ROMÂNIA

JUDECĂTORIA B_____

DOSAR PENAL NR XXXXXXXXXXXX

SENTINȚA PENALĂ NR: 906

SEDINȚA PUBLICĂ DIN: 25.05.2015

PREȘEDINTE: M_______ T______

GREFIER: S_____ S______

Ministerul Public a fost reprezentat de procuror C______ M_______ din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria B_____

Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea în cauza penală de față care s-a dezbătut în fond în ședința publică din 28.04.2015 când părțile prezente au pus concluzii conform celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta sentință, iar instanța din lipsă de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea pentru data de 06.05.2015,ulterior pentru data de 20.05.2015 și pentru data de azi, 25.05.2015.

La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare se constată lipsa părților.

Procedura îndeplinită.

Instanța, în urma deliberării a pronunțat sentința de mai jos:

INSTANȚA

Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:

I. Sesizarea instanței

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel B_____ nr. 541/P/2014 din data de 09.01.2015 s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de libertate a inculpatului C____ D______ G______, pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă, prev de art.178 alin.2 C.pen. 1969.

Prin actul de sesizare se arată că în data de 7.04.2012, în jurul orelor 11:35, în timp ce conducea autoturismul marca Dacia L____ cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX, pe _________________________. Uranus în direcția _________________________ trecerii de pietoni situat în dreptul imobilului nr. 41 nu a acordat prioritate de trecere și a lovit pietonul M________ S______ aflat în traversare regulamentară, provocând decesul acestuia.

II. Apărarea inculpatului

Atât în cursul urmăririi penale cât și în fază de judecată, inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei, precizând că „circulam pe banda a doua și, ajungând la trecerea de pietoni marcată și semnalizată corespunzător din dreptul imobilului nr. 41, pe prima bandă a oprit un autoturism la trecerea de pietoni brusc, moment în care s-a angajat din dreapta un bătrânel în traversare, deși am frânat, carosabilul fiind umed nu am putut opri, acroșându-l pe trecerea de pietoni. Traversând în fugă, nu am mai putut să îl evit.” Poziția procesuală a inculpatului a fost menținută și în cursul judecății când inculpatul a recunoscut în totalitate fapta astfel cum a fost reținută în cuprinsul actului de sesizare și a arătat că „mergeam pe banda a doua de lângă axul drumului. În dreptul trecerii de pietoni mașina care se afla pe banda de lângă bordură a frânat brusc, moment în care am frânat și eu. Am văzut persoana vătămată care se afla între cele două benzi de circulație însă pentru că atunci când am frânat partea din spate a mașinii s-a deplasat spre dreapta, am ridicat piciorul de pe frână considerând că dacă bătrânul rămâne pe loc voi putea opri în siguranță. Nu știu de ce, presupun doar că persoana vătămată s-a speriat, pentru că la un moment dat a început să fugă spre axul drumului,eu fiind încă în cursul manevrei de oprire. Îmi pare foarte rău de fapta comisă.” De asemenea, inculpatul a precizat că la momentul producerii accidentului nu se afla sub influența băuturilor alcoolice.

III. Probatoriul administrat

În cursul urmăririi penale au fost administrate următoarele mijloace de probă: proces-verbal de cercetare la fața locului și planșa fotografică aferentă, schița locului accidentului, planșă foto, raport medico-legal autopsie nr. 142/13.04.2012, buletin de analiză toxicologică alcoolemie nr. 522/T/11.04.2012 și nr. 521/T/11.04.2012, declarație inculpat, declarații martori N___ I____ și P_____ C_________, raport de expertiză criminalistică nr. 130/13.12.2013 și supliment nr.111/09.09.2014, înscrisuri.

În cursul cercetării judecătorești, la termenul din data de 20.01.2014, a fost audiat inculpatul C____ D______ G______ care, în conformitate cu art. 374 rap la art. 396 alin.10 C.proc.pen., a recunoscut fapta, manifestându-și acordul de a fi judecat în baza probelor administrate în faza urmăririi penale. Cu excepția declarației acestuia aflată la fila 42, 43 d.i, nu au fost readministrate mijloacele de probă din cursul urmăririi penale.

Sub aspectul laturii civile, s-a constituit parte civilă S_______ C_____ Județean de Urgență B_____, cu suma de 5674,64 lei, reprezentând costurile îngrijirilor medicale (fila 29 dup). Moștenitorii victimei nu s-au constituit părți civile în cauză.

Analizând materialul probator administrat pe parcursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești, instanța reține următoarele :

IV. Situația de fapt

La data de 07.04.2012, în jurul orelor 11.35, inculpatul C____ D______ G______ a condus autoturismul marca Dacia L____ cu numărul de înmatriculare XXXXXXXXX pe ____________________ B_____, dinspre ______________________. Poienelor, pe banda a doua a sensului de mers, iar când a ajuns la trecerea pentru pietoni din dreptul imobilului cu nr. 41, nu a acordat prioritate de trecere pietonului M________ S______, care se angajase în traversarea regulamentară a străzii, pe marcajul pietonal, din dreapta spre stânga, pe care l-a lovit. In urma impactului, pietonul M________ S______ a suferit vătămări corporale, fiind transportat la S_______ Judetean B_____, unde a decedat în data de 12.04.2012.

Situația de fapt astfel reținută rezultă din declarația de recunoaștere a inculpatului care se coroborează sub toate aspectele esențiale cu celelalte mijloace de probă administrate în cursul urmăririi penale. Astfel, inculpatul a precizat că „cu privire la accident, precizez că mergeam pe _________________________, eram singur în mașină și mergeam pe banda doi de lângă axul drumului. În dreptul trecerii de pietoni, mașina care se afla pe banda de lângă bordură a frânat brusc, moment în care am frânat și eu. Am văzut persoana vătămată care se afla cam între cele două benzi de circulație însă, pentru că atunci când am frânat, partea din spate a mașinii s-a deplasat spre dreaptă, am ridicat piciorul de pe frână, considerând că dacă bătrânul se oprește, voi putea opri în siguranță. Precizez că la momentul producerii accidentului, carosabilul era umed. Nu știu de ce, presupun doar că persoana vătămată s-a speriat pentru că la un moment dat a început să fugă spre axul drumului, eu fiind încă în cursul manevrei de oprire. În acest context, nu am mai putut să evit impactul. Cunosc că persoana vătămată se afla în stare de ebrietate.”

Din raportul de constatare medico-legală (autopsie) nr. 142/Aut din 13.xxxxxx emis de SJML B_____ (fila 18 dup) rezultă că „moartea numitului M________ S______ a fost violentă s-a datorat traumatic tardiv în cazul unui pacient vârstnic, cu patologie organică preexistentă politraumatizat (traumatism cranio-cerebral, traumatism toracic multiple fracturi de bazin $i membru pelvin stâng). Leziunile traumatice s-au putut produce prin lovire-proiectare în cadrul unui accident de trafic rutier.” De asemenea, se reține din buletinul de analiză toxicologică nr. 522/T/11.04.2012 (fila 31dup) că, în momentul accidentului, persoana vătămată se afla sub influenta alcoolului, având o alcoolemie de l ,00 ⁰/00 alcool pur în sânge. Pe de altă parte, se constată din buletinul de analiză toxicologică alcoolemie nr. 521/T/ 11.xxxxxx emis de SJML B_____ (fila 34 dup) atestă faptul că, la data accidentului, alcoolemia inculpatului a fost „zero".

În stabilirea cronologiei faptice, instanța se va raporta cu prioritate la concluziile raportului de expertiză criminalistică nr. 130/13.12.2013: „viteza de deplasare a autoturismului marca Dacia L____ cu numărul de înmatriculare XXXXXXXXX a fost de 44 km/h în momentul impactului, fără a se putea stabili viteza avută anterior impactului din lipsa imprimării vreunor urme de frânare sau derapare, în perioada anterioară impactului. Impactul a avut loc pe marcajul pietonal. Conducătorul auto putea preveni accidentul dacă îi acorda prioritate de trecere pietonului angajat în traversare, iar acesta din urmă nu putea preveni accidentul.” De asemenea, din suplimentul de expertiză precum și din raportul final de expertiză criminalistică nr. 111/09.xxxxxx rezultă că „starea de pericol potential pentru numitul C____ D______ G______ s-a declanșat odată cu apropierea acestuia și a autovehiculului pe care îl conducea de o trecere de pietoni semnalizată prin indicator marcaj. Caracterul stării de pericol a devenit iminent pentru conducătorul auto odată cu aparitia victimei angajată initial în traversare, prin fata autoturismului ce se afla oprit pe banda întâi a sensului de deplasare __________________________, în zona anterioară marcajului pietonal pentru a-i acorda prioritate de trecere, moment de la care intersectia traiectoriilor celor doi participanti la trafic, a devenit astfel ineluctabilă. Distanta parcursă de pieton din momentul aparitiei stării de pericol iminent până la locul impactului a putut fi de aproximativ 3,5 m. Distanta la care s-a aflat autoturismul Dacia L____ în raport cu locul impactului în momentul declanșării stării de pericol iminent a putut fi de 36 m. Spatiul total teoretic necesar opririi autovehiculului Dacia L____ de la viteza de 44 km/h este de 21 m. Având în vedere faptul că distanta de care a dispus conducătorul auto în conditiile date de 36 m a fost superioară celei necesare opririi prin frânare a autoturismului - de 21 m, conchidem că în conditiile retinute (vDacia=44 km/h), numitul C____ D______ G______ putea evita prin frânare producerea evenimentului rutier. Viteza maximă ce ar fi permis oprirea prin frânare a autoturismului Dacia L____ este de cea 61 km/h.

În continuare, susținerile făcute de inculpat în apărare, respectiv că „pietonul s-a angajat în traversare intempestiv, fără a se asigura, motiv pentru care nu a putut să oprească în timp util” nu se coroborează cu cele reținute din raportul de expertiză și nici cu declarațiile martorului ocular P_____ C_________ care a precizat că „a observat victima pregătindu-se să traverseze carosabilul pe trecerea de pietoni marcată, un autovehicul ce rula pe banda întâi oprind pentru a-i acorda prioritate, iar pe banda a doua a venit în viteză un alt autoturism care nu a oprit a lovit victima în vârstă ce se deplasa în mers si nu alerga.” Deopotrivă, martorul N___ I____ M____, conducătorul autovehiculului ce a oprit pe prima bandă pentru a acorda prioritate de trecere victimei, a arătat că „am frânat pentru a putea evita victima, aceasta trecând prin fata autovehiculului, pe trecerea de pietoni semnalizată, iar pe banda a două a venit autoturismul condus de inculpat, care a lovit victima”

V. Încadrarea juridică

În drept, instanța reține prevederile art. 178 alin.2 C.pen. 1969 care prevede că „Uciderea din culpă ca urmare a nerespectării dispozițiilor legale ori a măsurilor de prevedere pentru exercițiul unei profesii sau meserii ori pentru efectuarea unei anume activități, se pedepsește cu închisoarea de la 2 la 7 ani ”.

Instanța constată că din momentul săvârșirii faptei (04.05.2012) și până la soluționarea cauzei (24.02.2015) a intervenit o succesiune de legi în timp. Astfel, la data de 01.02.2014 a intrat în vigoare Legea nr. 286 din 17 iulie 2009 privind Codul penal care prevede în cuprinsul art. 192 alin.2 C.pen „Uciderea din culpă ca urmare a nerespectării dispozițiilor legale ori a măsurilor de prevedere pentru exercițiul unei profesii sau meserii ori pentru efectuarea unei anume activități, se pedepsește cu închisoarea de la 2 la 7 ani .”

Instanța consideră că situația de fapt reținută în sarcina inculpatului în cuprinsul rechizitoriului realizează conținutul constitutiv al infracțiunilor prev de art. 178 alin.2 C.pen 1969, potrivit legii în vigoare la momentul săvârșirii faptei precum și al infracțiunilor prev de art.192 alin.2 C.pen. în vigoare începând cu data de 01.02.2014, existând continuitate de incriminare a faptelor.

Examinarea calificării juridice date faptei prezintă importanță în speță sub aspectul aplicarea legii penale mai favorabile până la judecarea definitivă a cauzei. În acest sens, art. 5 C.pen. prevede că „În cazul în care de la săvârșirea infracțiunii, până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă”.

Pentru identificarea concretă a legii penale mai favorabile trebuie avute în vedere o ________ criterii care tind, fie la înlăturarea răspunderii penale, ori a consecințelor condamnării, fie la aplicarea unei pedepse mai mici. Aceste elemente de analiză vizează în primul rând condițiile de incriminare, apoi cele de tragere la răspundere penală și, în sfârșit, criteriul pedepsei. În acest sens, Curtea Constituțională a statuat că „Determinarea caracterului mai favorabil are în vedere o ________ elemente, cum ar fi: cuantumul sau conținutul pedepselor, condițiile de incriminare, cauzele care exclud sau înlătură responsabilitatea, influența circumstanțelor atenuante sau agravante, normele privitoare la participare, tentativă, recidivă etc. Așa fiind, criteriile de determinare a legii penale mai favorabile au în vedere atât condițiile de incriminare și de tragere la răspundere penală, cât și condițiile referitoare la pedeapsă. Cu privire la aceasta din urmă pot exista deosebiri de natură (o lege prevede ca pedeapsă principală amenda, iar alta închisoarea), dar și deosebiri de grad sau cuantum privitoare la limitele de pedeapsă și, evident, la modalitatea stabilirii acestora în mod concret”. Cât privește determinarea concretă a legii penale mai favorabile, Curtea Constituțională a statuat că „aceasta vizează aplicarea legii, și nu a dispozițiilor mai blânde, neputându-se combina prevederi din vechea și din noua lege, deoarece s-ar ajunge la o lex tertia, care, în pofida dispozițiilor art. 61 din Constituție, ar permite judecătorului să legifereze” (Decizia nr. 1470 din 8 noiembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.853 din 2 decembrie 2011).

Astfel, instanța va trebui să realizeze o analiză globală a vechiului Cod penal și a noului Cod penal, pentru determinarea legii penale mai favorabile, atât prin raportare la conținutul infracțiunii, existența unor impedimente la punerea în mișcare sau exercitarea acțiunii penale sau a unor cauze de nepedepsire, la natura pedepsei și limitele acesteia, cât și prin raportare la conținutul și efectele circumstanțelor atenuante și agravante. În plus, instanța va avea în vedere faptul că pedeapsa decurge din norma care incriminează fapta. Unitatea dintre incriminare și pedeapsă exclude posibilitatea, în cazul legilor succesive, de a combina incriminarea dintr-o lege cu pedeapsa dintr-o altă lege. Astfel, va trebui să analizeze consecințele faptei în legea în vigoare la data săvârșirii ei, respectiv încadrarea juridică și sancțiunile care decurg din incriminare, și consecințele faptei în urma intrării în vigoare a noii legi.

În cauza dedusă prezentei judecăți, inculpatul este trimis în judecată pentru o infracțiune de ucidere din culpă. Din această perspectivă, instanța constată că limitele de pedeapsă aplicabile sunt aceleași atât potrivit vechii legi cât și conform noii legi, nefiind incidente circumstanțe atenuate sau alte cauze de reducere a pedepsei favorabile inculpatului. În ceea ce privește individualizarea pedepsei, instanța apreciază că în cauză nu ar fi incidentă o pedeapsă cu executare efectivă, ci o pedeapsă a cărei executare să fie suspendată condiționat. Evaluând condițiile și consecințele suspendării condiționate a pedepsei sub imperiul Codului Penal 1969 raportat la suspendarea condiționată sub supraveghere prevăzută de Codul Penal în vigoare, instanța apreciază ca fiind mai favorabil Codul Penal 1969 întrucât, pe de o parte, pe parcursul termenului de încercare nu atrage aplicarea unor obligații inculpatului și, pe de altă parte, la sfârșitul termenului de încercare, inculpatul are în principiu vocație la reabilitare de drept.

În concluzie, instanța reține faptul că legea penală mai favorabilă inculpatului, privită în ansamblu, este legea veche, respectiv art. 178 alin.2 C.pen 1969.

Aplicând dispozițiile legale mai favorabile, sus iterate situației de fapt, sub aspectul laturii obiective a infracțiunii de ucidere din culpă instanța reține că, elementul material a fost realizat în speță prin uciderea unei persoane, de către inculpatul C____ D______ D_____, în calitate de conducător al autoturismului Dacia L____ cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX ca urmare a nerespectării dispozițiilor legale privind exercitarea activității de conducere pe drumurile publice, prevăzute de O.U.G. nr. 195/2002 modificată și completată.

În acest sens, instanța are în vedere că din materialul probator administrat în cauză a rezultat că inculpatul, în timp ce conducea autoturismul marca Dacia L____ cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX, pe ________________________ dreptul imobilului nr. 41, nu a acordat prioritate de trecere numitului M________ S______, angajat în traversarea regulamentară a străzii, pe marcajul pietonal, provocând decesul acestuia la data de 12.04.2012. Or, potrivit art.72 alin.2 din OUG nr. 195/2002 – „Pietonii au prioritate de trecere față de conducătorii de vehicule numai atunci când sunt angajați în traversarea drumurilor publice prin locuri special amenajate, marcate și semnalizate corespunzător, ori la culoarea verde a semaforului destinat pietonilor.” Prin prioritate de trecere se înțelege conform art. 6 pct.1 din același act normativ „obligația oricărui participant la trafic de a nu își continua deplasarea sau de a nu efectua orice altă manevră, dacă prin acestea îi obligă pe ceilalți participanți la trafic care au prioritate de trecere să își modifice brusc direcția sau viteza de deplasare ori să oprească;” De asemenea, instanța reține că, în conformitate cu prevederile art. 135 lit. h din RA O.U.G. nr. 195/2002, conducătorul de vehicul este obligat să acorde prioritate de trecere pietonului care traversează drumul public, prin loc special amenajat, marcat și semnalizat corespunzător ori la culoarea verde a semaforului destinat lui, atunci când acesta se află pe sensul de mers al vehiculului.

În considerarea acestor reguli de exercitare a activității de conducere a autovehiculelor pe drumurile publice, instanța reține că producerea accidentului s-a datorat încălcării prevederilor legale sus iterate, fiind reținut în cauză pe de o parte că inculpatul nu a acordat prioritate la trecerea de pietoni.

Fapta inculpatului a avut drept urmare imediată uciderea unei persoane – rezultat socialmente periculos survenit ca urmare a „traumatismului cranio-cerebral, traumatism toracic multiple fracturi de bazin și membru pelvin stâng” (fila 19 dup).” Legătura de cauzalitate dintre fapta săvârșită de inculpat și urmarea socialmente periculoasă produsă rezultă din însăși natura faptelor, aspect reținut în concluziile aceluiași raport medico-legal potrivit căruia moartea victimei a fost una violentă, survenită în urma „leziunilor traumatice s-au putut produce prin lovire-proiectare în cadrul unui accident de trafic rutier”

În privința laturii subiective a infracțiunii, instanța constată că inculpatul a săvârșit fapta descrisă mai sus cu vinovăție sub forma culpei cu prevedere, în accepțiunea art. 19 alin. 1 pct. 2 lit. a) C. pen. – acesta prevăzând rezultatul acțiunilor sale, dar neacceptându-l, socotind fără temei că nu se va produce.

În acest sens, instanța a reținut că inculpatul conducea autoturismul Dacia L____ pe drumurile publice, cu o viteză de aproximativ 44 km/h, inferioară limitei maxime legale admisă în interiorul localității (respectiv de 50 km/h, potrivit art. 49 din OUG nr. 195/2002) și în proximitatea unei treceri de pietoni. Față de această stare de pericol creată de inculpat ca urmare a nerespectării regulii de circulație relativă la adaptarea vitezei de deplasare, instanța reține că numitul C____ D______ D_____ nu s-a asigurat corespunzător la nivelul trecerii peste marcajul pietonal, încălcând în această privință dispozițiile art. 100 alin.3 lit.b din OUG 195/2002 și art. 123 din RA OUG nr. 195/2002 .

În baza acestor considerente, instanța constată că activitatea infracțională a inculpatului se circumscrie infracțiunii de ucidere din culpă, prev. și ped. de art. 178 alin. 1 și 2 C.pen., faptă în raport cu care acesta prezintă însă o periculozitate scăzută, relevată de forma de vinovăție cu care a comis fapta: inculpatul s-a întemeiat cu ușurință pe calitățile sale de conducător auto. În plus, în urma testării cu aparatul etilotest și a concluziilor buletinului de analiză toxicologică-alcoolemie nr. 521/T/11.04.2012 (filele 34 dup), s-a constatat că inculpatul nu se afla sub influența băuturilor alcoolice la momentul producerii accidentului, împrejurări care formează convingerea instanței că pe fondul lipsei de atenție, deși a prevăzut rezultatul faptei sale, nu l-a urmărit și nici nu l-a acceptat, considerând neîntemeiat că la viteza sa de deplasa acesta nu se va produce.

Totodată, instanța învederează că în speță nu poate fi reținută culpa concurentă a victimei întrucât din conluziile raportului de expertiză rezultă că „victima nu putea preveni producerea evenimentului rutier”. Așadar, deși victima se afla în stare de ebrietate, având o alcoolemie de 1,0 g%o, după cum rezultă din buletinul de analiză toxicologică a persoanei vătămate M_______ S______ (fila 31 dup), el nu a contribuit în vreun fel la producerea urmării imediate.

VI. Aplicarea și individualizarea pedepsei

Prin urmare, apreciind că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 396 alin. 2 C.proc.pen, în sensul că faptele deduse judecății există, constituie infracțiuni și au fost săvârșite de inculpat cu forma de vinovăție prevăzută de lege, în cauză urmează a opera răspunderea penală a inculpatului față de infracțiunile comise.

La individualizarea pedepsei urmează a fi avute în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C.pen. și anume: limitele de pedeapsă prevăzute de textul incriminator pentru fapta săvârșită; gradul de pericol social concret al faptei; urmarea acesteia concretizată în starea de pericol pentru siguranța circulației pe drumurile publice dar și pentru persoana aflată cu inculpatul în autovehicul, faptul că acțiunea inculpatului a produs consecințe, finalizându-se cu un accident din care au rezultat pagube materiale.

Totodată, instanța va da eficiență dispozițiilor art 374 alin.4 rap la art. 396 alin.10 C.proc.pen., vizând reducerea limitelor pedepsei ca urmare a soluționării cauzei pe baza recunoașterii vinovăției de către inculpat (fila 43, 44 d.i.).

În concret, se reține cu prioritate că în fața instanței de judecată inculpatul a manifestat o atitudine de recunoaștere și de regret vădit față de consecințele faptei, ceea ce dovedește stăruința depusă de acesta pentru înlăturarea rezultatului infracțiunii. Instanța ia în considerare aceste aspecte dar învederează că aceste împrejurări nu justifică reținerea circumstanței atenuante prev de art. 75 alin.2 C.pen., cu atât mai mult cu cât atitudinea sinceră și de recunoaștere a inculpatului a fost deja valorificată prin aplicarea dispozițiilor art. 396 alin. 10 C.proc.pen, aceeași împrejurare neputând dobândi o dublă valență juridică. Astfel, după producerea accidentul rutier, inculpatul a manifestat o atitudine de regret față de consecințele faptei sale – „după accident, m-am dat jos din mașină, am vorbit cu persoana vătămată, aceasta era încă conștientă. La spital, pe parcursul internării persoanei vătămate am păstrat legătura și cu familia dar și cu medicul care se ocupa de victimă și am contribuit la îngrijirile medicale necesare, am discutat și cu persoana vătămată și mi-am cerut iertare pentru faptă” (declarația inculpatului, fila 43, 44 dup), iar pe parcursul procesului penal a avut o atitudine cooperantă și a recunoscut săvârșirea faptei, ceea ce dovedește stăruința depusă de acesta pentru înlăturarea rezultatului infracțiunii. Atitudinea inculpatului este susținută și de împrejurarea că rudele victimei nu s-au constituit părți civile în prezenta cauză, interpretând conduita concretă a inculpatului ca fiind una de profund regret.

Alăturat atitudinii sincere de regret, instanța are în vedere și conjunctura în care a fost provocat accidentul rutier, respectiv pe fondul unei stări de ebrietate a persoanei vătămate (1,0 g%0 alcool pur în sânge, conform buletinului de analiză toxicologică alcoolemie nr. 521/T/11.04.2012) care, deși nu ar fi putut evita accidentul, ar fi putut fi mai prevăzător, observând că autoturismul nu reduce viteza pentru a-i acorda prioritate. În ceea ce privește circumstanțele personale ale inculpatului, instanța reține că acesta are 45 de ani, este căsătorit și nu este cunoscut cu antecedente penale conform fișei de cazier.

Având în vedere toate aceste aspecte, instanța apreciază că stabilirea unei pedepse orientată spre minimul special este suficientă pentru a se asigura realizarea scopurilor prev. de art. 52 C. pen. la care s-a făcut referire mai sus. Pe cale de consecință, instanța îi va aplica inculpatului o pedeapsă cu închisoarea cu o durată de 1 an și 4 luni închisoare, urmare a reducerii limitelor cu o treime conform art. 396 alin.10 C.proc.pen., pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă.

În ceea ce privește pedeapsa accesorie, instanța reține că, astfel cum a stabilit Curtea Europeană a Drepturilor Omului (în cauza S____ și P_______ contra României și în cauza Hirst contra Marii Britanii), exercițiul unui drept poate fi interzis doar în măsura în care există o nedemnitate.

În cauză, având în vedere natura faptei comise de inculpat, care reflectă o atitudine de sfidare a valorilor sociale importante, se relevă în mod indubitabil existența unei nedemnități în exercitarea drepturilor de natură electorală prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. Prin urmare, dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat îi vor fi interzise inculpatului pe durata executării pedepsei principale.

În schimb, în ceea ce privește dreptul de a alege, având în vedere cauza Hirst contra Marii Britanii – prin care Curtea Europeană a statuat că interzicerea automată a dreptului de a participa la alegeri, aplicabilă tuturor deținuților condamnați la executarea unei pedepse cu închisoarea, deși urmărește un scop legitim, nu respectă principiul proporționalității, reprezentând astfel o încălcare a art. 3 din Protocolul 1 din Convenție. De altfel, în acest sens s-a pronunțat și ÎCCJ, prin decizia în interesul legii nr. LXXIV/2008 a Secțiilor Unite.

Instanța apreciază că în speță, în raport cu natura concretă a faptei comise de către inculpat, acesta nu este nedemn să exercite dreptul de a alege, motiv pentru care nu îi va interzice exercițiul acestui drept. De asemenea, ținând cont de împrejurarea că infracțiunea în discuție nu are nicio legătură cu aspectele referitoare la exercitarea funcției ori profesiei sau cu cele legate de exercitarea autorității părintești, instanța apreciază că nu se impune nici interzicerea pentru inculpat a exercițiului drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. c), d) și e) C. pen.

Cu privire la modalitatea de executare a pedepsei, instanța reține că, în cauză, pentru îndreptarea inculpatului cea mai bună modalitate de executare o reprezintă suspendarea condiționată a executării pedepsei, având în vedere faptul că infracțiunea a fost săvârșită din culpă iar inculpatul nu are antecedente penale.

Pe cale de consecință, instanța constată că sunt îndeplinite condițiile suspendării condiționate a executării pedepsei, prevăzute la art. 81 alin. 1 C.pen.: pedeapsa aplicată de instanță este de 1 an și 4 luni închisoare, inculpatul nu a mai avut condamnări și instanța apreciază că scopul pedepsei poate fi atins chiar fără executarea acesteia într-un regim privativ de libertate. Instanța și-a format convingerea că o supraveghere suplimentară a inculpatului nu se impune în cauză, parcurgerea etapelor procesul penale fiind suficiente pentru a atrage atenția inculpatului asupra conduitei sale. În mod suplimentar, atitudinea inculpatului reflectă faptul că acesta a înțeles consecințele faptei sale, măsurile de supraveghere nefiind astfel necesare și nici de natură să contribuie la corectarea conduitei inculpatului.

Prin urmare, în temeiul art. 81 raportat la art. 82 C.pen., instanța va dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei principale pe perioada unui termen de încercare de 4 ani. În temeiul art. 71 alin. 5 C.pen, instanța va suspenda condiționat și executarea pedepselor accesorii, pe durata termenului de încercare. Totodată, instanța va atrage atenția inculpatului asupra prevederilor art.83 C.p. din 1969, cu ref. la art.15 alin. 1 și 2 din Legea nr.187/2012 privitoare la cauzele de revocare a suspendării condiționate a executării pedepsei.

În temeiul art.7 alin. 1 din Legea nr.76/2008, instanța va dispune obligarea inculpatului la prelevarea de probe biologice în vederea introducerii profilului genetic în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare. Prezenta hotărâre se va comunica, la data rămânerii definitive, șefului serviciului poliției rutiere din cadrul Inspectoratului Județean de Poliție B_____ care va proceda la anularea permisului de conducere al inculpatului, conform prevederilor art.114 alin. 1 lit. a din O.U.G.nr.195/2002 respectiv art.203 din Regulamentul de aplicare al aceluiași act normativ.

VII. Latura civilă

Instanța urmează să ia act că succesorii legali ai persoanei vătămate nu s-au constituit parte civilă în prezenta cauză. S-a constituit parte civilă S_______ C_____ Județean de Urgență B_____, cu suma de 5674,64 lei, reprezentând cheltuieli de spitalizare, depunând în acest sens documente justificative la dosar (fila 29, 30 dup).

Referitor la daunele materiale, instanța învederează că angajarea răspunderii civile a inculpatului este întemeiată pe dispozițiile art. 1349 C. civ., în cauză fiind îndeplinite condițiile legale pentru tragerea la răspundere civilă a acestuia: fapta ilicită (infracțiunea săvârșită), prejudiciul (cuantumul lui urmând a fi stabilit în baza înscrisurilor doveditoare aflate la dosar), legătura de cauzalitate directă între fapta ilicită și prejudiciul produs, vinovăția inculpatului sub forma culpei cu previziune (ușurință).

Totodată, instanța precizează că pentru ca prejudiciul să fie susceptibil de reparare trebuie ca acesta să fie cert și să nu fi fost reparat încă; caracterul cert al prejudiciului presupune că acesta este sigur, atât în privința existenței, cât și în privința posibilității de evaluare, iar prejudiciul este actual, atunci când a fost deja produs la data când se pretinde repararea lui, fiind totodată și cert.

Sub aspectul prejudiciului material reclamat de partea civila S_______ C_____ de Urgență B_____, instanța urmează să o admită întrucât din înscrisurile atașate cererii de constituire de parte civilă (fila 29 dup), respectiv din decontul cheltuielilor de spitalizare ale victimei M_______ S______, rezultă că totalul cheltuielilor de spitalizare se ridică la suma de 5674,64 lei.

In speță, instanța constată cu vehiculul care a provocat accidentul XXXXXXXXX era asigurat R.C.A. la data de 07.04.2012, data producerii accidentului la ____________________________ Reasigurare SA. În consecință, în temeiul dispozițiilor art.397 alin. 1 C.p.p. rap. la art.19 și art.25 alin. 1 C.proc.pen. respectiv ale art. 1349 C.civ. și urm, cu aplic. art.25 ind. 1 alin. 10 lit. b și alin. 15 din Legea nr.32/2010 și cu ref. la art.86 C.proc.pen., instanța va admite acțiunea civilă formulată de partea civilă S_______ C_____ Județean de Urgență B_____ și în consecință va obliga partea responsabilă civilmente ________________________________ SA - Agenția B_____ să plătească părții civile S_______ C_____ Județean de Urgență B_____ suma de 5.674,64 lei, cu titlu de daune materiale.

VIII. Cheltuielile de judecată

În temeiul art.274 alin.1 C.proc.pen, întrucât față de inculpat urmează a fi pronunțată o soluție de condamnare, instanța va obliga inculpatul la plata sumei cheltuielilor judiciare către stat, reprezentând cheltuielile necesare pentru efectuarea actelor de procedură, administrarea probelor, conservarea mijloacelor materiale de probă, precum și orice alte cheltuieli ocazionate de desfășurarea procesului penal, în cuantum de 800 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE:

În baza art.178 alin. 1 și 2 C.pen. 1969, cu aplicarea art.5 alin. 1 C.pen. și cu aplicarea art.396 alin. 10 C.p.p. condamnă pe inculpatul C____ D______ D_____, fiul lui D______ și I_____, născut la data de 03.04.1967 în B_____, cu domiciliul în B_____, ______________________. 25, _________________, legitimat cu CI ________ nr.xxxxxx, CNP xxxxxxxxxxxxx la pedeapsa de 1 an și 4 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă.

În temeiul art.71 C.p. din 1969, cu ref. la art.12 alin. 1 din Legea nr.187/2012 pentru punerea în aplicare a Noului Cod Penal, interzice inculpatului, cu titlu de pedeapsă accesorie, drepturile prev. de art.64 alin. 1 lit. a teza a II - a și lit. b C.p. din 1969.

În baza dispozițiilor art.81 – art.82 C.p. din 1969, cu ref. la art.15 alin. 1 din Legea nr.187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr.286/2009, dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate inculpatului, pe durata unui termen de încercare de 3 ani și 4 luni. Atrage atenția inculpatului asupra prevederilor art.83 C.p. din 1969, cu ref. la art.15 alin. 1 și 2 din Legea nr.187/2012 privitoare la cauzele de revocare a suspendării condiționate a executării pedepsei.

În baza art.71 alin. 5 C.p. din 1969, cu referire la art.12 alin. 1 din Legea nr.187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr.286/2009, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei principale aplicate prin prezenta hotărâre, suspendă și executarea pedepselor accesorii.

În temeiul art.7 alin. 1 din Legea nr.76/2008 obligă inculpatul la prelevarea de probe biologice în vederea introducerii profilului genetic în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare.

Prezenta hotărâre se comunică, la data rămânerii definitive, șefului serviciului poliției rutiere din cadrul Inspectoratului Județean de Poliție B_____ care va proceda la anularea permisului de conducere al inculpatului, conform prevederilor art.114 alin. 1 lit. a din O.U.G.nr.195/2002 respectiv art.203 din Regulamentul de aplicare al aceluiași act normativ.

În temeiul dispozițiilor art.397 alin. 1 C.p.p. rap. la art.19 și art.25 alin. 1 C.proc.pen. respectiv ale art. 1349 C.civ. și urm, cu aplic. art.25 ind. 1 alin. 10 lit. b și alin. 15 din Legea nr.32/2010 și cu ref. la art.86 C.proc.pen., admite acțiunea civilă formulată de partea civilă S_______ C_____ Județean de Urgență B_____ și în consecință obligă partea responsabilă civilmente ________________________________ SA - Agenția B_____ să plătească părții civile S_______ C_____ Județean de Urgență B_____ suma de 5.674,64 lei, cu titlu de daune materiale.

Ia act că succesorii legali ai persoanei vătămate nu s-au constituit parte civilă.

În baza art.398 C.pproc.pen. rap. la art.274 alin. 1 C.proc.pen., obligă inculpatul să plătească suma de 800 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

Cu drept de apel, în termen de 10 zile de la comunicarea prezentei hotărâri.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 25.05.2015.

PREȘEDINTE,GREFIER,

M_______ T______ S_____ S______