Operator date 3918

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL PITEȘTI

SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE

DOSAR NR. XXXXXXXXXXXXX DECIZIE NR. 649/A

Ședința publică din 24 Noiembrie 2014

Curtea compusă din:

Președinte: M_____ G______ S_________

Judecător A___ M______ P_______

Grefier D____ C_____

P________ de pe lângă Curtea de Apel Pitești reprezentat prin

D___ D_______ - procuror

S-au luat în examinare apelurile declarate de părțile civile R_____ P____, R_____ V_____, R_____ E________ și N______ M______ și de asigurătorul ________________________________ SA, împotriva sentinței penale nr. 120 din data de 10 iunie 2014, pronunțată de Judecătoria Horezu în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX, intimat inculpat fiind S____ E___ V_______ (latura civilă).

La apelul nominal, făcut în ședința publică, au lipsit părțile.

Dezbaterile în fond asupra apelurilor au avut loc la data de 19 noiembrie 2014 și au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată care face parte integrantă din prezenta decizie, iar în urma deliberării s-a pronunțat următoarea soluție:

C U R T E A,

Asupra apelurilor penale formulate, deliberând, constată:

Prin sentința penală nr. 120 din 10 iunie 2014, pronunțată de Judecătoria Horezu, s-a respins ca neîntemeiată excepția invocată de ___________________________ ASTRA – București, Sucursala Rm. V_____, cu sediul în București, ____________________. 3, _____________.10, sector 3, privind lipsa calității sale procesuale de asigurator.

În baza art. 397 alin. 1 raportat la art. 25 Cod de procedură penală și la dispozițiile Legii nr. 136/1995, s-au admis în parte cererile formulate de părțile civile R_____ P____, R_____ E________ și R_____ V_____, domiciliați în comuna Tomșani, __________________, județul V_____, în contradictoriu cu inculpatul S____ E___ V_______ domiciliat în comuna Păușești Măglași, ________________________ V_____ și cu S.C. A________ - R__________ ASTRA S.A. București, Sucursala Rm. V_____, în calitate de asigurator și, în consecință, a fost obligat asiguratorul ________________________________ SA-București, Sucursala Rm. V_____ către părțile civile, după cum urmează:

- 25.000 lei daune materiale și 75.000 lei daune morale către partea civilă R_____ P____ (tatăl victimei), în total 100.000 lei despăgubiri civile;

- 50.000 lei daune morale către partea civilă R_____ E________ (bunica victimei);

- 25.000 lei daune morale către partea civilă R_____ V_____ (unchiul victimei).

Prin aceeași sentință, s-a respins ca neîntemeiată cererea părții civile N______ M______.

S-a luat act că S_______ Orășenesc Horezu și S_______ Județean de Urgență V_____ nu se constituie părți civile.

În baza art. 398 rap. la art. 272-276 Cod de procedură penală, a fost obligat inculpatul S____ E___ V_______ la 3.500 lei cheltuieli de judecată către partea civilă R_____ P____ și la 1.500 lei cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că prin sentința penală nr. 170 din 10.09.2013, pronunțată în dosarul nr. XXXXXXXXXXXX, s-a dispus condamnarea inculpatului S____ E___ - V_______ la pedeapsa închisorii de 3 ani cu suspendare, stabilindu-se că, prin fapta comisă în perioada menționată, inculpatul a contribuit, implicit, la producerea prejudiciilor materiale cauzate persoanelor vătămate R_____ P____, N______ M______, R_____ V_____, R_____ E________, S_______ Orășenesc Horezu, S_______ Județean de Urgență V_____ și ______________________________ SA Rm. V_____, ale căror acțiuni fac obiectul dosarului de față.

Astfel, partea vătămată R_____ P____ s-a constituit parte civilă, solicitând suma de 10.000 euro sau echivalentul în lei, reprezentând daune materiale, și 500.000 Euro sau echivalentul în lei, cu titlu de daune morale.

În motivarea cererii, partea vătămată a arătat că suma de 10.000 euro reprezintă cheltuielile de înmormântare și pomenile ulterioare prilejuite de decesul fiului său R_____ T____ P____, timp de 7 ani, în continuare detaliind fiecare etapă în parte. Referitor la daunele morale în cuantum de 500.000 euro, a arătat că între el și fiul său R_____ T____ P____, victima accidentului, relația de tată fiu era una foarte apropiată, locuind alături de el împreună cu bunica sa, R_____ E________, și cu unchiul victimei, R_____ V_____. S-a susținut că decesul unei ființe dragi la o vârstă atât de fragedă, de numai 19 ani, și într-un mod atât de brutal, constituie un eveniment care i-a cauzat părții vătămate și familiei acesteia, o suferință enormă, o adevărată tragedie care i-a marcat pe toți pentru tot restul vieții. A apreciat că suma cu care se constituie parte civilă este de natură să ofere o satisfacție echitabilă și rezonabilă pentru imensa suferință.

Partea vătămată R_____ V_____ s-a constituit parte civilă, solicitând suma de 100.000 euro/echivalentul în lei, cu titlu de daune morale. În motivarea cererii, a arătat că este unchiul victimei R_____ T____ P____, decedat în urma accidentului de circulație din 03.01.2012, că acesta era o persoană deosebită de care era foarte atașat, locuind împreună cu el, cu tatăl său și cu bunica paternă, R_____ E________, dispariția sa intempestivă și deosebit de brutală constituind pentru partea vătămată un șoc psihic din care nu crede că-și va reveni vreodată, mai ales că relația cu nepotul său era una specială, datorită faptului că locuiau împreună, contribuind la creșterea și educarea sa, fiind pentru partea vătămată un adevărat fiu și nu un nepot.

Partea vătămată N______ M______ s-a constituit parte civilă, solicitând suma de 500.000 euro/echivalentul în lei, cu titlu de daune morale. În motivarea cererii, partea vătămată a învederat că este mama victimei R_____ T____ - P____ și că acesta era o persoană remarcabilă, integrată din punct de vedere social, iar decesul intempestiv, dar și brutal al fiului ei i-a provocat o traumă psihică profundă și ireversibilă, neexistând ceva mai trist decât moartea unui copil și înmormântarea acesteia de către părinți. A mai susținut că relația fiului său cu membrii familiei a fost una foarte apropiată, el fiind intens implicat în viața de familie și preocupat de binele acesteia, fiind un permanent reazem moral.

Partea vătămată R_____ E________ s-a constituit parte civilă, solicitând suma de 100.000 euro/echivalentul în lei, cu titlu de daune morale. În motivarea cererii, partea vătămată a arătat că este bunica victimei R_____ T____ P____, decedat în urma accidentului de circulație din 03.01.2012, de care era foarte atașată, fiind alături de el încă din primele clipe ale vieții sale. A afirmat că el era cel care avea grijă de partea vătămată și efectua în mod frecvent în locuință treburile gospodărești necesare pentru întreținerea locuinței familiei, iar suferința provocată de dispariția nepotului său a fost amplificată de suferința enormă a tatălui nepotului său, cât și a unchiului acestuia care nu mai reușesc să se integreze în mediul social fiind în permanență abătuți și retrași și că durerea este cu atât mai mare cu cât a trebuit să asiste la înmormântarea nepotului său, în vârstă de 19 ani, când în mod firesc lucrurile ar fi trebuit să fie invers.

Pentru soluționarea laturii civile a procesului penal, s-a administrat proba cu înscrisuri și proba testimonială.

Atât în scris cât și oral (23.01.2014), ______________________________ SA București - Sucursala Rm. V_____ a invocat excepția lipsei calității sale procesuale de asigurator RCA, cu motivarea că autoturismul implicat în accidentul rutier din data de 03.01.2012, condus de inculpat, a fost vândut succesiv către alte persoane care nu s-au conformat regulilor privind înmatricularea autoturismului, iar la data accidentului, asigurarea RCA este încheiată pe numele altei persoane decât proprietarul autoturismului.

Instanța de fond a constatat că, la data de 03.01.2012, data producerii accidentului rutier soldat cu decesul victimei R_____ T____ P____, autoturismul marca BMW cu număr de înmatriculare XXXXXXXXX, condus de inculpatul S____ E___ V_______, era proprietatea numitului H___ S____ M_____, care a încheiat cu ______________________________ SA București - Sucursala Rm. V_____ contractul de asigurare obligatorie de răspundere civilă auto (RCA) în baza căruia a plătit polița de asigurare ________/02/XI/SP nr. xxxxxxxxx din data de 26.07.2011, valabilă pe o perioadă de 6 luni, până la data de 26.01.2012.

S-a constatat de către prima instanță că polița de asigurare menționată mai sus era valabilă la data accidentului și, având în vedere și dispozițiile art. 51 din Legea nr. 136/1995, care prevăd că despăgubirile, astfel cum sunt prevăzute de art. 49 și 50, se acordă și în cazul în care conducătorul auto răspunzător de producerea accidentului este o altă persoană decât asiguratul, s-a apreciat că societatea de asigurare Astra SA București -Sucursala Rm. V_____ are calitatea de asigurator în cauză, motiv pentru care a fost respinsă ca neîntemeiată excepția invocată de societatea de asigurare.

Conform art. 55 alin. 1 din aceeași lege, despăgubirile se plătesc de către asigurător persoanelor fizice/juridice păgubite, ceea ce exclude solidaritatea dintre asigurător și inculpat-persoana vinovată de prejudiciile cauzate prin accidentul soldat cu victime, asigurătorul având la dispoziție acțiunea civilă în regres prin care poate solicita instanței competente, obligarea inculpatului, din vina căruia au fost cauzate prejudiciile pe care le-a plătit persoanelor păgubite, la restituirea acestora.

Din probele administrate în cauză a rezultat că R_____ T____ P____, victima accidentului provocat de inculpat în ziua de 03.01.2012, este fiul părților civile R_____ P____ și N______ M______.

Conform sentinței civile nr. 2050/20.10.1998, pronunțată de Judecătoria Horezu în dosarul nr. 2303/1998, s-a dispus desfacerea căsătoriei încheiate între soții R_____ P____ și M______ și înregistrată la Primăria Tomșani, județul V_____, din vina exclusivă a mamei-pârâte, care a revenit la numele avut anterior căsătoriei, acela de N______. Prin aceeași sentință, s-a dispus încredințarea minorului T____ P____, născut la data de 14.12.1992, tatălui reclamant, iar mama a fost obligată la plata pensiei de întreținere în favoarea minorului.

Din considerentele acesteia, s-a reținut că raporturile dintre cei doi soți au fost grav deteriorate din cauza comportamentului mamei, care a părăsit domiciliul conjugal, complăcându-se într-o relație de concubinaj cu un bărbat dintr-o comună apropiată, la locuința căruia s-a stabilit și cu care a făcut alți 3 copii.

Din declarațiile martorilor audiați în cauză, coroborate cu declarațiile părților civile, tatăl, mama, unchiul și bunica paternă a victimei, dar și cu sentința civilă menționată mai sus, instanța de fond a reținut că partea civilă N______ M______ (fostă R_____) a părăsit domiciliul conjugal, fiind însărcinată cu concubinul la locuința căruia s-a stabilit, într-un moment când fiul rezultat din căsătorie (victima accidentului) avea doar 2 ani și câteva luni, iar după divorț, responsabilitatea creșterii și educării minorului a fost exercitată de tatăl, bunica paternă și unchiul acestuia, toți locuind și gospodărind împreună.

Până la data accidentului, partea civilă N______ M______ nu numai că nu a plătit obligația de întreținere stabilită de instanța civilă în favoarea fiului ei, dar nici nu a făcut demersuri pentru a păstra o legătură periodică și constantă cu acesta, în tot acest timp întâlnirile cu fiul ei fiind sporadice, ceea ce denotă, în opinia primei instanțe, un dezinteres total manifestat față de propriu-i copil, dezinteres pe care l-a manifestat, de altfel, și față de un alt copil rezultat din concubinaj, pe care nu s-a sfiit să-l lase în grija Leagănului pentru copii – V_____, conform sentinței de divorț.

S-a constatat că probele atestă faptul că singurul care s-a dedicat creșterii și educării victimei a fost tatăl, între el și victimă existând puternica legătură de afecțiune specifică dintre părinte și copil, ceea ce nu a reieșit și în privința mamei.

Aceeași legătură afectivă a existat între victimă și părțile civile R_____ V_____ și R_____ E________, unchiul, respectiv, bunica paternă a victimei, dată fiind locuirea împreună, în aceeași casă, astfel că toată atenția și dragostea au fost îndreptate către singurul copil existent în familia lărgită a acestuia, formată din tată, unchi și bunica paternă care, în limita posibilităților materiale destul de reduse, au făcut tot ce este posibil pentru a asigura viitorul copilului lor, înscriindu-l la cursurile școlii de arte și meserii, cu durata de 2 ani , din cadrul Centrului școlar pentru educație incluzivă Bistrița - Costești, județul V_____, pe care victima le-a absolvit, în domeniul construcții - instalații - lucrări publice -, în anul 2011, conform certificatului de absolvire de la fila 20 din dosarul de fond.

Martorii audiați în cauză au confirmat declarațiile părților civile (tatăl, unchiul și bunica victimei), privind faptul că victima atât în timpul școlii, cât și ulterior, în perioada premergătoare decesului, era un sprijin serios al familiei, în sensul că realiza venituri din activități specifice pregătirii sale și concomitent desfășura activități diverse în gospodăria comună, contribuind efectiv la îmbunătățirea situației materiale a familiei sale.

A mai rezultat și faptul că mama victimei nu a manifestat nici un interes de a-și vizita copilul și de a-i acorda acestuia sprijin moral, afectiv și material, între ea și victimă neexistând comunicarea și afecțiunea specifică dintre mamă și copil. Este posibil ca victima să fi păstrat afecțiune pentru mama sa, dar, în speță, interesează măsura în care afecțiunea era reciprocă, altfel spus, dacă aceasta s-a manifestat și dinspre mamă către fiu, pentru a stabili dacă și în ce măsură mama a suferit un prejudiciu psihic, prin decesul fiului ei.

Analizând această situație, judecătorul fondului a apreciat că, față de pasivitatea manifestată de partea civilă N______ M______ timp de circa 17 ani, în a menține legătura, dacă nu permanentă, cel puțin periodică și constantă cu fiul ei, astfel încât să nu piardă etapele importante ale copilăriei acestuia, de creștere și dezvoltare, iar apoi de trecere la stadiul adolescenței și de formare a lui ca persoană majoră, pasivitate care induce lipsa oricărei afectivități, griji și implicări specifice unei mame, cererea acesteia de acordare a unei sume de bani cu titlu de daune morale nu se justifică.

În afara sentimentului firesc de regret pentru trecerea în neființă a unei persoane la o vârstă foarte tânără, sentiment pe care îl resimte și o persoană străină, instanța de fond nu i-a recunoscut părții civile N______ M______ vreun prejudiciu psihic/moral care să justifice repararea lui prin acordarea de daune, ci, dimpotrivă, a considerat că partea civilă se folosește de evenimentul intempestiv al morții fiului ei pentru a se îmbogăți, fără just temei, motiv pentru care cererea acesteia a fost respinsă.

Probele au demonstrat că tatăl victimei a îndeplinit și rolul de mamă, de la vârsta de 2 ani și câteva luni a fiului său și până la decesul acestuia survenit la o vârstă foarte tânără (19 ani), în tot acest timp tatăl fiind ajutat de fratele și mama lui, toți aceștia făcând tot ce este posibil pentru a suplini absența mamei din viața victimei, astfel că s-apreciat ca fiind evidentă legătura afectivă atât între victimă și tatăl acesteia, cât și între victimă și unchiul și bunica sa paternă, aceștia din urmă considerându-l pe nepot ca pe propriul lor copil.

În ceea ce privește daunele morale solicitate de părțile civile, instanța de fond a considerat că acestea sunt exagerate, acordând doar parțial sumele acordate cu acest titlu. Astfel, s-a apreciat că, prin decesul fiului lor, părțile civile sunt lipsite pentru tot restul vieții de sprijinul moral și material pe care victima putea să-l ofere, având în vedere implicarea acesteia, până în ziua accidentului, în tot ceea ce privește sporul gospodăriei comune, precum și de atașamentul afectiv pe care victima l-a manifestat în timpul vieții, durerea sufletească provocată prin pierderea copilului lor fiind evidentă.

Prima instanță a reținut că tatăl victimei a solicitat acordarea de despăgubiri materiale în cuantum de 10.000 euro/echivalentul în lei, reprezentând cheltuielile ocazionate de înmormântarea victimei și pomenirea acesteia până la 7 ani.

Probele administrate au demonstrat că tatăl victimei a suportat cheltuielile ocazionate de îndeplinirea ritualurilor creștine privind înmormântarea și pomenirea victimei. Însă, partea civilă R_____ P____ nu a depus înscrisuri (facturi/bonuri fiscale) care să justifice suma pretinsă cu titlu de despăgubiri materiale, iar includerea în suma solicitată a cheltuielilor pe care partea civilă afirmă că le va suporta în viitor, pentru pomenile de până la 7 ani, se înscriu în categoria cheltuielilor eventuale care nu au caracter cert pentru a fi luate în considerare.

Mai mult, martorii audiați O______ E____ și O______ G_______ (filele 157, 158) au declarat Cod penal că, la înmormântarea victimei, au participat 400-500 de persoane, fără a preciza numărul persoanelor care au participat la parastas, iar cheltuielile ocazionate de înmormântare și de pomenirile ulterioare au fost de cca. 150 milioane lei vechi.

A mai declarat că bunica victimei, cu două săptămâni înainte de ziua accidentului, a vândut un vițel, fără a preciza suma de bani primită ca preț de vânzare, iar banii astfel obținuți au fost folosiți pentru ritualul de înmormântare, la care s-a adăugat contribuția sătenilor, ceea ce înseamnă că familia R_____ a avut posibilități financiare modeste, fiind ajutată pecuniar de către consăteni, fără a fi obligată la restituirea contribuției acestora.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel părțile civile R_____ P____, R_____ V_____ (decedat ulterior), R_____ E________ și N______ M______, precum și asigurătorul S.C. A________ -R__________ ASTRA S.A.

Părțile civile R_____ P____, R_____ V_____ și R_____ E________ au criticat sentința sub aspectul cuantumului daunelor morale acordate, solicitând majorarea acestora, astfel încât să corespundă prejudiciului suferit în urma decesului victimei.

Partea civilă N______ M______ a solicitat acordarea despăgubirilor civile solicitate, prima instanță respingând în mod netemeinic cererea sa fără a ține cont că, deși nu locuia efectiv cu victima, este mama sa, suferind un puternic șoc și încercând un grav prejudiciu, după despărțirea de tatăl victimei locuind foarte aproape de domiciliul fostului soț și al victimei, cu care a păstrat relații apropiate.

Asiguratorul de răspundere civilă S.C. A________ - R__________ ASTRA S.A. a criticat sentința sub aspectul cuantumului despăgubirilor, solicitând atât reducerea daunelor materiale acordate părții civile R_____ P____, care sunt nejustificate în condițiile nedepunerii de înscrisuri doveditoare ale cheltuielilor efectuate, conform art. 49 pct. 2 din Ordinul Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor nr. 5/2010, cât și a cuantumului daunelor morale acordate tuturor celor trei părți civile, apreciate ca fiind nerezonabile, în raport de culpa concurentă a victimei care nu purta centură de siguranță, de condițiile socio-economice individuale, săvârșirea faptei din culpă și efectul compensatoriu pe care astfel de sume trebuie să-l aibă.

Analizând apelurile, prin prisma criticilor formulate și din oficiu, în conformitate cu dispozițiile art. 417 și urm. Cod de procedură penală, Curtea constată că sunt fondate apelurile declarate de părțile civile R_____ P____, R_____ V_____ și R_____ E________, fiind nefondate apelurile declarate de partea civilă N______ M______ și de asiguratorul de răspundere civilă, pentru următoarele motive:

Prezenta cauză are ca obiect judecarea laturii civile cu privire la pretențiile formulate de părțile civile ca urmare a decesului victimei R_____ T____ P____, în cadrul accidentului de circulație produs în noaptea de 2/3 ianuarie 2012, pe raza comunei Tomșani, din culpa inculpatului S____ E___ V_______.

Prin sentința penală nr. 870/10.09.2013 a Judecătoriei Horezu s-a stabilit că inculpatul, conducând autoturismul cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX, în care pasager pe locul din stânga spate era victima R_____ T____ P____, nu a respectat regulile de circulație și, conducând cu o viteză de 108 km/h, într-o curbă a pierdut controlul autoturismului, acesta ieșind în afara părții carosabile și răsturnându-se de mai multe ori. În urma impactului, victima, proiectată în exteriorul autoturismul și suferind leziuni traumatice grave, a decedat.

Curtea mai constată că victima avea la data decesului doar vârsta de 19 ani și locuia împreună cu tatăl său, R_____ P____, unchiul său, R_____ V_____, precum și bunica, R_____ E________, constituite părți civile în prezenta cauză. Mama victimei, partea civilă N______ M______, a divorțat de R_____ P____ în 1998, iar prin sentința de divorț s-a dispus încredințarea victimei către tată.

Deși asiguratorul de răspundere civilă critică sentința primei instanțe sub aspectul cuantumului despăgubirilor materiale, apreciat ca acordate în mod nejustificat în raport de dispozițiile art. 49 pct. 2 din Ordinul Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor nr. 5/2010, Curtea constată că sentința este legală și temeinică sub acest aspect, suma de 25.000 lei acordată cu acest titlu doar părții civile R_____ P____ (tatăl victimei) neputând fi considerată ca exorbitantă.

Este adevărat că dispozițiile legale invocate de asigurator prevăd că la stabilirea despăgubirilor materiale în cazul decesului persoanei probarea pretențiilor se efectuează cu documente justificative, dar în același timp trebuie observat că aceste dispoziții reglementează procedura de restabilire a despăgubirilor de către societatea de asigurare, în procedura amiabilă, neputând lega instanța de judecată sub aspectul probatoriului în cadrul procesului penal, care urmează regulile generale ale Codului de procedură penală (în sensul probării aspectelor de fapt cu orice mijloace de probă prevăzute de lege, inclusiv cu martori).

Or, din declarațiile martorilor rezultă că de înmormântarea și de pomenirile ulterioare ale victimei s-a ocupat tatăl acesteia, care împreună cu bunica a organizat toate ceremoniile, inclusiv mese, aceștia și unchiul băiatului contribuind împreună din punct de vedere material, martorii dând detalii în legătură cu cuantumul cheltuielilor efectuate.

În mod corect a stabilit prima instanță cuantumul acestor cheltuieli, în condițiile în care, chiar dacă partea civilă R_____ P____ nu a depus chitanțe, bonuri ori alte înscrisuri cu privire la astfel de cheltuieli, din declarațiile martorilor rezultă că s-au îndeplinit ritualurile creștine privind înmormântarea și pomenirile ulterioare, după cum sunt de notorietate unele aspecte precum efectuarea de cheltuieli pentru procurarea unor obiecte indispensabile înmormântării (sicriu, cruce, alimente, etc.) și pentru plata slujbelor și pomenirilor.

În aceste condiții și în raport de numărul mare al persoanelor menționate de martori ca fiind prezente la înmormântare și de faptul că au fost folosiți în acest scop și banii obținuți în urma vânzării unui vițel cu două săptămâni anterior accidentului rutier, suma stabilită de prima instanță nu poate fi considerată ca fiind nejustificată.

Cât privește daunele morale, având în vedere că acestea sunt menite a cuantifica suferința psihică suportată în urma decesului victimei R_____ T____ P____, Curtea constată că se impune majorarea cuantumului acordat părții civile R_____ P____ (tatăl victimei), sumele acordate cu același titlu unchiului și bunicii victimei fiind proporționale cu întinderea prejudiciului moral suferit de acestea.

Cum s-a arătat deja, tatăl victimei este cel care s-a îngrijit de copil încă de la vârsta de 2 ani a acestuia din urmă, când mama a părăsit domiciliul conjugal. Potrivit declarațiilor martorilor audiați în cauză și sentinței de desfacere a căsătoriei, precum și înscrisurilor depuse la dosar, respectiv susținerilor părților civile, victima locuia cu tatăl, unchiul și bunica lui, aceștia crescându-l și având grijă de el după plecarea mamei. La rândul său, victima, care învăța la acel moment la o școală din Bistrița cu regim de internat săptămânal, obișnuia ca atunci când venea acasă să-și ajute în gospodărie rudele, ocupându-se de diverse activități.

Martorii audiați au confirmat faptul că după decesul băiatului tatăl și bunica lui au suferit foarte mult, arătând că cei doi frecventează și în prezent locul de veci, tatăl făcând acest lucru în fiecare zi.

În raport de toate aceste aspecte și văzând legătura dintre victimă și tatăl, bunica, respectiv unchiul acesteia, sumele stabilite de prima instanță cu titlu de daune morale către ultimii doi menționați apar ca fiind justificate, după cum se impune și majorarea daunele morale ce se cuvin părții civile – tată, la suma de 100.000 lei.

Totodată, pentru considerentele deja arătate, este nefondată critica formulată de asigurator, în sensul că daunele morale ar fi prea mari. Sumele stabilite cu titlu de daune morale nu pot fi considerate nici amenzi excesive, nici venituri nejustificate, având caracter de justă compensație pentru pierderea produsă tatălui, bunicii și unchiului victimei de 19 ani a accidentului rutier.

Faptul că decesul a fost produs din culpă, iar nu cu intenție, este avut în vedere printre criteriile de stabilire a daunelor morale, însă nu poate determina reducerea cuantumului, astfel cum a fost solicitat de asigurator.

Curtea nu poate avea în vedere argumentul prezentat de această parte, în sensul că daunele morale trebuie stabilite în raport de condițiile materiale ale părților civile, persoane foarte modeste și fără venituri permanente, respectiv de venitul mediu la nivel național, deoarece daunele nu reflectă aceste aspecte, ci suferința încercată de părțile civile ca urmare a pierderii ființei dragi, singura asupra căreia se concentrase toată grija și afecțiunea tatălui, bunicii, unchiului cu care locuia. Or, această suferință nu depinde de starea materială a persoanelor și nici de venitul mediu pe economia națională ori de astfel de criterii.

Nu este întemeiată susținerea asiguratorului de răspundere civilă, referitoare la necesitatea reducerii cuantumului daunelor ca urmare a culpei concurente a victimei , care nu purta centura de siguranță, deoarece nu există probe în sensul că purtarea centurii de siguranță ar fi condus la producerea unor leziuni traumatice mai puțin grave decât cele care au generat decesul tânărului, mai ales în condițiile impactului foarte puternic care a avut loc.

Pe de altă parte, apelul părților civile R_____ este întemeiat sub aspectul obligării asiguratorului de răspundere civilă, în solidar cu inculpatul, și la plata cheltuielilor judiciare acordate acestor părți civile, întrucât în raport de dispozițiile Legii 136/1995 inculpatul este ținut să răspundă singur numai in ceea ce privește cheltuielile judiciare cuvenite statului.

Cât privește pe partea civilă N______ M______, din sentința de desfacere a căsătoriei, precum și din declarațiile martorilor din prezenta cauză, Curtea observă că aceasta a plecat din domiciliu când fiul său, victima din prezenta cauză, avea circa 2 ani, intrând într-o relație de concubinaj cu un bărbat dintr-o altă comună, la locuința căruia s-a stabilit. În motivarea sentinței de încredințare către tatăl său a victimei (în vârstă de 6 ani la acea dată, a divorțului), instanța a reținut că mama acesteia plecase de acasă și locuia cu un alt bărbat, cu care a făcut alți trei copii.

Partea civilă N______ M______ pretinde că, deși nu mai locuia cu fostul soț și cu fiul său, era în relații foarte apropiate cu acesta din urmă, vizitându-l și interesându-se de el, însă din probele administrate rezultă contrariul.

Astfel, din sentința civilă nr. 2050/20.10.1998 a Judecătoriei Horezu rezultă, ca situație de fapt reținută din probele administrate, că, de când a plecat din domiciliu conjugal, mama minorului nu s-a mai interesat de creșterea și educarea acestuia, tatăl fiind cel care se ocupă de copil.

Aceste aspecte se coroborează cu declarațiile martorilor O______ G_______ și O______ E____, conform cărora mama minorului decedat nu a mai avut deloc grijă de acesta, de când l-a părăsit (la vârsta de 2 ani și jumătate), copilul a rămas în grija tatălui și a bunicilor, iar de când l-a părăsit mama nu și-a mai vizitat copilul.

Deși declarația martorului M___ L______ este în sensul că relațiile dintre mamă și fiu ar fi rămas normale chiar din momentul la care mama victimei a început relația de concubinaj, deci din momentul părăsirii domiciliului conjugal, aceste susțineri nu pot fi primite, deoarece sunt infirmate nu numai de cei doi martori menționați, dar și de aspectele rezultate din sentința de divorț și de încredințare a copilului.

În aceste condiții, în mod corect prima instanță nu a acordat acestei părți civile despăgubirile solicitate, lipsind probele din care să rezulte că a efectuat cheltuieli ori că, pe plan afectiv, a suferit un prejudiciu moral care să fie susceptibil de reparație pe cale patrimonială. Este adevărat că această parte civilă este mama victimei decedate, însă, în condițiile în care mama nu a păstrat legătura cu fiul său timp de circa 17 ani, după ce l-a părăsit la vârsta de 2 ani, această pasivitate relevând lipsa afectivității, a grijii și implicării specifice unei mame (chiar dacă nu locuiește cu copilul, întemeindu-și o nouă familie, la rândul ei cu copii), nu s-ar justifica acordarea daunelor morale, iar participarea acestei părți civile la înmormântarea victimei nu poate determina o altă concluzie.

Pentru toate aceste motive, în baza art. 421 pct. 2 lit. a Cod de procedură penală, Curtea va admite apelurile declarate de părțile civile R_____ P____, R_____ V_____ (actualmente decedat) și R_____ E________, va desființa în parte sentința și, rejudecând, va majora daunele morale acordate părții civile R_____ P____, de la 75.000 lei la 100.000 lei.

Va obliga pe inculpatul S____ E___ V_______, în solidar cu asigurătorul ______________________________ SA, la plata tuturor despăgubirilor stabilite pentru părțile civile, precum și a cheltuielilor judiciare către acestea.

Văzând că după pronunțarea sentinței apelate, inculpatul deja a achitat părții civile R_____ P____, tatăl victimei, suma de 3.500 lei cu titlu de despăgubiri civile, conform facturii poștale din 11.08.2014 depuse în faza judecății în apel, se va constata că din totalul despăgubirilor, inculpatul a achitat această sumă.

Curtea va menține celelalte dispoziții ale sentinței.

În baza art. 421 pct. 1 lit. b Cod de procedură penală, se vor respinge ca nefondate apelurile declarate de asigurătorul ________________________________ SA și de partea civilă N______ M______, împotriva aceleiași sentințe, pe care îi va obliga la câte 150 lei cheltuieli judiciare către stat, potrivit disp. art. 275 alin. 2 Cod de procedură penală.

Va fi obligat inculpatul, în solidar cu asigurătorul, și la plata sumei de 1.500 lei, reprezentând cheltuieli judiciare în apel către părțile civile R_____ P____ și R_____ E________, conform disp. art. 274 alin. 2 Cod de procedură penală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite apelurile declarate de părțile civile R_____ P____, R_____ V_____ (actualmente decedat) și R_____ E________, domiciliați în __________________________________, județul V_____, împotriva sentinței penale nr. 120 din data de 10 iunie 2014, pronunțată de Judecătoria Horezu în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX.

Desființează în parte sentința și rejudecând:

Majorează daunele morale acordate părții civile R_____ P____, de la 75.000 lei la 100.000 lei.

Obligă în solidar pe inculpatul S____ E___ V_______, domiciliat în comuna Păușești Măglași, ________________________ V_____, cu asigurătorul ______________________________ SA la plata tuturor despăgubirilor stabilite pentru părțile civile, precum și a cheltuielilor judiciare către acestea.

Constată că din totalul despăgubirilor, inculpatul a achitat suma de 3.500 lei către partea civilă R_____ P____.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței.

Respinge ca nefondate apelurile declarate de asigurătorul ______________________________ SA, cu sediul în București, ____________________. 3, _____________.10, sector 3, și de partea civilă N______ M______, cu domiciliul ales în Rm. V_____, ____________________. 117, jud. V_____ (la avocat V_____ A_____) împotriva aceleiași sentințe, pe care îi obligă la câte 150 lei cheltuieli judiciare către stat.

Obligă pe inculpat în solidar cu asigurătorul la 1.500 lei cheltuieli judiciare în apel către părțile civile R_____ P____ și R_____ E________.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 24 noiembrie 2014, la Curtea de Apel Pitești - secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,

M.G.Săndulesu A.M.P_______

Grefier,

D.C_____

Red.A.M.P.

Tehnored.E.G./A.I.E.

Ex.10/09.01.2015

Jud.fond E.L_______