R O M Â N I A

TRIBUNALUL C____-S______

R E Ș I Ț A

SECȚIA PENALĂ

Dosar nr. XXXXXXXXXXXXXXXX

DECIZIA PENALĂ NR.85/C

Ședința publică din 21 august 2014

PREȘEDINTE : A______ D_____

GREFIER : V_______ C_______

S-au luat în examinare contestația declarată de inculpatul S_____ P____ S____, împotriva Încheierii de ședință din 14 august 2014, pronunțată de Judecătoria Reșița în dosar nr.XXXXXXXXXXX14.

La apelul nominal făcut în ședință publică s-a prezentat contestatorul-inculpat S_____ P____ S____, aflat în atare de arest preventiv (aflat în Penitenciarul Timișoara), asistat de apărător din oficiu, avocat Ț_______ D______.

Pentru Ministerul Public - P________ de pe lângă Tribunalul C____-S______, se prezintă procuror I____ L____.

Procedura de citare legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,

La solicitarea judecătorului, contestatorul inculpat, personal și asistat de avocatul său ales, declară că înțelege să-și susțină contestația formulată în cauză și nu are de făcut declarații noi în fața instanței de control judiciar.

Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și procedează la soluționarea acesteia, acordând cuvântul părților.

Apărătorul din oficiu al contestatorului-inculpat S_____ P____ S____, avocat Ț_______ D______, solicită admiterea contestației, desființarea încheierii atacate și, în principal, revocarea măsurii arestării preventive, iar în subsidiar, înlocuirea acestei măsuri cu o altă măsura mai puțin restrictivă, întrucât temeiurile avute în vedere la luarea acesteia nu mai subzistă la momentul de față.

Reprezentanta parchetului pune concluzii de respingere a contestației formulate.

Contestatorul inculpat S_____ P____ S____, având ultimul cuvânt, solicită admiterea contestației și arată că regretă cele întâmplate.

T R I B U N A L U L

Deliberând asupra contestației penale de față, constată că:

Prin încheierea de ședință din 14 august 2014, pronunțată în dosar nr. XXXXXXXXXXX14, Judecătoria Reșița, în baza art. 362 al.2 C.pr.pen. rap. la art.208 al.4, art. 207 alin.4, C. pr.pen. a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive luată față de inculpatul S_____ P____ S____, fiul lui natural și V________, născut la data de 06.05.1989 în mun. Reșița, jud. C____ S______, cu domiciliul stabil în B____, ___________________, jud. C____ S______, identificat prin CNP xxxxxxxxxxxxx, cu antecedente penale, cercetat pentru săvârșirea în concurs real a infracțiunilor de ucidere din culpă și conducerea unui vehicul fără permis de conducere (2 fapte) și uz de fals, fapte prev. de art. 192 alin.1 și 2, art.335 alin.1 cod penal, art.323 coroborat cu art.328 cod penal, cu aplicarea art.38 alin.1 cod penal, prin încheierea nr.7 din data de 26.03.2014 pronunțată de Judecătoria Reșița în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX.

În temeiul art.208 rap la art. 207 alin.4 cod procedură penală, a menținut starea de arest preventiv față de inculpatul S_____ P____ S____, urmând ca legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive să fie verificată înainte de expirarea termenului prevăzut de lege.

În temeiul art.242 alin.2 cod procedură penală, a respins cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive formulată de inculpat prin avocatul său, cu măsura controlului judiciar sau a arestului la domiciliu.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că, în cauza T____ impotriva Romaniei ( 2009) Curtea Europeana a expus patru motive fundamentale acceptabile pentru arestarea preventivă a unui acuzat suspectat că a comis o infracțiune:

- pericolul ca inculpatul să fugă (Stögmuller împotriva Austriei, hotărârea din 10 noiembrie 1969);

- riscul ca inculpatul, odată pus în libertate, să împiedice administrarea justiției (Wemhoff împotriva Germaniei, hotărârea din 27 iunie 1968),

- să comită noi infracțiuni (Matzenetter împotriva Austriei, hotărârea din 10 noiembrie 1969)

- să tulbure ordinea publică (Letellier împotriva Franței, hotărârea din 26 iunie 1991 și Hendriks împotriva Țărilor de Jos xxxxx).

Ținând cont de jurisprudența C.E.D.O. care arată că detenția este justificată doar dacă se face dovada că asupra procesului penal planează unul dintre următoarele pericole, care trebuie apreciate in concreto, pentru fiecare caz în parte: pericolul de săvârșire a unor noi infracțiuni, pericolul de distrugere a probelor, riscul presiunii asupra martorilor, pericolul de dispariție a inculpatului sau pericolul de a fi tulburată liniștea publică și totodată de Recomandarea nr. R(80)11 a Comitetului de Miniștri a Consiliului Europei care prevede la pct. 3 că detenția provizorie nu poate fi ordonată decât dacă persoana în cauză este bănuită că a săvârșit o infracțiune și sunt motive serioase de a se crede că există unul sau mai multe dintre următoarele pericole: pericolul de fugă, cel de obstrucționare a justiției, ori acela ca acuzatul să nu comită o noua infracțiune gravă. Punctul .4 al recomandării specifică în plus că, dacă existenta nici unuia dintre pericolele enunțate nu a putut fi stabilită, detenția provizorie s-ar putea totuși justifica, în mod excepțional, în anumite cazuri în care se comite o infracțiune deosebit de gravă, în prezenta cauză, în raport de temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive a inculpatului și a stadiului procesual, prima instanță a apreciat că, în ceea ce privește persoana inculpatului, există posibilitatea ca acesta să intervină în buna desfășurare a cercetării judecătorești, prin influențarea martorilor care nu au fost audiați până în prezent, fiind astfel îndeplinite condițiile prevăzute de jurisprudența CEDO.

Analizând aceste texte de lege prin prisma actelor și lucrărilor dosarului instanța de fond a constatat că la dosarul cauzei există dovezi certe privind existența unuia dintre pericolele apreciate, atât de Codul de procedură penală, Constituția României, C.E.D.O. cât și de Recomandarea nr. R(80)11 a Comitetul de Miniștri ai Consiliului Europei, ca fiind justificative pentru menținerea măsurii arestului preventiv și anume comiterea unor infracțiuni deosebit de grave sau orice alt delict de natură să pericliteze bunul mers al societății civile.

Din probele administrate până la aceasta dată în cauză, instanța de fond a apreciat că rezultă indicii temeinice că inculpatul este presupusul autor a infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată și există date certe că lăsarea lui în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, așa încât judecarea acestuia în stare de libertate, raportat la gravitatea faptelor comise și la antecedența sa penală, nu ar face decât să impieteze desfășurarea în bune condiții a procesului penal.

Susținerile inculpatului prin avocat, în sensul că nu mai subzistă temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării, s-a apreciat de către prima instanță că sunt nefondate, având în vedere că în cauză nu au fost administrate până la acest moment procesual nici o probă.

S-a considerat că din datele existente în cauză și din probele administrate de organele de urmărire penală, fără a fi afectată în vreun fel prezumția de nevinovăție garantată de art. 4 Cod Procedura Penala și de Constituția României, privarea de libertate este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică.

Referitor la aprecierea pericolului pentru ordinea publică, Judecătoria a avut în vedere, în primul rând gravitatea faptelor reținute în sarcina inculpatului, respectiv infracțiunile de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul ori a unui tramvai de către o persoană care nu posedă permis de conducere, (2 fapte), ucidere din culpă și uz de fals. Totodată, Judecătoria a analizat acest pericol pentru ordinea publică și prin prisma modului și a circumstanțelor de comitere ale faptelor, astfel cum acestea au fost reținute la momentul luării măsurii arestării preventive.

Ori, în cauză instanța de fond, analizând temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive a inculpatului a constatat că și în prezent există indicii temeinice din care să rezulte riscul de obstacol în calea bunei desfășurări a procesului penal" (Cauza Becciev împotriva Moldovei, Cauza Tărău împotriva României și Cauza I_____ P___ și alții împotriva României, Hotărârea din 01.12.2009), un motiv în plus pentru a se menține această măsură, care a fost luată prin Încheierea nr.7/26.03.2014 pronunțată de Judecătoria Reșița.

În ceea ce privește modalitățile alternative privării de libertate, în raport de faptele pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, de stadiul cercetării judecătorești, prima instanță a apreciat că aceste măsuri alternative detenției nu sunt de natură să asigure buna desfășurare a procesului penal și, respectiv atingerea scopului procesului penal.

În concluzie, Judecătoria a apreciat că există motive temeinice de a crede în necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să săvârșească noi infracțiuni, considerent pentru care a dispus menținerea arestării preventive a acestuia, urmând ca legalitatea și temeinicia menținerii arestului preventiv să fie verificată înaintea expirării termenului legal, aplicând dispozițiile art.362 al.2 rap la art.208 Cod procedură penală, motiv pentru care a respins cererea avocatului inculpatului privind înlocuirea acesteia cu măsura arestării la domiciliu, ca neîntemeiată.

Asupra cererii de înlocuire a măsurii arestării preventive luată față de inculpat, instanța de fond a constatat că, în conformitate cu dispozițiile art. 242 alin. 2 Noul Cod Procedură penală, măsura preventivă se înlocuiește, din oficiu sau la cerere, cu o măsură preventivă mai ușoară, dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru luarea acesteia și în urma evaluării împrejurărilor concrete ale cauzei și a conduitei procesuale a inculpatului, se apreciază că măsura preventivă mai ușoară este suficientă pentru realizarea scopului prevăzut de art. 202 alin.1 Noul Cod Procedură Penală.

Potrivit art. 202 alin. 1 Noul Cod Procedură Penală, măsurile preventive pot fi dispuse dacă există probe sau indicii temeinice din care rezultă suspiciunea rezonabilă că o persoană a săvârșit o infracțiune și dacă sunt necesare în scopul asigurării bunei desfășurări a procesului penal, al împiedicării sustragerii inculpatului de la judecată ori al prevenirii săvârșirii unei alte infracțiuni.

În conformitate cu dispozițiile art. 218 alin.1 și 2 Noul Cod Procedură Penală, măsura preventivă a arestului la domiciliu se dispune dacă sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 223 și luarea acestei măsuri este necesară și suficientă pentru realizarea uneia dintre scopurile prevăzute la art.202 alin.1. Aprecierea îndeplinirii condițiilor prevăzute la alin.1 se face ținându-se seama de gradul de pericol social al infracțiunii, de scopul măsurii, de sănătatea, vârsta, situația familială și alte împrejurări privind persoana față de care se ia măsura.

Ținând seama de exigențele CEDO reiterate anterior, instanța de fond, în raport de actele dosarului, a constatat că înlocuirea măsurii arestării preventive, cu măsura preventivă a arestului la domiciliu, în acest moment procesual, nu este oportună și justificată, pentru buna desfășurare a procesului penal, impunându-se menținerea în continuare a măsurii arestării preventive, motiv pentru care, în baza art.362 alin.2 cod procedură penală raportat la art.208, art.207 alin.4 cod procedură penală a menținut măsura arestării preventive luată față de inculpatul S_____ P____ S____, arestat preventiv prin încheierea nr.7/26.03.2014 a Judecătoriei Reșița în baza căreia a fost emis mandatul de arestare preventivă nr.5/26.03.2014 a Judecătoriei Reșița.

Totodată, a respins cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive a inculpatului S_____ P____ S____, formulată de inculpat prin avocatul său, cu măsura controlului judiciar sau a arestului la domiciliu.

Împotriva acestei încheieri a declarat contestație, în termen legal, inculpatul S_____ P____ S____.

La dosarul cauzei s-a atașat dosarul nr. XXXXXXXXXXX14 al Judecătoriei Reșița.

În contestație nu au fost solicitate și administrate probe noi.

Inculpatul nu și-a motivat contestația în fapt și în drept, însă în susținerea orală a acesteia, prin apărătorul său ales, a invocat, în esență, faptul că se impune admiterea contestației, în sensul schimbării măsurii arestării preventive cu o altă măsură preventivă mai puțin restrictivă, întrucât temeiurile avute în vedere la luarea acesteia nu mai subzistă la momentul de față.

Verificând încheierea primei instanțe, în raport de motivele invocate în contestație, pe baza actelor și lucrărilor de la dosar, sub toate aspectele temeiniciei și legalității, conform principiilor generale reglementate de Noul Cod de procedură penală, tribunalul constată că încheierea primei instanțe este legală și temeinică urmând a fi menținută pentru următoarele considerente.

Prin încheierea contestată s-a constatat legalitatea și temeinicia arestării preventive a inculpatului și s-a menținut măsura arestării preventive luată față de inculpatul S_____ P____ S____.

Din studiul actelor și lucrărilor dosarului se constată că prima instanță a pronunțat o soluție temeinică și legală, în baza probelor și dispozițiilor legale în materie, stabilind o stare de fapt și drept conformă acestora.

Prima instanță în mod corect a apreciat că temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive a inculpatului prin încheierea nr.7/26.03.2014 pronunțată de Judecătoria Reșița, nu s-au modificat, subzistă în continuare și, ținând seama și de scopul arestării preventive, constând în buna desfășurare a procesului penal, astfel cum prevede art.202 Cod procedură penală, impun în continuare privarea de liberate a inculpaților.

Conform rechizitoriului din data de 16.05.2014, dat în dosarul nr.3274/P/2013 de P________ de pe lângă Judecătoria Reșița, se constată că inculpatul S_____ Ptru S____ a fost trimis în judecată, pentru săvârșirea în concurs real a infracțiunilor de ucidere din culpă, conducerea unui vehicul fără permis de conducere (2 fapte) și uz de fals, fapte prev. de art. 192 alin.1 și 2, art.335 alin.1 cod penal, art.323 coroborat cu art.328 cod penal, cu aplicarea art.38 alin.1 cod penal, reținându-se, în esență, că, în data de 23.04.2014, în jurul orelor 12³⁰, inculpatul S_____ P____ S____, în timp ce se deplasa cu autoturismul marca Mercedes Benz cu număr de înmatriculare AH 976 ME, pe DN 58 B, în direcția Timișoara – Reșița, a încercat o manevră de depășire, ce nu i-a reușit, lovindu-l pe numitul Boden P____ Walter, care a decedat pe loc datorită impactului deosebit de violent. În urma verificărilor efectuate atât în Italia, cât și în evidențele SPCRPCIV din cadrul Instituției Prefectului C____-S______ a rezultat că inculpatul S_____ P____ S____ nu posedă permis de conducere auto-moto, nici ca admis în urma unui examen auto până la data de 26.03.2014.

După examinarea coroborată a condițiilor și criteriilor ce au stat la baza luării și menținerii măsurii arestării preventive de către prima instanță, sub aspectul legalității lor, adică a prevederilor cerute de normele procedurale în materie, tribunalul constată că sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 223 pct. 2 Cod procedură penală, respectiv existența suspiciunii rezonabile că inculpatul ar fi săvârșit faptele indicate, din actele dosarului reieșind în mod indubitabil existența și persistența unor indicii de vinovăție, care constituie conform jurisprudenței C.E.D.O. factori pertinenți care legitimează o detenție provizorie; de asemenea pedeapsa pentru infracțiunile pentru care inculpatul a fost trimis în judecată fiind mai mare de 5 ani conform noilor prevederi procedurale.

Analizând actele și lucrările din dosarul cauzei, tribunalul constată că măsura arestării preventive a fost luată cu respectarea dispozițiilor art. 202, art. 223 al. 2 Cod procedură penală și că aceste temeiuri se mențin și în prezent, impunând în continuare privarea de libertate a inculpatului, așa cum în mod corect a reținut și instanța de fond.

În acest context, tribunalul constată că privarea de libertate a inculpatului este necesară pentru înlăturarea pericolului pe care îl prezintă acesta pentru ordinea publică, prin prisma modului și a circumstanțelor de comitere ale faptelor, astfel cum acestea au fost reținute la momentul luării măsurii arestării preventive.Totodată, trebuie subliniat faptul că inculpatul contestator a fost condamnat definitiv în anul 2011 la un an închisoare cu suspendarea condiționată a executării pedepsei pentru o faptă de același fel - conducere fără permis a unui autovehicol pe drumurile publice, după care, doi ani mai târziu, chiar dacă fusese condamnat anterior pentru aceiași faptă a săvârșit o nouă infracțiune, de această dată având drept consecință, uciderea din culpă a unei persoane. Acest aspect demonstrează că inculpatul nu a înțeles consecințele faptelor săvârșite anterior și că pedeapsa aplicată nu și-a atins scopul, astfel încât nu se poate dispune cercetarea inculpatului în stare de libertate, el neoferind garanții personale suficiente pentru a justifica o asemenea măsură. Inculpatul reprezintă pericol public pentru societate și prin comportamentul său confirmă că desfășurarea procesului penal poate avea loc în condiții bune numai cu menținerea lui în stare de arest preventiv.

În raport de aceste considerente, tribunalul apreciază că la acest moment procesual interesul general al societății, în raport de dispozițiile penale, prevalează în raport cu interesul contestatorului de a fi judecat în stare de libertate.

Pentru aceleași motive care vizează menținerea arestării preventive, analizate conform prezentei, se apreciază că această măsură nu poate fi revocată sau înlocuită cu altă măsură preventivă, neexistând garanții că o măsură neprivativă de libertate ar asigura buna desfășurare a procesului penal.

În consecință, încheierea de menținere a stării de arest preventiv a inculpatului, pronunțată de Judecătoria Reșița, este legală și temeinică, fiind dată în conformitate cu dispozițiile legale și în baza probelor existente la dosar, precum și cu respectarea tuturor garanțiilor procesuale referitoare la libertatea persoanei.

Pentru aceste considerente, tribunalul urmează să respingă ca nefondată contestația declarată de inculpatul S_____ P____ S____, împotriva încheierii din 14.08.2014, pronunțată de Judecătoria Reșița, în dosarul nr.XXXXXXXXXXX14.

În baza disp. art.275 al.2 din Noul Cod de procedură penală, va obliga pe contestatorul inculpat S_____ P____ S____ la plata sumei de 150 lei, reprezentând cheltuielile judiciare avansate de stat, în contestație. În baza disp. art.272 din Noul Cod de procedură penală, va dispune plata sumei de 100 lei, reprezentând onorariul avocatului din oficiu desemnat pentru inculpatul S_____ P____ S____, din bugetul de venituri și cheltuieli al Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E

În baza art.206 Cod procedură penală, art.425¹ al.7 pct.1 lit.b Cod procedură penală, rap. la art.362 și art.208 Cod procedură penală, respinge ca nefondată contestația declarată de inculpatul S_____ P____ S____ (fiul lui natural și V________, născut la data de 06.05.1989 în mun. Reșița, jud. C____ S______, cu domiciliul stabil în B____, ___________________, jud. C____ S______, identificat prin CNP xxxxxxxxxxxxx, cu antecedente penale, cercetat pentru săvârșirea în concurs real a infracțiunilor de ucidere din culpă și conducerea unui vehicul fără permis de conducere (2 fapte) și uz de fals, fapte prev. de art. 192 alin.1 și 2, art.335 alin.1 cod penal, art.323 coroborat cu art.328 cod penal, cu aplicarea art.38 alin.1 cod penal, prin încheierea nr.7 din data de 26.03.2014 pronunțată de Judecătoria Reșița în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX), împotriva încheierii din 14.08.2014, pronunțată de Judecătoria Reșița, în dosarul nr.XXXXXXXXXXX14.

În baza disp. art.275 al.2 din Noul Cod de procedură penală, obligă pe contestatorul inculpat S_____ P____ S____ la plata sumei de 150 lei, reprezentând cheltuielile judiciare avansate de stat, în contestație.

În baza disp. art.272 din Noul Cod de procedură penală, dispune plata sumei de 100 lei, reprezentând onorariul avocatului din oficiu desemnat pentru inculpatul S_____ P____ S____, din bugetul de venituri și cheltuieli al Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 21 august 2014.

PREȘEDINTE, GREFIER,

A______ D_____ V_______ C_______ D_____

Red.:AD/21.08.2014

Thred.:VCD/21.08.2014

Ex.:3

Jud.fond:H______ L____ F______