R O M A N I A

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A II A PENALĂ

DOSAR NR. XXXXXXXXXXXXXXX (1513/2014)

DECIZIA PENALĂ NR. 441/A

Ședința publică din 18.03.2015

Curtea constituită din:

PREȘEDINTE – V_____ I____ V____

JUDECĂTOR – B_____ F_____ V_______

GREFIER – T_____ S______

Ministerul Public – P________ de pe lângă Curtea de Apel București - reprezentat de procuror N_____ N______.

Pe rol se află soluționarea apelurilor declarate de inculpatul T______ I____, partea civilă Z_____ G_______ și asigurătorul L__ I________ COMPANY PLC împotriva sentinței penale nr. 207/21.03.2014 pronunțată de Judecătoria Cornetu, în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXXX.

Dezbaterile pe fond și susținerile părților au avut loc în ședință publică de la 10.03.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, parte integrantă din prezenta când, instanța a rămas în pronunțare asupra soluției, în temeiul art. 391 alin. 1 Cod procedură penală.

C U R T E A,

Deliberând asupra apelurilor penale de față, constată că:

Prin sentința penală nr.207 pronunțată de Judecătoria Cornetu la data de 21.03.2014 în dosarul nr.XXXXXXXXXXXXXXX a fost respinsă cererea formulată de inculpatul T______ I____, prin avocat ales, de schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina sa din infracțiunea de ucidere din culpă, prev. de art. 178 alin. 1 și 2 Cod penal din 1969 în infracțiunea de ucidere din culpă, prev. de art. 192 alin. 1 Cod penal.

S-a admis cererea formulată de către reprezentantul Ministerului Public cu privire la schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina inculpatului T______ I____.

În baza art. 386 alin. 1 Cod procedură penală a fost schimbată încadrarea juridică a faptelor reținute în sarcina inculpatului T______ I____ în actul de sesizare a instanței din infracțiunea de ucidere din culpă, prev. de art. 178 alin. 1 și 2 Cod penal din 1969 în infracțiunea de ucidere din culpă, prev. de art. 192 alin. 1 și 2 Cod penal cu aplicarea art. 5 alin. 1 Cod penal.

În baza art. 192 alin. 1 și 2 Cod penal cu aplicarea art. 5 alin. 1 Cod penal a fost condamnat inculpatul T______ I____ pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă, la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare.

În baza art. 86¹ Cod penal din 1969 cu aplicarea art. 5 alin. 1 Cod penal și art. 16 alin. 2 din Legea nr. 187/2012 s-a dispus suspendarea executării pedepsei de 3 (trei) ani închisoare sub supraveghere pe o durata de 6 (șase) ani, reprezentând termen de încercare stabilit potrivit art. 86² Cod penal din 1969.

În baza art. 86³ Cod penal din 1969 pe durata termenului de încercare inculpatul trebuie să se supună măsurilor de supraveghere prevăzute de art. 86³ alin. 1 lit. a-d Cod penal din 1969:

a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune Ilfov;

b)să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau

locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

c)să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

d)să comunice informații de natura a putea fi controlate mijloacele lui de existență;

În baza art. 86³ alin. 3 lit. e Cod penal din 1969 pe durata termenului de încercare s-a interzis inculpatului dreptul de a conduce orice fel de vehicule cu tracțiune mecanică.

Datele prevăzute la art. 86³ alin. 1 lit. b-d Cod penal din 1969 s-au comunicat Serviciului de Probațiune Ilfov.

Obligația prevăzută de art. 86³ alin. 3 lit. e Cod penal din 1969 s-a comunicat Serviciului Rutier din cadrul Inspectoratului Județean de Poliție Ilfov.

Prezenta hotărâre se comunică, la data rămânerii definitive, Serviciului Rutier din cadrul Inspectoratului Județean de Poliție Ilfov care va proceda potrivit disp. art. 97 alin. 5 din OUG nr. 195/2002.

În baza art. 86⁴ Cod penal din 1969 cu referire la art. 83 Cod penal din 1969 s-a atras atenția inculpatului asupra cauzelor a căror nerespectare vor impune revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

În baza 397 alin. 1 raportat la art. 25 alin. 1 Cod procedură penală, coroborat cu art. 999 și urm. vechiul Cod civil (aplicabil în cauză) și art. 313 alin. 1 din Legea nr. 95/2006:

S-a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă S_______ C_____ de Urgență București și a fost obligat inculpatului T______ I____ la plata către această parte de despăgubiri civile în cuantumul sumei de 16.559,47 lei, la care s-a adăugat dobânda legală calculată de la data de 04.12.2008 până la data achitării integrale a debitului, cu titlu de daune materiale.

S-a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă Z_____ G_______ și a fost obligat inculpatul T______ I____ la plata către această parte de despăgubiri civile în cuantumul sumelor de 40.000 lei și 25.000 euro (echivalent în lei la cursul Băncii Naționale a României din ziua plății), din care 40.000 lei cu titlu de daune materiale și 25.000 euro cu titlu de daune morale.

În baza art. 50 alin. 1 din Legea nr. 136/1995 și art. 55 alin. 1 din Legea nr. 136/1995, astfel cum a fost modificat prin art.1 pct. 22 din OUG nr. 61/2005, a fost obligat asigurătorul L__ I________ Company PLC – prin corespondent și mandatar legal _________________________ la plata acestor sume datorate de către asiguratul său - inculpatul T______ I____ – către părțile civile S_______ C_____ de Urgență București și Z_____ G_______, în limita plafonului legal.

În baza art. 274 alin. 1 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul T______ I____ la plata sumei de 4.250 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de statul român.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că prin rechizitorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Cornetu înregistrat la data de 18.09.2012 pe rolul Judecătoriei Cornetu s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului T______ I____, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de ucidere din culpă, prev. de art. 178 alin. 1 și 2 Cod penal din 1969.

În actul de sesizare al instanței s-a reținut că, la data de 24.11.2008, ora 17,00, în timp ce conducea autoutilitara marca Iveco, cu nr. de înmatriculare CC8729AK pe ____________________________ Dobroiești, județ Ilfov, inculpatul nu a respectat dispozițiile legale și măsurile de prevedere care reglementează circulația pe drumurile publice referitoare la obligativitatea acordării priorității de trecere pietonilor aflați în traversarea drumului public prin locuri special amenajate și semnalizate și a surprins și accidentat mortal pe numita Z_____ M____ care se afla în traversarea străzii pe trecerea de pietoni.

În cursul urmăririi penale au fost administrate următoarele mijloace de probă: proces-verbal de cercetare la fața locului împreună cu planșa fotografică și schița locului accidentului, raport medico-legal de necropsie nr. AXXXXXXXXXXX emis de Institutul Național de Medicină Legală “M___ Minovici”, raport de expertiză tehnică judiciară, declarațiile martorilor R___ I___ , B______ T____, declarațiile inculpatului T______ I____ .

Pe parcursul cercetării judecătorești:

- fratele victimei, Z_____ G_______ și S_______ C_____ de Urgență București s-au constituit părți civile ;

- au fost solicitate relații către partea responsabilă civilmente ____________________ ;

- au fost audiați inculpatul T______ I____ și martorul R___ I___ ;

- a fost încuviințată proba testimonială fiind audiate martorele B____ N_______ și B____ G___ G_______ și proba cu înscrisuri în dovedirea pretențiilor civile formulate;

- a fost încuviințată proba cu înscrisuri, fiind depuse de către inculpat înscrisuri în circumstanțiere ;

- au fost atașate fișele de cazier judiciar și cazier rutier ale inculpatului.

În fapt, s-a reținut că la data de 24.11.2008, ora 17,00, în timp ce conducea autoutilitara marca Iveco, cu nr. de înmatriculare CC8729AK pe ____________________________ Dobroiești, județ Ilfov, inculpatul T______ I____ nu a respectat dispozițiile legale și măsurile de prevedere care reglementează circulația pe drumurile publice referitoare la obligativitatea acordării priorității de trecere pietonilor aflați în traversarea drumului public prin locuri special amenajate și semnalizate și a surprins și accidentat mortal pe numita Z_____ M____ care se afla în traversarea străzii pe trecerea de pietoni.

Situația de fapt, astfel cum a fost reținută și expusă anterior, a rezultat din coroborarea următoarelor mijloace de probă administrate în cauză: proces-verbal de cercetare la fața locului împreună cu planșa fotografică și schița locului accidentului din care a reieșit că accidentul rutier s-a produs pe ____________________________ Dobroiești, județ Ilfov la data de 24.11.2008, în jurul orelor 17,00.

Pe artera de trafic circulația se desfășura în ambele sensuri, lățimea părții carosabile fiind de 14 m și erau aplicate marcaje longitudinale cu linie dublă continuă de separare a sensurilor de circulație și cu linie simplă discontinuă de separare a benzilor de circulație, fiecare bandă având o lățime de 7 m.

Segmentul de drum pe care s-a produs accidentul este acoperit cu asfalt, partea carosabilă era uscată, cerul senin, iar vizibilitatea bună. În zona producerii accidentului se aflau montate indicatoarele rutiere „cedează trecerea” și “trecere pentru pietoni”. Zona menționată este situată în dreptul imobilului cu nr. 61, unde exista o trecere de pietoni semnalizată prin indicator și marcaj transversal în lățime de 5 m.

Pe carosabil au fost găsite cioburi din plastic provenind de la dispersolul lămpii de semnal dreapta față a autoutilitarei, pe o zonă de deplasare care începe de la 4,7 m după marcajul pietonal.

La fața locului a fost identificată și autoutilitara marca Iveco, cu nr. de înmatriculare CC8729AK condusă de către inculpatul T______ I____, care a indicat polițiștilor locul în care acesta a susținut că s-a produs impactul cu victima.

Totodată, a fost identificat martorul ocular R___ I___ care a indicat polițiștilor ca loc al impactului un alt amplasament decât inculpatul T______ I____.

Victima accidentului, numita Z_____ M____ a fost transportată la spital unde a decedat ulterior; raport medico-legal de necropsie nr. AXXXXXXXXXXX emis de Institutul Național de Medicină Legală “M___ Minovici” din care a reieșit că moartea numitei Z_____ M____ a fost violentă și s-a datorat prin hemoragie și dilacelare meningo-cerebrală, consecința unui traumatism cranio-cerebral cu fractură craniană.

Leziunile traumatice constatate la autopsie s-au putut produce prin lovire cu și de un corp dur, posibil în condițiile unui accident de trafic rutier și au legătură de cauzalitate directă cu decesul; raport de expertiză tehnică judiciară potrivit căruia inculpatul T______ I____ circula cu autoutilitara marca Iveco, cu nr. de înmatriculare CC8729AK pe ____________________________ Dobroiești, județ Ilfov din direcția C________ către P_________, în timp ce victima Z_____ M____ se deplasa pe o traiectorie de la dreapta la stânga în raport cu direcția de mers a autoutilitarei, în traversarea carosabilului la trecerea de pietoni.

Expertul a stabilit că impactul dintre autoutilitară și victimă s-a produs pe marcajul trecerii de pietoni, în dreptul imobilului nr. 61, la o distanță de circa 1,5 metri față de bordura din dreapta.

Starea de pericol a fost creată de către inculpatul T______ I____ care a circulat neatent în zona trecerii pentru pietoni, fără să reducă viteza de deplasare și fără să oprească autoutilitara pentru a acorda prioritate de trecere victimei aflate în traversarea străzii pe trecerea de pietoni. Expertiza a reliefat că inculpatul, în momentele premergătoare accidentului, circula cu o viteză de minim 40 km/h, iar din momentul în care victima s-a angajat în traversarea străzii a parcurs o distanță de cca. 15 metri.

În opinia expertului inculpatul T______ I____ putea preveni producerea accidentul dacă circula cu atenție la trafic și la semnalizarea rutieră, reducând din timp viteza și oprind autoutilitara pentru a da prioritate victimei Z_____ M____ angajată in traversare regulamentară, aceasta din urmă neavând nicio posibilitate de evitare a accidentării sale.

Expertul a mai apreciat că inculpatul T______ I____ a încălcat disp. art. 123 lit. h și art. 135 lit. h din HG nr. 1391/2006, iar victima nicio normă rutieră; declarațiile martorului R___ I___ care a atestat că accidentul s-a produs în zona trecerii de pietoni. Martorul a susținut că se îndrepta spre trecerea de pietoni când a observat-o pe victimă stând în apropierea trecerii, iar vehiculele aflate în trafic au oprit în fața trecerii de pietoni. Inculpatul i-a făcut semn cu mâna victimei să treacă apoi a pus autoutilitara în mișcare chiar în momentul în care Z_____ M____ s-a angajat în traversarea străzii, lovind-o cu partea dreaptă a vehiculului, lateral, aceasta căzând la pământ și lovindu-se cu capul de asfalt.

Martorul a arătat că, împreună cu inculpatul T______ I____, au urcat în autoutilitară victima, iar acesta din urmă a transportat-o la spital. Ulterior, a participat la efectuarea măsurătorilor de către organele de poliție.

În fața instanței, martorul, în vârstă de 84 de ani, a declarat că nu cunoaște nimic în legătură cu obiectul cauzei și nu își amintește despre producerea accidentului rutier, deși a atestat consemnarea declarației olografe aflată la fila 40 d.u.p. și a recunoscut semnătura aflată la rubrica martor asistent în procesul-verbal de cercetare la fața locului; declarațiile martorului B______ T____ din care a rezultat că este cumnatul inculpatului T______ I____ și a participat, în calitate de martor asistent, la măsurătorile efectuate de către organele de poliție; declarațiile inculpatului T______ I____ care a susținut că, apropiindu-se de trecere pentru pietoni, a observat victima aflată pe trotuar, la aproximativ 5 metri de trecere și i-a făcut semn să traverseze. Printr-un gest al capului, victima a negat că vrea să traverseze și atunci a pus în mișcare autoutilitara, iar când a ajuns în dreptul victimei aceasta s-a angajat totuși în traversarea străzii, lovindu-se de partea din față a mașinii. După impact a oprit mașina și a urcat victima în vehicul, transportând-o la spital împreună cu martorul ocular R___ I___ și a anunțat organele de poliție.

În fața instanței inculpatul T______ I____ și-a menținut declarațiile, arătând totuși că, deși inițial victima se aflase pe trotuar, aceasta a coborât pe partea carosabilă, însă nu pe trecerea pentru pietoni, ci la aproximativ 5 metri de aceasta. Inculpatul a apreciat că impactul a avut loc după trecerea pentru pietoni și nu pe marcajul rutier.

La termenul de judecată din data de 07.03.2014 reprezentantul Ministerului Public a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina inculpatului T______ I____, având în vedere _____________________ noului Cod penal.

Astfel, procurorul a solicitat schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de ucidere din culpă, prev. de art. 178 alin. 1 și 2 Cod penal din 1969 în infracțiunea de ucidere din culpă, prev. de art. 192 alin. 1 și 2 Cod penal cu aplicarea art. 5 alin. 1 Cod penal.

Analizând cererea formulată de reprezentantul Ministerului Public, instanța de fond a apreciat că este întemeiată, din următoarele considerente:

Prin Legea nr. 286/2009 legiuitorul a adoptat noul Cod Penal al României pentru a răspunde necesităților practice care reclamau ajustări ale legislației penale, mesajul juridic și social al codului penal fiind întemeiat, în esență, pe obiectivul reformării politicii punitive a statului printr-o abordare conceptuală cuprinzând o revizuire a pedepselor și o ordonare logică prin condensarea legislației (o ________ infracțiuni din legi speciale au fost incluse în cod, unele sub formă modificată).

Potrivit Legii nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, publicată în Monitorul Oficial nr. 757 din 12 noiembrie 2012, noua legislație penală a intrat în vigoare la data de 01.02.2014.

În ceea ce privește infracțiunile contra persoanei (inclusiv de natura celei deduse judecății), legiuitorul a diminuat sancțiunile principale aplicate făptuitorilor sau a restrâns domeniul de aplicare a pedepselor complementare și accesorii, aspect care atrage, în mod obligatoriu, incidența dispozițiilor art 5 alin. 1 referitoare la aplicarea legii penale mai favorabile până la judecarea definitivă a cauzei.

În concluzie, având în vedere și principiul activității legii penale, în baza art. 386 alin. 1 Cod procedură penală, instanța de fond a schimbat încadrarea juridică a faptelor reținute în sarcina inculpatului T______ I____ în actul de sesizarea instanței din infracțiunea de ucidere din culpă, prev. de art. 178 alin. 1 și 2 Cod penal din 1969 în infracțiunea de ucidere din culpă, prev. de art. 192 alin. 1 și 2 Cod penal cu aplicarea art. 5 alin. 1 Cod penal.

Instanța de fond nu a putut primi susținerile inculpatului T______ I____ care, prin avocat ales, a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina sa din infracțiunea de ucidere din culpă, prev. de art. 178 alin. 1 și 2 Cod penal din 1969 în infracțiunea de ucidere din culpă, prev. de art. 192 alin. 1 Cod penal (fără reținerea alin. 2 al art. 192 Cod penal), întrucât decesul victimei a fost urmarea nerespectării normelor rutiere de către inculpat și a lipsei de diligență în conducere pe care acesta a manifestat-o, împrejurări care se subsumează normei legale incrimitate și în art. 192 alin. 1 și 2 Cod penal.

În cursul urmăririi penale și în fața instanței de judecată inculpatul T______ I____ a încercat să-și formuleze o ________ apărări care vizau înlăturarea răspunderii sale penale, acreditând ideea că accidentul s-a produs după trecerea pentru pietoni și nu pe marcajul rutier, culpa aparținând victimei.

Judecătoria nu și-a însușit susținerile inculpatului, din probele administrate în tot cursul procesului penal apărările formulate putând fi catalogate cu ușurință ca nereale.

Din probele testimoniale, a rezultat că inculpatul T______ I____ a indicat locul impactului cu victima la o distanță de 4,7 metri după trecerea pentru pietoni, în timp ce martorul R___ I___ a indicat o distanță de 2,4 metri după marcajul pietonal, pentru ca în fața instanței să ateste că nu-și mai amintește nimic din circumstanțele producerii accidentului rutier.

Referitor la acest aspect, instanța de fond a constatat că declarațiile date de către inculpat și martorul ocular în cursul procesului penal nu s-au coroborat între ele.

În conformitate cu dispozițiile art. 103 alin. 1 și 2 Cod procedură penală, probele nu au valoare dinainte stabilită, iar aprecierea fiecărei probe se face de către instanța de judecată în urma examinării tuturor probelor administrate, în scopul aflării adevărului, consacrându-se astfel principiul liberei aprecieri a probelor.

Vădita contradicție a declarațiilor a demonstrat că dinamica producerii accidentului nu poate fi apreciată doar în baza probei testimoniale și că este necesară opinia unui expert care să analizeze acest fapt și prin prisma dovezilor materiale existente la dosar.

Expertiza efectuată a demonstrat că locul producerii accidentului a fost pe trecerea de pietoni, aspect rezultat atât din natura și gravitatea leziunilor traumatice suferite de victimă cât și din distanța mare (3 metri) pe care s-au împrăștiat fragmentele de la dispersorul lămpii de semnal al autoutilitarei, spart în urma coliziunii cu victima.

Expertul a calculat, în ipoteza în care locul impactului ar fi fost cel indicat de către inculpatul T______ I____, iar dinamica producerii accidentului ar fi fost cea prezentată de acesta (a oprit la trecerea pentru pietoni, apoi și-a continuat deplasarea după ce victima a negat că intenționează traversarea străzii), că autoutilitara ar fi avut o viteză medie de 4,1 km/h, situație în care lampa de semnal a autoutilitarei nu se putea sparge și fragmentele nu se puteau împrăștia pe o distanță așa de mare.

În plus, s-a stabilit, în ipoteza în care autoutilitara ar fi pornit de pe loc, că impactul cu victima ar fi avut loc în partea laterală a mijlocului de transport și nu cu partea frontală a vehiculului, așa cum s-a întâmplat în realitate.

Locul indicat de către inculpatul T______ I____ coincide cu începutul zonei de depunere a cioburilor rezultate din spargerea lămpii de semnal dreapta față a autoutilitarei, fiind astfel evident că fragmentele nu puteau să cadă exact în locul impactului, atâta timp cât mijlocul de transport se afla în deplasare.

Raportat la acest aspect, expertul a calculat că, din locul impactului, primele fragmente rezultate în urma spargerii lămpii de semnal, puteau fi proiectate la o distanță de cca. 5 metri. Per a contrario, locul impactului cu victima se află la o distanță de circa 5 metri înapoi față de începutul zonei de depunere a cioburilor de plastic (adică pe trecerea de pietoni).

În opinia instanței, dinamica producerii accidentului este cea descrisă în raportul de expertiză tehnică și care evidențiază, pe baza dovezilor materiale, că accidentul rutier a avut loc pe trecerea de pietoni.

Analizând declarațiile inculpatului T______ I____, instanța a constatat că acestea au fost contrazise de ansamblul probator administrat în cauză, astfel cum a fost redat mai sus, fiind totodată caracterizate de inconsecvență și contraziceri cu celelalte susțineri din cursul procesului penal, motiv pentru care a apreciat că acestea sunt incapabile de a conduce la aflarea adevărului în cauză, fiind astfel înlăturate.

În consecință, din analiza materialului probator și coroborarea mijloacelor de probă administrate pe parcursul urmăririi penale și pe parcursul cercetării judecătorești, instanța a constatat că fapta există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpatul T______ I____.

Sub aspect obiectiv, fapta inculpatului T______ I____ care, la data de 24.11.2008, ora 17,00, în timp ce conducea autoutilitara marca Iveco, cu nr. de înmatriculare CC8729AK pe ____________________________ Dobroiești, județ Ilfov, nu a respectat dispozițiile legale și măsurile de prevedere care reglementează circulația pe drumurile publice referitoare la obligativitatea acordării priorității de trecere pietonilor aflați în traversarea drumului public prin locuri special amenajate și semnalizate și a surprins și accidentat mortal pe numita Z_____ M____ care se afla în traversarea străzii pe trecerea de pietoni, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de ucidere din culpă, prev. de art. 192 alin. 1 și 2 Cod penal cu aplicarea art. 5 alin. 1 Cod penal.

În privința laturii subiective, inculpatul a săvârșit infracțiunea reținută în sarcina sa din culpă.

La individualizarea pedepsei ce a fost aplicată inculpaților, instanța a avut în vedere criteriile prev. de art. 74 Cod penal, și anume: împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite – în timpul zilei, pe o arteră de circulație intens traficată, prin nerespectarea normele privind regimul circulației cauzând astfel un accident de circulație soldat cu decesul unei persoane; starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită și care privește afectarea vieții persoanei; natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii – pe care instanța l-a apreciat la un nivel ridicat, pe fondul afectării vieții persoanei; motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit – pe care inculpatul le-a negat; natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului – inculpatul nu este cunoscut cu antecedente infracționale; conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal – inculpatul a negat faptele reținute în sarcina sa în scopul evitării răspunderii penale, nu a cooperat cu organele de urmărire penală, a încercat să-și formuleze apărări nereale și nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială – inculpatul are vârsta de 28 de ani, studii 8 clase, este agent de pază.

Raportat la toate aceste criterii, instanța a apreciat necesitatea aplicării unei pedepse orientate spre minimul special prevăzut de lege.

Din compararea modalităților de executare a pedepsei reglementate de dispozițiile Codului penal din 1969 și noului Cod penal pentru determinarea legii penale mai favorabile, inclusiv prin analiza criteriilor prevăzute la art. 16 alin. 2 din Legea nr. 187/2012 și apreciind îndeplinite condițiile suspendării sub supraveghere a executării pedepsei, instanța a constatat oportună lipsa privării de libertate, dând posibilitatea inculpatului să reflecteze asupra propriului comportament raportat la relațiile sociale pe care a înțeles să le încalce prin săvârșirea infracțiunii.

În ceea ce privește pedepsele complementare și accesorii, Judecătoria constată că, potrivit art. 12 alin. 1 din Legii nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, în cazul succesiunii de legi penale intervenite până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, pedepsele accesorii și complementare se aplică potrivit legii care a fost identificată ca lege mai favorabilă în raport cu infracțiunea comisă.

În consecință, dacă una dintre legi a fost identificată ca fiind mai favorabilă în raport de pedeapsa principală, acea lege s-a aplicat și în privința pedepsei complementare și accesorii.

În prezenta cauză, prin raportare la criteriile prevăzute la art. 67 alin. 2 Cod penal (natura și gravitatea infracțiunilor, împrejurările cauzei și persoana infractorului) și constatând că legiuitorul nu a prevăzut obligativitatea aplicării pedepsei interzicerii exercitării unor drepturi în cazul infracțiunilor pe care le-a săvârșit inculpatul, Judecătoria nu a considerat necesară aplicare pedepsei complementare pe lângă pedeapsa principală.

În lipsa aplicării pedepsei complementare, instanța nu a aplicat inculpatului nici pedeapsa accesorie, potrivit art. 65 alin. 1 Cod penal.

În ceea ce privește latura civilă a cauzei, s-a constatat că, în termen legal:

- partea vătămată Z_____ G_______ în calitate de frate al victimei s-a constituit parte civilă, solicitând obligarea inculpatului la plata sumei de 50.000 lei cu titlu de daune materiale reprezentând cheltuieli cu înmormântarea și pomeniri- 40.000 lei și cheltuieli medicale - 10.000 lei;

- S_______ C_____ de Urgență București s-a constituit parte civilă, solicitând obligarea inculpatului la plata sumei de 16.559,49 lei cu titlu de daune materiale reprezentând cheltuieli de spitalizare a victimei Z_____ M____, plus dobânda legală calculată până la data achitării debitului.

În dovedirea pretențiile civile formulate, părților civile le-a fost încuviințată proba cu înscrisuri, fiind depuse bonuri fiscale și acte medicale și proba testimonială, fiind audiați martorele B____ N_______ și B____ G___ G_______, ale căror declarații au fost consemnate și atașate la dosarul cauzei.

Instanța a constatat că sunt îndeplinite cumulativ elementele răspunderii civile delictuale, potrivit art. 998 și urm. Vechiul Cod civil (aplicabil în cauză): fapta ilicită a inculpatului (suprimarea vieții prin nerespectarea normelor legale de circulație pe drumurile publice), prejudiciul material suferit de partea civilă (constând în efectuarea de cheltuieli cu înmormântarea,pomenirile și îngrijirea victimei) și moral (dispariția bruscă din viața familiei a victimei Z_____ M____), legătura de cauzalitate directă între fapta ilicită și prejudicii (nerespectarea normelor rutiere de către inculpat urmată de decesul victimei), vinovăția dovedită a inculpatului care a acționat din culpă.

Este neîndoielnic faptul că, în momentele de durere prilejuite părții civile Z_____ G_______ de moartea surorii sale, aceasta nu a avut în vedere preconstituirea de probe care să facă dovada tuturor cheltuielilor ocazionate de înmormântarea și pomenile creștinești care au urmat. Totuși, partea civilă a depus bonuri fiscale cuprinzând sume pe care le-a folosit pentru înhumare și pomenirile ulterioare.

Apreciind asupra cuantumului pretențiilor materiale ale părții civile instanța a luat în calcul declarația martorelor B____ N_______ și B____ G___ G_______, audiate sub aspectul laturii civile (care a atestat sumele de bani cheltuite de părțile civile cu ocazia înmormântării victimei, pomenirilor și ritualurilor ortodoxe, numărul de persoane participante la pomenirile organizate, sumele de bani cheltuite) și a procedat la o apreciere globală a cuantumului sumelor pretinse cu titlu de daune materiale, în raport și de numărul pomenirilor organizate anul potrivit ritului creștinesc de la momentul decesului și până în prezent și numărul de participanți.

Instanța a apreciat că partea civilă Z_____ G_______ a dovedit că a efectuat cheltuieli în cuantum de 40.000 lei.

Judecătoria a constatat că partea civilă nu a dovedit efectuarea de cheltuieli medicale, de la data accidentului până la data decesului victimei Z_____ M____ (în cuantum solicitat de 10.000 lei), cu atât mai mult cu cât contravaloarea cheltuielilor de spitalizare a fost solicitată de către unitatea sanitară la care victima a fost internată.

În ceea ce privește solicitarea părții civile Z_____ G_______ privind obligarea inculpatului la plata unor daune morale, instanța a reținut că, deși nu există criterii obiective pentru evaluarea prejudiciul moral pretins, pot fi avute în vedere în acest sens unele criterii orientative (cum ar fi impactul emoțional puternic pentru partea civilă cauzat de decesul subit al surorii sale, victimă a accidentului rutier, de care era atașată sufletește).

La stabilirea despăgubirilor bănești pentru repararea daunelor morale instanța a analizat despăgubirea care trebuie să compenseze prejudiciul efectiv suferit de partea civilă în urma decesului tatălui său.

Astfel s-a luat în considerare suferința psihică prin care a trecut partea civilă în urma accidentului, necesitatea suplinirii victimei în relațiile din sânul familiei, faptul că acestea vor fi lipsit pentru totdeauna de dreptul de a se bucura de prezența membrului de familie decedat, dar și de sprijinul său moral. Au fost avute în vedere și declarațiile martorelor B____ N_______ și B____ G___ G_______ care au arătat că victima și partea civilă erau atașați sufletește.

Instanța a apreciat că se impune acordarea de despăgubiri civile pentru acoperirea prejudiciului moral, pentru fiecare din părțile civile în cuantum de 25.000 euro (echivalentul în lei, la cursul Băncii Naționale a României din ziua plății).

Sintetizând, în baza 397 alin. 1 raportat la art. 25 alin. 1 Cod procedură penală, coroborat cu art. 999 și urm. vechiul Cod civil (aplicabil în cauză) și art. 313 alin. 1 din Legea nr. 95/2006:

A fost admisă acțiunea civilă formulată de partea civilă S_______ C_____ de Urgență București și a fost obligat inculpatul T______ I____ la plata către această parte de despăgubiri civile în cuantumul sumei de 16.559,47 lei, la care s-a adăugat dobânda legală calculată de la data de 04.12.2008 până la data achitării integrale a debitului, cu titlu de daune materiale.

A fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă Z_____ G_______ și a fost obligat inculpatul T______ I____ la plata către această parte de despăgubiri civile în cuantumul sumelor de 40.000 lei și 25.000 euro (echivalent în lei la cursul Băncii Naționale a României din ziua plății), din care 40.000 lei cu titlu de daune materiale și 25.000 euro cu titlu de daune morale.

Ținând seama că la data producerii accidentului, autoutilitara marca Iveco, cu nr. de înmatriculare CC8729AK, condusă de către inculpatul T______ I____ avea o poliță de asigurare de răspundere civilă obligatorie valabilă, în baza art. 50 alin. 1 din Legea nr. 136/1995 și art. 55 alin. 1 din Legea nr. 136/1995, astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 22 din OUG nr. 61/2005, a fost obligat asigurătorul L__ I________ Company PLC – prin corespondent și mandatar legal _________________________ la plata acestor sume datorate de către asiguratul său - inculpatul T______ I____ – către părțile civile S_______ C_____ de Urgență București și Z_____ G_______, în limita plafonului legal.

Instanța nu a obligat inculpatul T______ I____ la plata daunelor în solidar cu ____________________, introdusă în cauză la solicitarea acestuia în calitate de parte responsabilă civilmente, din următoarele considerente:

Răspunderea părții responsabile civilmente se întemeiază pe disp. art. 1000 Cod civil (vechiul Cod civil, aplicabil în cauză) care reglementează răspunderea comitentului pentru fapta prepusului și vizează ideea de garanție, ca o posibilitate concretă de a obține repararea promptă și integrală a prejudiciului suferit prin fapta ilicită a prepusului, punând-o la adăpost de pericolul unei eventuale insolvabilități a prepusului.

Pentru atragerea răspunderii părții responsabile civilmente (comitentului) se cer îndeplinite, pe lângă condițiile prev. de art. 998 și art.999 Cod civil, pe care instanța le-a analizat anterior, și alte două condiții, respectiv: existența raportului de prepușenie (care poate rezulta din contractul de muncă) și obligativitatea ca prepusul să fi săvârșit fapta în exercitarea atribuțiunilor încredințate sau în aparența exercitării funcțiilor încredințate.

Reamintim că pentru ca o persoană să aibă calitatea de prepus este necesar a se stabili existența unui raport de prepușenie, de subordonare, deci dacă inculpatului i s-a încredințat o anumită însărcinare din care să decurgă posibilitatea pentru reprezentantul societății angajatoare ____________________ ca în calitate de comitent de a da instrucțiuni, de a direcționa, de a îndruma și de a controla activitatea prepusului, acesta din urmă având obligația de a urma îndrumările și directivele primite

In practică s-a stabilit că principalul raport de prepușenie îl reprezintă contractul de muncă în cadrul căruia salariatul este subordonat față de patron în îndeplinirea funcțiilor sale de serviciu.

Din actele comunicate de către ____________________ ra rezultat că, la data accidentului (24.11.2008), inculpatul nu era angajatul acestei societății. Din contractul individual de muncă a rezultat că T______ I____ a fost angajatul societății, în funcția de șofer, în perioada 01.01.xxxxxxxxxxxxx09, astfel că nu sunt întrunite condițiile legale pentru angajarea răspunderii părții responsabile civilmente.

În baza art. 274 alin. 1 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul T______ I____ la plata sumei de 4.250 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de statul român.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel, în termen legal, inculpatul T______ I____, partea civilă Z_____ G_______ și asigurătorul L__ I________ COMPANY PLC, cauza fiind înregistrată pe rolul Curții de Apel București- Secția a II a Penală la data de 30.04.2015.

Apelantul inculpat T______ I____, nu și-a motivat apelul declarat, însă în fața instanței de apel a arătat că nu este vinovat de producerea accidentului, miar cu ocazia concluziilor pe fond a solicitat achitarea.

Apelantul parte civilă Z_____ G_______ a solicitat instanței majorarea cuantumului daunelor materiale și morale acordate de prima instanță de judecată la sumele de 100.000 euro daune morale, respectiv 100.000 lei cu titlu de cheltuieli medicale.

În motivarea apelului, partea civilă a arătat că prima instanță a stabilit greșit cuantumul acestor daune, omițând faptul că, după decesul surorii sale, victima Z_____ M____, partea civilă a suferit un accident vascular cerebral datorită acestui eveniment, fiind paralizat pe o parte a corpului chiar și în momentul de față.

Cu privire la cheltuielile medicale solicitate în cuantum de 100.000 lei, acestea sunt cele suportate de către partea civilă Z_____ G_______ pentru tratamentul său, necesar în urma accidentului cerebral suferit ca urmare a decesului surorii sale și nu pentru cel acordat victimei, cum greșit a reținut prima instanță.

Apelantul asigurator L__ I________ COMPANY PLC a criticat hotărârea atacată sub aspectul modului de soluționare a laturii civile.

Acesta a invocat în esență cuantumul mare al daunelor acordate părților civile.

În fața instanței de apel, cu ocazia concluziilor pe fond, asigurătorul și-a modificat obiectul apelului, solicitând achitarea inculpatului, ca urmare a probatoriului administrat în apel și, implicit, respingerea acțiunilor civile.

În cursul judecății în apel, s-a procedat din oficiu la efectuarea unei noi expertize tehnice auto (f.84-99), la care s-au formulat obiecțiuni și a unui supliment la raportul de expertiză, prin care expertul a răspuns obiecțiunilor (f.143-156).

De asemenea, instanța de apel a procedat la audierea martorului R___ I___ (f.142).

Examinând legalitatea și temeinicia hotărârii apelate, în raport de criticile formulate, cât și sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art. 417 alin. 2 C.p.p., Curtea apreciază apelurile declarate de inculpatul T______ I____ și de asiguratorul L__ I________ Company PLC ca fiind fondat și nefondat apelul declarat de partea civilă Z_____ G_______.

Curtea constată mai întâi că acuzațiile aduse de parchet inculpatului constau în faptul că la data de 24.11.2008, ora 17,00, în timp ce conducea autoutilitara marca Iveco, cu nr. de înmatriculare CC8729AK pe ____________________________ Dobroiești, județ Ilfov, inculpatul nu a respectat dispozițiile legale și măsurile de prevedere care reglementează circulația pe drumurile publice referitoare la obligativitatea acordării priorității de trecere pietonilor aflați în traversarea drumului public prin locuri special amenajate și semnalizate și a surprins și accidentat mortal pe numita Z_____ M____ care se afla în traversarea străzii pe trecerea de pietoni.

După cum rezultă din cuprinsul rechizitoriului, principalul mijloc de probă pe care s-a bazat actul de inculpare este raportul de expertiză tehnică auto întocmit în faza de urmărire penală, care a stabilit atât că accidentul a avut loc pe trecerea de pietoni, cât și că inculpatul ar fi condus autovehiculul cu o viteză de aproximativ 40km/h, superioară celei de 30 km/h stabilită de dispozițiile legale.

În esență acesta a fost și mijlocul de probă esențial avut în vedere de prima instanță de judecată pentru pronunțarea unei soluții de condamnare.

Curtea reține însă că, alături de raportul de expertiză, în faza de urmărire penală și în fața primei instanțe au fost administrate și alte mijloace de probă, anume declarația inculpatului și cea a martorului ocular R___ I___, acestea fiind însă înlăturate de judecătorie, fie complet (declarația inculpatului), fie parțial (declarația martorului).

Analizând aceste declarații, Curtea constată că inculpatul a susținut în mod constant că în data de 24.11.2008, când s-a apropiat cu autoutilitara pe care o conducea de trecerea de pietoni unde a avut loc accidentul a observat o persoană în vârstă (victima) aflată pe partea carosabilă, în zona trecerii de pietoni, la aproximativ 5 m de aceasta, care dorea să traverseze. Inculpatul a învederat că a oprit autovehiculul, făcându-i semn să treacă acesteia, iar victima i-a făcut un semn din cap, în sensul că nu dorește să traverseze. Inculpatul a pornit autovehiculul și, după parcurgerea a aproximativ 5 metri a auzit o bubuitură și a observat că a lovit victima. Inculpatul a precizat în mod constant că impactul a avut loc la aproximativ 5 metri după trecerea de pietoni.

Instanța de apel nu poate observa vreo contradicție majoră între declarațiile date de inculpat pe parcursul procesului penal. Singurele aspecte vag contradictorii din declarațiile sale au privit doar ceea ce a făcut victima la momentul impactului, inculpatul afirmând în faza de urmărire penală că aceasta „i-a sărit în față” respectiv că „s-a angajat în traversare”, iar în fața primei instanțe a precizat că nu a văzut exact ce a făcut victima și doar a bănuit că aceasta a efectuat una dintre cele două acțiuni descrise anterior, în caz contrar accidentul neputându-se produce.

Curtea apreciază că aceste declarații nu sunt fundamental diferite sub aspectul împrejurărilor esențiale pentru stabilirea vinovăției inculpatului – anume faptul că inițial a oprit autovehiculul și apoi, când a observat că victima nu dorește să traverseze a pornit din nou, respectiv faptul că accidentul nu s-a produs pe trecerea de pietoni, ci la o distanță de aproximativ 5 metri de aceasta.

Martorul R___ I___, în vârstă de 78 de ani la data producerii accidentului, a dat în faza de urmărire penală două declarații vădit diferite între ele:

- la data de 24.11.2008, acesta a arătat doar că victima a încercat să traverseze la o distanță de aproximativ 2 metri de trecerea de pietoni și a fost lovită de autoutilitara inculpatului;

- la data de 25.10.2010, acesta a arătat că își menține declarația dată anterior, iar apoi că la data faptei a văzut victima stând „în apropierea trecerii de pietoni”, că mai multe autovehicule, între care și cel condus de inculpat au oprit la trecere, iar inculpatul i-a făcut semn victimei să traverseze, că aceasta nu a traversat, însă, când autoutilitara s-a pus în mișcare, victima s-a angajat în traversare pe trecerea de pietoni, fiind lovită.

De asemenea, în cea de-a doua declarație se menționează că martorul este audiat cu privire la „accidentul rutier produs la data de 4.12.2008” (deși acesta a avut loc la 24.11.2008).

Practic, acestea sunt singurele declarații date de martor, deoarece ulterior, în fața primei instanțe și a instanței de apel, acesta, aflat într-o stare fizică vizibil precară și în vârstă de 84 de ani la data audierii la judecătorie, respectiv86 de ani la data audierii în fața Curții de Apel, a învederat că nu își mai amintește nimic despre accidentul la care a asistat, fapt absolut plauzibil în raport de vârsta și starea sa de sănătate.

Raportat la aceste aspecte, Curtea constată în primul deficiențe grave în instrumentarea cauzei de către organele de cercetare penală.

Astfel, deși în rechizitoriu se susține că accidentul auto ar fi avut loc la ora 17.00, cu ocazia primei audieri inculpatul a învederat că acesta s-a produs la ora 16.00, iar martorul a indicat ora 15.00. Declarațiile acestora privind ora producerii accidentului sunt confirmate și de martorul asistent B______ T____, cumnatul inculpatului, care a arătat că a fost înștiințat de acesta din urmă despre producerea accidentului în jurul orei 17.00, după ce victima se afla deja la S_______ Fundeni.

De asemenea, și martorul și inculpatul au arătat că, imediat după producerea accidentului, au transportat împreună victima, cu autoutilitara inculpatului, la S_______ Fundeni. Inculpatul a învederat că a rămas la spital până la sosirea organelor de poliție, care au venit după o oră și au constatat că, în raport de locul producerii accidentului, nu sunt competenți în cercetarea acestuia, astfel că s-au deplasat cu toții la postul de poliție Dobroiești, unde după alte 30 de minute au sosit alți polițiști împreună cu care s-a deplasat la locul incidentului pentru realizarea măsurătorilor.

Rezultă așadar că accidentul nu s-a produs la ora 17.00, cum se menționează în rechizitoriu, ci cel puțin cu 30 de minute – 1 oră înainte.

Din procesul-verbal de cercetare la fața locului rezultă că această operațiune s-a desfășurat în intervalul orar 17.35-18.10. Din același act și din fotografiile efectuate reiese că cercetarea la fața locului s-a desfășurat după lăsarea întunericului, pentru iluminare fiind folosite lanternele și farurile unor autoturisme. În urma cercetării la fața locului, s-au descoperit pete de sânge și cioburile unui far spart provenind de la autoutilitara inculpatului.

Raportat la cele arătate, rezultă că în perioada esențială pentru justa soluționare a cauzei – cea imediat ulterioară accidentului – organele de cercetare penală s-au mișcat extrem de greu, ajungând doar cu mare întârziere la locul evenimentului. Acest aspect a avut efecte importante pentru buna instrumentare a cauzei, deoarece pe de o parte nu s-au identificat decât un singur martor ocular, și acesta doar din întâmplare, deoarece anterior sosirii poliției, se implicase în transportarea victimei la spital, iar pe de altă parte, este foarte posibil ca elemente esențiale pentru stabilirea adevărului să fi dispărut sau să fi fost modificate.

În acest sens, Curtea reține că în urma cercetării la fața locului nu s-a putut stabili poziția victimei imediat după impact (se poate prezuma că aceasta ar coincide cu locul unde au fost descoperite urmele de sânge, însă la fel de posibil este ca urmele de sânge să se fi creat în cursul acordării primului ajutor victimei și urcării acesteia în autovehiculul inculpatului) și, totodată, până la sosirea organelor de poliție este posibil ca poziția cioburilor de la farul autoutilitarei inculpatului, element esențial pentru efectuarea expertizelor tehnice, să se fi modificat, deoarece rezultă că acestea se aflau pe carosabil, iar circulația în zonă a continuat în perioada dintre producerea accidentului și efectuarea cercetării la fața locului.

Revenind la situația posibililor martori, Curtea observă și că, deși numitul R___ I___, singurul martor ocular, avea 78 de ani la data evenimentului rutier, nu rezultă că organele de poliție ar fi efectuat vreun demers în ziua respectivă pentru identificarea altor persoane care să fi observat cele petrecute, deși accidentul avusese loc într-o zonă urbană, circulată, în care își aveau sediul societăți comerciale. De altfel, în cadrul declarației date în data de 24.11.2008, martorul, deși locuia chiar în zona producerii evenimentului, nici măcar nu a fost întrebat dacă există și alte persoane care să fi observat cele întâmplate.

Totodată, audierea martorului din data respectivă conține și alte grave deficiențe. Astfel, acestuia nu i s-a luat o declarație amănunțită (declarația sa are mai puțin de o pagină, din care sunt consacrate modului în care s-a produs accidentul doar 6-7 rânduri), nefiind întrebat dacă autovehiculul oprise la trecerea de pietoni, necerându-i-se să estimeze cu aproximație viteza acestuia, nefiind întrebat care a fost atitudinea inculpatului cu privire la faptă imediat după ce aceasta a avut loc (martorul și inculpatul se deplasaseră împreună până la spital, așadar acesta putea cunoaște astfel de informații) și neîncercându-se lămurirea eventualelor contradicții dintre declarația martorului și cea a inculpatului.

Aceste minusuri ale modului de audiere a martorului sunt cu atât mai grave cu cât acesta avea, cum s-a arătat deja, 78 de ani, astfel că era esențial ca de la acesta să fie obținute cât mai multe informații chiar în ziua în care se produsese evenimentul rutier.

Separat de aceste aspecte, cauza a fost deficitar instrumentată și în continuare, dispunându-se efectuarea unui raport de expertiză tehnică abia la 9.02.2010 (la mai mult de 1 an de la data accidentului), martorul R___ I___ fiind reaudiat la 25.10.2010 (la aproape 2 ani după data accidentului), totul culminând cu întocmirea rechizitoriului la 13.09.2012 (la aproximativ 4 ani după data faptei), deși raportul de expertiză tehnică, ultimul act important pentru soluționarea cauzei fusese efectuat încă din luna octombrie 2010.

În aceste condiții, nu este deloc surprinzător că în fața instanțelor martorul R___ I___ nu și-a mai amintit nimic despre accident (de altfel, chiar inculpatul putea să uite elemente importante până la data primei audieri la Judecătoria Cornetu, 5.09.2013) și, totodată, singura probă nouă care a putut fi administrată în faza de judecată a fost o altă expertiză tehnică auto, care s-a bazat pe aceleași elemente ca și cea din faza de urmărire penală.

Cu privire la expertizele tehnice efectuate în cauză, Curtea reține mai întâi sărăcia deosebită a elementelor puse la dispoziția experților pentru lămurirea împrejurărilor accidentului. Practic, aceștia au avut la dispoziție primele declarații ale inculpatului și martorului R___ I___ (care difereau sub aspectul locului unde s-a produs impactul), raportul de expertiză medico-legală care constata leziunile victimei, procesul-verbal de cercetare la fața locului care stabilea locul unde s-au găsit pete de sânge și locul unde s-au descoperit cioburi ale farului autoutilitarei inculpatului (cu mențiunea că locația acestora putea să fi fost modificată față de momentul imediat ulterior impactului, cum s-a arătat deja) și fotografii cu avariile autoutilitarei (farul din stânga față spart).

Pe baza acestor elemente, a trebuit ca experții să stabilească aspecte esențiale pentru justa soluționare a cauzei, cum ar fi locul producerii accidentului și viteza autoutilitarei, misiune extrem de dificilă, în condițiile în care aceștia nu cunoșteau cu exactitate locul unde a căzut victima imediat după impact iar, în mod obișnuit, în cazul expertizelor de acest tip măcar unul dintre aspectele menționate (viteza autovehiculului și locul producerii accidentului) este cunoscut.

În aceste condiții, nu este surprinzător nici că cele două expertize au ajuns la concluzii total contradictorii privind locul impactului, viteza autoutilitarei și, implicit, responsabilitatea inculpatului în producerea accidentului.

Analizând cele două expertize, Curtea constată că prima dintre ele a stabilit că accidentul a avut loc pe trecerea de pietoni, că viteza autoutilitarei a fost de minimum 40 km/h și că accidentul putea fi evitat dacă viteza autovehiculului ar fi fost de 30 km/h. Evident, în această situație inculpatul este vinovat de uciderea victimei, deoarece în ipoteza prezentată nu a redus viteza la limita de 30 km/h în zona trecerii de pietoni, astfel cum prevede regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002 și, totodată, nu a acordat prioritate de trecere victimei, angajată deja în traversare.

Cea de-a doua expertiză a stabilit că accidentul a avut loc la 4,7 metri de trecerea de pietoni (locul indicat de inculpat), că viteza autoutilitarei a fost de aproximativ 15 km/h și că accidentul s-a produs din culpa victimei, care a traversat printr-un loc nepermis.

Instanța apreciază că cea de-a doua expertiză pare a fi cea mai apropiată de realitate. Astfel, prima expertiză efectuată în cauză înlătură complet primele declarații ale inculpatului și ale martorului ocular R___ I___, care, chiar dacă au indicat locuri diferite în care a avut loc impactul dintre victimă și autoutilitară, au arătat, amândoi, că accidentul nu s-a produs pe trecerea de pietoni, ci fie la o distanță de 2 metri după aceasta (martorul), fie la o distanță de 5 metri după aceasta (inculpatul).

Cea de-a doua declarație a martorului din faza de urmărire penală contrazice într-un mod și mai flagrant concluziile primei expertize, deoarece acesta a arătat că autovehiculul inculpatului a oprit la trecerea de pietoni, inculpatul i-a făcut semn victimei să treacă, aceasta din urmă nu a trecut, însă când autoutilitara s-a pus în mișcare, victima s-a angajat în traversarea trecerii de pietoni, și a fost lovită.

Astfel, dacă evenimentele s-ar fi produs în modul arătat de martor în această declarație, este imposibil ca viteza autoutilitarei să fi fost de 40 km/h, cum a stabilit raportul de expertiză, deoarece o autoutilitară care pornește de pe loc, oprită fiind în fața unei treceri de pietoni, nu poate atinge o astfel de viteză imediat după pornire, când, conform acestei ultime declarații a martorului, ar fi avut loc impactul.

Practic, prin această declarație martorul contrazice însăși fundamentul primei expertize, care a stabilit că inculpatul nu a oprit la trecerea de pietoni, ci, dimpotrivă, a circulat neatent, fără să reducă viteza și fără să oprească autoutilitara în condiții de siguranță (punctul d. al concluziilor expertizei).

De asemenea, această declarație contrazice și cea de-a doua expertiză, care a stabilit că locul impactului s-a aflat la 4,7 metri după trecerea de pietoni.

În aceste condiții, Curtea nu poate lua în considerare această ultimă declarație a martorului, care contrazice ambele expertize și descrie o modalitate imposibilă de desfășurare a faptelor, deoarece dacă autoutilitara oprise la trecerea de pietoni, iar impactul a avut loc pe trecere, imediat după repornirea autovehiculului, este imposibil ca cioburile farului să se afle la 4,70 metri de trecere, iar petele de sânge la aproximativ 7 metri de aceeași trecere.

D____ urmare, apreciind prima declarație a martorului ocular ca fiind cea mai apropiată de realitate (de altfel, aceasta a fost dată chiar în ziua faptelor), Curtea constată că primul expert „a mutat” practic locul impactului pe trecerea de pietoni, ignorând atât declarația inculpatului, cât și cea a martorului, care arătaseră, ambii, că locul impactului era situat după trecerea de pietoni.

De asemenea, susținerile celui de-a doilea expert confirmate și de literatura de specialitate, privind faptul că la o viteză de până la 15 km/h impactul unui autovehicul cu corpul unei persoane nu atrage deformări ale caroseriei, acestea apărând abia la viteze superioare acestei limite, sunt confirmate de situația concretă din cauză, autoutilitara neprezentând nici o deformare a elementelor de plastic ori metalice ale caroseriei, ci doar un far spart.

Curtea constată și că cel de-al doilea expert a avut de asemenea în vedere, pentru verificarea variantei faptice prezentate de inculpat (oprirea autovehiculului la trecere și pornirea sa ulterioară), și lățimea de 5 metri a trecerii de pietoni (din perspectiva pietonului care traversează _____________________ logic, trebuie adăugată la distanța de 4,7 metri dintre trecere și locul indicat de inculpat ca fiind cel al impactului pentru a se putea estima viteza autoutilitarei.

Din cuprinsul primei expertize pare să rezulte că expertul a omis în totalitate să ia în calcul acest ultim element, care avea o importanță esențială pentru infirmarea sau confirmarea declarației inculpatului privind modul de producere a accidentului.

Totodată, prima expertiză a stabilit într-un mod extrem de sumar viteza autoutilitarei, afirmând doar că „pe baza leziunilor victimei și a avariilor caroseriei se estimează că la momentul impactului cu victima autoutilitara avea o viteză de cel puțin 40 km/h”, spre deosebire de cea de-a doua expertiză, care a înfățișat pe larg și detaliat (inclusiv în suplimentul de raport) elementele pe baza cărora a stabilit viteza autovehiculului.

Practic, de la modul de stabilire a vitezei autoutilitarei a plecat întregul raționament al primului expert, deoarece, în mod logic, dacă viteza acesteia ar fi fost de minimum 40 km/h (cum a estimat expertul), atunci declarațiile inculpatului și ale martorului privind locul impactului ar fi evident inexacte. În aceste condiții, premisa stabilită de primul expert într-un mod sumar și fugitiv (de fapt neexplicată) privind viteza autoutilitarei, a influențat toate concluziile expertizei privind producerea accidentului.

D____ urmare, reținând că prima expertiză contrazice declarațiile ambelor persoane care cunoșteau elemente concrete privind modul în care a avut loc accidentul (inculpatul și martorul R___ I___) și că, totodată, modalitatea utilizată de expert pentru estimarea vitezei autovehiculului condus de inculpat la momentul accidentului este vădit deficitară, acesta practic nemotivând cum a stabilit acest element, Curtea va înlătura acest raport de expertiză.

În consecință, instanța constată că din ultimul raport de expertiză tehnică auto efectuat în cauză, coroborat cu declarația martorului R___ I___ din data de 24.11.2008 și cu cea a inculpatului, rezultă că accidentul nu s-a produs pe trecerea de pietoni.

De asemenea, același raport de expertiză a stabilit că viteza autoutilitarei a fost de aproximativ 15 km/h în momentul impactului și că inculpatul nu avea cum să evite accidentul, care s-a datorat faptului că victima a traversat carosabilul printr-un loc nepermis.

La aceste aspecte se adaugă și cercetările defectuoase efectuate în faza de urmărire penală, care nu au identificat decât un singur martor ocular, având o vârstă extrem de înaintată și nu au stabilit toate elementele necesare determinării modului de producere a evenimentului rutier.

Raportat la aceste aspecte, nu se poate reține vinovăția inculpatului în producerea accidentului rutier din data de 28.11.2008, soldat cu decesul victimei Z_____ M____.

Practic, nu s-a dovedit că inculpatul a încălcat vreo dispoziție legală privind circulația rutieră, iar probele administrate duc la concluzia că victima a traversat ____________________ nepermis, fiind astfel în culpă cu privire la accidentul rutier produs la 24.11.2008.

Față de aceste considerente, Curtea în baza art. 421 pct. 2 lit. a C.proc.pen. va admite apelurile declarate de inculpatul T______ I____ și de asigurătorul L__ I________ Company PLC.

Va desființa sentința penală nr. 207/21.03.2014 a Judecătoriei Cornetu și, rejudecând:

Va respinge ca nefondată cererea formulată de inculpatul T______ I____ privind schimbarea încadrării juridice date prin rechizitoriu faptei pentru care a fost trimis în judecată, din infracțiunea de ucidere din culpă prev. de art. 178 alin. 1, 2 C.pen. din 1969 în infracțiunea de ucidere din culpă prev. de art. 192 alin. 1 C.pen.

În baza art. 396 alin. 5 C.proc.pen. rap. la art. 16 alin. 1 lit. b teza a II-a C.proc.pen. (fapta nu a fost săvârșită cu vinovăția prevăzută de lege) va achita pe inculpatul T______ I____ sub aspectul săvârșirii infracțiunii de ucidere din culpă prev. de art. 178 alin. 1, 2 C.pen. din 1969.

Va respinge ca nefondate acțiunile civile formulate de părțile civile S_______ C_____ de Urgență București și Z_____ G_______.

În baza art. 275 alin. 3 C.proc.pen. cheltuielile judiciare aferente judecății în primă instanță vor rămâne în sarcina statului.

Va respinge ca nefondat apelul declarat de partea civilă Z_____ G_______. În baza art. 275 alin. 2 C.proc.pen. va obliga pe partea civilă Z_____ G_______ la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare în apel.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

Alte spețe similare