R O M Â N I A

CURTEA DE APEL ORADEA

Secția penală și pentru cauze cu minori

Dosar nr. XXXXXXXXXXXXXX Nr. operator de date cu caracter personal : 3159

DECIZIA PENALĂ NR. 249/A/2015

Ședința publică din data de 2 aprilie 2015

Complet constituit din:

Președinte: Țarcă G_______

Judecător: A____ L______ F_____

Grefier: S___ A______

S-au luat în examinare apelurile penale declarate de părțile civile apelante F____ F_____, F____ F______, F____ F_________ și F____ D______, părțile responsabile civilmente ____________________ și ____________________ SIBIU și inculpatul apelant L______ L______ J_____, împotriva sentinței penale nr. 93 dinn 23 ianuarie 2015 pronunțată de Judecătoria Oradea, inculpatul fiind trimis în judecată pentru comiterea infracțiunii de ucidere din culpă, prev. de art. 192 alin. 1 și 2 Cod penal.

Se constată că dezbaterea pe fond asupra cauzei a avut loc la data de 24 martie 2015, când părțile prezente au pus concluzii care au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, pronunțarea acesteia amânându-se pentru data de 1 aprilie 2015, respectiv data de 2 aprilie 2015, zi în care s-a pronunțat prezenta decizie.

CURTEA DE APEL

DELIBERÂND

Asupra apelurilor penale de față, pe baza actelor și lucrărilor de la dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 93 din data de 23 ianuarie 2015, pronunțată de Judecătoria Oradea, în baza art. 5 Cod penal instanța a reținut că în mod global, legea penală mai favorabilă în cauză este legea penală veche.

În baza art. 178 alin. 1, 2 Cod penal din 1969, cu aplicarea art. 396 alin. 10 Cod procedură penală, a condamnat inculpatul L______ L______ J_____, fiul lui I____ și G______, ns. la 22.08.1985 în Oradea, jud. Bihor, cetățenie română, studii medii, conducător auto, fără antecedente penale, dom. în ___________________________, jud. Bihor, având C.N.P. xxxxxxxxxxxxx, pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă, la o pedeapsă de 1 an și 8 luni închisoare.

În baza art. 12 alin. 1 din Legea nr. 187/2012 și art. 71 alin. 2 Cod penal din 1969, instanța a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal din 1969 pe durata executării pedepsei, ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 86¹ Cod penal din 1969, art. 71 alin. 5 Cod penal din 1969, cu aplicarea art. 5 Cod penal, a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei principale și a pedepsei accesorii, sub supraveghere, pe durata unui termen de încercare de 4 ani și 8 luni, stabilit conform art. 86² Cod penal din 1969.

A atras atenția inculpatului L______ L______ J_____ asupra prevederilor art. 86⁴ Cod penal din 1969 și art. 83, 84 Cod penal din 1969, privind revocarea suspendării sub supraveghere în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni în cursul termenului de încercare, în cazul neîndeplinirii cu rea-credință a măsurilor de supraveghere prevăzute de lege ori în cazul neîndeplinirii obligațiilor civile stabilite prin hotărârea de condamnare.

În baza art. 86³ alin. 1 lit. a Cod penal din 1969, a obligat inculpatul L______ L______ J_____ ca pe durata termenului de încercare să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Bihor, la datele ce vor fi fixate de acest serviciu, care va verifica respectarea de către inculpat a măsurilor de supraveghere prevăzute de art. 86³ alin. 1 lit. b-d Cod penal din 1969, măsuri pe care instanța le-a impus inculpatului.

În baza art. 19, art. 20, art. 86 și art. 397 Cod procedură penală raportat la art. 1357 și art. 1373 Cod civil, art. 42 alin. 2 și art. 49-51 din Legea nr. 136/1995, cu modificările și completările ulterioare, a obligat inculpatul L______ L______ J_____, în solidar cu partea responsabilă civilmente ____________________, cu sediul în com. Ineu, ________________, jud. Bihor și în solidar cu partea responsabilă civilmente ___________________.A. cu sediul în Sibiu, _____________________ A, Centrul de Afaceri, nr. 5, ___________, 6, jud. Sibiu, să plătească părților civile următoarele despăgubiri civile:

- părții civile F____ F______ (soție supraviețuitoare), suma de 4.830,44 lei cu titlu de daune materiale și suma de 20.000 euro, în echivalent în lei la cursul BNR din ziua plății, cu titlu de daune morale;

- părții civile F____ F______ (fiul defunctului), suma de 16.000 euro, în echivalent în lei la cursul BNR din ziua plății, cu titlu de daune morale;

- părții civile F____ F_________ (fiica defunctului), suma de 16.000 euro, în echivalent în lei la cursul BNR din ziua plății, cu titlu de daune morale;

- părții civile F____ D______ (fiica defunctului), suma de 16.000 euro, în echivalent în lei la cursul BNR din ziua plății, cu titlu de daune morale.

A respins ca nejustificate restul despăgubirilor morale solicitate de părțile civile.

În baza art. 276 alin. 1 și 4 Cod procedură penală, a obligat inculpatul L______ L______ J_____, în solidar cu partea responsabilă civilmente ____________________ și în solidar cu partea responsabilă civilmente ___________________.A. să plătească părții civile F____ F______ suma de 4.960 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, iar părții civile F____ F_________ suma de 4.960 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.

În baza art. 274 alin. 1 și 3 Cod procedură penală, a obligat inculpatul L______ L______ J_____, în solidar cu partea responsabilă civilmente ____________________ și în solidar cu partea responsabilă civilmente ___________________.A. să plătească statului suma de 800 lei cheltuieli judiciare.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:

A constatat că prin rechizitoriul nr. 821/P/2014 din 02.09.2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Oradea, înregistrat la instanță la 04.09.2014, sub nr. de dosar XXXXXXXXXXXXXX s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului L______ L______ J_____ sub acuzația comiterii infracțiunii de ucidere din culpă, prev. de art. 192 alin. 1 și 2 Cod penal.

În esență, prin actul de sesizare al instanței s-a reținut în sarcina inculpatului L______ L______ J_____ că în data de 25.01.2014, în timp ce conducea o autoutilitară pe DJ 767/G, pe raza comunei Ineu, aflat sub influența băuturilor alcoolice, nu a păstrat o distanță suficientă față de bicicleta pe care se deplasa numitul F____ F______ V_____ și astfel l-a accidentat pe acesta, cauzându-i decesul.

Prin încheierea nr. 563/C.P./2014 judecătorul de cameră preliminară a constatat legalitatea sesizării instanței cu rechizitoriul, legalitatea administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală și a dispus începerea judecății în cauză.

După începerea judecății, inculpatul L______ L______ J_____ a solicitat aplicarea procedurii în cazul recunoașterii învinuirii, prev. de art. 375 Noul Cod procedură penală, declarând că recunoaște învinuirea adusă.

În ședința publică din 16.01.2015, în baza art. 375 alin. 1 Cod procedură penală, instanța a admis cererea inculpatului L______ L______ J_____, de judecare conform procedurii în cazul recunoașterii învinuirii, apreciind că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege în acest sens.

Examinând probele administrate în faza de urmărire penală, în raport de declarația inculpatului de recunoaștere a învinuirii, instanța a reținut în fapt următoarele:

În dimineața zilei de 25.01.2014, în jurul orelor 07.30, în timp ce inculpatul L______ L______ J_____ conducea autoutilitara de serviciu marca Ford Transit cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX pe D.J. 767/G, pe raza comunei Ineu, jud. Bihor, din direcția localității Ineu către D.N. 1, la Km 1+500m, fiind sub influența băuturilor alcoolice și datorită neatenției, nu a păstrat distanța suficientă față de numitul F____ F______ V_____, care se deplasa cu bicicleta pe carosabil în fața autoutilitarei, accidentându-l din spate și proiectându-l în afara părții carosabile.

În urma accidentului, numitul F____ F______ V_____, în vârstă de 50 ani, cu domiciliul în comuna Ineu, __________________, jud Bihor, a decedat.

Raportul de constatare medico-legală nr. 214/III/22 din data de 25.01.2014, întocmit de SML Bihor, a stabilit faptul că moartea victimei a fost violentă, s-a datorat unui traumatism cranio-cerebral grav cu fractură de boltă și bază de craniu și ruptura trunchiului cerebral, leziuni care s-au produs prin lovirea victimei, aflată pe o bicicletă, de către un autovehicul, urmată de bascularea sa și ulterior proiectarea pe sol. Totodată s-a stabilit faptul că la momentul decesului alcoolemia numitului F____ F______ V_____, era 0 (zero) grame la mie.

Conform Buletinului de Analiză Toxicologică nr.164-165 din data de 27.01.2014 inculpatul L______ L______-J_____ a avut o alcoolemie de 0,50 gr/l, respectiv 0,40 gr/l alcool pur în sânge, la probele biologice recoltate la ora 10:15 respectiv 11:15 a zilei de 25.01.2014.

Instanța a reținut că, prin modul în care inculpatul L______ L______-J_____ a condus autoutilitara Ford Transit la momentul producerii accidentului, acesta a încălcat prevederile art. 51 și art. 102 alin. 3 lit. a din O.U.G nr. 195/2002 republicată, referitoare la obligațiile pe care le au conducătorii de vehicule care circulă în spatele altuia pe drumul public, de a păstra o distanță suficientă față de cel din fața sa, pentru evitarea coliziunii, corelată cu interdicția de a conduce autovehicule și tramvaie pe drumurile publice de o persoană aflată sub influența băuturilor alcoolice.

Pe de altă parte, în urma cercetării efectuate de către organele de poliție la locul producerii accidentului rutier, s-a constatat faptul că victima, numitul F____ F______ V_____, nu purta la momentul accidentului îmbrăcăminte cu elemente florescent - reflectorizante, deși se deplasa cu bicicleta pe drumul public, iar condițiile de vizibilitate redusă impuneau acest lucru, încălcând astfel prevederile art. 161 alin 1, lit. r din Regulamentul pentru aplicarea O.U.G. nr.195/2002 repub. și modif.

Martorul K________ Janos A_____, cel care a apelat la numărul de urgență 112, a declarat că în dimineața de 25.01.2014 trecea cu mașina pe DJ 767G spre DN1, iar în apropiere de balastieră a văzut la lumina farurilor o bicicletă pe carosabil. A oprit mașina și a observat în șanțul din dreapta un bărbat căzut pe spate. A apelat la numărul 112, apoi la polițiștii din comună. Martorul a mai arătat că la scurt timp a ajuns la locul accidentului o autoutilitară albă, care s-a oprit și al cărei conducător a spus că el l-a lovit pe biciclist. A precizat martorul că până a ajuns la locul accidentului nu a văzut vreo altă mașină pe drum.

S-a reținut că din această declarație, precum și din planșa foto întocmită cu ocazia cercetării la fața locului rezultă faptul că după impact inculpatul s-a deplasat cu autoutilitara de la locul impactului, aceasta nefiind orientată pe sensul în care a circulat când s-a produs accidentul.

În declarațiile sale inculpatul L______ L______ - J_____ a arătat că recunoaște și regretă fapta de care este acuzat. A precizat că afară era semiîntuneric, iar carosabilul era acoperit cu polei și zăpadă și că, la un moment dat, a observat prea târziu în fața sa un autoturism Ford, care era oprit pe sensul opus, dar cu roțile din stânga pe sensul său de mers, care însă nu avea niciun fel de lumină sau alte elemente reflectorizante. Încercând să evite coliziunea cu acest autoturism, inculpatul susține că l-a acroșat totuși cu oglinda lateral stânga. În momentul ruperii oglinzii a auzit o izbitură, iar pe capota autoturismului a văzut o persoană. A oprit să vadă ce s-a întâmplat, observând o persoană în șanț, iar pe carosabil o bicicletă. A precizat că victima nu purta pe îmbrăcăminte niciun element reflectorizat și că nu a văzut-o înainte de impact. Inculpatul a afirmat că autoturismul pe care-l acroșase anterior cu oglinda a plecat de la fața locului, însă el nu a observat când și nu a putut să-l identifice. În legătură cu consumul de alcool, a arătat că în seara precedentă accidentului a consumat trei sticle cu bere cu alcool de câte 0,5 l, după care s-a culcat, fără să mănânce ceva.

Inculpatul a susținut, în esență, aceeași stare de fapt și în declarația dată în fața instanței de judecată, arătând în final că regretă comiterea faptei.

În ce privește apărările inculpatului privind acroșarea unui alt autovehicul care ar fi fost staționat neregulamentar de drumul public, anterior impactului cu victima, instanța a reținut că aceste apărări nu sunt susținute de niciun element probator din dosar, fiind simple afirmații care nu se coroborează cu alte probe administrate în cauză, prin urmare au fost înlăturate.

Mai mult decât atât, împrejurarea că inculpatul a mutat autoutilitara de la locul impactului nu este în favoarea acestuia, câtă vreme era obligat, potrivit prevederilor art. 77 din OUG nr. 195/2002, să ia măsuri de anunțare imediată a poliției (accidentul a fost anunțat de martorul K________ Janos A_____) și “să nu modifice” urmele accidentului.

Ținând seama de circumstanțele concrete în care s-a produs accidentul de circulație din data de 25.01.2014, de normele legale încălcate de inculpat și de victimă, astfel cum au fost reținute mai sus, instanța a reținut că inculpatul L______ L______ –J ozsef a avut o culpă de 80 % în producerea accidentului, iar victima F____ F______ V_____ a avut o culpă de 20%.

Instanța a apreciat că este important de precizat că prin adresa cu nr. xxxxx/16.06.2014 Inspectoratul Teritorial de Muncă Bihor a sesizat P________ de pe lângă Judecătoria Oradea în legătură cu evenimentul rutier descris mai sus stabilind că, deoarece numitul F____ F______ V_____ se deplasa cu bicicleta de la domiciliu său, aflat în _________________________, nr.98, jud. Bihor, către locul de muncă, respectiv S.C Pannon Guard Security Internațional S.R.L. iar inculpatul L______ L______ J_____, angajat al S.C. C______ Tradea S.R.L. în funcția de agent de vânzări conducea autoutilitara aparținând societății, accidentul se încadrează ca „accident de muncă mortal de traseu și de circulație”.

Cu privire la aplicabilitatea legii penale mai favorabile în speță, în baza art. 5 Cod penal și în raport de Decizia nr. 265/2014 a Curții Constituționale, instanța a reținut că, în mod global, legea penală mai favorabilă în cauză este legea penală veche, respectiv dispozițiile Codului penal din 1969.

Astfel, în raport de circumstanțele concrete ale cauzei, în principal conducerea autoutilitarei de către inculpatul aflat sub influența băuturilor alcoolice, context în care s-a produs accidentul de circulație urmat de moartea victimei, instanța a apreciat că legea penală mai favorabilă este legea veche întrucât, cu privire la individualizarea modalității de executare a pedepsei, suspendarea condiționată a executării pedepsei sub supraveghere, care se impune a fi stabilită în speță, conform art. 86¹ și următoarele Cod penal din 1969, este mai favorabilă inculpatului decât suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, conform art. 91 și următoarele Cod penal, care implică, pe lângă stabilirea unor măsuri de supraveghere, stabilirea în mod obligatoriu a unor obligații în sarcina inculpatului, dintre cele prevăzute de art. 93 alin. 2 Cod penal, pe durata termenului de supraveghere, precum și prestarea muncii neremunerate în folosul comunității. Mai mult, s-a reținut că la data expirării termenului de încercare stabilit conform art. 86² Cod penal din 1969, intervine reabilitarea de drept, conform art. 86⁶ Cod penal din 1969.

În drept, s-a reținut că fapta inculpatului L______ L______ J_____ care în data de 25.01.2014, în timp ce conducea autoutilitara de serviciu marca Ford pe DJ 767/G, pe raza comunei Ineu, fiind sub influența băuturilor alcoolice, nu a păstrat o distanță suficientă față de bicicleta pe care se deplasa numitul F____ F______ V_____ și astfel l-a accidentat pe acesta din urmă, cauzându-i decesul, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de ucidere din culpă, prev. de art. 178 alin. 1 și 2 Cod penal din 1969.

Constatând vinovăția inculpatului L______ L______ J_____, întrucât din probele administrate în cauză rezultă dincolo de orice îndoială rezonabilă că fapta pentru care acesta a fost trimis în judecată există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpat, instanța, în baza art. 178 alin. 1, 2 Cod penal din 1969, cu aplicarea art. 396 alin. 10 Cod procedură penală, l-a condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă, la o pedeapsă de 1 an și 8 luni închisoare.

Instanța a reținut că, potrivit art. 12 alin. 1 din Legea nr. 187/2012, în cazul succesiunii de legi penale intervenite până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, pedepsele accesorii și complementare se aplică potrivit legii care a fost identificată ca lege mai favorabilă în raport cu infracțiunea comisă.

În consecință, instanța a aplicat inculpatului L______ L______ J_____ pedepsele accesorii potrivit legii vechi, respectiv Codul penal din 1969, astfel că în baza art. 12 alin. 1 din Legea nr. 187/2012 și art. 71 alin. 2 Cod penal din 1969, instanța a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal din 1969 pe durata executării pedepsei, ca pedeapsă accesorie.

La individualizarea pedepsei aplicată inculpatului L______ L______ J_____ instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 Cod penal din 1969, identificat ca fiind legea penală mai favorabilă, fapta comisă de inculpat și pericolul social al acesteia, împrejurările în care a fost comisă și urmările produse, culpă predominantă a inculpatului în producerea accidentului, respectiv pe fondul consumului de băuturi alcoolice și a neatenției la volan, inculpatul nu a păstrat o distanță suficientă față de bicicleta pe care se deplasa victima pe care accidentat-o din spate, cauzându-i decesul, dar și faptul că victima, numitul F____ F______ V_____, nu purta la momentul accidentului îmbrăcăminte cu elemente florescent -reflectorizante, deși se deplasa cu bicicleta pe drumul public, iar condițiile de vizibilitate redusă impuneau acest lucru, conform normelor legale amintite mai sus.

Pe de altă parte, s-a ținut seama de faptul că inculpatul este fără antecedente penale, a recunoscut și a regretat fapta comisă, astfel că s-a aplicat o pedeapsă cu închisoarea într-un cuantum corespunzător, îndreptată spre minimul special, ținând seama de limitele speciale prevăzute de lege, reduse cu 1/3, conform art. 396 alin. 10 Cod procedură penală.

Deși s-a reținut și o culpă a victimei în producerea accidentului (20%) instanța a apreciat că nu se justifică reținerea acestei împrejurări în favoarea inculpatului drept circumstanță atenuantă judiciară, conform art. 74 alin. 2 Cod penal din 1969, întrucât această împrejurare care ar putea atenua răspunderea penală a inculpatului este practic anihilată de o altă împrejurare, care atribuie faptei o gravitate sporită, anume conducerea autoutilitarei de către inculpatul aflat sub influența băuturilor alcoolice.

În legătură cu această împrejurare, instanța a reținut că, deși inculpatul era sub influența alcoolului, nu s-a putut stabili prin actele de cercetare efectuate în cauză că inculpatul s-ar fi aflat în mod cert și fără dubiu, la data și la ora accidentului ,,în stare de ebrietate,, .

Astfel, deși potrivit Buletinului de Analiză Toxicologică nr. 164-165 din data de 27.01.2014, inculpatul a avut o alcoolemie de 0,50 gr/l, respectiv 0,40 gr/l alcool pur în sânge, la ora 10:15 respectiv la ora 11:15 a zilei de 25.01.2014, în condițiile în care accidentul de circulație a avut loc în jurul orei 07,30, probele administrate în cauză nu au demonstrat că inculpatul s-ar fi aflat la ora accidentului în stare de ebrietate. În plus, la examenul clinic efectuat de medicul legist cu ocazia prelevării probelor de sânge, inculpatul nu prezenta halenă alcoolică, avea vorbire clară, avea o comportare ordonată, era orientat în timp și spațiu, atenția concentrată, judecata coerentă (fila 32 dosar rup).

În consecință, conform principiului ,,in dubio pro reo,, instanța a apreciat nu se poate reține cu putere de certitudine că inculpatul s-ar fi aflat la momentul accidentului din 25.01.2014 ,,în stare de ebrietate,, și cum inculpatul nu prezenta o alcoolemie ce depășește limita legală (0,80 g/% alcool pur în aerul expirat) nu s-a putut reține în sarcina acestuia agravanta prevăzută de art. 178 alin. 3 Cod penal din 1969.

Apreciind că nu se impune privarea de libertate a inculpatului L______ L______ J_____, acesta având posibilități reale de îndreptare și reintegrare socială și fără a fi depus în mediul penitenciar, fiind încadrat în muncă și în comunitate, iar pedeapsa în sine reprezintă un avertisment pentru el, instanța, în baza art. 86¹ Cod penal din 1969, art. 71 alin. 5 Cod penal din 1969, cu aplicarea art. 5 Cod penal, a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei principale și a pedepsei accesorii, sub supraveghere, pe durata unui termen de încercare de 4 ani și 8 luni, stabilit conform art. 86² Cod penal din 1969.

Instanța a atras atenția inculpatului L______ L______ J_____ asupra prevederilor art. 86⁴ Cod penal din 1969 și art. 83, 84 Cod penal din 1969, privind revocarea suspendării sub supraveghere în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni în cursul termenului de încercare, în cazul neîndeplinirii cu rea-credință a măsurilor de supraveghere prevăzute de lege ori în cazul neîndeplinirii obligațiilor civile stabilite prin hotărârea de condamnare, iar în baza art. 86³ alin. 1 lit. a Cod penal din 1969, a obligat inculpatul ca pe durata termenului de încercare să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Bihor, la datele ce vor fi fixate de acest serviciu, care va verifica respectarea de către inculpat a măsurilor de supraveghere prevăzute de art. 86³ alin. 1 lit. b-d Cod penal din 1969, măsuri pe care instanța le-a impus inculpatului.

Cu privire la latura civilă a cauzei, instanța a reținut că numiții F____ F______ (soția victimei F____ F______ V_____), F____ F______ (fiul victimei), F____ F_________ și F____ D______ (fiicele victimei), s-au constituit părți civile în cadrul procesului penal față de inculpat - filele 29-31 dosar inst., solicitând obligarea inculpatului la plata sumei de 6.038,05 lei daune materiale în favoarea soției supraviețuitoare, precum și la câte 300.000 euro daune morale, acestea din urmă distinct pentru fiecare parte civilă.

Prin adresa nr. 21/12.01.2015 - fila 52 dosar - ____________________ a comunicat instanței că inculpatul L______ L______ J_____ era angajatul societății la data accidentului de circulație în calitate de agent de vânzări și se afla în exercitarea atribuțiilor de serviciu.

În consecință, ____________________ a fost introdusă în cauză ca parte responsabilă civilmente, aceasta urmând a răspunde alături de inculpat, din punct de vedere civil, conform art. 1373 Cod civil.

La momentul accidentului, autoutilitara marca Ford aparținând ____________________ și condusă de inculpat la momentul accidentului era asigurată la ____________________ (fila 29 dosar u.p.), societate care a fost introdusă în cauză ca parte responsabilă civilmente, în raport de dispozițiile art. 86 Cod procedură penală. Această societate de asigurări a emis polița de asigurare obligatorie de răspundere civilă auto RCA pentru autoutilitara Ford Transit, proprietatea ____________________, poliță depusă în copie la fila 29 dosar u.p., asigurarea fiind valabilă în perioada 13.08.2013– 12.02.2014.

Pentru soluționarea laturii civile au fost administrate probe cu înscrisuri - filele 33-44 dosar inst. și au fost audiați martorii A_______ M_____ D_____ și M___ I___ (filele 63-64 dosar inst.).

Cu referire strictă la despăgubirile materiale, instanța a constatat că acestea vizează cheltuieli legate de înmormântarea victimei F____ F______ V_____ (c/v sicriu, cruce, lumânări, coroane, alimente pentru pomană, mâncare gătită, dar și alte cheltuieli-întocmire acte medico-legale, îmbălsămare, manipulare defunct, săpat groapă, anunț deces, determinare alcoolemie defunct ) .

Instanța a reținut că partea civilă F____ F______, soția supraviețuitoare a defunctului F____ F______ V_____, a dovedit cu înscrisurile depuse la dosar, bonuri fiscale, chitanțe, facturi-filele 33-35, toate aceste cheltuieli care însumate ajung la suma de 5738,05 lei, astfel cum au și fost solicitate. La aceste cheltuieli se mai adaugă suma de 300 lei, reprezentând c/v bicicletei condusă de victimă și distrusă în urma accidentului, astfel că totalul cheltuielilor dovedite este de 6.038,05 lei.

Întrucât instanța a reținut că inculpatul a avut o culpă de 80% în producerea accidentului de circulație, acest procent s-a aplicat la suma dovedită cu titlu de despăgubiri materiale, astfel că 80% din 6.038,05 lei înseamnă 4.830,44 lei daune materiale, cuvenite părții civile F____ F______.

Referitor la daunele morale pretinse, instanța a reținut, așa cum s-a arătat mai sus, că părțile civile, în calitate de soție supraviețuitoare respectiv de copii ai victimei, au solicitat câte 300.000 euro daune morale.

Față de circumstanțele în care s-a produs accidentul și de persoana victimei, în vârstă de 50 ani la data accidentului, de raporturile existente între victimă și membrii familiei acesteia la acel moment, victima fiind încadrată în muncă la data accidentului, locuia și se gospodărea cu soția și cu copiii, instanța a apreciat că sumele de câte 300.000 euro solicitate de cele patru părți civile ca daune morale sunt exagerate și în disproporție cu prejudiciul moral efectiv suferit.

Totuși, s-a reținut că este de necontestat că prin decesul neașteptat și violent al victimei F____ F______ V_____ s-au cauzat suferințe psihice membrilor familiei sale, în speță soției supraviețuitoare și celor trei copii, astfel că urmează să se acorde acestora despăgubiri sub forma daunelor morale. Date fiind legăturile afective puternice dintre părțile civile și victimă, astfel cum a rezultat din declarațiile martorilor A_______ M_____ D_____ și M___ I___, cursul vieții acestora s-a schimbat după accidentul de circulație în discuție, atât în privința soției supraviețuitoare, cât și a celor trei copii.

Instanța a reținut că suferința psihică nu poate fi cuantificată la modul absolut în sume de bani, dar este aproape unanim acceptat că în astfel de situații daunele morale sub forma despăgubirilor bănești sunt de natură să acopere într-o oarecare măsură prejudiciul moral suferit.

Astfel, potrivit art. 1357 alin. 1 Cod civil, în vigoare la data producerii faptei ilicite cauzatoare de prejudicii, cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție, este obligat să-l repare. Mai mult decât atât, s-a reținut că potrivit art. 1357 alin. 2 Cod civil, autorul prejudiciului răspunde pentru cea mai ușoară culpă.

De asemenea, s-a considerat că este de reținut că potrivit art. 1391 alin. 2 Cod civil, instanța judecătorească poate să acorde despăgubiri ascendenților, descendenților, fraților, surorilor și soțului, pentru durerea încercată prin moartea victimei.

Față de circumstanțele în care s-a produs accidentul și de persoana victimei, în vârstă de 50 ani la data accidentului, de raporturile existente între victimă și membrii familiei acesteia la acel moment, instanța a apreciat că sumele ce trebuie acordate cu titlu de daune morale, pentru soția supraviețuitoare și pentru fiecare din copiii victimei, de 25.000 euro respectiv de câte 20.000 euro (pentru copii), în echivalent în lei, reprezintă o reparație echitabilă a prejudiciului moral încercat de părțile civile din cauză.

Întrucât instanța a reținut că inculpatul a avut o culpă de 80% în producerea accidentului de circulație, acest procent s-a aplicat la sumele ce trebuie acordate cu titlu de despăgubiri morale, astfel că 80% din 25.000 euro înseamnă 20.000 euro daune morale, cuvenite părții civile F____ F______, ca soție supraviețuitoare, iar 80% din 20.000 euro, cât s-ar cuveni fiecăruia dintre copii, înseamnă 16.000 euro daune morale, cuvenite părților civile F____ F______, F____ F_________ și F____ D_____, în calitate de copii ai defunctului.

Așadar, în soluționarea laturii civile a cauzei, instanța, în baza art. 19, art. 20, art. 86 și art. 397 Cod procedură penală, raportat la art. 1357 și 1373 Cod civil, art. 42 alin. 2 și art. 49-51 din Legea nr. 136/1995, cu modificările și completările ulterioare, a obligat inculpatul L______ L______ J_____, în solidar cu partea responsabilă civilmente ____________________ și în solidar cu partea responsabilă civilmente ___________________.A. să plătească părților civile următoarele despăgubiri civile: părții civile F____ F______ (soție supraviețuitoare), suma de 4.830,44 lei cu titlu de daune materiale și suma de 20.000 euro, în echivalent în lei la cursul BNR din ziua plății, cu titlu de daune morale; părții civile F____ F______ (fiul defunctului), suma de 16.000 euro, în echivalent în lei la cursul BNR din ziua plății, cu titlu de daune morale; părții civile F____ F_________ (fiica defunctului), suma de 16.000 euro, în echivalent în lei la cursul BNR din ziua plății, cu titlu de daune morale și părții civile F____ D______ (fiica defunctului), suma de 16.000 euro, în echivalent în lei la cursul BNR din ziua plății, cu titlu de daune morale.

Au fost respinse ca nejustificate restul despăgubirilor morale solicitate de părțile civile, întrucât, așa cum s-a arătat mai sus, sumele de câte 300.000 euro solicitate de cele patru părți civile cu titlu de daune morale sunt exagerate și în disproporție cu prejudiciul moral efectiv suferit.

În baza art. 276 alin. 1 și 4 Cod procedură penală, instanța a obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente ____________________ și în solidar cu partea responsabilă civilmente ___________________.A. să plătească părții civile F____ F______ suma de 4.960 lei cu titlu de cheltuieli judiciare iar părții civile F____ F_________ suma de 4.960 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, ambele sume reprezentând onorariu de avocat justificat cu chitanțele și facturile fiscale depuse la dosar - filele 69 - 72.

Pe de altă parte, în baza art. 274 alin. 1 și 3 Cod procedură penală, instanța a obligat inculpatul L______ L______ J_____, în solidar cu partea responsabilă civilmente ____________________ și în solidar cu partea responsabilă civilmente ___________________.A. să plătească statului suma de 800 lei cheltuieli judiciare.

Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, au declarat apel părțile civile F____ F______, F____ F______, F____ F_________ și F____ D______, inculpatul L______ L______-J_____ și părțile responsabile civilmente ____________________ și ___________________, criticând-o ca nelegală și netemeinică.

Părțile civile au solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței penale atacate și pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se dispună reținerea culpei exclusive a inculpatului, în producerea accidentului soldat cu decesul victimei F____ F______ V_____ și majorarea cuantumului daunelor morale.

În motivare au arătat că instanța de fond, în mod eronat a reținut că inculpatul L______ L______-J_____ a avut o culpă de 80% în producerea accidentului, iar victima F____ F______ V_____ a avut o culpă de 20%. Astfel, s-a arătat că în declarațiile sale, inculpatul L______ L______-J_____ a arătat că a încercat să evite coliziunea cu un autoturism, însă cu toate acestea 1-a acroșat cu oglinda lateral stângă, iar în momentul imediat următor a avut loc impactul cu victima, inculpatul menționând și faptul că în momentele premergătoare producerii accidentului nu a observat victima, întrucât atenția i-a fost distrasă de către autoturismul pe care 1-a acroșat. Or, în această ipoteză, pentru a fi posibil impactul cu victima era necesar ca inculpatul să-și schimbe direcția de deplasare spre partea dreaptă a carosabilului, astfel accidentul rutier urmând a avea loc indiferent dacă victima purta sau nu îmbrăcăminte cu elemente florescent-reflectorizante. S-a mai arătat că raportat la modul în care s-a produs impactul, purtarea vestei reflectorizante nu ar fi avut vreo utilitate, în sensul existenței vreunei posibilități de supraviețuire a victimei. S-a precizat și faptul că bicicleta cu care se deplasa victima era echipată potrivit dispozițiile art. 14 din OUG nr.195/2002 cu lumină de culoare albă în față, iar în spate cu lumină de culoare roșie, având elemente reflectorizante inclusiv pe pedalele bicicletei, astfel încât aceasta era ușor de observat chiar și în condiții de semiîntuneric, iar față de aceste circumstanțe concrete în care s-a produs accidentul de circulație, de normele legale încălcate de inculpat, culpa exclusivă în producerea accidentului a avut inculpatul. S-a precizat și că potrivit dispozițiilor art. 161 al.l lit.r din Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002, conducătorii de biciclete au obligația de a purta îmbrăcăminte cu elemente fluorescent-reflectorizante pe timp de noapte, or având în vedere faptul că accidentul s-a produs pe timp de zi, nu se poate reține încălcarea prevederilor legale de către victimă.

În latură civilă, în ceea ce privește cuantumul daunelor morale, s-a arătat că sumele acordate de către instanța de fond cu acest titlu nu pot fi privite drept un just echivalent al prejudiciului suferit de către părțile civile. S-a invocat faptul că în urma accidentului a survenit o transformare radicală a vieții părților civile și anume pierderea unui membru al familiei care nu poate să fie descrisă în cuvinte, față de împrejurarea că familia acestora era o familie unită, între membrii acesteia existând puternice și strânse relații afective, șocul suferit ca urmare a decesului victimei fiind profund presimțit și în prezent. S-a mai invocat faptul că părțile civile F____ F______, F____ F_________ și F____ D______, în calitate de copii este mare și raportat la faptul că au rămas fără sprijinul material pe care un tată îl oferă copiilor, fiind la vârsta la care urmează să își întemeieze o familie.

Inculpatul L______ L______ - J_____ a solicitat admiterea apelului, desființarea hotărârii atacate și în rejudecare reducerea pedepsei aplicate, iar ca modalitate de executare suspendarea condiționată a executării pedepsei, conform art. 81 Cod penal din 1969.

Partea responsabilă civilmente ____________________ a solicitat admiterea apelului, desființarea ca netemeinică a sentinței penale atacate și în rejudecare reindividualizarea despăgubirilor la care au fost obligați în solidar cu inculpatul L______ L______ si partea responsabila civilmente ___________________.

În motivare s-a arătat că netemeinicia hotărârii rezultă din încălcarea principiilor egalității în fața legii, a identității de tratament juridic, și a nediscriminarii prevăzute de Constituția României și Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Astfel, s-a solicitat a se stabili gradul de culpă a victimei cât și a inculpatului ținându-se seama de circumstanțele concrete în care s-a produs accidentul, întrucât instanța de fond nu a motivat in niciun fel mecanismul prin care a stabilit un grad de culpa de 80%-20% inculpat-victimă. Or, stabilirea corectă a gradului de culpă a fiecăruia are o importanță deosebită atât asupra stabilirii pedepsei aplicabile în cauză inculpatului cât și cu privire la despăgubirile civile ce vor fi acordate.

Partea responsabilă civilmente ____________________ a solicitat admiterea apelului, desființarea hotărârii atacate și în rejudecare modificarea proporției culpei victimei, gradul culpei victimei fiind de cel puțin 30% dacă nu chiar în proporție de 50% S-a arătat că victima avea obligația de a se face vizibil pe drumurile publice și pentru ceilalți participanți la trafic, iar această obligație nu vizează doar echiparea bicicletei, ci și purtarea vestei reflectorizante, victima asumându-și riscul producerii unui accident de circulație.

Curtea, examinând hotărârea atacată, conform articolului 420 alineatul 8 din Codul de procedură penală, pe baza actelor și materialului din dosarul cauzei, în raport de motivele invocate, cât și sub toate aspectele de fapt și drept potrivit articolului 417 din Codul de procedură penală, constată următoarele:

Din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, rezultă că instanța de fond în mod corect a reținut situația de fapt cât și vinovăția inculpatului în deplină concordanță cu probele administrate în cauză.

Inculpatul L______ L______ - J_____ a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă.

Din actele și lucrările dosarului rezultă că, în dimineața zilei de 25.01.2014, în jurul orelor 07.30, în timp ce inculpatul L______ L______ J_____ conducea autoutilitara de serviciu marca Ford Transit cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX pe D.J. 767/G, pe raza comunei Ineu, jud. Bihor, din direcția localității Ineu către D.N. 1, la Km 1+500m, fiind sub influența băuturilor alcoolice și datorită neatenției, nu a păstrat distanța suficientă față de numitul F____ F______ V_____, care se deplasa cu bicicleta pe carosabil în fața autoutilitarei, accidentându-l din spate și proiectându-l în afara părții carosabile. În urma accidentului, numitul F____ F______ V_____, în vârstă de 50 ani a decedat.

Inculpatul L______ L______ J_____ a solicitat aplicarea procedurii în cazul recunoașterii învinuirii, prevăzută de art. 375 Cod procedură penală, cerere ce i-a fost admisă de către instanță.

În speță, așa cum rezultă din actele și lucrările dosarului producerea accidentului a avut loc și din culpa victimei F____ F______, întrucât, așa cum a reținut și instanța de fond, victima a încălcat prevederile art. 161 alin 1, lit. r din Regulamentul pentru aplicarea O.U.G. nr.195/2002 repub. și modif. prin aceea că nu a purtat la momentul accidentului îmbrăcăminte cu elemente florescent - reflectorizante, deși se deplasa cu bicicleta pe drumul public, iar condițiile de vizibilitate redusă impuneau acest lucru. De altfel, bicicleta nu a fost echipată în spate cu lumina de culoare roșie și cu cel putin un dispozitiv fluorescent-reflectorizant vizibil de aceeași culoare și nici nu a avut elemente sau dispozitive care în mișcare formează un cerc continuu fluorescent-reflectorizant de culoare portocalie fixate pe spițele roților așa cum cer prevederile art. 14 lit. d și e din Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr.195/2002. Este adevărat că aceasta a avut un bec în față și unul pe roată, însă aceasta nu a fost dotată potrivit reglementărilor legale.

Astfel, se reține că starea de pericol a creat-o și victima care a circulat în condiții de vizibilitate redusă cu bicicleta fără a purta îmbrăcăminte florescent – reflectorizantă, deși dispozițiile legale cereau acest lucru, în aceste condiții fiind mai greu de observat de ceilalți participanți la trafic. Astfel, se reține că o culpă provocatoare a accidentului a avut-o și victima.

Având în vedere situația de fapt reținută prin coroborarea tuturor probelor administrate în cauză, în mod temeinic instanța de fond a reținut cu privire la culpa în producerea accidentului, că aceasta aparține 80% inculpatului și victimei 20%, raportul între culpa inculpatului și a victimei fiind corect stabilit. În mod corect a fost reținută.

În ce privesc criticile aduse laturii civile de către apelanți, curtea reține următoarele

Prejudiciul afectiv vizează afectarea relațiilor bazate pe legături sufletești, legături care sunt specifice vieții de familie și se referă la soț sau la rudele apropiate.

Potrivit jurisprudenței C.E.D.O. la aprecierea gradului de atingere a valorilor sociale ocrotite se impune examinarea cazului dedus judecății avându-se în vedere poziția socială a părților, calitatea acestora și gravitatea urmărilor produse. Încălcarea acestor valori generează dreptul și obligația la repararea consecințelor și chiar dacă s-a statuat că prejudiciul nepatrimonial nu are un conținut economic, evaluarea acestuia nu înseamnă stabilirea echivalenței în bani a valorilor încălcate prin fapta ilicită, stabilindu-se că atingerile aduse acestei valori manifestându-se concret permit aprecierea intensității și gravității lor în raport de toate împrejurările cauzei, de modul de acțiune și consecințe. Prin urmare, nu este vorba de o reparare propriu-zisă, respectiv o repunere în situația anterioară, care de altfel nici nu este posibilă, dauna morală având doar menirea de a ușura suferințele părților civile, pricinuite de pierderea într-un moment total neașteptat a unor ființe foarte dragi.

În speță, nu poate fi negat rezultatul dăunător direct, de natură morală al infracțiunii, asupra părților civile, fiind aduse în mod real vătămări asupra valorilor și drepturilor nepatrimoniale. Întregul material probator administrat a demonstrat existenta faptei ilicite săvârșită de inculpat, a prejudiciului nepatrimonial produs părților civile constând în suferințele psihice apărute ca urmare a decesului soțului, respectiv tatălui, survenit în urma accidentului de circulație, legătura de cauzalitate dintre aceste elemente, precum și vinovăția inculpatului în forma culpei. Nu poate fi ignorat nici faptul că victimei i s-a reținut un procent de culpă în cuantum de 20%, motiv pentru care se impune în mod corespunzător diminuarea despăgubirilor pentru daune cuvenite parților civile.

Suferința părților civile nu poate fi măsurată și nici evaluată în bani, însă este cert că acestea au suferit o traumă de excepție, iar soția și copii victimei decedate au dreptul în virtutea relațiilor de afecțiune și rudenie la repararea prejudiciului moral suferit sub forma daunelor morale iar stabilirea daunelor morale la suma de 20.000 euro pentru partea civilă F____ F______ și câte 16.000 euro pentru părțile civile F____ F______, F____ F_________ și F____ D______ este rezonabilă și reprezintă o justă dezdăunare pentru suferințele pricinuite prin moartea unei persoane apropiate, fiind stabilită nu doar raportat la intensitatea durerilor psihice, la traumele psihice și la gradul de lezare a sentimentelor de afecțiune care stau la baza relațiilor concrete dintre soți, respectiv dintre părinți și copii, ci și la împrejurările concrete în care s-a petrecut fapta și gravitatea acesteia. Daunele morale trebuie să aibă caracter reparator pentru a compensa lipsurile din viața părților civile, iar practica în materie este că sumele de bani acordate cu acest titlu de daune morale trebuie să aibă caracter compensatoriu neputându-se transforma într-un izvor de îmbogățire fără temei. Astfel, se constată că suma acordată cu titlu de daune morale este justificată și menține obligația de dezdăunare în limitele proporționalității și echității, motiv pentru care solicitările apelanților de reindividualizare a acestora sunt nefondate.

În ce privește critica formulată de inculpat vizând pedeapsa și modalitatea de executare a acesteia aplicate acestuia, curtea, față de criteriile generale de individualizare prevăzute de articolul 72 din Codul penal din 1969 și anume starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, modalitatea și împrejurările săvârșirii faptei, dar și procentul de culpă reținut în producerea accidentului, urmarea ireparabilă produsă, respectiv, pierderea unei vieți omenești, iar pe de altă parte persoana inculpatului, fără antecedente penale, atitudinea procesuală, consideră că reeducarea, reinserția socială a inculpatului se va putea realiza numai prin aplicarea unei pedepse cu închisoarea în cuantumul și modalitatea de executare stabilită, neputând fi primită critica privind reducerea pedepsei și aplicarea art. 81 Cod penal din 1969. Curtea apreciază că în cazul dat, aplicarea unei pedepse în cuantumul și modalitatea de executare stabilită de instanța de fond este aptă să răspundă scopului preventiv și de reeducare, cât și principiului proporționalității între gravitatea concretă a faptei și datele personale ale inculpatului, pe de o parte și sancțiunea aplicată, pe de altă parte.

Pentru toate aceste motive, curtea, în baza articolului 421 punctul 1 litera b din Codul de procedură penală, va respinge ca nefondate apelurile declarate de inculpatul L______ L______ J_____, părțile civile F____ F______, F____ D______, F____ F_________, F____ F______, părțile responsabile civilmente ____________________ și ____________________ Sibiu împotriva sentinței penale nr. 93 din 23.01.2015 a Judecătoriei Oradea, pe care o va menține în întregime.

Conform articolului 275 alineat 2 din Codul de procedură penală va obliga apelanții la plata sumei de câte 100 lei cheltuieli judiciare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

În baza articolului 421 punctul 1 litera b din Codul de procedură penală respinge ca nefondate apelurile declarate de inculpatul L______ L______ J_____, părțile civile F____ F______, F____ D______, F____ F_________, F____ F______, părțile responsabile civilmente ____________________ și ____________________ Sibiu împotriva sentinței penale nr. 93 din 23.01.2015 a Judecătoriei Oradea, pe care o menține în întregime.

Conform articolului 275 alineat 2 din Codul de procedură penală obligă apelanții la plata sumei de câte 100 lei cheltuieli judiciare.

DEFINITIVĂ.

Pronunțată în ședința publică, azi 02.04.2014.

Președinte, Judecător,

Țarcă G_______ A____ L______ F_____

Grefier,

S___ A______

Red. dec. Țarcă G./08.04.2015/

Red. jud. fond. R______ I.M.

Tehn.red. S.A./ 08.04.2015/ 11 exemplare/

Emise 9 comunicări cu:

- P________ de pe lângă Curtea de Apel Oradea

- Partea responsabilă civilmente ____________________

- Partea responsabilă civilmente ____________________ Sibiu (2 ________________________________>- părțile civile apelante F____ F_____, F____ F______, F____ F_________ și F____ D______

- inculpatul apelant L______ L______ J_____