încercare, potrivit vechiului Cod penal termenul de încercare era între 2 și 5 ani la care se adăuga pedeapsa, or, în speța de față, inculpaților li s-a stabilit un termen de încercare de 5 ani, respectiv 3 ani pedeapsa rezultantă urmare contopirii celor două pedepse, plus încă doi ani, în condițiile în care dispozițiile noului Cod penal, prin aplicarea dispozițiilor art. 5 din Codul penal, prevăd un termen maxim de încercare de 4 ani de zile, astfel că instanța de apel trebuia să reducă de la 5 ani la 4 ani de zile termenul, lucru pe care aceasta nu l-a făcut. Totodată, în ceea ce privește incompatibilitatea judecătorilor care au judecat cauza în apel, susține ceea ce a scris contestatorul D_______ M_____ V_______ în cererea sa de contestație în anulare. Astfel, solicită a se observa că instanța inițial investită cu o cerere de prelungire a dreptului de a conduce un autovehicul în condițiile art. 111 din Codul rutier, respectiv din O.U.G. nr. 195/2002, în încheierea de ședință din data de 21 august 2013, atunci când s-a judecat această cerere, practic a făcut o referire amplă la tot ceea ce a dispus Judecătoria Zărnești din acest punct de vedere, făcând trimitere la infracțiunile deduse judecății și concluzionând într-un final, total nejustificat din punctul său de vedere, că nu ar mai avea motive să prelungească cererea de conducere a unui autovehicul, în condițiile în care termenul inițial de 30 de zile ar fi fost depășit. Atrage atenția asupra faptului că instanța de control judiciar nu a observat, deși trebuia să observe, faptul că una dintre infracțiuni și de fapt singura infracțiune pentru care clientul său a fost trimis în judecată și ulterior condamnat de către Judecătoria Zărnești, conform dispozițiilor art. 102 din O.U.G. nr. 195/2002, nu prevedea reținerea permisului de conducere și ulterior, ca rezultat al condamnării, anularea acestuia ci trebuia să dispună, că a rămas cererea fără obiect. Or, atât timp cât s-a evocat și s-au pus în discuție toate elementele ce țin de starea de fapt, apreciază că acel complet de judecată s-a pronunțat anterior, acesta fiind un motiv de incompatibilitate pe care D_______ M_____ V_______ l-a invocat în cererea sa de contestație în anulare și drept urmare, solicită admiterea acestui motiv precum și a contestației în anulare în ansamblul său, așa cum a fost ea formulată, cu precizarea că D_______ M_____ V_______ renunță la punctul 4 din contestație. Așadar, solicită instanței a dispune rejudecarea apelului în limitele casării pe care o va stabili prin admiterea contestației în anulare formulată de D_______ M_____ V_______. Relativ la incompatibilitatea judecătorilor care au judecat cauza în apel, în sensul că aceștia au soluționat în data de 21 august 2013 o cerere de prelungire a dreptului de a conduce un autovehicul, ține să precizeze că el este de părere că, chiar și în materia aceasta așa cum este ea reglementată, la fel ca și în materia instituțiilor preventive, chestiuni de genul acesta ar trebui să le rezolve un cu totul și cu totul alt complet de judecată. Probabil, într-o propunere de lege ferenda pe care va îndrăzni să o facă cineva care are drept de inițiativă legislativă, se va rezolva această problemă pentru că și în materia măsurilor preventive, care e oarecum o situație echivalentă cu prelungirea dreptului de a conduce tot din 30 în 30 de zile, se realizează de fapt o anticipare a unei soluții de condamnare. Așadar, din punctul său de vedere, dacă ți se refuză de exemplu prelungirea dreptului de a conduce, te poți aștepta foarte bine la o soluție de condamnare.

Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea constată că contestațiile în anulare formulate de condamnați nu sunt întemeiate, urmând a fi respinse, pentru următoarele motive:

Referitor la faptul că în cauză nu s-ar fi aplicat legea penală mai favorabilă, prin prisma dispozițiilor art. 5 din noul Cod penal, cu privire la pedepsele accesorii și complementare, acestea fiind mai ușoare în noul Cod penal și la faptul că în cauză s-ar fi dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, deși termenul de încercare prevăzut de noul Cod penal este de la 2 la 4 ani, iar în speța de față pentru ambii inculpații s-a stabilit un termen de încercare pe vechiul Cod penal de 5 ani, Curtea constată că acestea nu se încadrează în niciunul dintre cazurile de contestație în anulare, prevăzute în art. 426 lit. a-i Cod procedură penală. Modul de aplicare a legii penale mai favorabile nu poate constitui motiv de contestație în anulare.

În plus, legea penală mai favorabilă nu se stabilește în funcție de pedepsele accesorii, ci în funcție de pedepsele principale, iar în cazul modalităților neprivative de executare a pedepsei nu este esențial termenul de încercare, ci obligațiile la care poate fi supus condamnatul pe durata acestuia.

Nu poate fi primită susținerea condamnaților că obligațiile, potrivit vechii reglementări legale, preluate prin dispozițiile art. 93 din noul Cod penal, nu mai prevăd în situația condamnării cu suspendare sub supraveghere obligația interdicției de a conduce un autovehicul. Interzicerea exercitării acestui drept poate fi dispusă sub imperiul noului Cod penal, ca pedeapsă complementară, potrivit art. 66 alin. 1 lit. i din noul Cod penal. Așadar, se poate dispune interzicerea exercitării dreptului de a conduce și sub imperiul noului Cod penal, iar durata maximă pe care se poate dispune este de 5 ani. Alegerea legii penale mai favorabile nu se face însă în funcție de pedeapsa complementară și accesorie, ci în funcție de pedeapsa principală ce poate fi aplicată inculpatului, iar complementarul și accesoriul urmează principalului.

Trebuie ținut cont și de faptul că soluția din apel e dispusă în data de 02.04.2014, înainte de a se pronunța Curtea Constituțională prin Decizia nr. 265/2014, când opinia majoritară în doctrină și practica judiciară era în sensul că aplicarea legii penale mai favorabile se face pe instituții autonome, iar nu în mod global. Însă susținerile condamnaților cu privire la modul în care ar fi trebuit să se facă aplicarea legii penale mai favorabile nu pot constitui motiv de contestație în anulare.

Referitor la incompatibilitatea judecătorilor care au soluționat cauza, în sensul că cei doi judecători care au pronunțat soluția finală, în dosarul nr. XXXXXXXXXXXX, au soluționat și o cerere de prelungire a dovezii de circulație, Curtea constată că acesta nu este un motiv de incompatibilitate. Soluționarea de către judecătorul cauzei a unor cereri incidente, indiferent de soluția adoptată cu privire la acestea, nu înseamnă că acesta și-ar fi spus părerea cu privire la soluția ce urmează a fi adoptată pe fondul cauzei. Cererea de prelungire a dovezii de circulație se referă exclusiv la exercitarea acestui drept și nu presupune o antepronunțare, chiar dacă aceasta ar fi respinsă de către judecător. În plus, în cazul în care soluția de respingere a cererii de prelungire a dreptului de circulație a fost determinată de faptul că acesta expirase, instanța nu mai poate analiza fondul cererii, deoarece a încetat dreptul a cărui prelungire se solicită.

În ce privește încălcarea dreptului la apărare și nereprezentarea inculpatului de către avocatul ales Gafiuc V_____, care nu a putut fi prezent la ultimul termen de judecată și nu a putut pune concluzii, Curtea va respinge, de asemenea, ca nefondat, acest motiv, deoarece la termenul din data de 13 martie 2014, inculpatul D_______ G___ M_____ a fost asistat de un alt avocat ales. Cazul de contestație în anulare de la art. 426 lit. f Cod procedură penală se referă la efectuarea judecății în lipsa avocatului, în cazul în care asistența juridică a inculpatului este obligatorie. Aceasta nu înseamnă încă că în cazul în care inculpatul are mai mulți avocați aleși, ar trebui ca toți să fie prezenți în instanță, pentru a asigura asistența judiciară. Prezența în instanță a unuia dintre aceștia este suficientă pentru a se considera asistența juridică acordată. De altfel, contestatorul D_______ M_____ V_______, prin apărător, a arătat că înțelege să renunțe la acest motiv de contestație în anulare, având în vedere modificările aduse prin noul Cod de procedură penală vechii reglementări în materia asistenței juridice.

Față de aceste considerente, se va reține că decizia penală nr. 141/_________________ 2014, pronunțată de Curtea de Apel B_____ în dosarul penal nr. XXXXXXXXXXXX, este legală și temeinică, iar contestația în anulare formulată de inculpații D_______ G___ M_____ și D_______ M_____ V_______ împotriva acesteia, este nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

În temeiul art. 432 Cod procedură penală, respinge contestația în anulare formulată de contestatorii D_______ M_____ V_______ și D_______ G___ M_____ împotriva deciziei penale nr. 141/_____________ a Curții de Apel B_____, dată în dosarul nr. XXXXXXXXXXXX.

În temeiul art. 272 Cod procedură penală, onorariul avocatului din oficiu desemnat pentru contestatorul D_______ G___ M_____, în cuantum de 300 lei, va fi înaintat din fondurile Ministerului Justiției.

În temeiul art. 275 alin. 2 Cod procedură penală, obligă contestatorii la plata sumei de câte 400 lei fiecare, cheltuieli judiciare avansate de stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 02.10.2014.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR

A____ C________ M____ C________ G_______

GREFIER

O___ S_____

Red. C.Gh./15.10.2014

Dact. O.S./22.10.2014

2 exemplare

Jud. apel: M______ D_______, C_________ E____