R O M Â N I A

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A II-A PENALĂ

DOSAR NR. XXXXXXXXXXX

(3174/2014)

DECIZIA PENALĂ NR. 1230/A

Ședința din Camera de consiliu din data de 16.10.2014

Curtea constituită din:

PREȘEDINTE : I______ C_____

JUDECĂTOR : C_____ B_____

GREFIER : R_____ S____

Ministerul Public a fost reprezentat de procuror V______ ALESTAR din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București.

Pe rol se află judecarea cauzei penale având ca obiect contestația în anulare formulată de contestatorul-condamnat R___ C_________ împotriva deciziei penale nr. 902/A/26.08.2014, pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a II-a Penală în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX.

Fără citarea contestatorului-condamnat, potrivit art. 431 alin. 1 C.pr.pen.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează atașarea dosarului nr. XXXXXXXXXXXXX al Curții de Apel București - Secția a II-a Penală, după care:

Curtea, în baza art. 431 alin. 1 C.pr.pen., pune în discuție admisibilitatea în principiu a contestației în anulare.

Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea contestației în anulare, ca inadmisibilă, apreciind că instanța de fond a constatat în mod corect că în cauză a fost depășit termenul până la care putea interveni împăcarea părților.

CURTEA,

Deliberând asupra contestației în anulare de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată în data de 02.09.2014 pe rolul Curții de Apel București – Secția a II-a Penală sub nr. unic de dosar XXXXXXXXXXX (nr. în format vechi 3174/2014), contestatorul-condamnat R___ C_________ a formulat contestație în anulare împotriva deciziei penale nr. 902/A/xxxxxxxxxxx, pronunțată de Curtea de Apel București - Secția a II-a Penală în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX (2672/2014).

În motivarea în fapt a contestației în anulare, contestatorul-condamnat a precizat că instanța care a dispus condamnarea a invocat faptul că împăcarea prin mediator autorizat nu mai este valabilă și nici retragerea plângerii părții vătămate. A mai precizat că actele de mediere se află la dosar, iar contractul de pregătire a medierii nr. 54/20.06.2014 a fost depus la instanță înaintea prezentării actului de sesizare. A mai menționat că partea vătămată a fost de acord cu retragerea plângerii și împăcarea, dar nu s-a putut prezenta la biroul mediatorului, din cauza problemelor medicale ale soțului său, iar contractul de mediere a fost depus la Judecătoria Sectorului 6 București după rămânerea în pronunțare în primă instanță, iar Curtea de Apel București nu s-a uitat la ce dată a fost întocmit contractul de pregătire a medierii. A mai solicitat audierea părții vătămate.

În drept, au fost invocate prevederile art. 426 alin. 1 lit. b și art. 16 C.pr.pen. și art. 231 C.pen.

La dosar a fost atașat dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX al Curții de Apel București - Secția a II-a Penală.

Examinând actele și lucrările dosarului prin prisma admisibilității în principiu a cererii de contestație în anulare, potrivit art. 431 alin. 1 C.pr.pen., Curtea constată următoarele:

Situația de fapt

Prin sentința penală nr. 387/08.07.2014, pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 București - Secția Penală în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX, s-au dispus următoarele:

- în baza art. 386 alin. 1 C.pr.pen., din oficiu, schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina inculpatului R___ C_________, din complicitate la infracțiunea de furt calificat, prevăzută de art. 48 alin.1 rap. la art. 228 alin. 1 – art. 229 alin. 1 lit. b și d și alin. 2 lit. b cu aplic. art. 41 alin. 1 C.pen., în complicitate la infracțiunea de furt calificat, prevăzută de art. 48 alin.1 rap. la art. 228 alin. 1 – art. 229 alin. 1 lit. b și d și alin. 2 lit. b cu aplic. art. 43 alin. 5 C.pen.;

- în temeiul art. 396 alin. 2 și 10 C.pr.pen., condamnarea inculpatului R___ C_________ la pedeapsa de 5 ani închisoare, pentru săvârșirea complicității la infracțiunea de furt calificat prevăzută de art. 48 alin.1 rap. la art. 228 alin. 1 – art. 229 alin. 1 lit. b și d și alin. 2 lit. b cu aplic. art. 43 alin. 5 C.pen.;

- constatarea faptului că persoana vătămată R___ G_______ nu s-a constituit parte civilă în procesul penal, prejudiciul fiind recuperat prin restituire.

În motivarea sentinței penale apelate, s-au reținut, în esență, următoarele:

În fapt, în data de 19.04.2014, în intervalul 21:15-21:40, după o prealabilă înțelegere cu inculpatul V_____ G______, inculpatul R___ C_________ a asigurat paza pentru activitatea inculpatului care a pătruns prin efracție în imobilul din ___________________ – 3 și a sustras mai multe bunuri aparținând persoanei vătămate R___ G_______.

În ceea ce privește acordul de mediere încheiat la Biroul Mediator Autorizat „D____ I___”, încheiat în data de 15.07.2014 și depus la dosarul cauzei pe data de 21.07.2014, prima instanță a apreciat că acesta nu modifică cu nimic constatările anterioare ale instanței. Astfel, pentru a fi operantă, conform art. 159 alin. 3 C.pen., împăcarea trebuie să intervină până la citirea actului de sesizare a instanței. În cauză, împăcarea între inculpatul R___ C_________ și partea vătămată R___ G_______ a avut loc după acest moment procesual, actul de sesizare a instanței fiind citit de către grefier în ședința publică din 23.06.2014. Totodată, s-a subliniat că în cauză nu există o situație tranzitorie între cele două legi penale, întrucât fapta a fost săvârșită după _____________________ C.pen. 2009, iar încadrarea juridică reținută în rechizitoriu a fost conform dispozițiilor din C.pen. 2009. Astfel, inculpații au avut posibilitatea să se împace cu persoana vătămată încă de la începutul urmăririi penale împotriva lor și, cu atât mai mult, până la momentul citirii actului de sesizare al instanței.

Prin decizia penală nr. 902/26.08.2014, pronunțată de Curtea de Apel București - Secția a II-a Penală în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX, s-au respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpații V_____ F_____ G______ și R___ C_________ împotriva sentinței penale nr. 387/08.07.2014, a Judecătoriei Sectorului 6 București, pronunțată în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX; s-a dedus prevenția inculpaților, de la 20.04.2014 la zi.; au fost obligați inculpații la plata sumei de câte 700 de lei, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat, din care suma de câte 300 de lei, reprezentând onorariul avocatului din oficiu, urmând să se suporte din fondul Ministerului Justiției.

În motivarea sentinței penale apelate, s-au reținut următoarele:

Referitor la infracțiunile pentru care s-a dispus condamnarea inculpaților, din materialul probator administrat în cauză a rezultat indubitabil vinovăția acestora, concluziile pertinente ale judecătorului fondului cu privire la situația de fapt, încadrarea juridică și participația fiecăruia dintre inculpați, fiind pe larg expuse în considerentele sentinței, pe care Curtea și le-a însușit în întregime, nefiind astfel cazul de a le mai relua. Instanța fondului a făcut o justă individualizare a pedepselor, ținând seama de natura și gravitatea faptelor, împrejurările în care au fost comise, circumstanțele personale ale inculpaților și gradul de implicare în activitatea infracțională. Modalitatea concretă în care inculpații au acționat și faptul că aceștia sunt recidiviști, reflectă o periculozitate ridicată a infracțiunilor și a autorilor, în opinia Curții pedepsele stabilite de prima instanță fiind apte să asigure formarea unei atitudini corecte a inculpaților față de ordinea de drept și de regulile de conviețuire socială.

Dispozițiile legale incidente

În baza art. 426 C.pr.pen., contestația în anulare poate fi cerută când: a) judecata în apel a avut loc fără citarea legală a unei părți sau când, deși legal citată, a fost în imposibilitate de a se prezenta și de a înștiința instanța despre această imposibilitate; b) inculpatul a fost condamnat, deși existau probe cu privire la o cauză de încetare a procesului penal; c) hotărârea a fost pronunțată de alt complet decât cel care a luat parte la dezbaterea pe fond a procesului; d) instanța nu a fost compusă potrivit legii ori a existat un caz de incompatibilitate; e) judecata a avut loc fără participarea procurorului sau a inculpatului, când aceasta era obligatorie, potrivit legii; f) judecata a avut loc în lipsa avocatului, când asistența juridică a inculpatului era obligatorie, potrivit legii; g) ședința de judecată nu a fost publică, în afară de cazurile când legea prevede altfel; h) instanța nu a procedat la audierea inculpatului prezent, dacă audierea era legal posibilă; i) împotriva unei persoane s-au pronunțat două hotărâri definitive pentru aceeași faptă.

În temeiul art. 431 alin. 1 C.pr.pen., instanța examinează admisibilitatea în principiu a contestației în anulare, în camera de consiliu, fără citarea părților.

Potrivit art. 16 alin. 1 lit. g C.pr.pen., acțiunea penală nu poate fi pusă în mișcare, iar când a fost pusă în mișcare nu mai poate fi exercitată dacă a intervenit împăcarea ori a fost încheiat un acord de mediere în condițiile legii.

Conform art. 396 alin. 6 C.pr.pen., încetarea procesului penal se pronunță în cazurile prevăzute la art. 16 alin. 1 lit. e - j.

În baza art. 231 alin. 2 C.pen., în cazul faptelor prevăzute la art. 228 – art. 229 alin. 1 lit. b și d și alin. 2 lit. b C.pen., împăcarea înlătură răspunderea penală.

În temeiul art. 159 alin. 3 C.pen., împăcarea produce efecte numai cu privire la persoanele între care a intervenit și dacă are loc până la citirea actului de sesizare a instanței.

Conform art. 67 alin. 2 din Legea nr. 192/2006 privind medierea și organizarea profesiei de mediator, în latura penală a procesului, dispozițiile privind medierea se aplică numai în cauzele privind infracțiuni pentru care, potrivit legii, retragerea plângerii prealabile sau împăcarea părților înlătură răspunderea penală.

Analiza cazului de contestație în anulare invocat

Prin contractul de pregătire a medierii nr. 54/20.06.2014 încheiat între madiatorul D____ I___ și inculpatul R___ C_________ (aflat la fila 29 din dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX al Curții de Apel București – Secția a II-a Penală), în calitate de parte în conflictul penal și inculpatul aflat în stare de arest preventiv în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX, aflat pe rolul Judecătoriei Sectorului 6 București, mediatorul s-a obligat să trimită în cel mai scurt timp o invitație la ședință de mediere către partea vătămată R___ G_______, în vederea medierii și soluționării amiabile a conflictului penal, printr-un acord de mediere.

Invitația are ca obiect medierea conflictului penal din dosarul penal nr. XXXXXXXXXXXXX aflat pe rolul Judecătoriei Sectorului 6 București.

Mediatorul s-a obligat să depună toate diligențele pentru a determina părțile din conflictul penal spre soluționarea amiabilă prin mediere a diferendului. În acest sens, mediatorul va face un plan de mediere, dându-le orice informații le sunt necesare privind medierea, procedura medierii conflictului lor și avantajele folosirii medierii în cazul lor, precum și efectele unui acord de mediere.

Prin acordul de mediere nr. 23/15.07.2014 (aflat la filele 46-47 din dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX al Curții de Apel București - Secția a II-a Penală), încheiat ca urmare a procesului de mediere parcurs în baza contractului de mediere nr. 31/15.07.2014, conform Legii nr. 192/2006, s-a precizat faptul că medierea s-a finalizat prin procesul-verbal de închidere a medierii nr. 26/15.07.2014 (aflat la fila 48 din dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX al Curții de Apel București – Secția a II-a Penală).

Conținutul contractului de mediere se referă la înțelegerea intervenită între inculpatul R___ C_________ și persoana vătămată R___ G_______ în urma căreia părțile au declarat că au soluționat în totalitate conflictul dintre ei, astfel că medierea s-a finalizat cu înțelegerea totală, deplină și definitivă intervenită între ei.

Curtea constată, totodată, faptul că, la data de 21.07.2014, la dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX aflat pe rolul Judecătoriei Sectorului 6 București (filele 221-224), au fost depuse, în original, de către mediatorul D____ I___, acordul de mediere nr. 23/15.07.2014 și procesul-verbal de închidere a medierii nr. 26/15.07.2014.

Analizând situația juridică a contestatorului-condamnat R___ C_________, prin raportare atât la starea de fapt, cât și la succesiunea în care s-au derulat procesul penal și procedura finalizată prin acordul de mediere, Curtea constată următoarele:

La termenul de judecată data de 23.06.2014, prima instanță, respectiv Judecătoria Sectorului 6 București - Secția Penală, având pe rol dosarul penal nr. XXXXXXXXXXXXX, a pus în discuție, potrivit art. 374 alin. 1 C.pr.pen., citirea actului de sesizare a instanței, respectiv rechizitoriul nr. 5015/P/2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 6 București, dispunând citirea acestuia de către grefierul de ședință.

La data de 08.07.2014, Judecătoria Sectorului 6 București - Secția Penală a pronunțat sentința penală nr. 387, prin care a dispus condamnarea inculpatului R___ C_________ la o pedeapsă de 5 ani închisoare, pentru săvârșirea complicității la infracțiunea de furt calificat prevăzută de art. 48 alin.1 rap. la art. 228 alin. 1 – art. 229 alin. 1 lit. b și d și alin. 2 lit. b C.pen. cu aplic. art. 43 alin. 5 C.pen.

Pentru infracțiunea de furt calificat prevăzută de textul de lege sus-menționat este posibilă pronunțarea unei soluții de încetare a procesului penal, prin împăcarea părților și, implicit, prin încheierea unui acord de mediere.

La data de 21.07.2014, evident, ulterior rămânerii în pronunțare a cauzei și, cu atât mai mult, ulterior momentului procesual al citirii actului de sesizare a instanței, la dosar a fost depus, pentru prima dată, acordul de mediere nr. 23/15.07.2014, încheiat între inculpatul R___ C_________ și partea vătămată R___ G_______.

Rezultă, așadar, dincolo de orice îndoială rezonabilă, faptul că în cauză nu se putea pronunța, evident, de către instanța de apel, respectiv Curtea de Apel București – Secția a II-a Penală, instanță care a soluționat apelul declarat de inculpatul R___ C_________, o soluție de încetare a procesului penal, pentru următoarele considerente.

Acordul de mediere a fost depus la instanță de către mediator ulterior momentului procesual prevăzut de lege, constând în citirea actului de sesizare a instanței.

În acest context, este irelevantă susținerea contestatorului-condamnat constând în aceea că la data de 20.06.2014 a fost încheiat contractul de pregătire a medierii între mediator și contestatorul-condamnat, deoarece, pentru a se putea produce efectele prevăzute de lege, respectiv pronunțarea de către instanță a unei soluții de încetare a procesului penal, la dosar trebuia prezentat acordul de mediere intervenit între inculpat (contestatorul-condamnat) și persoana vătămată, iar nu un act preparator având un obiect distinct de cel al contractului de mediere, respectiv o invitație la ședința de mediere către partea vătămată R___ G_______, în vederea medierii și soluționării amiabile a conflictului penal din dosarul penal nr. XXXXXXXXXXXXX aflat pe rolul Judecătoriei Sectorului 6 București, printr-un acord de mediere, sens în care mediatorul s-a obligat să depună toate diligențele pentru a determina părțile din conflictul penal spre soluționarea amiabilă prin mediere a diferendului.

De asemenea, nu prezintă relevanță nici împrejurarea invocată de către mediator, în sensul că în cauză s-ar fi impus suspendarea judecării cauzei având ca obiect dosarul penal nr. XXXXXXXXXXXXX, întrucât, pe de o parte, suspendarea, prevăzută de art. 70 alin. 1 din Legea nr. 192/2006, este facultativă, iar nu obligatorie, iar pe de altă parte, prima instanță nu se putea pronunța cu privire la o asemenea posibilitate, deoarece acordul de mediere a fost depus la dosar ulterior pronunțării minutei sentinței penale de către prima instanță.

Având în vedere că dispozițiile legale din legea privind medierea, respectiv art. 67 alin. 2 din Legea nr. 192/2006, nu prevăd momentul procesual până la care se poate depune într-o cauză penală contractul de mediere, pentru a-și putea produce efectele, așa cum, de altfel, prevede în mod expres art. 159 alin. 3 C.pen., Curtea apreciază ca fiind necesare următoarele precizări.

Astfel, pe de o parte, Codul penal prevede, în mod expres, faptul că împăcarea părților produce efecte dacă are loc până la citirea actului de sesizare a instanței.

Pe de altă parte, legea medierii prevede că în latura penală a procesului, dispozițiile privind medierea se aplică numai în cauzele privind infracțiuni pentru care, potrivit legii, retragerea plângerii prealabile sau împăcarea părților înlătură răspunderea penală.

În acest context, Curtea constată că legea medierii nu prevede, în mod expres, un moment procesual până la care trebuie încheiat și depus la instanță acordul de mediere, în vederea producerii consecințelor juridice în vederea cărora a fost încheiat.

Prin urmare, Curtea va proceda la analiza dispozițiilor legale incidente, pentru a putea concluziona cu privire la stabilirea momentului procesual sus-menționat.

Așadar, în ceea ce privește natura sa juridică, Legea nr. 192/2006 este, potrivit art. 15 alin. 1 și 2 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată, o lege specială în raport de Codul penal; așadar, ca orice prevedere legală specială, pentru a putea deroga de la dispozițiile generale, potrivit principiului „Specialia generalibus derogant”, trebuie să prevadă, în mod expres, orice aspect distinct de aspectul similar prevăzut de legea generală.

Prin urmare, având în vedere faptul că, pe de o parte, Legea nr. 192/2006 nu prevede momentul procesul până la care se poate încheia contractul de mediere, iar pe de altă parte, aceeași lege statuează în sensul că medierea se aplică numai în cauzele în care, potrivit legii, împăcarea părților înlătură răspunderea penală, rezultă, în mod indubitabil, faptul că, pentru a putea produce efectul de înlăturare a răspunderii penale și, implicit, de încetare a procesului penal, acordul de mediere trebuie, potrivit art. 67 alin. 2 din Legea nr. 192/2006 rap. la art. 159 alin. 3 C.pen., încheiat și, implicit, depus la instanță, până la momentul procesual al citirii actului de sesizare a instanței.

În același timp, Curtea constată că legea medierii este o normă juridică a cărei aplicabilitate este condiționată, în mod expres, potrivit art. 67 alin. 2 din Legea nr. 192/2006, de respectarea cerințelor de procedibilitate prevăzute de Codul penal.

De altfel, având în vedere că Legea nr. 192/2006 nu prevede, sub nicio formă, momentul procesual până la care poate fi încheiat și, implicit, depus la instanță, acordul de mediere, rezultă că acest act normativ nu poate fi considerat, potrivit art. 15 alin. 3 din Legea nr. 24/2000, republicată, ca fiind o lege derogatorie de la prevederile generale cuprinse în Codul penal.

Or, este evident faptul că art. 231 alin. 2 C.pen. – ce reprezintă o normă de drept penal material, substanțial, statuând faptul că împăcarea părților înlătură răspunderea penală – nu poate fi disociat, sub nicio formă, de art. 159 alin. 3 C.pen. și art. 16 alin. 1 lit. g C.pr.pen. care constituie norme de drept procesual ce reglementează instrumentul juridic utilizat și succesiunea momentelor ce trebuie parcurse în cadrul procesual în care se produc efectele juridice ale manifestării de voință exprimate de către inculpat și partea vătămată între care se încheie acordul de mediere.

În consecință, Curtea constată că nu se poate aprecia că Legea nr. 192/2006, nestatuând în mod expres asupra momentului procesual, ar da posibilitatea încheierii și, implicit, a depunerii la instanță, a acordului de mediere în orice moment procesual, până la soluționarea definitivă a cauzei, întrucât, așa cum s-a precizat anterior, a interpreta legea specială în acest mod ar însemna încălcarea dispozițiilor legale generale incidente sub acest aspect.

Astfel, încheierea și, implicit, depunerea la instanță a acordului de mediere - cum este cazul și în speța ce face obiectul dosarului în care s-a pronunțat decizia penală a cărei anulare contestatorul o solicită în prezenta cauză - atrage imposibilitatea producerii efectelor juridice în vederea cărora a fost încheiat.

În acest context, Curtea reține că susținerile formulate de către contestatorul-condamnat în cerere sunt nefondate și nesusținute de actele și lucrările dosarului.

Pentru aceste motive, Curtea constată că, în lipsa existenței vreuneia dintre condițiile de admisibilitate a contestației în anulare, nu se poate obține, prin intermediul acestei căi extraordinare de atac, o nouă judecare a cauzei, soluția (în speță, de condamnare) dată pe fondul cauzei beneficiind de autoritatea de lucru judecat.

Așadar, a accepta o soluție contrară decât cea enunțată anterior ar însemna, fără îndoială, a fi încălcat principiul autorității de lucru judecat, ceea ce, pe de o parte, nu poate fi admis într-o astfel de situație, iar pe de altă parte, nu a fost nici în litera și nici în spiritul legii atunci când au fost edictate dispozițiile prevăzute de art. 426 și urm. C.pr.pen.

În consecință, potrivit temeiurilor de fapt și de drept expuse pe parcursul prezentelor considerente, Curtea, în baza art. 431 alin. 1 C.pr.pen., va respinge, ca inadmisibilă în principiu, contestația în anulare formulată de contestatorul-condamnat R___ C_________ împotriva deciziei penale nr. 902/A/26.08.2014, pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a II-a Penală în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX.

În temeiul art. 275 alin. 2 C.pr.pen., va obliga pe contestatorul - condamnat la plata sumei de 50 de lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

DECIDE:

În baza art. 431 alin. 1 C.pr.pen., respinge, ca inadmisibilă în principiu, contestația în anulare formulată de contestatorul-condamnat R___ C_________ împotriva deciziei penale nr. 902/A/26.08.2014, pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a II-a Penală în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX.

În temeiul art. 275 alin. 2 C.pr.pen., obligă pe contestatorul - condamnat la plata sumei de 50 de lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 16.10.2014.

Președinte, Judecător,

I______ C_____ C_____ B_____

Grefier,

R_____ S____

Red. Jud. C.B.

Tehnored. Jud. C.B. / Gref. R.S.

17.10.2014 / 2 ex.