Dosar nr. XXXXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

JUDECĂTORIA FOCȘANI

SENTINȚA PENALĂ NR. 2004

Ședința publică din data de 19.09.2014

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE: C______ C______ C_________

GREFIER:F____ D_____

Ministerul Public a fost reprezentat de procuror G______ A___ din cadrul Parchetului de pe langa Judecatoria Focșani.

Pe rol judecarea cauzei penale privind pe inculpatul A_____ I____, trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă prev. de art. 192 C.p.

Dezbaterile orale au avut loc în ședința publică din data de 05.09.2014 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată - care face parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a stabilit pronunțarea pentru data de 19.09.2014.

INSTANȚA

Deliberând asupra cauzei de fata, constata următoarele:

Prin Rechizitoriul nr. 2471/P/2010 din data de 28.06.2011 al Parchetului de pe lângă Tribunalul V______, înregistrat pe rolul acestei instanțe la data de 29.06.2011 cu nr. XXXXXXXXXXXXX, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpatului A_____ I____, fiul lui C______ și al lui I_____, născut la data de 01.03.1974 în com. Nămoloasa, _____________________________, cu domiciliul în com. Nămoloasa, _____________________________, cetățenie română, studii 10 clase școală profesională, stagiul militar satisfăcut, fără ocupație, căsătorit, fără antecedente penale, CNP xxxxxxxxxxxxx, pentru comiterea infracțiunii de ucidere din culpă, prev. de 178 alin. 2din Codul penal din 1969.

În actul de sesizare a instanței s-a reținut că, în fapt că în data de 19.10.2010 în jurul orelor 20.00, în timp ce conducea autoturismul marca F___ Marea cu nr. de înmatriculare XXXXXXXX pe DN.2-23, pe raza comunei V______, l-a accidentat mortal pe numitul L____ G______ din _________________________.

Situația de fapt astfel prezentată în rechizitoriu a fost reținută pe baza următoarelor mijloace de probă :

- proces verbal de cercetare la fața locului

- planșa foto

- raport de expertiză judiciară

- proba testimonială

- declarațiile învinuitului

La termenul de judecată din data de 04.12.2013, instanța i-a adus la cunoștință inculpatului fapta pentru care a fost trimis în judecată și încadrarea juridică a acesteia, precum și împrejurarea că are dreptul să nu dea nicio declarație, conform dispozițiilor art. 70 alin. 2 C.pr.pen., atrăgându-i, totodată, atenția că, dacă va da o declarație, tot ceea ce va spune va putea fi folosit și împotriva sa. De asemenea, instanța i-a adus la cunoștință inculpatului prevederile art. 3201 C.pr.pen din 1968, aducându-i la cunoștință că poate beneficia în caz de condamnare de o reducere a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege de o treime în cazul pedepsei închisorii și de o pătrime în cazul amenzii.

Inculpatul a precizat că nu dorește să uzeze de prevederile art. 320¹ C.pr.pen și solicită ca judecata să se facă conform procedurii de drept comun.

Totodată, inculpatul a consimțit să dea declarație și în fața instanței, sens în care s-a procedat la audierea acestuia, conform art. 70-74 și art. 323 C.pr.pen., declarația sa fiind consemnată și atașată la dosar.

La același termen, instanța, apreciind asupra concludenței și utilității probelor solicitate, în temeiul art. 67 C.pr.pen., a încuviințat probele administrate în faza de urmărire penală.

Prin sentința penală nr. 1561/18.09.2013 în temeiul art. 11 pct. 2 lit. din Codul de pr. pen. din 1968 rap. la art. 10 lit. b¹ Codul de pr. pen. din 1968 și art. 18¹ din Codul penal din1969 din s-a dispus achitarea inculpatului A_____ I____ și aplicarea unei amenzi administrative de 1000 lei.

Împotriva acestei sentințe a formulat apel P________ de pe lângă Judecătoria Focșani. Prin Decizia penală nr. 103/A/25.02.xxxxxx pronunțată de Curtea de Apel G_____ a fost admis apelul Parchetului de pe lângă Judecătoria Focșani și s-a dispus desființarea sentinței penale 1561/18.09.2013, a Judecătoriei Focșani, trimițând cauza spre rejudecare la aceeași instanță. Au fost menținute actele procedurale efectuate în cauză până la termenul de judecată din 11.09.2013.

Analizând și coroborând ansamblul probatoriu administrat atât în timpul urmăririi penale, cât și în cursul cercetării judecătorești, instanța reține următoarele:

În fapt, la data de 19.10.2010, orele 20.00 A_____ I____ conducea autoturismul F___ Marea cu numărul de înmatriculare XXXXXXXXX, proprietatea numitului C_______ C_________, care se afla pe locul din dreapta față, pe DN2-23 direcția Focșani - B_____. În interiorul comunei V______, în condiții de întuneric și ploaie, fiind orbit de farurile unui autoturism care nu a fost identificat, care se deplasa din sens opus, a accidentat mortal pe L____ G______, care se deplasa pe carosabil. Conducătorul auto nu se afla sub influența băuturilor alcoolice.

A fost efectuată autopsia victimei, iar din Raportul de constatare medico-legală nr. 276/A/2010 întocmit de SML V______ rezultă că moartea numitului L____ G______ a fost violentă. Cauza medicală a morții a fost dilacerarea duro-cerebrală în cadrul unui traumatism cranio-cerebral cu fractură craniană intruzivă. În context lezional global, topografia și morfologia leziunilor traumatice constatate la autopsie, pledează pentru producerea lor în cadrul unui accident de circulație cu lovirea și proiectarea victimei. În momentul decesului victima avea o alcoolemie de 3,6g %O.

În cursul urmăririi penale a fost dispusă o expertiză tehnică efectuată de către expert tehnic auto ing. D______ D_____ O_______ care concluzionează că mecanismul producerii accidentului este următorul: în timpul deplasării cu autoturismul F___ Marea condus de inculpat, autoturismul care circula din sens invers și care folosea luminile de drum a determinat stânjenirea observării drumului de către primul. Pe partea carosabilă, în același sens de mers se deplasa pietonul L____ G______. Datorită distanței reduse între vehicul și pieton, inculpatul nu a reușit să evite accidentul și a intrat în coliziune frontală cu pietonul, care a fost proiectat pe parbrizul autovehiculului și ulterior a căzut pe sol în afara părții carosabile. Viteza de deplasare a autovehiculului a fost de aproximativ 50km/oră. La producerea accidentului conducătorul auto A_____ I____ a încălcat prevederile art. 48 din OUG 195/2002 și art. 114al. 2 din Regulamentul de aplicare a OUG 195/2002, iar pietonul L____ G______ a încălcat prevederile art. 72 al. 1 și respectiv art. 166 din aceleași acte normative. Starea tehnică a autoturismului F___ Marea cu numărul de înmatriculare XXXXXXXXX, a fost corespunzătoare și nu a influențat accidentul. Accidentul putea fi evitat de către ambii participanți la trafic, A_____ I____ și L____ G______, dacă ar fi evitat prevederile legale de mai sus.

În cursul cercetării judecătorești la solicitarea inculpatului s-a dispus efectuarea unei noi expertize tehnice efectuate de către expertul B______ I__, din care rezultă următoarele concluzii: Dinamica producerii accidentului este: în timpul deplasării cu autoturismul F___ Marea condus de inculpat, s-a intersectat cu două autovehicule, din care cel de-al doilea i-a creat pentru moment fenomenul de orbire. În aceste condiții nu a putut sesiza de la distanță că pe partea carosabilă, în același sens de mers se deplasa pietonul L____ G______, aflat în stare avansată de ebrietate. Acesta s-a dezechilibrat pătrunzând în planul de deplasare al autoturismului, după care a încercat să revină pe marginea părții carosabile din dreapta sensului său de mers. În acel moment autoturismul condus de inculpat a intrat in impact cu colțul dreapta față cu partea laterală dreapta a numitului L____ G______. În urma impactului victima a fost proiectată pe spațiul verde din dreapta părții carosabile. Starea de ebrietate avansată în care se afla victima, a determinat dezechilibrarea acesteia și pătrunderea în planul de deplasare a autoturismului, respectiv accidentarea acesteia. Dintre părțile angajate în accident, numai L____ G______ nu a respectat prevederile art. 35 al. 1 și art. 72, al. 1 din OUG 195/2002 și art. 166 din Regulamentul de aplicare a OUG 195/2002. Aceste încălcări au determinat producerea accidentului, fapt pentru care accidentul putea fi evitat de către numitul L____ G______.

Datorită contradicțiilor dintre cele două expertize s-a dispus o nouă expertiză la LIEC București care concluzionează: mecanismul producerii accidentului este următorul: Potrivit susținerilor numitului A_____ I____, în data de 19.10.2010 orele 20.00 în timp ce se deplasa pe DN2-23, în direcția Focșani-B_____, ajuns pe raza localității V______, jud. V______, acuitatea vizuală i-a fost jenată de farurile unui autovehicul care de deplasa în sens contrar cu luminile de drum aprinse. După intersectarea celor două autovehicule, care circulau din sens invers, inculpatul a sesizat tardiv în lumina fazei de întâlnire a farurilor pietonul care se deplasa în aceeași direcție. Astfel pietonul a fost lovit cu partea lateral dreapta a frontalei autoturismului, fiind basculat peste capotă și intrând în impact cu parbrizul, pe care l-a spart, lovindu-se de stâlpul dreapta față și oglinda retrovizoare exterioară din partea dreaptă. Ulterior corpul victimei a fost proiectat spre înainte în afara suprafeței carosabile. Nu poate fi determinată valoarea certă a vitezei de deplasare a autoturismului în cauză în momentele premergătoare, dar estimează că în momentul impactului viteza de deplasare a autoturismului a fost de cca. 47km/oră. Numitul A_____ I____ nu putea evita în condițiile respective producerea evenimentului rutier. Acesta putea însă PREVENI producerea evenimentului rutier prin corelarea permanentă a vitezei de deplasare cu distanța de vizibilitate frontală de care a dispus, respectiv prin reducerea vitezei de deplasare a autovehiculului la o valoare care să-i permită să oprească în interiorul spațiului de vizibilitate frontal disponibil. Victima L____ G______ putea în primul rând să prevină accidentarea sa în cazul în care s-ar fi deplasat pe marginea stângă a drumului.

Din declarațiile martorului C_______ C_________, date atât la urmărirea penală cât și în cursul cercetării judecătorești, proprietarul autoturismului, care se afla pe scaunul din dreapta-față, rezultă că a observat că un autoturism, care circula din sens opus cu faza de drum, care l-a orbit pe șofer, apoi a observat victima cu 1 metru înainte de impact. Acesta se deplasa în același sens de mers și era cu spatele la autoturismul lor. După aprecierea acestuia, fiind și șofer, inculpatul nu putea evita accidentul.

Fiind audiat, inculpatul atât în faza de urmărire penală cât și la cercetarea judecătorească a recunoscut că a lovit pietonul, dat nu se consideră vinovat de producerea accidentului, spunând că nu a putut să-l observe din timp. A mai declarat că nu avea cum să evite accidentul, victima apărându-i brusc în față, la o distanță de 1,3-1,5 m de acostament.

Din coroborarea probatoriului administrat în cauză instanța constată dincolo de orice îndoială rezonabilă că inculpatul A_____ I____ a comis infracțiunea pentru care a fost trimis în judecată și se impune tragerea lui la răspunderea penală.

Apărarea acestuia conform cu care nu putea să prevadă apariția victimei pe carosabil nu poate fi primită. În calitate de conducător auto avea obligația de a preveni producerea accidentului prin corelarea permanentă a vitezei de deplasare astfel încât în funcție de vizibilitatea frontală să poată evita impactul cu victima. În concret, în momentul în care a fost orbit de farurile autoturismului care circula din sens opus avea obligația să reducă viteza instantaneu, astfel încât la apariția pietonului, având o viteză astfel redusă să poată opri autoturismul în condiții de siguranță. Art. 48 din OUG 195/2002 privind circulația pe drumurile publice (republicată) obligă conducătorul vehiculului să adapteze viteza în funcție de condițiile de drum, astfel încât să poată efectua orice manevră în condiții de siguranță.

Inculpatul nu a procedat în acest mod și, chiar dacă aparent circula cu o viteză regulamentară pentru sectorul respectiv de drum, în momentul apariției victimei la 1 metru în fața autoturismului nu a mai putut evita impactul.

În drept, fapta inculpatului care a ucis din culpă o persoană ca urmare a nerespectării dispozițiilor legale pentru efectuarea unei anumite activități, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de ucidere din culpă, prev. de art. 178 alin. 2 din Codul penal din 1969, în vigoare la data comiteri faptei și de art. 192 alin. 2 din Codul penal actual.

Analizând latura obiectivă a infracțiunii de ucidere din culpă, instanța reține că elementul material al acesteia constă în uciderea unei persoane printr-o acțiune ilicită. Sub acest aspect, din probele administrate, instanța a constatat că inculpatul, aflându-se la volanul autoturismului F___ Marea cu numărul de înmatriculare XXXXXXXXX pe un drum public, a accidentat mortal pe numitul L____ G______, încălcând dispozițiile din OUG 195/2002 care îl obligau să adapteze viteza în funcție de condițiile de drum, astfel încât să poată efectua orice manevră în condiții de siguranță

Urmarea imediată în cazul acestei infracțiuni constă în uciderea victimei, iar în cazul de față s-a produs decesul numitului L____ G______.

Legătura de cauzalitate dintre elementul material și urmarea imediată rezultă din probele administrate și în special din Raportul de constatare medico-legală nr. 276/A/2010 întocmit de SML V______ care concluzionează că decesul victimei de datorează leziunilor produse prin accidentul de circulație.

Sub aspectul laturii subiective, instanța reține că inculpatul a acționat cu vinovăție în modalitatea culpei fără prevedere, aceasta neprevăzând rezultatul faptei sale deși trebuia și putea să-l prevadă. Așadar, vinovăția inculpatului rezultă din probele administrate în cursul urmăririi penale și cercetării judecătorești și în special din raportul de expertiză criminalistică nr. 206 din 14 iunie 2013 întocmit de LIEC București. Chiar dacă și victima putea să prevină producerea accidentului, acest lucru nu este de natură să înlăture vinovăția inculpatului.

Având în vedere faptul că de la săvârșirea infracțiunii sus menționate până la judecarea definitivă a prezentei cauze, la data de 01.02.2014 au a intervenit o lege penală nouă, prin _____________________ noilor Coduri penal și de procedură penală, instanța apreciază ca fiind necesare următoarele precizări :

Potrivit art. 5 alin. (1) C. pen. ,, în cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă’’.

Conform Deciziei Curții Constituționale a României nr. 265/06.05.2014 alegerea legii penale mai favorabile se face în mod global nefiind permisă combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea și aplicarea legii penale mai favorabile.

Infracțiunea de ucidere din culpă, reglementată de Codul penal din 1969 la art. 178 alin.2, este prevăzută și în art. 192 alin. 2 din Codul penal, fiind sancționată de ambele coduri cu pedeapsa închisorii de la 2 la 7 ani.

Aplicarea legii penale mai favorabile se apreciază nu doar prin compararea limitelor de pedeapsă prevăzute de cele două reglementări ci în cazul de față și prin evaluarea dispozițiilor referitoare la circumstanțe atenuante, efectele circumstanțelor atenuante precum și modalităților de individualizare a executării pedepsei.

În condițiile în care că instanța apreciază că trebuie reținute circumstanțele atenuante, din punct de vedere al efectului acestora se constată că vechiul cod penal este mai favorabil întrucât prevede aplicarea obligatorii a unei pedepse sub minimul special față de actuala reglementare, care doar reduce cu o treime limitele de pedeapsă.

De asemenea din punctul de vedere al modalităților de individualizare a executării pedepsei ținând cont de condiții de acordare, termen de încercare, obligațiile de pe durata termenului de încercare, dispozițiile privind suspendarea condiționată a executării pedepsei prevăzute în vechiul Cod penal sunt net favorabile celor privind suspendarea executării pedepsei sub supraveghere din Codul penal actual. Amânarea executării pedepsei prevăzută de art. 83 din Codul penal nu poate aplicată în cazul de față, așa cum în mod subsidiar achitării a solicitat apărătorul inculpatului, datorită interdicției prevăzute de art. 83 alin. 2 din Codul penal de aplicare a acestei modalități de individualizare a pedepsei la infracțiunile, pentru care legea prevede o pedeapsă de 7 ani sau mai mare.

Astfel comparând dispozițiile din cele două legi penale instanța apreciază că prevederile Codului penal din 1969 sunt mai favorabile.

La individualizarea pedepsei ce urmează a fi aplicată inculpatului, instanța va avea în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. art. 74 C. pen., respectiv împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii, motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit, natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului, conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal și nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.

Astfel, pe de o parte, instanța va avea în vedere gradul ridicat de pericol social al faptei concretizat în valoarea socială care a fost vătămată – viața persoanei, dar și circumstanțele concrete ale săvârșirii faptei – respectiv contribuția pe care a avut-o culpa victimei în producere accidentului, acesta aflându-se pe carosabil, în timp de noapte și de condiții de ploaie, fără a fi echipat cu vestă fluorescentă, în stare de ebrietate. Este clar că accidentul este un eveniment nefericit, pe care nu și l-a dorit nimeni să se producă, iar victima este în primul rând responsabilă pentru moartea sa. Nu trebuie uitat faptul că a murit totuși o persoană, iar conducătorului auto legea i-a stabilit niște obligații pentru prevenirea unor astfel de evenimente, pe care nu le-a respectat.

Pe de altă parte, se va reține și faptul că inculpatul a manifestat o atitudine constant sinceră, recunoscând comiterea faptei și împrejurările în care aceasta s-a produs, conduita exemplară a inculpatului în societate atât anterior săvârșirii faptei, reieșită din lipsa antecedentelor penale, cât și ulterior, reliefată prin atitudinea sa procesuală concretizată în prezentarea în fața organelor de urmărire penală și a instanței de judecată, precum și faptul că prejudiciul moral a fost acoperit, aspecte de natură a genera aplicarea unei pedepse al cărei cuantum va fi orientat sub minimul special prevăzut de lege, in măsură să asigure scopul educativ al pedepselor.

Mai mult decât atât, instanța va reține că inculpatul este o persoană pe deplin integrată în societate, având un loc de muncă stabil și bucurându-se de aprecierea persoanelor din mediul în care își desfășoară activitatea, creând convingerea asupra faptului că a conștientizat pe deplin gravitatea faptei comise.

Toate aceste împrejurări de fapt au creat, în mod neîndoielnic, convingerea instanței asupra faptului că incidentul ce face obiectul prezentei cauze a fost și va fi un eveniment singular în viața inculpatului care, fiind o persoană la vârsta maturității, are capacitatea de conștientizare a faptei sale și a urmărilor acesteia, astfel că va adopta pe viitor o atitudine de respectare întocmai a normelor juridice de conviețuire socială.

În acest context, instanța apreciază că scopul pedepsei poate fi atins și prin aplicarea unei pedepse sub minimul special prevăzut de lege – care este de 2 ani închisoare - în conformitate cu prevederile art. 76 alin. 1 lit. d C. pen. din 1969 – „când minimul special al pedepsei închisorii este de un an sau mai mare, pedeapsa se coboară sub acest minim, până la minimul general”. Astfel, față de prevederile legale mai sus descrise, pedeapsa inculpatului trebuie să se situeze între minimul general de 15 zile până sub minimul special de 2 ani.

Așadar, constatând că fapta există, constituie infracțiune și au fost săvârșită de inculpat, instanța, potrivit art. 396 alin. 2 C.pr.pen., cu aplicarea art. 5 C. pen., și art. 74 alin. 1 lit. a C. pen. din 1969 rap. la art. 76 alin. 1 lit. d C. pen. din 1969, va condamna pe inculpatul A_____ I____ la o pedeapsă de 1 an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă, prev. de 178 alin. 2 din Codul penal din 1969, apreciind că pedeapsa astfel cum va fi stabilită și aplicată este de natură să asigure atingerea scopurilor preventiv-educative și sancționatorii ale pedepsei.

Cu privire la individualizarea judiciară a executării pedepsei, instanța reține incidența în cauză a dispozițiilor art. 81 C. pen. din 1969, conform cărora se poate dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o anumită durată cu îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții:

- pedeapsa aplicată este închisoarea de cel mult 3 ani sau amendă; - infractorul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsă închisorii mai mare de 6 luni; - se apreciază de instanță că scopul pedepsei poate fi atins chiar fără executarea acesteia.

Considerând că în cauză sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art. 81 C. pen. din 1969, respectiv condamnarea prin prezenta sentință fiind o pedeapsă de 1 an închisoare, lipsa antecedentelor penale și convingerea instanței că scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea de către inculpat a pedepsei aplicate - convingere fundamentată pe circumstanțele personale ale inculpatului, constând în integrarea sa pe deplin în familie și societate - instanța, în baza art. 81 C. pen. din 1969, va suspenda condiționat executarea pedepsei pe un termen de încercare de 3 ani (pedeapsa aplicată +2ani), stabilit în condițiile art. 82 C. pen. din 1969.

În temeiul art. 359 alin. 1 din C. pr. pen. din 1968, instanța va atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C. pen. din 1969, a căror nerespectare are drept urmare revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei și executarea în întregime a pedepsei. Astfel, această atenționare urmează a avea semnificația unui avertisment serios asupra consecințelor pe care le va suporta în eventualitatea nerespectării în viitor a legii și a regulilor de conviețuire socială, nu numai în cursul termenului de încercare, dar și de-a lungul vieții. În acest context, instanța apreciază că reglementarea acestui text de lege are semnificația creării pentru inculpat a unei profunde conștiințe moral-juridice referitoare la garantarea echilibrului firesc care trebuie să existe între drepturile și obligațiile fiecăruia raportate atât la el însuși, cât și la societate, în ansamblul său.

Sub aspectul laturii civile, instanța reține că partea civilă, L____ R___, a renunțat la pretențiile civile, iar S_______ „Sf. P_________” Focșani și S________ de Ambulanță Județean V______ nu s-au constituit părți civile în cauză.

În baza art. 274 alin. (3) C. proc. pen.., instanța va obliga inculpatul la plata sumei de 800 cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E

În baza art. 396 alin. 2 C. pr. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen., și art. 76 alin. 1 lit. d C. pen. din 1969 rap. la art. 74 alin. 1 lit. a C. pen. din 1969, condamnă pe inculpatul A_____ I____, fiul lui C______ și al lui I_____, născut la data de 01.03.1974 în com. Nămoloasa, _____________________________, cu domiciliul în com. Nămoloasa, _____________________________, cetățenie română, studii 10 clase școală profesională, stagiul militar satisfăcut, căsătorit, fără antecedente penale, CNP xxxxxxxxxxxxx, la o pedeapsă de 1 an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă, prev. de art. 178 alin. 2 C. pen. din 1969.

În baza art. 81 C. pen. din 1969, cu aplicarea art. 5 C. pen. și art. 15 din Legea nr. 187/2013, suspendă condiționat executarea pedepsei principale cu închisoarea, pe durata termenului de încercare de 2 ani stabilit conform art. 82 C. pen. din 1969.

În baza art. 359 din C. pr. pen. din 1968, atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C. pen. din 1969, privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei în cazul săvârșirii de către inculpat a unei alte infracțiuni pe durata termenului de încercare.

În baza art. 22 alin. 1 C. pr. pen. - ia act că partea civilă, L____ R___, a renunțat la pretențiile civile.

În baza art. 20 alin. 1 C. pr. pen ia act că S_______ „Sf. P_________” Focșani și S________ de Ambulanță Județean V______ nu s-au constituit părți civile în cauză.

În baza 274 alin. (3) C. proc. pen., obligă inculpatul la plata sumei de 800 de lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de către stat.

Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 19.09.2014.

Președinte,Grefier,

C______ C______ C_________ F____ D_____

Red. C:C:C. / Dact. F.D.

09.10.2014 / 7 ex