R O M Â N I A

C_____ DE APEL TÂRGU M____

SECȚIA PENALĂ ȘI P_____ CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE

Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX

DECIZIA PENALĂ Nr. 176/A

Ședința publică din 08 aprilie 2015

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE I_____ C_________ B____

Judecător M______-R_____ C____

Grefier K____ P__

Pe rol pronunțarea asupra apelurilor declarate de către P________ de pe lângă Judecătoria Reghin, de către inculpatul V____ M_____ (fiul lui J____ și I_____, născut la data de 27 mai 1982, domiciliat în com. D___, ______________________, județul M____), de către părțile civile M_______ L_______, M_______ G______ C_______ , M_______ A_____ M____ (toți cu domiciliul în Toplița, ____________________, ______________________), M_______ C_____ A______, M_______ A______ și M_______ G_______ (toți cu domiciliul în Toplița, _______________________, județul Harghita) și de către partea responsabilă civilmente F_____ pentru Protecția Victimelor Străzii (cu sediul în sector 2, ______________________ -40 bis, ___________________________ sentinței penale nr. 264 din 12 decembrie 2014 pronunțată de Judecătoria Reghin în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX.

La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților, precum și a reprezentantului Ministerului Public, domnul procuror D___ Z_____ din cadrul Parchetului de pe lângă C_____ de Apel Târgu M____.

Procedura este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, după care:

Mersul dezbaterilor și susținerilor în fond ale părților au fost consemnate în încheierea din 30 martie 2015, când s-a amânat pronunțarea pentru 08 aprilie 2015. Încheierea amintită face parte integrantă din prezenta hotărâre.

C_____ DE APEL

Deliberând asupra prezentelor apeluri:

În data de 12.12.2014, Judecătoria Reghin a pronunța sentința penală nr.264 prin care în temeiul art. 386 C.p.p., a admis solicitarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Reghin de schimbare a încadrării juridice a faptei din cea prevăzută de art. 178 alin. 1 și 2 C.p., în cea reglementată de art. 192 alin. 1 și 2 N.C.p.

În temeiul art. 192 alin. 1 și 2 N.C.p., cu aplicarea art. 5 N.C.p., instanța l-a condamnat pe inculpatul V____ M_____, la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de „ucidere din culpă”.

În baza art. 91 N.C.p., instanța a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, stabilind, în conformitate cu dispozițiile art. 92 Cod penal, un termen de supraveghere de 4 ani.

În temeiul art. 93 alin. 1 lit. a, b, c, d și e Cod penal, instanța a dispus ca pe perioada termenului de supraveghere, inculpatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

-să se prezinte la serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul M____, la datele fixate de acesta;

-să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

-să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;

-să comunice schimbarea locului de muncă;

-să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență, iar potrivit art. 93 alin. 2 lit. b Cod penal, instanța a dispus obligarea inculpatului să frecventeze unul sau mai multe programe de reintegrare socială, derulate de către serviciul de probațiune sau organizate în colaborare cu instituții din comunitate.

Având în vedere prevederile art. 93 alin. 3 Cod penal inculpatul a fost obligat să presteze o muncă neremunerată, în folosul comunității, pe o perioadă de 120 de zile, în domeniile stabilite prin H.C.L. D___.

În temeiul art. 91 alin. 4 Cod penal, instanța i-a atras atenția inculpatului asupra conduitei sale viitoare și a consecințelor la care se expunea dacă va mai comite infracțiuni sau nu va respecta măsurile de supraveghere ori nu va executa obligațiile, ce îi reveneau pe durata termenului de supraveghere.

În temeiul art. 25 și 397 C.p.p. și art. 1349 C. civ., instanța a obligat inculpatul, în solidar cu F_____ pentru protecția victimelor străzii, să achite părților civile M_______ G_______ și M_______ A______, suma de 19.459,53 lei, cu titlu de daune materiale și suma de 100.000 de euro cu titlu de daune morale, părții civile M_______ L_______, suma de 200.000 de euro, cu titlu de daune morale, părții civile M_______ G______ C_______, suma de 150.000 de euro, cu titlu de daune morale, părții civile M_______ A_____ M____, suma de 150.000 de euro, cu titlu de daune morale și părții civile M_______ C_____ A______, suma de 50.000 de euro, cu titlu de daune morale, precum și suma de 150 de lei, reprezentând cheltuieli de deplasare avocat.

În temeiul art. 274, alin. 1 și 3 Cod procedură penală, instanța a obligat inculpatul, în solidar cu F_____ pentru protecția victimelor străzii, la suma de 1500 de lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de către stat, din care suma de 400 de lei provenea din faza de urmărire penală.

P_____ a adopta această soluție, instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Reghin, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpatului V____ M_____, pentru comiterea infracțiunii de ucidere din culpă, faptă prevăzută și sancționată de art. 178 al. 1, 2 din Codul penal.

În fapt s-a reținut că, la data de 07.11.2012, în jurul orelor 17,45, ofițerul de serviciu de la Poliția municipiului Reghin a sesizat lucrătorii din cadrul Poliției mun. Reghin despre faptul că pe DN 15, E 578, pe raza comunei Răstolița, la ieșirea din localitatea Gălăoaia, s-a produs un accident de circulație, în urma căruia a decedat o persoană.

Echipa operativă din cadrul Poliției mun. Reghin s-a deplasat la fața locului.

Până la sosirea lucrătorilor de poliție numiții M_______ I___ M____, Debreczeni Joszef A_____ și inculpatul au fost transportați la Spitalul Clinic Județean de Urgență M____.

Cu ocazia deplasării la fața locului a fost identificat, locul producerii accidentului, pe DN 15 E 578, la km. 136, la ieșirea din localitatea Gălăoaia, înspre mun. Toplița, autoturismul condus de victimă pe partea carosabilă, pe partea dreaptă pe direcția de deplasare Reghin-Toplița, oprit cu partea din spate în parapeții de pe marginea drumului, orientat cu fața spre Reghin.

S-a susținut că, în șanțul din partea stângă a drumului, pe direcția Reghin-Toplița, a fost găsit un vehicul cu tracțiune animală, răsturnat, distrus, iar la aprox. 10 m înspre mun. Reghin a fost găsit un cal, mort.

A fost identificat cadavrul victimei M_______ G______ A_____, care se afla la o distanță de 2, 2 m de autoturism, pe partea carosabilă, așezat pe targă.

S-a stabilit că accidentul rutier a avut loc ca urmare a impactului dintre autovehiculul, condus de victima M_______ G______ A_____, cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX și vehiculul cu tracțiune animală condus de inculpat. În urma accidentului a rezultat decesul conducătorului auto și vătămarea corporală a ocupanților din autovehicul și vehicul.

S-a precizat că la fața locului nu au fost identificați martori oculari.

S-a arătat că, la data de 07.11.2012 inculpatul V____ M_____ a pătruns DN 15 E 578 (drum național-european), cu un vehicul cu tracțiune animală, nesemnalizat corespunzător, deplasându-se, pe timp de noapte, pe partea dreaptă a drumului, pe direcția de deplasare dinspre localitatea Răstolița înspre localitatea D___.

În jurul orelor 17,45, pe raza comunei Răstolița, după ieșirea din localitatea Gălăoaia circula, dinspre Reghin în direcția municipiul Toplița, autoturismul cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX, condus de victima M_______ G______ A_____ (născut la data de 07.08.1980).

Victima s-a angajat în depășirea unui alt autoturism, care a circulat în fața sa, pe un sector de drum prevăzut cu două benzi de circulație de 3,5 m. lățime, cu acostament de 0,90 cm., pe ambele părți ale carosabilului, benzile de circulație fiind separate de marcaj simplu, longitudinal, discontinuu.

Datorită întunericului, vehiculul cu tracțiune animală, condus de inculpat, nefiind semnalizat corespunzător, prezența acestuia pe partea carosabilă nu a putut fi sesizată de către victimă care, angajat în depășirea unui alt autovehicul aflat în fața sa, a pătruns pe contrasens, intrând în vehiculul condus de inculpat, la km. 136.

În urma evenimentului rutier a rezultat decesul conducătorului auto M_______ G______ A_____, vătămarea corporală a numitului Debreczeni Jozsef Atila, pasager în autoturismul condus de acesta, precum și rănirea gravă a

inculpatului și a numitului M_______ I___ M____, ocupant al vehiculului cu tracțiune animală, condus de inculpat.

S-a susținut că, din raportul de necropsie medico legală nr. 3498-640, din data de 21.01.2013 a I.M.L. Tg.-M____, a rezultat că moartea victimei M_______ G______ A_____ a fost violentă, între leziunile suferite de acesta și deces, existând legătură de cauzalitate directă, necondiționată. Moartea victimei s-a datorat stopului cardio-respirator survenit în condițiile unui traumatism cranio-cerebral grav, fractură cominutivă multieschiloasă cu înfundare de etaj anterior și mediu al bazei craniului, dilacerare masivă de substanță cerebrală, fractură la nivelul bazei craniene, hemoragie biemisferială, leziuni care s-au putut produce prin mecanismul de lovire cu corp dur (bucată de lemn de la căruță).

S-a precizat că alcoolemia inculpatului și a conducătorului auto, victima accidentului, a fost negativă.

De asemenea, s-a susținut că martorul Debreczeni Joszsef A_____ a fost pasager, în autoturismul condus de victimă. Acesta a declarat că se deplasau dinspre Tg.- M____ pentru a ajunge în mun. Toplița. Prin localitatea P______, în jurul orelor 17,40, martorul a observat că afară era deja întuneric, autoturismul nu circula cu viteză. Din localitatea D___ a ațipit, după care a fost trezit de o persoană, care i-a spus că a fost implicat într-un accident. A suferit leziuni în urma accidentului, dar nu s-a prezentat la medicul legist pentru stabilirea numărului de zile, necesar pentru vindecarea leziunilor suferite, nu a depus plângere penală. Martorul a precizat că nu avea cunoștință despre împrejurările în care a avut loc accidentul.

S-a arătat că martorul M_______ I___ M____ s-a aflat în vehiculul cu tracțiune animală, condus de inculpat. În jurul orelor 16,00 a plecat cu căruța din Răstolița, pentru a ajunge acasă, în loc. D___. În vehiculul cu tracțiune animală se aflau butuci. În timp ce inculpatul conducea căruța, martorul stătea spate în spate cu acesta. La plecare martorul l-a întrebat pe inculpat dacă are lanternă întrucât se întuneca, inculpatul l-a asigurat că avea și i-a cerut să nu-și facă probleme. Cu toate acestea martorul nu a observat ca inculpatul să fi avut asupra sa lanternă, nici martorul, nici inculpatul nu au avut veste reflectorizante și nici pe hamul calului nu a fost prinsă vreo vestă reflectorizantă. Înainte de ________________________________, în jurul orelor 17,40, martorul a privit înspre Reghin și a constatat că, pe sensul opus, circula o autoutilitară, în depășirea căreia a intrat un autovehicul. Autovehiculul nu a mai reușit să efectueze manevra de depășire, intrând în coliziune cu vehiculul, cu tracțiune animală, condus de inculpat. În urma accidentului martorul a fost proiectat în șanț, iar inculpatul a ajuns pe carosabil. Martorul a mai declarat că a suferit leziuni în urma accidentului, dar nu s-a prezentat la medicul legist, pentru stabilirea numărului de zile necesar, pentru vindecarea leziunilor suferite și nu a depus plângere penală.

S-a mai precizat faptul că, deși numiții Debreczeni Joszsef A_____, M_______ I___ M____ au suferit leziuni în urma accidentului, întrucât nu au depus plângere penală, pentru comiterea infracțiunii de vătămare corporală din culpă, s-a dispus neînceperea urmăririi penale, în baza art. 10 lit. f C.p.p.

S-a arătat că martorul T____ L_____ a declarat că, la data de 07.11.2012, se deplasa cu autoturismul pe DN 15 E 578, pe direcția Reghin-Toplița. La ieșirea din loc. Gălăoaia a observat autoturisme oprite, din cauza unui accident de circulație, produs cu 2-3 min. înainte de a ajunge la fața locului. Era înserat bine, era al treilea autovehicul oprit. L-a recunoscut pe conducătorul autoturismului implicat în accident, era încarcerat, încă avea semne vitale, dar, la scurt timp, a decedat. A observat două persoane pe podul din apropiere, la care nu a observat veste reflectorizante. S-a folosit de lanterna ce o avea supra sa și, din curiozitate, a cercetat locul accidentului, dar nu a găsit veste sau alte obiecte reflectorizante, lanternă, lampă.

S-a susținut că, martorul C___ B____ I___ B_____ a declarat că, în jurul orelor 17,00, afară fiind deja întuneric, a auzit discutându-se prin stații, între conducătorii de TIR-uri că, în zona loc. Răstolița circulau căruțe nesemnalizate. După aprox. 30-35 min. a fost sunat și anunțat în legătură cu un accident care s-a produs la ieșirea din loc. Gălăoaia. S-a deplasat la fața locului, unde nu a observat ca persoanele care s-au aflat în căruță să fi avut, asupra lor, veste reflectorizante, nu s-au găsit surse de lumină, doar în partea din spate a căruței se afla un dispozitiv reflectorizant.

De asemenea, martorul V____ F_______ F_____ a declarat că a fost anunțat în legătură cu accidentul de circulație, care a avut loc la data de 07.11.2012. S-a deplasat la fața locului unde a găsit hamul calului, dar nu a găsit nici o vestă reflectorizantă legată de acesta. Nu s-a găsit la fața locului nici altă sursă de lumină.

S-a mai precizat faptul că, la data de 08.11.2012, numitul V____ J____ Gigel a predat lucrătorilor de poliție o lanternă de culoare neagră, cu galben, despre care a susținut că a fost găsită la locul accidentului. Întrucât din cercetările efectuate a rezultat că, la locul accidentului, nu a fost găsită nici o lanternă, aceasta a urmat a se restitui numitului V____ J____ Gigel.

S-a susținut că, inițial, inculpatul a declarat că, purta vestă reflectorizantă și că numitul M_______ I___ M____, care se afla în atelaj, avea asupra sa o sursă de lumină, respectiv o lanternă. Cu toate acestea M_______ I___ M____ a declarat că, nici unul dintre ei nu purtau vestă reflectorizantă sau lanternă, ulterior, și inculpatul a fost reaudiat și a recunoscut că nu purtau nici unul vestă reflectorizantă și nu aveau lanternă asupra lor.

De asemenea, s-a arătat că după începerea urmăririi penale inculpatul a declarat că nu cunoștea că era interzisă circulația vehiculelor, cu tracțiune animală, pe drumurile naționale, categorie din care făcea parte și drumul pe care s-a produs accidentul, în urma căruia, la data de 07.11.2012, a decedat victima M_______ G______ A_____. A mai precizat că nu cunoștea că vehiculul pe care îl conducea trebuia echipat cu dispozitiv de culoare albă sau galbenă, în partea din față, în partea din spate cu dispozitiv de culoare roșie, amplasate pe partea laterală stânga.

S-a susținut că cercetările, efectuate în cauză, au concluzionat faptul că prezența pe partea carosabilă a vehiculului cu tracțiune animală, pe timp de noapte, nesemnalizat, a fost principala cauză în producerea accidentului. În zona în care a avut loc evenimentul rutier nu existau indicatoare rutiere de restricție, astfel, victima, s-a angajat, regulamentar, în efectuarea manevrei de depășire.

S-a precizat că datorită particularităților traficului nocturn, acesta se desfășura, cu dificultate, din cauza reducerii vizibilității. În lipsa unei surse proprii de iluminat, precum și a unor dispozitive reflectorizante, atelajul și corpul conducătorului acestuia era un reflector dispersat, care a intrat în zona iluminată de faruri, neasigurând o reflectare a luminii acestora, către înapoi.

De asemenea, s-a susținut că aceste corpuri și obiecte erau greu perceptibile în timpul nopții, deoarece lumina primită se reflecta în toate direcțiile, în semnale foarte slabe, din care cauză, în ochii conducătorului auto se reîntoarcea o cantitate infimă din acestea. Astfel, prezența atelajului pe carosabil făcea parte din categoria pericolelor imprevizibile, nespecifice traficului rutier și care au redus mult posibilitățile de vizibilitate și percepere a obstacolului, astfel se explica și că, la fața locului, nu au fost identificate urme de frânare ale autoturismului, condus de victimă.

S-a mai arătat că inculpatul a încălcat disp. art. 71 al. 1 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 195/2002 rep. conform căruia accesul și deplasarea vehiculelor cu tracțiune animală erau interzise pe drumurile naționale precum și disp. art.165 lit. g din H.G. nr. 1391/4.10.2006 conform cărora conducătorul vehiculului cu tracțiune animală este obligat ca ,,de la lăsarea serii până în zorii zilei sau atunci când vizibilitatea este redusă, să nu circule pe drumurile publice fără a purta îmbrăcăminte cu elemente fluorescent reflectorizante și fără ca vehiculului să aibă în partea din față un dispozitiv cu lumină albă sau galbenă, iar în partea din spate un dispozitiv cu lumină roșie, amplasate pe partea laterală stânga...

De asemenea, s-a mai susținut că, în conformitate cu art. 17 al. 1 din H.G. nr. 1391/4.10.2006 „vehiculul cu tracțiune animală trebuie să fie dotat în față cu două dispozitive fluorescente-reflectorizante de culoare albă”. Conform al. 3 din art. 17 …”pe timpul nopții vehiculul cu tracțiune animală trebuie să fie dotat în plus, în partea lateral stângă cu cel puțin o lumină de culoare albă sau galbenă, situată mai sus de nivelul roților”.

Pe latură civilă s-a arătat că soția victimei, partea vătămată M_______ L_______ s-a constituit parte civilă cu suma de 200.000 euro reprezentând daune morale.

Cei doi copii minori (născuți la data de 27.07.2010), prin reprezentant legal, s-au constituit părți civile cu suma de câte 200.000 euro, reprezentând daune morale.

S___ victimei, M_______ C_____ A______ s-a constituit parte civilă cu suma de 300.000 euro, reprezentând daune morale.

Părinții victimei s-au constituit părți civile cu suma de 20.000 lei daune materiale și suma de 100.000 lei daune morale. S-au anexat chitanțe, înscrisuri.

De asemenea, s-a solicitat introducerea în cauză a Fondului pentru Protecția Victimelor Străzii, precizându-se că, inculpatul a declarat că nu se considera vinovat de comiterii faptei.

Din analiza coroborată a probelor administrate în cauză instanța a reținut următoarea stare de fapt:

La data de 07.11.2012, în jurul orelor 17,45, la ieșirea din loc. Gălăoaia, pe DN15/E578 a avut loc o coliziune frontală, între autoturismul condus de numitul M_______ G______ A_____ și atelajul hipo, condus de inculpat, în urma căreia a decedat numitul M_______ G______ A_____.

În cuprinsul actului de sesizare s-a reținut că vinovat de producerea accidentul a fost inculpatul, întrucât atelajul hipo nu a fost semnalizat corespunzător, pentru circulația pe drum de noapte, fapt ce a pus victima în imposibilitatea de a sesiza prezența vehiculului, pe drumul public.

Din probele administrate în cauză, instanța a apreciat că starea de fapt și vinovăția inculpatului au fost stabilite, în mod corect.

Astfel din declarația martorului Debreczeni Joszef A_____, pasager al autoturismului, T____ L_____, C___ B____ I___ B_____ a reieșit că afară se înnoptase, înainte de producerea accidentului.

Martorii M_______ I___ M____, T____ L_____ și C___ B____ I___ B_____ au relatat că, la fața locului accidentului, nu au observat surse de iluminat, pe timp de noapte, veste reflectorizante sau alte dispozitive reflectorizante. În plus, martorul M_______ I___ M____ a arătat că, atunci când a urcat în căruță cu inculpatul, l-a întrebat pe acesta dacă avea în dotare lanternă, iar inculpatul i-a răspuns afirmativ. Cu toate acestea, martorul nu a observat ca inculpatul să fi avut o lanternă asupra sa, nici el sau inculpatul nepurtâd veste reflectorizante. De altfel, nici pe căruță nu a fost agățată vreo vestă reflectorizantă, așa cum a susținut inculpatul.

Prin urmare, sub aspectul existenței elementelor reflectorizante necesare pe timp de noapte, afirmațiile inculpatului au fost contrazise de probele administrate în cauză.

P_____ a determina gradul de culpă al victimei, la producerea accidentului, instanța a dispus efectuarea în cauză a unei expertize criminalistice auto, din concluziile căreia a rezultat că autoturismul condus de victimă s-a deplasat cu viteză minimă de 65 km/h, iar accidentul ar fi putut fi evitat numai dacă victima ar fi circulat cu viteza de 44 km/h, mult inferioară celei de 100 km pe oră, cât era este maximul reglementat pe drumurile europene, în afara localităților.

În concluzie, s-a apreciat că victima nu a avut nici o culpă la producerea accidentului, aceasta revenindu-i, în totalitate, inculpatului.

Chiar dacă potrivit adresei nr. 5202/03.12.2014 emisă de Primăria _________________________ rută ocolitoare la drumul european, care să lege localitățile Răstolița și D___ (între care se deplasa inculpatul), s-a apreciat că culpa inculpatului nu era redusă, deoarece fapta determinantă în producerea accidentului a constat în nerespectarea obligației de a-și fi dotat atelajul cu elemente reflectorizante și de iluminat pe timp de noapte, încălcare ce a avut legătura directă de cauzalitate cu producerea accidentului.

În aceste condiții, ansamblul probelor administrate în cauză a confirmat încălcarea de către inculpat a prevederilor art. 165 lit. g din HG nr. 1391/2006, încălcare ce, prin rezultatul vătămător produs, atrăgea răspunderea penală a acestuia.

Având în vedere succesiunea în timp de legi penale, dispozițiile art. 5 Cod penal, precum și decizia nr. 265/06.05.2014 a Curții Constituționale, instanța a analizat comparativ, în concret și global legile penale succesive și a stabilit pentru caz pedeapsa aplicabilă inculpatului, în vederea determinării legii penale mai favorabile.

Prin urmare, instanța a început prin a analiza limitele de pedeapsă, regimul represiv și criteriile de individualizare ale legii penale în vigoare, la data săvârșirii faptei.

Astfel, instanța a constatat că înainte de _____________________ Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, fapta inculpatului era reglementată de prevederile art. 178 alin. 1 și 2 Cod penal, iar în ceea ce privea legea penală în vigoare la momentul judecării cauzei, instanța a constatat că infracțiunea săvârșită de inculpat era reglementată de art. 192 alin. 1 și 2 N.C.p. limitele de pedeapsă fiind aceleași.

Prin urmare, pentru determinarea în concret a legii penale mai favorabile, era necesar a fi analizate regimul represiv și criteriile de individualizare ale legii noi (a se vedea decizia 265/06.05.2014 a Curții Constituționale).

Raportat la persoana inculpatului, care nu avea antecedente penale, care a suferit el însuși de pe urma infracțiunii, s-a apreciat că nu se impunea ca acesta să execute pedeapsa, ce i-a fost aplicată, în regim de detenție.

Totuși, având în vedere rezultatul vătămător produs, s-a reținut că modalitatea optimă de executare a pedepsei constă în suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei.

Comparând cele două modalități de executare, instanța a constatat că acestea erau reglementate de ambele legi penale succesive, motiv pentru care, în virtutea principiului activității legii penale, instanța a avut în vedere, la stabilirea pedepsei, prevederile legii noi și a admis sub acest aspect cererea Parchetului, de schimbarea a încadrării juridice.

În consecință, față de cele expuse, în temeiul art. 192 alin. 1 și 2 N.C.p., cu aplicarea art. 5 N.C.p., instanța l-a condamnat pe inculpatul V____ M_____ la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de „ucidere din culpă”.

În baza art. 91 N.C.p., văzând că erau îndeplinite condițiile impuse de acest text legal, instanța a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, stabilind în conformitate cu dispozițiile art. 92 Cod penal un termen de supraveghere de 4 ani și conform art. 93 alin. 1 lit. a, b, c, d și e Cod penal, instanța a dispus ca, pe perioada termenului de supraveghere, inculpatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

-să se prezinte la serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul M____, la datele fixate de acesta;

-să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

-să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;

-să comunice schimbarea locului de muncă;

-să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În baza art. 93 alin. 2 lit. b Cod penal, instanța s-a mai dispus obligarea inculpatului de a frecventa unul sau mai multe programe de reintegrare socială, derulate de către serviciul de probațiune sau organizate în colaborare cu instituții din comunitate și având în vedere prevederile art. 93 alin. 3 Cod penal inculpatul a fost obligat să presteze o muncă neremunerată, în folosul comunității pe o perioadă de 120 de zile, în domeniile stabilite prin H.C.L. D___.

În temeiul art. 91 alin. 4 Cod penal, instanța i-a atras atenția inculpatului asupra conduitei sale viitoare și a consecințelor, la care se expunea dacă va mai comite infracțiuni sau nu va respecta măsurile de supraveghere ori nu va executa obligațiile, ce îi reveneau pe durata termenului de supraveghere.

În privința solicitărilor civile, instanța a constatat că doar părțile civile M_______ G_______ și A______ au solicitat daune materiale.

În privința acestei solicitări vizând suma de 20.000 de lei, reprezentând cheltuieli de înmormântare, cheltuieli de pomenire și cheltuieli cu monumentul funerar, s-a constatat că, părțile civile au depus, la dosar înscrisuri doveditoare pentru suma de 19.459,53 lei (f. 173-181), motiv pentru care s-a apreciat că sub acest aspect solicitarea părților civile era întemeiată, în parte.

În privința daunelor morale solicitate era, de necontestat, că între părțile civile și victimă a existat o legătură strânsă, specifică relațiilor soț-soție, părinte-copii și soră-frate, iar suferința acestora a fost profundă și marcantă și chiar dacă daunele morale nu puteau înlocui pierderea suferita, rolul acestora era de contribui la diminuarea, respectiv, atenuarea traumei suferite de părți.

În contextul celor expuse mai sus, s-a subliniat că deși solicitarea de acordare a daunelor morale, pentru trauma suferită, era întemeiată, prin cuantumul ce urma a fi acordat nu trebuia să se tindă la o îmbogățire fără justă cauză, astfel că între suferințele fizice și psihice suferite și cuantumul daunelor morale era necesar să existe un raport de proporționalitate.

Față de aceste aspecte, s-au apreciat a fi întemeiate, întru-totul, solicitările părților civile M_______ L_______ – soția victimei - pentru suma de 200.000 de euro și a părților civile M_______ G_______ și A______ – părinții victimei – pentru suma de 100.000 de euro.

În ceea ce privea solicitarea minorilor M_______ G______ și M_______ A_____ M____ – fiii victimei -, s-a apreciat că aceasta era întemeiată în parte, doar pentru suma de 150.000 de euro, fiecare.

În privința sumei de 300.000 de euro solicitată de partea civilă M_______ C_____ A______ – sora victimei –, instanța a constatat că aceasta era mai mare decât cea solicitată de soția victimei, care, fără îndoială, era cea mai afectată de pierderea suferită, chiar și prin comparație cu cei doi minori (care erau mult prea mici, la data producerii accidentului, pentru a conștientiza pierderea suferită).

În acest context s-a apreciat că deși suferința sorei victimei a fost profundă și marcantă, aceasta nu putea atinge nici măcar nivelul suferinței produse părinților acesteia. P_____ acest motiv, s-a reținut că suma solicitată de această parte civilă era mult prea mare, în opinia instanței suma de 50.000 de euro fiind una echitabilă.

Instanța a atras atenția că daunele morale nu trebuiau confundate cu daunele materiale, iar suma acordată cu această destinație nu viza acoperirea vreunui prejudiciu trecut, prezent și nu erau menite să compenseze lipsa sumelor de bani pe care le-ar fi dobândit apropiații victimei, de la aceasta, dacă nu s-ar fi produs evenimentul tragic. Sumele acordate cu titlu de daune morale aveau caracter exclusiv reparatoriu, pentru suferințele (morale în speță) cauzate de evenimentul nefast produs.

În ceea ce privea, persoanele ce trebuiau obligate la plata sumelor solicitate, instanța a constatat că, în cauză, a fost introdus și F_____ pentru protecția victimelor străzii, care a invocat că nu poate avea calitate procesuală în cauză și nu putea fi obligat la plata sumelor acordate părților civile.

În privința acestui aspect, instanța a constatat că potrivit art. 2 din Ordinul CSA nr. 1/2008 F_____ avea următoarele atribuții:

- de organism de plată a despăgubirilor,

- de centru de informare,

- de organism de compensare.

În calitatea sa de organism de compensare, F_____ acorda despăgubiri și în situația în care vehiculului, vinovat de producerea accidentului, era exceptat de la obligativitatea asigurării R.C.A. la data producerii accidentului (a se vedea în acest sens Secțiunea a III-a, art. 32 și urm. din Ordinul CSA nr. 1/2008)

Față de aceste aspecte s-a apreciat că F_____ pentru protecția victimelor străzii avea calitate procesuală în cauză și se impunea, prin urmare, a fi obligat, în solidar, cu inculpatul la plata pretențiilor civile.

În consecință, în temeiul art. 25 și 397 C.p.p. și art. 1349 C. civ., instanța a obligat inculpatul, în solidar, cu F_____ pentru protecția victimelor străzii să achite părților civile M_______ G_______ și M_______ A______, suma de 19.459,53 lei, cu titlu de daune materiale și suma de 100.000 de euro cu titlu de daune morale, părții civile M_______ L_______ suma de 200.000 de euro, cu titlu de daune morale, părților civile M_______ G______ și M_______ A_____ M____ suma de 150.000 de euro fiecăreia, cu titlu de daune morale și părții civile M_______ C_____ A______, suma de 50.000 de euro, cu titlu de daune morale și suma de 150 de lei, reprezentând cheltuieli de deplasare avocat.

În temeiul art. 274, alin. 1 și 3 Cod procedură penală, instanța a obligat inculpatul, în solidar, cu F_____ pentru protecția victimelor străzii, la suma de 1500 de lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de către stat, din care suma de 400 de lei provenea din faza de urmărire penală.

Înlăuntrul termenului reglementat de disp.art.410 Cod procedură penală, această sentință penală a fost cu apel de:

a)P________ de pe lângă Judecătoria Reghin, care criticând nelegalitatea și netemeinicia acesteia, a solicitat admiterea apelului, desființarea parțială a hotărârii judecătorești vizate, și, în rejudecare, inculpatul să fie condamnat pentru fapta săvârșită conform dispozițiilor cuprinse în vechiul Cod penal. S-a invederat că, sentința penală pronunțată de instanță este nelegală, deoarece, deși instanța, în mod corect, a reținut starea de fapt expusă în rechizitoriu și de asemenea, în mod corect a apreciat că, în cauză, raportat la circumstanțele cauzei, dar și la situația personală a inculpatului (acesta având un membru inferior amputat în urma accidentului rutier), se impunea aplicarea unei pedepse cu suspendare sub supraveghere, ea nu a apreciat, în mod corect, aplicarea legii penale mai favorabile. Astfel, potrivit art.16 alin.2 din Legea 187/2012 la aprecierea legii penale mai favorabile cu privire la suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, conform art.5 din Codul penal, instanța trebuia să aibă în vedere sfera obligațiilor impuse condamnatului și efectele suspendării potrivit legilor succesive, cu prioritate față de durata termenului de încercare sau supraveghere. Ori, din acest punct de vedere dispozițiile art.93 alin.3 din noul Cod penal privind executarea unei munci în folosul comunității, care era obligatorie, erau mult mai defavorabile față de nea reglementare, care nu impunea o asemenea obligație. Prin urmare, vechea reglementare era mai favorabilă.

Potrivit art.378 alin.3 C.p.p., în cazul în care exista posibilitatea ca inculpatul să fie obligat la muncă în folosul comunității, acesta trebuia să fie întrebat dacă își manifesta acordul în acest sens. Cu toate acestea, deși instanța a obligat inculpatul să presteze o muncă în folosul comunității, nu a solicitat acestuia un acord acest sens. Mai mult, instanța trebuia să țină cont și de posibilitatea reală a inculpatului de a presta o muncă în folosul comunității (acesta având un membru inferior amputat și neprotezat).

b)inculpatul V____ M_____, care a solicitat ca în urma admiterii căii de atac astfel exercitate, reformându-se sentința vizată, să se constate că legea penală mai favorabilă este reprezentată de vechiul Cod penal și, potrivit dispozițiilor acestei legi organice, să fie condamnat pentru infracțiunea comisă. Pe latură penală a cauzei s-a solicitat aplicarea unei pedepse într-un cuantum situat sub minimul special prevăzut de leg,e cu aplicarea art.81,82 din vechiul Cod penal, iar pe latură civilă reducerea substanțială a cuantumului daunelor morale acordate în cauză. S-a arătat că instanța de fond a greșit, la momentul admiterii solicitării Parchetului de pe lângă Judecătoria Reghin, de schimbare a încadrării juridice din vechea reglementare legislativă, în prevederile noii legi penale, făcând greșita aplicare a art.5 din N.C.pen. și, în mod special, principiul activității legii penale.

Era evident faptul că legea penală mai favorabilă era legea veche, chiar și la o analiză succintă, deoarece, având în vedere lipsa antecedentelor penale, atitudinea cooperantă, atât în fața organelor de cercetare penală, cât și în fața instanței de judecată, inculpatul putea beneficia de prevederile art.74, în ceea ce privea circumstanțele atenuante, cu aplicarea art.76 Cod pen. existând reala posibilitate de a coborî pedeapsa aplicară sub minimul prevăzut de lege, pentru această infracțiune.

M__ mult, vechea reglementare legală oferea posibilitatea suspendării condiționate a pedepsei așa cam era reținută prin art. 81 Cod pen., soluție care, în opinia sa era cea corectă de luat în prezenta cauză.

Nu în ultimul rând, s-a arătat faptul că, până si suspendarea sub supraveghere, din Codul penal vechi, prevăzută de art.86¹ era mai favorabilă, în ceea ce privea măsurile de supraveghere, decât cele prevăzute de art.91-93 din noul Cod pen.

Atât în ceea ce privea cuantumul pedepsei aplicate, cât și modalitatea de executare a acesteia erau exagerate, instanța de fond nu a apreciat, în mod concret, toate probele depuse în circumstanțiere, trecând cu prea mare ușurință peste acestea.

In concluzie s-a solicitat a se dispune admiterea apelului formulat, iar în rejudecare să se diminueze cuantumul pedepsei aplicate, să se aibă în vedere circumstanțele atenuante, prevăzute de art.74, cu aplicarea art.76 Cod.pen și să se îndrepte sub minimul special al pedepsei, prevăzute de art.178 al.l și 2, iar în ceea ce privea modalitatea de executare a acesteia să se facă aplicarea prevederilor art.81 Cod pen.

Legat de cuantumul despăgubirilor civile acordate în cauză, s-a apreciat că acestea erau exagerat de mari și nu reprezenta un echilibru corect, între acestea și prejudiciul suferit de părțile civile, astfel că s-a cerut a fi diminuate la o sumă, apreciată ca fiind suficientă în acoperirea prejudiciului suferit de către acestea.

Era de necontestat faptul că părțile civile au trecut printr-o suferință profundă, însă prin despăgubirile civile trebuia să se atenueze această suferință și nu să se tindă spre o îmbogățire fără justă cauză.

Așa cum s-a arătat și în fața instanței de judecată, el a fost întru-totul cu acordarea acestor despăgubiri, însă acestea trebuiau să fie stabilite într-un cuantum rezonabil.

c)părțile civile M_______ G______ C_______ și M_______ A_____ M____, prin curator special M_______ A______, M_______ G_______, M_______ A______, M_______ L_______ și M_______ C_____ A______, care au solicitat: admiterea apelului,modificarea sentinței in ce privea latura civilă, în sensul de a se majora despăgubirile acordate celor doi copii minori de la 150.000 Euro, la 200.000 EURO pentru fiecare, de a se majora despăgubirile civile acordate sorei defunctului MORAREAN C_____ A______ de la 50.000 EURO la 300.000 EURO, să fie acordate în întregime cheltuielile de judecată la fond (1.650 lei cheltuieli de deplasare la 11 termene de judecata, a 2.000 lei onorar de avocat ) adică 3.650 lei și cheltuielile de judecată în apel.

S-a invederat că, în urma accidentului de circulație, din 7 noiembrie 2012, tatăl minorilor G______ C_______ si A_____ M____, a decedat. Copii erau in vârsta de 1 an si 10 luni. Tatăl lor făcea imposibilul să le asigure un trai decent, motiv pentru care se ocupa cu colectarea de fier vechi,aducea mașini din străinătate, muncea in gospodărie, își ajuta părinții si sora (o întreținea în facultate).

In prezent copii beneficiază de ajutor din partea statului de câte 350 lei lunar, bani insuficienți pentru creșterea si educarea lor. S-au solicitat despăgubiri in suma de 200.000 EURO, pentru fiecare, pentru a putea compensa lipsa părintelui, pentru a putea acoperi cheltuielile de școlarizare (grădinița scoală generala, liceale si post liceale, facultate)- suma necesara pentru acoperirea acestor cheltuieli timp de cel puțin 20 ani. Cel puțin sub aspect material copii sa nu simtă lipsa părintelui lor.

S___ defunctului, era întreținută, efectiv, de către fratele ei, era studenta, avea nevoi materiale, mari, era extrem de atașată de el, astfel că despăgubirile stabilite de către instanță erau insuficiente.

In privința cheltuielilor de judecata, instanța a acordat doar 150 lei cheltuieli de deplasare, Din dosarul cauzei se putea vedea clar, că au fost prezenți la 11 termene de judecată din 13 și au dovedit cu chitanță, că un drum cu mașina costa 150 lei (70 km dus si 7o km întors ), in concluzie, cheltuielile de deplasare s-au ridicat la suma de 150 x 11 termene = 1.650 lei, onorariul de avocat fiind suma de 2.000 lei

Totalul cheltuielilor de judecata s-a ridicat la 2.000+1650 lei = 3.650lei.

d) F_____ pentru Protecția Victimelor Străzii care a solicitat ca în urma admiterii căii de atac astfel exercitate, reformându-se parțial sentința penală vizată, să se procedeze la judecare laturii civile, în sensul diminuării cuantumului daunelor morale acordate în cauză. S-a invederat că sumele acordate de instanța de fond erau fără putere de tăgadă, exagerate, având în vedere si circumstanțele in care s-a petrecut accidentul. Trebuia avut în vedere ca apelanta era obligată la plata despăgubirilor, doar pentru rolul său de organism de compensare.

Trebuia avut in vedere ca F_____ a fost obligat la plată, deși pentru atelajul hipo nu era obligatorie existența unei polițe RCA, deși regula de baza este aceea ca "F_____ acorda despăgubiri persoanelor păgubite prin accidente de vehicule, daca vehiculul, respectiv tramvaiul, care a provocat accidentul a rămas neidentificat ori nu era asigurat pentru răspundere civila pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule, cu toate ca legea prevedea obligativitatea asigurării", conform dispozițiilor art. 3 alin. 1 din Ordinul 1/2008 al Președintelui Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor pentru punerea in aplicare a Normelor privind F.P.V.S.

Cu privire la daunele materiale Legea 136/1995 era foarte clară si menționa că acestea se acordau doar in măsura in care acestea au fost dovedite cu documente justificative.

Daunele morale erau lăsate la aprecierea instanței și se acordau într-un cuantum rezonabil, conform legislației și jurisprudenței din România.

Fiind vorba de repararea unui prejudiciu de afecțiune, invocat de apelanții-reclamanți, s-a considerat oportun a se invoca dispozițiile Rezoluției Comitetului de Miniștri al Consiliului Europei nr.75 adoptata la 14 martie 1965, în materia prejudiciului corporal, care statua , în mod expres, ca „ (…)în caz de deces, reparația pentru prejudiciul de afecțiune trebuie acordată părinților, soțului și copiilor victimei pentru ca doar în aceste cazuri reparația este supusă condiției ca aceste persoane să fi avut legături de afecțiune strânse, în momentul decesului., Condiția privea însă și dovedirea acestor legături de afecțiune”.

La stabilirea cuantumului despăgubirilor pentru daune morale, trebuia avut in vedere principiul general de acordare a acestora, respectiv realizarea unei reparații echitabile, raport cu prejudiciul afectiv, ce le-a fost cauzat pârtilor civile-reclamanți si in raport cu prejudiciul concret, adus condițiilor acestora de viață.

P_____ stabilirea daunelor morale nu existau prevederi legale, exprese, cu privire la cuantumul lor, dar pentru a fi acordate in, și mai ales când cuantumul solicitat era mare, acestea trebuiau dovedite.

Din analiza cererilor formulate de apelanți, in susținerea pretențiilor referitoare la despăgubirile materiale, pentru prejudiciul fara caracter patrimonial, se observa că acestea vizau aspecte cu caracter general si nu aspecte particulare care sa aibă legătura directa de cauzalitate cu fapta generatoare a prejudiciului.

De asemenea, trebuia avut in vedere faptul că despăgubirile, pentru prejudiciul nepatrimonial, vizau efectul compensatoriu al suferințelor pricinuite pârtilor vătămate, la acordarea acestora avându-se in vedere atât consecințele negative, suferite de părțile vătămate, sub aspectul vieții de familie, cât si faptul că prin acordarea de daune morale se încerca o reparație a prejudiciului adus condițiilor de viață ale acestora, fără ca prin aceasta să se realizeze îmbogățirea fără just temei.

Astfel, se considera ca in lipsa unor motive temeinice si a unor probe de necontestat, să fi justificat acordarea unor despăgubiri pentru daunele morale, in cuantumul solicitat de părțile civile, in fața primei instanțe, acordarea pretențiilor in valoarea menționata ar fi reprezentat o reparație injusta pentru daunele morale suferite de părțile civile ca urmare a evenimentului rutier in care a fost implicat defunctul, motiv pentru care s-a solicitat a se acorda despăgubirile morale in conformitate cu legislația si jurisprudența din România.

Dl. Conf. Univ. Dr. M_____ N______, Profesor de D____, Universitatea București a subliniat: "In prezent, in România, soluția reparației daunelor morale prin acordarea de despăgubiri bănești este împărtășita nu numai de doctrina si jurisprudența, dar si de legiuitor, care a admis posibilitatea reparației prejudiciului moral sau nepatrimonial in anumite materii speciale, atât contractuale, cat si extracontractuale, iar noul Cod Civil confirma aceasta concepție, recunoscând dreptul la daune-interese atât pentru prejudiciul patrimonial, cat si pentru cel nepatrimonial. Totuși, o astfel de soluție de principiu nu rezolva pe fond problema, deoarece rămâne in discuție metoda „evaluării" prejudiciului moral sau, altfel spus, a criteriilor pe baza cărora se pot acorda despăgubiri băneați ori o suma de bani cu acest titlu."

Atât instanța suprema din România, cat si C_____ Europeana a Drepturilor Omului, au stabilit cu valoare de principiu, ca aprecierea judecătorului privind evaluarea daunelor morale este subiectivă, dar despăgubirile trebuie să prezinte un raport rezonabil de proporționalitate cu atingerea adusă.

In acest sens, tendința Curții Europene este de a limita daunele morale acordate, așa cum reieșea din hotărârile pronunțate in cauzele Baumann vs. Franța, Labita vs. Italia, Lavents vs. Letonia, Freimanis si Lidums vs. Letonia, Diamantides vs. G_____, Y.B. si alții vs. Turcia.

Dată fiind diversitatea practicii instanțelor de judecata cu privire la acordarea despăgubirilor, C.S.A. a căutat să vină in sprijinul instanțelor de judecata (desigur si in ajutorul asigurătorilor de răspundere civilă delictuala), efectuând, în acest sens, un studiu cu privire la daunele morale acordate la nivelul curților de apel din România.

P_____ studiul practicii instanțelor judecătorești din România au fost utilizate doar informații publice, aflate pe portalul „Jurindex - Indexul jurisprudenței naționale", disponibil pe pagina de internet „http://www.jurisprudenta.org/". Astfel, după cum se arată pe respectiva pagină - Studiu privind daunele morale/nepatrimoniale, „JURINDEX este un serviciu public gratuit, dezvoltat de Tribunalul V______, sub egida Consiliului Superior al Magistraturii, persoane juridice de drept public, in vederea îmbunătățirii accesului publicului la justiție, a creșterii transparentei sistemului judiciar si a consolidării relației de încredere, transparenta si responsabilitate dintre justiție si cetățean."

P_____ a permite procesarea statistica a datelor colectate, au fost definite anumite criterii de clasificare, după cum urmează:

a) Anul producerii prejudiciului moral;

b) Rezultatul faptei ilicite (deces / vătămare corporala);

c) Numărul zilelor de îngrijiri medicale necesare pentru vindecare (pentru cazurile de vătămare corporala);

d) Existenta unei infirmități posttraumatice (pentru cazurile de vătămare corporala);

e) Vârsta persoanei vătămate;

f) Relația civila/de rudenie a persoanei prejudiciate in raport cu persoana decedată;

g) Cuantumul despăgubirilor acordate, pentru prejudiciul moral (aferente unei vinovații de 100% in sarcina făptuitorului);

h) Forma vinovăției (intenție sau culpă);

i) Datele de identificare ale respectivei decizii.

Așa cum s-a subliniat, si in fața instanței de fond, la aprecierea cuantumului daunelor morale, era necesar a se acorda importanță doar caracterului compensatoriu al despăgubirilor, pentru daune morale si nu celui punitiv. Astfel, în dreptul continental, despăgubirile acordate pentru daune morale vizau alinarea suferinței si nu producerea satisfacției prin sancționarea pe latură civilă a persoanei vinovate. O astfel de abordare nici nu ar avea efect in sistemul asigurărilor obligatorii pentru răspundere civilă, eventuale sancțiuni punitive fiind îndreptate împotriva întregii mase a asigurărilor și nicidecum împotriva persoanei responsabile.

A fost invocat faptul că principiul restitutio in integrum nu putea fi aplicat si nici nu trebuia avut in vedere o astfel de abordare. Indiferent de suma acordată, oricât de mare, suferințele îndurate ca urmare a vătămărilor corporale nu puteau fi recuperate. Totodată, era imoral si imposibil a prețui viața ori sănătatea.

Despăgubirile trebuiau să producă doar alinarea suferinței si nu o repunere in situația anterioară, deoarece era imposibil.

In absenta unor critici obiective prevăzute in legislația națională, care să contureze un sistem de referința, la care să se raporteze atât justițiabilii, cât si instanțele, practica judiciară in materia compensațiilor pentru daune morale a evoluat relativ neunitar, intre compensațiile acordate pentru cazuri similare fiind uneori diferențe extrem de mari, in raport de 1 la 100 sau alteori chiar mai mari.

In aceste condiții, prin scăderea predictibilității cazuistice (element esențial al funcționarii sistemului de asigurări) s-a constatat necesitatea identificării unor repere, care să constituie măcar un punct de pornire,în procesul de soluționare a pretențiilor de despăgubiri pentru daune morale, ca urmare a producerii unor riscuri asigurate si în urma cărora a rezultat vătămarea sănătății si a integrității corporale.

Analizând apelurile astfel declarate cu stricta respectare a disp.art.412, 416-419 Cod procedură penală se constată că acestea au caracter fondat, impunându-se a fi admise deoarece:

La nivelul instanței de fond, probatoriul cauzei a permis determinarea unei stări de fapt corecte, determinându-se, cu certitudine, faptul că, accidentul rutier petrecut în data 07.11.2012, în jurul orelor 17:45, pe DN 15, E578, s-a produs din culpa exclusivă a inculpatului V____ M_____. Acest eveniment rutier s-a soldat cu decesul victimei M_______ G______ A_____, persoană tânără, care avea în întreținere doi minori, în vârstă de 1 an și 10 luni. De precizat faptul că, în urma acestui tragic acciden,t produs, așa cum s-a mai arătat, din vina exclusivă a inculpatului, ce a ignorat disp.art.71 alin.1 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 195/2002 republicată, art.17 alin.1 și 2, art.165 lit.g din HGR nr.1391/2006, inclusiv inculpatul a rămas cu un grad de invaliditate permanent, respectiv are un membru inferior amputat și neprotezat.

Inculpatul, în ziua fatidică, a ignorat faptul că, angajarea sa, în circulația rutieră ce se desfășura pe DN15, E578, în raza localității Gălăoaia, era periculoasă nu avea atelajul hipo ce îl conducea, semnalizat corespunzător și nici el nu purta vestă reflectorizantă, pentru ca în acest fel, ceilalți conducători auto să poată sesiza implicarea sa, în traficul rutier ce se desfășura pe acel drum. Astfel cum s-a mai arătat, inculpatul, ce a încălcat grav, nu doar disp.art. Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 195/2002 republicată, dar și preved.HGR nr.1391/2006, a cauzat un eveniment rutier soldat cu un rezultat ireversibil, decesul victimei M_______ G______ A_____, constituind nu doar un șoc, dar și o pierdere imensă, atât pentru familia pe care acesta și-o constituise cu partea civilă M_______ L_______, cât și pentru familia din care provenea, formată din părinți și soră.

Defunctul menționat manifesta un real și constant sprijin pentru soția și cei doi minori ai săi, dar și pentru părinții și sora sa, pe care îi ajuta nu doar material-financiar, dar cu care avea strânse legături afectiv-emoționale.

Deși la nivelul instanței de fond, s-a stabilit o stare de fapt corectă, se constată că, dată fiind succesiunea legilor de drept substanțial în timp, aceasta a primit o calificare juridică eronată, ea contravenind preved.art.5 din actual Cod penal. Fapta ilicită comisă cu forma de vinovăție a culpei, s-a petrecut în data de 07.11.2013, dată la care era în vigoare vechiul Cod penal. Această lege constituie, în cauză, legea penală mai favorabilă, deoarece, modalitățile de executare a pedepsei închisorii, prevăzute de această lege organică, sunt mult mai favorabile inculpatului decât cele prevăzute de actualul Cod penal. Chiar dacă omorul din culpă, atât în vechea, cât și în actuala reglementare este sancționat cu aceleași limite de pedeapsă, vechiul Cod penal este mai blând în ceea ce privește modalitățile de executare a pedepsei închisorii. La nivelul Judecătoriei Reghin s-a optat, pentru condamnarea inculpatului, pentru comiterea infracțiunii de omor din culpă, potrivit noilor reglementări cu aplicarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere, dar la prim grad jurisdicțional s-a omis faptul că, inculpatul prezintă el însuși o infirmitate permanentă (ce îl face inapt pentru prestarea unei munci în folosul comunității) și că acesta nu și-a exprimat un consimțământ valabil, în această direcție a prestării unei munci în folosul comunității.

Aceste considerente, anterior menționate, justifică de ce în cauză se impune reformarea laturii penale a cauzei, în sensul de a se proceda la condamnarea inculpatului pentru acuza ce i-a fost reținută în sarcină, conform încadrării juridice expuse în actul de investire al instanței. P_____ comiterea infracțiunii de ucidere din culpă, faptă incriminată de disp.art.178 alin.1 și 2 din vechiul Cod penal, inculpatului i se va aplica o pedeapsă de 2 ani închisoare, pedeapsă stabilită cu stricta respectare a preved.art.72 din Cod penal din 1969. La determinarea acestui cuantum al pedepsei și a modalității ei de executare – suspendarea sub supraveghere, s-au avut în vedere circumstanțele reale reținute drept cadru al comiterii faptei (pe timp de noapte, pe drum european, de către un atelaj hipo neechipat, cu nici un sistem reflectorizant de semnalizare) și cele personale ale inculpatului (este infractor primar, ce are în întreținere la rândul său trei minori, a manifestat o conduită oscilantă de asumare a răspunderii ce îi revenea, a suferit el însuși o vătămare ireversibilă, în urma accidentului produs din propria culpă). Instanța optează pentru aplicarea suspendării sub supraveghere ca modalitate de executare a pedepsei de 2 ani închisoare aplicată inculpatului, deoarece, prin prisma preved.art.86³ alin.3 lit.e din vechiul Cod penal, va putea institui în sarcina inculpatului nu doar respectarea obligațiilor prevăzute de primul alineat al textului legal anterior menționat, dar și obligația acestuia ca, înlăuntrul termenului de încercare, să nu conducă niciun vechiul, pentru ca astfel să nu mai reprezinte un real și efectiv pericol pentru ceilalți participanți la traficul rutier.

În ceea ce privește latura civilă, a cauzei se constată că, aceasta a primit, parțial, dezlegarea ce impunea în cauză, în contextul în care, în mod greșit s-a reținut că în cauză, F_____ pentru protecția victimelor străzii are calitate procesuală pasivă. Această instituție a fost înființată pentru a se asigura dezdăunarea victimelor ce au suferit pagube în urma accidentelor produse de către vehicule, în contextul în care, vehiculul – tramvai, autoturism, autobuz, etc. - a rămas neidentificat sau nu era asigurat pentru răspundere civilă. Ori, în prezenta cauză, inculpatul conducea pe drum public, cu destinație europeană, un atelaj hipo - căruță la care era înhămat un cal (animal ce și el a decedat ca urmare a impactului dintre căruță și mașina condusă de victimă), atelaj care, prin prisma reglementărilor în vigoare în domeniul asigurărilor, nu poate face obiectul unui contract de asigurare de răspundere civilă. Acest tip de atelaj, condus de inculpat, în momentul fatidic, nu poate atrage introducerea, în cauză, în calitate de parte responsabilă civilmente a Fondului pentru protecția victimelor străzii, deoarece nu s-a identificat niciun temei legal pentru angajarea solidară, cu inculpatul, a răspunderii patrimoniale a acestei părți.

Având în vedere, motivele de apel invocate în cauză, de părțile civile și înscrisurile depuse de acestea, în dovedirea despăgubirilor solicitate cu titlu de daune materiale și morale, dar și cheltuielile judiciare solicitate a fi acordate în cauză, se constată că, cuantumul daunelor materiale și morale acordate fiecărei părți civile sunt corect determinate, pe baza unei juste aprecieri a dispozițiilor legale și evitându-se îmbogățirea fără justă cauză a acestora. De remarcat, totuși, faptul că, admițându-se, în parte, acțiunile civile, sub aspectul daunelor morale solicitate a se acorda în cauză, nu s-a procedat la o corectă determinare a cuantumului cheltuielilor judiciare cuvenite părților civile, cheltuieli judiciare care nu se ridică, prin înscrisurile depuse la suma de 150 lei, ci la suma de 637 lei.

P_____ toate aceste considerente, anterior expuse, urmează ca în baza art.421 pct. 2 lit. a Cod pr. pen. să se admită apelurile declarate de P________ de pe lângă Judecătoria Reghin, de către inculpatul V____ M_____, părțile civile M_______ L_______, M_______ G______ C_______, M_______ A_____ M____, M_______ C_____ A______, M_______ A______ și M_______ G_______ și de către partea responsabilă civilmente F_____ pentru Protecția Victimelor Străzii București împotriva sentinței penale nr. 264 din 12 decembrie 2014 pronunțată de Judecătoria Reghin în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX.

Se va desființa parțial sentința atacată și va rejudeca în limitele de mai jos cauza:

În temeiul art. 386 Cod procedură penală va respinge ca neîntemeiată cererea Parchetului de pe lângă Judecătoria Reghin de schimbare a încadrării juridice a faptei din cea prevăzută de art. 178 alin. 1 și 2 Cod penal, în cea reglementată de art. 192 alin. 1 și 2 noul Cod procedură penală.

Îl va condamna pe inculpatul V____ M_____ pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă prev. de art. 178 alin. 1 și 2 din Codul penal din 1969 cu aplicarea art. 5 Cod penal la pedeapsa de 2 ani închisoare.

În baza art. 86 ind. 1, 86 ind. 2 din Codul penal din 1969 va suspenda sub supraveghere executarea pedepsei pe durata unui termen de încercare de 4 ani.

În conformitate cu prevederile art. 86 ind. 3 alin. 1 din Codul penal din 1969 va obliga inculpatul ca pe durata termenului de încercare, să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a)Să se prezinte la Serviciul de Probațiune M____, la datele fixate de acest Serviciu;

b)Să anunțe acestui Serviciu în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

c)Să comunice și să justifice acestui Serviciu schimbarea locului de muncă;

d)Să comunice acestui Serviciu informații de natură a da posibilitatea controlării mijloacelor lor de existență.

În conformitate cu prevederile art. 86 ind. 3 alin. 3 lit. e din Codul penal din 1969 va impune inculpatului obligația ca pe durata termenului de încercare să nu conducă nici un vehicul.

Îi va atrage atenția inculpatului asupra revocării suspendării executării pedepsei în cazul săvârșirii altei infracțiuni în termenul de încercare, în cazul neplății cu rea-credință a despăgubirilor civile, precum și în cazul nerespectării măsurilor de supraveghere și obligației stabilite de instanță.

În temeiul art. 25 și 397 Cod procedură penală va respinge ca neîntemeiată acțiunea civilă formulată de părțile civile împotriva părții responsabile civilmente F_____ pentru protecția victimelor străzii și va înlătura dispozițiile primei instanțe de obligare a acestei părți responsabile civilmente la plata despăgubirilor civile și a cheltuielilor judiciare.

Va majora la 637 lei suma la care a fost obligat inculpatul în favoarea părților civile cu titlu de cheltuieli judiciare și va menține restul dispozițiilor primei instanțe.

În baza art. 275 alin. 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat în apel vor rămâne în sarcina acestuia.

În baza art. 276 alin. 6 Cod procedură penală, va resping