Dosar nr. XXXXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL IAȘI

SECȚIA PENALĂ ȘI PT CAUZE CU MINORI - NCPP

DECIZIE Nr. 418/2015

Ședința publică de la 13 Mai 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE D__ A____

Judecător A___ C____-C_______

Grefier C_______ L___

Ministerul Public - P________ de pe lângă Curtea de Apel Iași – a fost reprezentat la termenul din 29.04.2015 prin procuror S____ C____

S-au luat în examinare apelurile promovate de asigurătorul Generalli R______ Asigurare Reasigurare SA Suceava și de părțile civile Ș_____ V_____, Ș_____ G_______, Ș_____ D______, V_____ M____ și H_____ F______ împotriva sentinței penale nr. 33 din 10.03.2015 pronunțată de Judecătoria H_____ în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXX având ca obiect ucidere din culpă (art. 192 NCP).

La apelul nominal lipsesc părțile.

Procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Dezbaterile asupra apelului penal de față au avut loc în ședința publică din data de 29 aprilie 2015, susținerile și concluziile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când, în conformitate cu prevederile art. 391 al. 1 Cod procedură penală, s-a stabilit termen pentru pronunțare pentru azi, când,

CURTEA DE APEL,

Deliberând asupra apelurilor penal de față, reține următoarele:

P___ sentința penală nr. 33 din 10.03.2015 pronunțată de Judecătoria H_____ în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXX, în baza art. 5 alin. 1 C.pen., s-a stabilit că legea penală mai favorabilă pentru inculpatul G______ S____-V_____ este vechiul Cod penal, respectiv art. 178 alin. 2 din vechiul Cod penal, raportat la art. 72-80 din vechiul Cod penal – și nu actualul Cod penal, respectiv art. 192 alin. 2 C.pen., raportat la art. 74-79 din noul Cod penal.

P___ aceeași hotărâre, în baza art. 178 alin. 2 din vechiul C.pen., cu aplicarea art. 74 alin. 1 lit. a din vechiul C.pen. și art. 76 alin. 1 lit. d din vechiul C.pen., s-a dispus condamanrea inculpatului G______ S____-V_____, fiul lui I___ și L_____, nǎscut la data de 31.10.1976, în orașul D______, județul B_______, domiciliat în satul D____, _______________, etaj 2, apart. 9, ____________________________, fără forme legale în satul Belcești, _____________________________, cetățenia română, necunoscut cu antecedente penale, CNP xxxxxxxxxxxxx, la pedeapsa de 1 (un) an și 8 (opt) luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă.

În temeiul și în condițiile dispozițiilor art. 71 din vechiul C.pen. raportat la art. 5 alin. 1 C.pen., cu referire la art. 12 alin. 1 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, i-a fost aplicată inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și lit. b din vechiul C.pen., respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau funcțiile elective publice precum și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat.

În baza art. 81 alin. 1 lit. a, b și c din vechiul C.pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei stabilită în sarcina inculpatului pe durata unei perioade de 3 ani și 8 luni, ce constituie termen de încercare pentru inculpat, conform art. 82 alin. 1 din vechiul C.pen.

În baza art. 359 alin. 1 din vechiul C.proc.pen., i s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 și 84 din vechiul C.pen., privind revocarea beneficiului suspendării condiționate a executării pedepsei în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni pe parcursul termenului de încercare ori a neexecutării obligațiilor civile.

În baza art. 71 alin. 5 din vechiul C.pen., s-a dispus suspendarea executarii pedepselor accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei principale a închisorii.

În baza art. 397 alin. 1 C.proc.pen., raportat la art. 1349 și 1357-1358 C.civ., art. 49-50 din Legea nr. 136/1995, cu referire la art. 19 alin. 1 și 25 alin. 1 C.proc.pen., a fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de părțile civile Ș_____ V_____, Ș_____ G_______, H_____ F______, V_____ M____ și Ș_____ D. D______ și obligată partea responsabilă civilmente (asigurătorul de răspundere civilă auto) S.C. ”G_______ R______ Asigurare Reasigurare” S.A., cu sediul în municipiul București, ________________________, nr. 15, Sector 1, să plătească acestor părți civile următoarele sume de bani, cu titlu de despăgubiri civile, după cum urmează:

- părții civile Ș_____ V_____, suma de 10.000 lei, cu titlu de daune morale;

- părții civile Ș_____ G_______, suma de 10.000 lei, cu titlu de daune morale;

- părții civile H_____ F______, suma de 10.000 lei, cu titlu de daune morale;

- părții civile V_____ M____, suma de 7.000 lei, cu titlu de daune materiale, și 10.000 lei, cu titlu de daune morale;

- părții civile Ș_____ D. D______, suma de 10.000 lei, cu titlu de daune morale.

În temeiul dispozițiilor art. 397 alin. 1 C.proc.pen. și art. 25 alin. 1 C.proc.pen., raportat la art. 313 din Legea nr. 95/2006, modificată și completată prin O.U.G. nr. 72/2006, a fost admisă acțiunea civilă exercitată de către partea civilă S_______ C_____ Județean de Urgențe „Sf. S_______” Iași, prin reprezentant legal, cu sediul în municipiul Iași, __________________________, județul Iași, și obligat S.C. ”G_______ R______ Asigurare Reasigurare” S.A., în calitate de parte responsabilă civilmente (asigurător de răspundere civilă auto), prin reprezentant legal, să plătească părții civile menționate suma de 2.278,05 (două mii două sute șaptezeci și opt, 05) lei cu titlu de despăgubiri civile, reprezentând cheltuieli de spitalizare a victimei Ș_____ D______, sumă la care se adaugă dobânda legală, calculată potrivit art. 3 din O.G. nr. 13/2011, de la data rămânerii definitive a hotărârii până la achitarea prejudiciului.

În temeiul dispozițiilor art. 397 alin. 1 C.proc.pen. și art. 25 alin. 1 C.proc.pen., raportat la art. 313 din Legea nr. 95/2006, modificată și completată prin O.U.G. nr. 72/2006, a fost admisă acțiunea civilă exercitată de către partea civilă S________ de Ambulanță Județean Iași, prin reprezentant legal, cu sediul în municipiul Iași, _______________________, județul Iași, și obligat S.C. ”G_______ R______ Asigurare Reasigurare” S.A., în calitate de parte responsabilă civilmente (asigurător de răspundere civilă auto), prin reprezentant legal, să plătească părții civile menționate suma de 850 (opt sute cincizeci) lei cu titlu de despăgubiri civile, reprezentând cheltuieli de transport a victimei Ș_____ D______, sumă la care se adaugă dobânda legală, calculată potrivit art. 3 din O.G. nr. 13/2011, de la data rămânerii definitive a hotărârii până la achitarea prejudiciului.

S-a făcut aplicarea dispozițiilor legale ce reglementează plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, inculpatul G______ S____-V_____ fiind obligat să plătească statului suma de 1.200 (o mie două sute) lei, cu acest titlu.

Pentru a hotărî astfel, în considerentele sentinței penale pronunțate, instanța de fond a reținut următoarele:

„P___ rechizitoriul nr. 1391/P/2012, din data de 06.08.2014, P________ de pe lângă Judecătoria H_____ a trimis în judecată, în stare de libertate, pe inculpatul G______ S____-V_____, fiul lui I___ și L_____, nǎscut la data de 31.10.1976, în orașul D______, județul B_______, domiciliat în satul D____, _______________, etaj 2, apart. 9, ____________________________, fără forme legale în satul Belcești, _____________________________, CNP xxxxxxxxxxxxx, pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă, faptă prevăzută de art. 192 alin. 2 C.pen., cu aplicarea art. 5 C.pen.

În rechizitoriu s-au reținut, în fapt, că, la data de 28.09.2012, în timp ce efectua o manevră de mers înapoi cu autoutilitara cu numărul de înmatriculare XXXXXXXXX, în parcarea magazinului ___________________ Belcești, l-a acroșat și accidentat pe numitul Ș_____ D______, provocându-i leziuni ce au cauzat decesul acestuia, la data de 29.09.2012.

În cursul urmăririi penale au fost administrate următoarele mijloace de probă:

- proces-verbal de cercetare la fața locului, cu planșe foto;

- raport de necropsie medico-legală;

- declarații martori ;

- certificat de deces;

- declarație inculpat;

- adrese constituire parte civilă – unități medicale.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei H_____, la data de 12.08.2014, sub nr. XXXXXXXXXXXXX.

P___ încheierea din data de 10.10.2014, judecătorul de cameră preliminară a constatat legalitatea sesizării instanței cu rechizitoriul parchetului și a dispus începerea judecății.

In cursul urmăririi penale, copiii victimei Ș_____ D______, numiții Ș_____ V_____, Ș_____ G_______, H_____ F______, V_____ M____ și Ș_____ D______, s-au constituit părți civile în cadrul procesului penal, iar anterior începerii cercetării judecătorești, aceștia, prin apărătorul ales, și-au precizat cuantumul pretențiilor, respectiv câte 500.000 euro pentru fiecare, reprezentând daune morale, și 20.000 lei pentru V_____ M____, reprezentând daune materiale, respectiv cheltuieli efectuate cu înmormântarea și alte obiceiuri creștinești. De asemenea, aceștia au solicitat introducerea în cauză a asigurătorului de răspundere civilă auto, la care inculpatul își avea asigurat autovehiculul.

De asemenea, în cursul urmăririi penale, S________ de Ambulanță Județean Iași s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 850 lei, reprezentând cheltuielile de transport a victimei (fila 31 dup), iar S_______ C_____ Județean de Urgențe ”Sf. S_______” Iași s-a constituit parte civilă cu suma de 2278,05 lei, reprezentând cheltuielile de spitalizare a victimei (fila 35 dup).

Urmare a intrării în vigoare a noului Cod penal și a noului Cod de procedură penală, instanța a pus în discuția contradictorie a părților aplicarea legii penale mai favorabile în ceea ce privește infracțiunea dedusă fondului cauzei. După punerea în discuția contradictorie a tuturor acestor aspecte, instanța a decis să se pronunțe asupra aplicării legii penale mai favorabile o dată cu fondul cauzei, atunci când se vor fi lămurit toate aspectele de fapt și de drept ale cauzei. În acest sens, instanța a apreciat că stabilirea instituțiilor juridice mai favorabile inculpatului (cele din vechiul Cod penal sau cele din noul Cod penal) poate fi făcută doar după stabilirea cu exactitate a tuturor aspectelor prezentului dosar.

În cursul cercetării judecătorești, inculpatul, prin apărătorul ales, avocat C_____ Crenguța, a arătat că nu recunoaște în totalitate faptele, fiind nemulțumit de urmărirea penală efectuată în cauză, solicitând efectuarea unei expertize auto.

P___ încheierea din data de 23.01.2015, instanța, în baza art. 104 alin. 1 lit. a și d C.proc.pen., a respins cererile inculpatului și a părții responsabile civilmente, de efectuare în cauză a unei expertize tehnice auto și a unei expertize medico-legale (având în vedere și lipsa avariilor/urmelor de impact de pe caroseria autoutilitarei, lipsa urmelor de frânare, lipsa victimei de la locul accidentului, în momentul efectuării cercetării la fața locului, elemente în lipsa cărora nu ar fi fost utilă efectuarea unei expertize care să poată indica mecanismul producerii accidentului; imposibilitatea stabilirii alcoolemiei victimei, căreia nu i s-au recoltat, la momentul internării, probe de sânge).

În cauză, au fost audiați patru martori din lucrări și doi martori propuși de părțile civile (pentru dovedirea laturii civile a cauzei), declarațiile acestora, date sub prestare de jurământ, fiind atașate la dosarul cauzei.

Astfel, martorul D___ E______ (fila 112 dosar) a declarat că, la data producerii acelui eveniment, se afla în autoutilitara inculpatului, împreună cu care venise de la piața Belcești. La magazinul din satul Ruși, aceasta a intrat în magazin, împreună cu soția inculpatului, în timp ce acesta a rămas la mașină, în parcarea magazinului. Aceasta a mai declarat că, la ______________________-a întâlnit cu victima, care ieșea din același magazin.

Când au revenit din magazin, martora și soția inculpatului s-au urcat în autoutilitară, iar inculpatul a pornit mașina, plecând cu spatele (cam jumătate de metru), însă imediat a simțit că mașina se oprise în ceva, auzind și niște oameni strigând, iar când a coborât din mașină, l-a văzut pe Ș_____ D______ căzut în spatele acestuia, fiind doar împins, fără a se fi trecut cu roțile peste el. Acesta era conștient, vorbea, iar martora a observat că sângera la o mână, la care fusese zgâriat .

Martora G______ L_____ (fila 114 dosar), soția inculpatului, a declarat că, la data de 28.09.2012, în timp ce intra în acel magazin, s-a întâlnit cu victima Ș_____ D______, fără a-l mai vedea la revenirea la mașina în care rămăsese soțul său. După revenirea la autoutilitara al cărei motor era pornit, soțul său a efectuat o manevră de mers înapoi, pe o distanță cam de 50 cm., după care a auzit un om strigând că ar avea ceva în spate, fără a se simți vreun impact. Aceasta a mai declarat că soțul său a mers apoi în față, tot cam 50 cm., iar când au coborât din autoutilitară, l-au văzut întins pe jos pe Ș_____ D______, care era ușor zgâriat la o mână, dar nu sângera.

Martora Habageru M____ (fila 116 dosar) a declarat că, în acea zi de vineri, când a mers la magazin, l-a văzut pe Ș_____ D______ stând pe ”proțapul” (cuiul de remorcare) unei mașini parcate în fața magazinului, iar când a ieșit, l-a văzut culcat la pământ, în spatele aceleași mașini, fără a fi văzut ca acesta să sângereze.

Martorul F_______ C________ (fila 111 dosar) a declarat că victima venea zilnic la magazinul pe care-l deține în satul Ciorăni, unde obișnuia să cumpere și să consume câte o sticlă de bere, dar nu a putut preciza dacă victima fusese la magazin și în ziua în care fusese accidentat. În cursul urmăririi penale, același martor declarase (fila 80 dup) că, în acea zi, victima intrase în magazinul său, unde consumase 50 ml. coniac și o bere.

Din procesul-verbal de cercetare la fața locului (filele 12-13 dup) reiese că lucrătorii de poliție nu au identificat urme lovire ori caroserie înfundată la autoutilitara inculpatului, ci doar urme reprezentând praf șters, atât pe mânerul portierei din spate, cât și în jurul acestuia.

De asemenea, deși o parte din martorii audiați au declarat că victima nu sângera ori că sângera foarte ușor, în spatele autoutilitarei, la o distanță de 6 metri (deși martora G______ L_____ a declarat că inculpatul a mișcat autoutilitara doar 50 cm. către înainte) și către partea dreaptă a acesteia, lucrătorii de poliție au identificat pe suprafața solului pete de culoare brun-roșcată (ce păreau a fi sânge), pe o suprafață de 30 x 15 cm. (la distanța de 1,45 metri de stâlpul din dreapta al porții de acces în parcarea magazinului. Din planșa fotografică efectuată cu ocazia cercetării la fața locului, instanța observă că autoutilitara inculpatului avea aplicate pe geamurile din spate accesorii (folie sau ”perdeluțe” de culoare albă, netransparentă), precum și că autoutilitară are o înălțime de aproximativ 1,85 metri, precum și că de la sol până la cârligul de remorcare sunt aproximativ 20-25 cm., iar de la acesta până la mânerul portierei din spate sunt aproximativ 60 cm. (în total, fiind aproximativ 80 cm., conform fotografiei metrice, fila 18 dup).

Conform raportului de necropsie medico-legală nr. 1664/13.11.2012, emis de Institutul de Medicină Legală Iași, moartea numitului Ș_____ D______ a fost violentă, aceasta s-a datorat insuficienței cardio-respiratorii acute consecutivă unui politraumatism cu fracturi costale bilaterale, pneumotorax, fractură bazin, fractură antebraț, hematom retroperitoneal; topografia și morfologia leziunilor pledează pentru producerea lor prin lovire și comprimare în cadrul unui accident rutier. S-a mai concluzionat că sângele victimei aparține grupei sangvine O1 (fără a se stabili alcoolemia, având în vedere că acesta fusese spitalizat peste 24 de ore), decesul datând din data de 29.09.2012.

Instanța, din oficiu, a solicitat fișa de cazier judiciar a inculpatului, din care rezultă faptul că acesta nu este cunoscut cu antecedente penale.

Analizând actele și lucrările dosarului de față, prin coroborarea probatoriilor administrate, atât în cursul urmării penale, cât și în cursul cercetării judecătorești, instanța reține în fapt și în drept următoarele:

În fapt: Inculpatul G______ S____-V_____ este posesor de permis de conducere, fiind proprietarul autoutilitara marca Ford Transit, cu numărul de înmatriculare XXXXXXXXX.

Victima, Ș_____ D______, avea la data accidentului vârsta de 87 de ani, avea probleme de auz (hipoacuzie) și se deplasa ajutându-se de o cârjă.

La data de 28.09.2012, în jurul orei 12,00, inculpatul s-a deplasat cu această autoutilitară la magazinul ___________________, din satul Belcești, împreună cu soția sa, G______ L_____, și martora D___ E______. În timp ce acestea s-au deplasat în magazin, unde au făcut cumpărături, inculpatul a rămas la autoutilitară.

La ______________________________, acestea s-au întâlnit cu victima, Ș_____ D______ (cu care ambele sunt rude), care ieșea din același magazin.

Inculpatul a arătat că, la rândul său, l-a văzut pe Șadra D______, în timp ce acesta ieșea din magazin, trecând pe lângă autoutilitara sa.

În timp ce mergea spre același magazin, martora Habageru M____ l-a văzut pe Ș_____ D______ așezat pe cârligul de remorcare (pe ”proțapul”) al autoutilitarei inculpatului.

După aproximativ 10-15 minute de stat în magazin, martorele G______ L_____ și D___ E______ au revenit la autoutilitară, iar inculpatul a pornit motorul acesteia. După ce s-a asigurat în oglinzile retrovizoare laterale, inculpatul a intenționat să iasă din acea parcare a magazinului, efectuând o manevră de mers înapoi (”pe liber”, fără introducerea schimbătorului de viteze în marche-arriere, conform propriei declarații, date în cursul urmăririi penale, fila 86 dup).

În timpul efectuării acestei manevre de mers înapoi, autoutilitara l-a acroșat și accidentat pe numitul Ș_____ D______, care se afla în spatele acesteia, nefiind văzut de către inculpat, acesta căzând la sol. Inculpatul a fost atenționat de conducătorul unui atelaj să oprească, iar după ce a mers câțiva metri în direcția înainte și a oprit autoutilitara, a constatat că numitul Ș_____ D______ se afla întins la sol.

Ulterior, victima a fost transportată cu ambulanța la S_______ C_____ Județean de Urgențe ”Sf. S_______” Iași, însă a decedat a doua zi, datorită leziunilor suferite, după cum s-a stabilit prin raportul de expertiză medico-legală (probabil și datorită afecțiunilor preexistente și vârstei înaintate a victimei).

Instanța observă că, potrivit art. 146 din Regulamentul de aplicare a OUG 195/2002, circulația vehiculelor și a pietonilor în spațiile special amenajate sau stabilite și semnalizate corespunzător (în parcări) se desfășoară conform normelor rutiere, pe întreaga perioadă cât parcările sunt deschise circulației publice.

De asemenea, instanța observă că, potrivit art. 148 pct. 10 din Regulamentul de aplicare a OUG 195/2002, se interzice conducătorului de autovehicul sau de tramvai: să aibă aplicate pe parbriz, lunetă sau pe geamurile laterale afișe, reclame publicitare, înscrisuri ori accesorii, care restrâng sau estompează vizibilitatea conducătorului ori a pasagerilor, atât din interior, cât și din exterior, iar potrivit art. 54 alin. 1 din OUG nr. 195/2002, conducătorul de vehicul care execută o manevră de schimbare a direcției de mers, de ieșire dintr-un rând de vehicule staționate sau de intrare într-un asemenea rând, de trecere pe o altă bandă de circulație sau de virare spre dreapta ori spre stânga sau care urmează să efectueze o întoarcere ori să meargă cu spatele este obligat să semnalizeze din timp și să se asigure că o poate face fără să perturbe circulația sau să pună în pericol siguranța celorlalți participanți la trafic.

De asemenea, instanța mai observă că, potrivit art. 128 alin. 1 lit. c din Hotărârea Guvernului nr. 1391/2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr.195/2002 privind circulația pe drumurile publice, se interzice mersul înapoi cu vehiculul: la ieșirea de pe proprietăți alăturate drumurilor publice. Potrivit alin. 2 -4, în locurile în care mersul înapoi este permis dar vizibilitatea în spate este împiedicată, vehiculul poate fi manevrat înapoi numai atunci când conducătorul acestuia este dirijat de cel puțin o persoană aflată în afara vehiculului; persoana care dirijează manevrarea cu spatele a unui vehicul este obligată să se asigure că manevra se efectuează fără a pune în pericol siguranța participanților la trafic; mersul înapoi cu autovehiculul trebuie semnalizat cu lumina sau luminile speciale din dotare (ceea ce inculpatul nu a făcut-o, efectuând manevra de mers înapoi fără a introduce schimbătorul de viteză în marche-arriere).

Pe de altă parte, deși inculpatul și persoana responsabilă civilmente au susținut că victima, Ș_____ D______, nu a respectat obligațiile pe care le-ar fi avut în calitate de pieton, instanța constată că, potrivit art. 72 alin. 4 din OUG nr. 195/2002, pietonii surprinși și accidentați ca urmare a traversării prin locuri nepermise, la culoarea roșie a semaforului destinat acestora sau nerespectării altor obligații stabilite de normele rutiere poartă întreaga răspundere a accidentării lor, în condițiile în care conducătorul vehiculului respectiv a respectat prevederile legale privind circulația prin acel sector.

Pentru motivul arătat mai sus (conducătorul vehiculului nu a respectat prevederile legale privind circulația prin acel sector), instanța reține că nu poate fi înlăturată culpa conducătorului auto, inculpatul G______ S____-V_____, din producerea accidentului rutier.

Instanța constată că nesocotirea dispozițiilor legale care reglementează circulația pe drumurile publice, atât de către inculpat, prin neasigurarea corespunzătoare la plecarea de pe loc, prin efectuarea manevrei de mers înapoi, dar și de către victimă, prin așezarea sau sprijinirea lui pe elemente ale caroseriei autoutilitarei inculpatului, relevă atât culpa inculpatului, cât și cea a victimei în producerea evenimentului rutier, între nerespectarea normelor legale instituite în sarcina conducătorilor auto și a pietonilor pentru buna desfășurare a circulației pe drumurile publice și urmarea produsă – moartea victimei existând un evident raport de cauzalitate.

Instanța concluzionează, așadar, din coroborarea mijloacelor de probă administrate atât în faza de urmărire penală cât și în cursul cercetării judecătorești, că atât inculpatul cât și victima au contribuit, prin conduita lor în trafic, în mod egal, la producerea accidentului, conform celor expuse mai sus.

În aceste condiții, instanța apreciază că atât inculpatul, cât și victimele au încălcat reguli elementare de circulație ce instituie obligații ce revin conducătorului vehiculului cât și pietonilor, conduita fiecăruia contribuind în egală măsură la producerea impactului, care a avut ca urmare decesul victimei; în aceste condiții, instanța va reține un procent egal de culpă, respectiv 50% pentru inculpatul G______ S____-V_____ și 50% pentru victima Ș_____ D______, dispozițiile legale încălcate privind nerespectarea unor reguli elementare de circulație, de importanță asemănătoare, în trafic fiind esențială atât respectarea regulilor privind asigurarea la plecarea de pe loc, prin efectuarea manevrei de mers înapoi, dar și neașezarea sau nesprijinirea pietonilor de elementele de caroserie ale autovehiculelor staționate.

Situația de fapt reținută mai sus este probată, dincolo de orice îndoială rezonabilă, de întreg materialul probator administrat în prezenta cauză, atât în faza de urmărire penală (declarațiile martorilor, cercetarea la fața locului, expertiza medico-legală, declarația inculpatului), cât și în faza de judecată, când au fost audiați patru martori (și încă doi pe latura civilă), coroborat cu susținerile inculpatului, de nerecunoaștere totală, dar în care a relatat și aspecte concordante cu celelalte mijloace de probă administrate în cauză, putând concluziona așadar, față de ansamblul materialului probator administrat în mod judicios în cursul urmăririi penale, că în cauză există suficiente probe directe și indirecte, precise, necontestate și concordante care, toate coroborate, converg spre convingerea ca inculpatul se face vinovat de comiterea faptei.

La acest moment, instanța se va pronunța asupra aplicării legii penale mai favorabile, constatând că în prezenta cauză penală s-au lămurit toate aspectele de fapt și de drept ale speței.

În drept, instanța reține că, potrivit art. 5 alin. 1 C.pen., în cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă.

În acest sens, în ceea ce privește individualizarea judiciară a pedepsei care urmează să fie aplicată inculpatului, instanța apreciază că instituțiile juridice mai favorabile inculpatului din prezentul dosar sunt cele reglementate de vechiul Cod penal, respectiv art. 178 alin. 2 din vechiul Cod penal – și nu actualul Cod penal – respectiv art. 192 alin. 2 Cod penal.

În considerarea acestei soluții, în aplicarea art. 5 alin. 1 C.pen., instanța nu a avut în vedere limitele speciale de pedeapsă pentru această infracțiune, prevăzute de dispozițiile art. 178 alin. 2 din vechiul Cod penal ori art. 192 alin. 2 Cod penal (pentru ambele fiind închisoarea de la 2 la 7 ani), ci, mai ales celelalte dispoziții referitoare la criteriile generale de individualizare a pedepsei, circumstanțele atenuante, circumstanțele agravante, precum și regimul juridic al acestor circumstanțe. De asemenea, în aprecierea legii penale mai favorabile, instanța va avea în vedere și faptul că, dat fiind faptul că inculpatul este la primul contact cu legea penală, cu privire la acesta ar putea fi reținută circumstanța atenuantă prevăzută de art. 74 alin. 1 lit. a din vechiul C.pen. (în condițiile în care a fost invocată inclusiv de reprezentantul Ministerului Public), situație în care pedeapsa aplicată poate scădea sub minimul special, până la minimul general, conform art. 76 lit. d din vechiul C.pen. Chiar dacă și potrivit Codului penal în vigoare inculpatului i s-ar putea reține circumstanța atenuantă prevăzută de art. 75 alin. 2 lit. b C.pen., conform art. 76 alin. 1 C.pen., limitele speciale ale pedepsei prevăzute de lege pentru infracțiunea săvârșită s-ar putea reduce doar cu o treime.

De aceea, raportat la toate aceste criterii și considerente mai sus enunțate, instanța stabilește că, în ceea ce privește individualizarea judiciară în integralitatea ei a pedepsei, legea penală mai favorabilă inculpatului din prezentul dosar, în sensul art. 5 alin. 1 C.pen., este vechiul Cod penal și nu actualul Cod penal.

De aceea, instanța, în baza art. 5 alin. 1 C.pen., va stabili că legea penală mai favorabilă inculpatului din prezentul dosar este vechiul Cod penal, respectiv art. 178 alin. 2 din vechiul Cod penal, raportat la art. 72-80 din vechiul Cod penal – și nu actualul Cod penal, respectiv art. 192 alin. 2 C.pen., raportat la art. 74-79 din noul Cod penal.

În drept, fapta inculpatului G______ S____-V_____, care, la data de 28.09.2012, în timp ce efectua o manevră de mers înapoi cu autoutilitara cu numărul de înmatriculare XXXXXXXXX, în parcarea magazinului ___________________ Belcești, l-a acroșat și accidentat pe numitul Ș_____ D______, provocându-i leziuni ce au cauzat decesul acestuia, la data de 29.09.2012, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de ucidere din culpă, faptă prevăzută de art. 178 alin. 2 din vechiul Cod penal.

În acest sens, cu privire la această infracțiune, sub aspectul laturii obiective, instanța reține că elementul material al infracțiunii constă în acțiunea inculpatului de ucidere a victimei, ca urmare a nerespectării dispozițiilor legale referitoare la circulația pe drumurile publice, respectiv a prevederilor art. 54 alin. 1 din OUG nr. 195/2002, art. 148 pct. 10 din Regulamentul de aplicare a OUG 195/2002, art. 128 alin. 1 lit. c din Hotărârea Guvernului nr. 1391/2006, prin aceea că inculpatul a mers cu spatele fără să se asigure că o poate face fără să pună în pericol siguranța celorlalți participanți la trafic, a avut aplicate pe lunetă accesorii care restrâng sau estompează vizibilitatea conducătorului din interior, precum și că, deși vizibilitatea în spate era împiedicată, a manevrat vehiculul înapoi fără a fi dirijat de cel puțin o persoană aflată în afara vehiculului și fără a semnaliza manevra cu luminile speciale din dotare.

Așadar acțiunea de conducere pe drumurile publice (în sensul art. 146 din Regulamentul de aplicare a OUG 195/2002) desfășurată de inculpat în data de 28.09.2012 a fost îndeplinită necorespunzător și uciderea din culpă a fost săvârșită în timpul exercițiului acestei activități de conducere.

Acțiunea inculpatului a produs urmarea tipică cerută de textul legal incriminator, respectiv decesul victimei, fapta neîmbrăcând altă formă agravată.

Raportul de cauzalitate este demonstrat prin faptul că, potrivit declarațiilor inculpatului și a martorilor direcți, coroborate cu rezultatul rapoartelor de expertiză medico-legală, moartea numitului Ș_____ D______ este consecința directă a acțiunii periculoase săvârșită de inculpat, întrucât aceasta a cauzat traumatismele victimei, care a provocat decesul acestuia după o zi din momentul impactului.

Sub aspectul laturii subiective fapta a fost comisă din culpă fără prevedere în accepțiunea art. 19 pct. 2 lit. b din vechiul Codul Penal, întrucât inculpatul nu a prevăzut rezultatul activității sale de conducere, dar putea și trebuia să prevadă. Astfel, prin raportare la condițiile concrete, respectiv desfășurarea activității de conducere prin manevrarea autovehiculului prin mers înapoi fără o prealabilă asigurare, în momentul în care avea obturate și geamurile din spate, fără introducerea în viteză a schimbătorului de viteză (care ar fi aprins și lampa pentru mers înapoi), inculpatul nu a prevăzut că va produce evenimentul rutier soldat cu decesul victimei. Deși nu a prevăzut, inculpatul avea obligația de a prevedea, aceasta fiind izvorâtă din obligația de diligență prevăzută de articolele menționate mai sus, însă prin acțiunea sa a încălcat aceste obligații.

Având obligația de a prevedea rezultatul socialmente periculos, inculpatul avea în concret și posibilitatea de a-l prevedea și evita. Aceasta deoarece prin raportare la împrejurările concrete și la calitățile inculpatului, se poate concluziona că agentul model ar fi verificat dacă poate efectua în siguranță manevra de mers înapoi și ar fi evitat accidentarea victimei.

Nu în ultimul rând, instanța va avea, desigur, în vedere faptul că, la producerea rezultatului socialmente periculos a contribuit și victima, prin propria culpă, întrucât și acesta a încălcat, în calitate de pieton, obligația de diligență prevăzută de art. 72 alin. 4 din OUG nr. 195/2002, nerespectării altor obligații stabilite de normele rutiere, respectiv așezându-se sau sprijinindu-se de elemente ale caroseriei autoutilitarei conduse de inculpat, între acțiunea lui și rezultatul produs existând legatură de cauzalitate, atâta timp cât, dacă acesta își îndeplinea propria obligație, accidentul rutier nu s-ar fi petrecut.

Faptul că instanța apreciază că, într-o proporție egală, moartea victimei s-a datorat și culpei acesteia, nu este de natură, însă, să înlăture răspunderea penală a inculpatului, acesta rămânând principalul vinovat de producerea urmării socialmente periculoase.

Chiar dacă în noul Cod penal nu se mai prevede pericolul social al faptei ca și trăsătură esențială a infracțiunii, pentru a da eficiență aplicării legii penale mai favorabile, principiu constituțional consfințit și de art. 5 alin. 1 C.pen., instanța va analiza și acest aspect, ca element favorabil de care inculpatul poate încă să beneficieze.

De aceea, în ceea ce privește gradul de pericol social al faptei reținute în sarcina inculpatului, instanța constată că, din probele administrate în cauză, reiese în mod evident că aceasta prezintă un pericol social ridicat, astfel încât constituie infracțiune, neaflându-ne în prezența cauzei de înlăturare a caracterului penal al faptei prevăzută de art. 18¹ din vechiul C.pen.

Astfel, pericolul social al infracțiunii, stabilit în abstract de legiuitor în momentul incriminării faptei, trebuie să existe și să se verifice prin fiecare faptă săvârșită, pentru a caracteriza fapta respectivă ca infracțiune.

Odată stabilit de legiuitor pericolul social abstract, revine organului judiciar sarcina de a aprecia dacă, în concret, fapta inculpatului prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, demers în care acesta va ține seama de vătămarea sau periclitarea valorii sociale împotriva căreia este îndreptat actul de conduită ilicit, urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce în condițiile concrete ale săvârșirii faptei și împrejurările comiterii acesteia.

Potrivit art. 18¹ din vechiul C.pen., nu constituie infracțiune fapta prevăzută de legea penală, dacă prin atingerea minimă adusă uneia din valorile apărate de lege și prin conținutul ei concret, fiind lipsită în mod vădit de importanță, nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni. Instanța reține că, la stabilirea în concret a gradului de pericol social, se ține seama de modul și mijloacele de săvârșire a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care fapta a fost comisă, de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, precum și de persoana și conduita făptuitorului.

Astfel, analizând criteriile expuse de legiuitor în aprecierea aplicabilității dispozițiilor art. 18¹ din vechiul C.pen. în prezentul dosar, instanța apreciază că fapta reținută în sarcina inculpatului nu poate fi exclusă din sfera ilicitului penal, prezentând gradul de pericol social al unei infracțiuni, conform exigențelor legale.

Constatând, așadar, că sunt îndeplinite condițiile cumulativ prevăzute de art. 396 alin. 2 C.proc.pen., respectiv că, dincolo de orice îndoială rezonabilă, faptele reținute în sarcina inculpatului există, constituie infracțiune sub aspect obiectiv și subiectiv și a fost săvârșită de inculpat, instanța va dispune condamnarea acestuia, prin aplicarea unei pedepse în limitele prevăzute de lege, pentru săvârșirea infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată în prezentul dosar.

Faptele pentru care inculpatul a fost trimis în judecată fiind dovedite și reținute de către instanță, urmează a se trece la individualizarea judiciară a acestora, în vederea stabilirii unei pedepse concrete, de natură să ducă la finalitatea legii penale.

Instanța va avea în vedere că funcțiile de constrângere și de reeducare, precum și scopul preventiv al pedepsei, pot fi realizate numai printr-o corectă proporționare a acesteia, care să țină seama și de persoana căreia îi este destinată, pentru a fi ajutată să se reintegreze în societate.

Pentru stabilirea pedepsei care va fi aplicată inculpatului, instanța va avea în vedere și criteriile generale de individualizare a pedepsei, prevăzute de dispozițiile art. 74 alin. 1 lit. a-g C.pen., respectiv împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii, motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit, natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului și nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială a inculpatului.

În contextul elementelor de individualizare prevăzute de art. 74 alin. 1 lit. a-g C.pen., analizând gravitatea infracțiunii săvârșite și periculozitatea infractorului, instanța reține, în primul rând, faptul că limitele speciale de pedeapsă stabilite pentru infracțiunea de ucidere din culpă, faptă prevăzută de art. 178 alin. 2 din vechiul C.pen., sunt situate între 2 și 7 ani închisoare.

Astfel, pentru aprecierea gradului de pericol social concret al faptei comise de acesta, instanța se va raporta la criterii precum modalitatea de săvârșire a faptei, la gradul de pericol la care au fost expuse valorile sociale ocrotite de lege, la urmările concrete pe care infracțiunea le-a produs sau ar fi putut să le producă, precum și la rezonanța pe care fapta a avut-o în rândul comunității din care infractorul face parte.

Se va avea, de asemenea, în vedere și faptul că inculpatul nu avea antecedente penale la data săvârșirii faptei, fiind la primul raport juridic de conflict cu legea penală, așa cum rezultă din fișa de cazier judiciar a acestuia, atașată la dosarul cauzei, dar și atitudinea sinceră adoptată de acesta atât în cursul urmăririi penale, și parțial nesinceră, din cursul cercetării judecătorești (de nerecunoaștere integrală a faptei).

Având în vedere toate cele de mai sus, la individualizarea judiciară a pedepsei, instanța urmează să rețină în favoarea inculpatului, în cazul infracțiunii de care este acuzat, circumstanța atenuantă judiciară prevăzută de art. 74 alin. 1 lit. a din vechiul C.pen., reprezentând conduita bună a infractorului înainte de săvârșirea infracțiunii.

Raportat la limitele speciale de pedeapsă anterior descrise, instanța va face în prezenta cauză și aplicarea art. 76 alin. 1 lit. d din vechiul C.pen., pedeapsa urmând să coboare în mod obligatoriu sub minimul special de 2 ani închisoare, dar nu mai puțin de 15 zile.

Punând, așadar, în balanță ansamblul tuturor circumstanțelor de natură a caracteriza fapta și persoana inculpatului, instanța apreciază că, pentru prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni de către inculpat și formarea unei atitudini corecte a acestuia față de ordinea de drept și regulile de conviețuire socială, o pedeapsă de 1 (un) an și 8 (opt) luni închisoare aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă, faptă prevăzută de art. 178 alin. 2 din vechiul C.pen., este aptă și suficientă să răspundă scopului pedepsei penale.

Instanța stabilește că numai prin aplicarea acestei pedepse inculpatului, rolul coercitiv și educativ al sancțiunii va fi atins pentru acesta, pedeapsa aplicată având, în același timp, și un puternic rol preventiv pentru inculpatul din prezenta cauză în privința acestui gen de fapte extrem de periculoase și antisociale.

În ceea ce privește pedeapsa accesorie, față de jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului decurgând din cauzele Hirst contra Regatului Unit al Marii Britanii și S____ și P_______ contra României, și având în vedere și Decizia nr. 74/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, pronunțată în Recursul în interesul legii referitor la aplicarea dispozițiilor art. 64 lit. a-c din vechiul C.pen., instanța nu va dispune interzicerea acestor drepturi în mod automat, prin efectul legii, ci va aprecia conținutul concret al pedepsei accesorii, în funcție de criteriile stabilite în art. 71 alin. 3 din vechiul C.pen., ținând-se seama de natura și gravitatea infracțiunii săvârșite, de împrejurările cauzei și de persoana infractorului.

În acest sens, față de aspectele prezentate în cadrul individualizării pedepsei principale și ținând seama de natura și gravitatea infracțiunii săvârșite, instanța apreciază că inculpatul este nedemn de a exercita atât dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau funcțiile elective publice precum și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b din vechiul C.pen., urmând a interzice executarea lor pe durata și în condițiile prevăzute de art. 71 alin. 2 din vechiul C.pen., cu referire la dispozițiile art. 71 alin. 1 din vechiul C.pen. Astfel, instanța consideră că natura și gravitatea infracțiunii săvârșite nu impun privarea inculpatului de dreptul de a alege, prevăzut de art. 64 lit. a teza I din vechiul C.pen.

De aceea, având în vedere toate cele de mai sus, în temeiul și în condițiile dispozițiilor art. 71 din vechiul C.pen., raportat la art. 5 alin. 1 C.pen., cu referire la art. 12 alin. 1 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, instanța îi va aplica inculpatului G______ S____-V_____ și pedeapsa accesorie a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și lit. b din vechiul C.pen., respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau funcțiile elective publice precum și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, pedeapsă accesorie a cărei executare o va suspenda, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei principale a închisorii, conform art. 71 alin. 5 din vechiul C.pen.

În ceea ce privește individualizarea judiciară a executării pedepsei aplicate inculpatului prin prezenta sentință penală, instanța apreciază că scopul educativ și preventiv al pedepsei ce s-a aplicat poate fi atins și fără executarea pedepsei închisorii în regim de detenție, instanța constată că în prezenta cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 81 alin. 1 lit. a, b și c din vechiul C.pen., referitoare la posibilitatea dispunerii suspendării condiționate a executării pedepsei. Astfel, având în vedere circumstanțele reale și personale ale inculpatului, instanța ajunge la concluzia că scopul pedepsei poate fi atins pentru acesta și fără executarea pedepsei închisorii în regim de detenție, respectiv fără privarea acestuia de libertate.

Instanța apreciază și că, pe perioada procesului penal, inculpatul a realizat gravitatea faptei săvârșite iar funcțiile de constrângere și de reeducare, precum și scopul preventiv al pedepsei pot fi realizate numai printr-o justă individualizare judiciară a sancțiunii, cu luarea în considerare a persoanei căreia îi este destinată pentru a fi ajutată să se schimbe, în sensul adaptării ei la cerințele socio-etice impuse de societate.

În acest sens, instanța reține faptul că inculpatul este cunoscut ca persoană care își câștigă existența prin muncă și prezintă perspective de reintegrare socială, putând avea o evoluție comportamentală pozitivă. P___ urmare, instanța apreciază că introducerea acestuia în mediul penitenciar ar fi de natură să îi compromită șansele sale de reinserție socială, fiind de preferat ca acesta să suporte rigorile pedepsei în sânul familiei, pentru a putea fi ajutat să se îndrepte și pentru a se putea implica în activități profesionale. La aprecierea acestor aspecte, instanța are în vedere că perioada prezentului proces penal a fost de natură să atragă atenția inculpatului asupra gravității faptei săvârșite.

D____ urmare, în baza art. 81 alin. 1 lit. a, b și c din vechiul C.pen., cu aplicarea art. 5 alin. 1 C.pen., instanța va dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei stabilite prin prezenta sentință penală în sarcina inculpatului pe durata unei perioade de 3 ani și 8 luni, ce constituie termen de încercare pentru inculpat, conform art. 82 alin. 1 din vechiul C.pen., și care va începe să curgă, potrivit art. 82 alin. 3 din vechiul C.pen., de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.

În baza art. 359 alin. 1 din vechiul C.proc.pen., instanța va atrage atenția inculpatului G______ S____-V_____ asupra dispozițiilor art. 83 și 84 din vechiul C.pen., privind revocarea beneficiului suspendării condiționate a executării pedepsei, în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni pe parcursul termenului de încercare ori a neexecutării obligațiilor civile.

Totodată, în baza art. 71 alin. 5 din vechiul C.pen., instanța va suspenda pentru inculpat executarea pedepselor accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei principale a închisorii.

Așadar, inculpatul G______ S____-V_____ va executa o pedeapsǎ de 1 an și 8 luni închisoare, a cărei executare va fi suspendată condiționat, în baza art. 81 alin. 1 lit. a, b, c din vechiul C.pen., pe durata unui termen de încercare de 3 ani și 8 luni, ce va începe să curgă de la data rămânerii definitive a prezentei sentințe, potrivit art. 82 alin. 3 din vechiul C.pen.

Cât privește acțiunea civilă formulată de către partea civilă S_______ C_____ Județean de Urgențe „Sf. S_______” Iași, instanța reține faptul că aceasta și-a dovedit pretențiile civile, conform actelor depuse la dosarul cauzei. P___ urmare, constatând îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale, în baza art. 313 alin. 1 din Legea nr. 95/2006 și art. 397 alin. 1 C.proc.pen., raportat la art. 1349 și 1357-1358 C.civ., cu referire la art. 19 alin. 1 și 25 alin. 1 C.proc.pen., instanța va admite în totalitate cererea de despăgubiri formulată de către partea civilă S_______ C_____ Județean de Urgențe „Sf. S_______” Iași și va obliga S.C. ”G_______ R______ Asigurare Reasigurare” S.A., în calitate de parte responsabilă civilmente (asigurător de răspundere civilă auto), prin reprezentant legal, să plătească acesteia suma de 2278,05 lei, reprezentând cheltuieli de spitalizare a victimei Ș_____ D______, la care se adaugă taxa oficială de scont practicată de B.N.R., de la data rămânerii definitive a hotărârii până la achitarea prejudiciului, conform art. 3 alin. 3 din O.G. nr. 9/2000, cu modificările și completările ulterioare.

Cât privește acțiunea civilă formulată de către partea civilă S________ de Ambulanță Județean Iași, instanța reține faptul că și aceasta și-a dovedit pretențiile civile, conform actelor depuse la dosarul cauzei. P___ urmare, constatând îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale, în baza art. 313 alin. 1 din Legea nr. 95/2006 și art. 397 alin. 1 C.proc.pen., raportat la art. 1349 și 1357-1358 C.civ., cu referire la art. 19 alin. 1 și 25 alin. 1 C.proc.pen., instanța va admite în totalitate cererea de despăgubiri formulată de către partea civilă S________ de Ambulanță Județean Iași și va obliga S.C. ”G_______ R______ Asigurare Reasigurare” S.A., în calitate de parte responsabilă civilmente (asigurător de răspundere civilă auto), prin reprezentant legal, să plătească acesteia suma de 850, reprezentând cheltuielile de transport a victimei Ș_____ D______, la care se adaugă taxa oficială de scont practicată de B.N.R. până la achitarea prejudiciului, conform art. 3 alin. 3 din O.G. nr. 9/2000, cu modificările și completările ulterioare.

Cât privește acțiunea civilă formulată de către copiii victimei Ș_____ D______, respectiv părțile civile Ș_____ V_____, Ș_____ G_______, H_____ F______, V_____ M____ și Ș_____ D______, în baza art. 19 alin. 1 C.proc.pen. și art. 1349 și 1357-1358 C.civ., instanța va reține cǎ fiecare dintre părțile civile Ș_____ V_____, Ș_____ G_______, H_____ F______, V_____ M____ și Ș_____ D______ s-a constituit parte civilǎ în procesul penal cu suma de 500.000 euro, reprezentând daune morale, iar partea civilă V_____ M____ s-a constituit parte civilă și cu suma de 20.000 lei, reprezentând daune materiale, respectiv cheltuieli efectuate cu înmormântarea și alte obiceiuri creștinești.

Având în vedere că vinovăția inculpatului în producerea evenimentului rutier a fost dovedită, existând legătură de cauzalitate între conduita culpabilă a acestuia și urmările accidentului, concretizate în moartea victimei Ș_____ D______, acțiunile civile formulate în cadrul procesului penal urmează a fi admise în raport cu temeinicia pretențiilor formulate, la cuantificarea acestora urmând a se ține seama de gradul de proporție a culpei aparținând atât inculpatului - 50 %, dar și victimei - 50%.

Din susținerile părților civile, cei trei fii și respectiv cele două fiice ale victimei, coroborate cu declarațiile martorilor audiați în fața instanței de judecată, C______ T_____ și C______ V_____, a rezultat fără putință de tăgada că partea civilă V_____ M____ a făcut o ________ cheltuieli cu prilejul slujbei de înmormântare, victima fiind înmormântată creștinește.

Pentru a proba pretențiile materiale, partea civilă V_____ M____ nu a depus nici un înscris. Pentru dovedirea daunelor materiale s-a administrat proba cu martori, declarațiile acestora fiind atașate la dosar. Astfel, martorii audiați au indicat faptul că la înmormântarea victimei Ș_____ D______ s-au făcut cheltuieli reprezentând contravaloarea serviciului religios, precum și a meselor de pomenire (praznicelor), atât la înmormântare, cât și la pomenirile ulterioare. Deși niciunul dintre martorii audiați nu au făcut relatări exacte ale cheltuielilor pe care partea civilă le-a făcut, aceștia au descris cu unele amănunte în ce au constat aceste cheltuieli.

Martorii au relatat că la slujba de înmormântare au participat aproximativ 100-120 de persoane. De asemenea, aceasta a organizat parastasele făcute potrivit obiceiurilor bisericești, la 9 zile, 40 de zile și un an, ocazii cu care au participat aproximativ 30-40 de persoane, instanța estimând că cheltuielile cu meniul s-ar putea ridica la suma de 30 de lei de persoană.

Potrivit art. 1357 alin. 1 și 2 din Codul civil, cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită săvârșită cu vinovăție este obligat sa îl repare, autorul prejudiciului răspunzând pentru cea mai ușoară culpă. Așadar, din interpretarea acestui text legal se deduc condițiile angajării răspunderii civile delictuale (aceleași ca și în vechiul Cod civil), respectiv: existența unei fapte ilicite (delict civil), a prejudiciului, raportul de cauzalitate între cele două și vinovăția, elemente care au fost identificate și supuse atenției cu ocazia analizării infracțiunii sub aspectul elementelor sale constitutive.

Instanța reține că, pentru a da naștere dreptului la reparațiune, prejudiciul cauzat prin activitatea ilicită a inculpatului trebuie să fie unul cert, atât sub aspectul existenței sale, cât și sub aspectul întinderii acestuia, actual, direct și personal și să nu fi fost reparat (art. 1385 C.civ.), drept la reparație care se naște din ziua cauzării prejudiciului (art. 1381 alin. 2 C.civ.).

De asemenea, în conformitate cu prevederile art. 1386 alin. 1 C.civ., repararea prejudiciului se face în natură, prin restabilirea situației anterioare, iar când aceasta nu este cu putință (...) prin plata unei despăgubiri stabilite prin acordul părților sau, în lipsă, prin hotărâre judecătorească.

În ceea ce privește despăgubirile pentru daune materiale, acestea sunt supuse unei riguroase probațiuni, sarcina probei aparținând părții civile.

În ceea ce privește cheltuielile de înmormântare, legiuitorul român a înțeles, prin introducerea art. 1392 C.civ., să prevadă în mod expres că cel care a făcut aceste cheltuieli are dreptul la înapoierea lor de la cel care răspunde pentru fapta ce a prilejuit aceste cheltuieli.

În acest context, instanța apreciază ca este dincolo de orice îndoială că partea civilă V_____ M____ în mod real a efectuat cheltuieli cu prilejul slujbelor de înmormântare a tatălui său, dar și pentru slujbele de comemorare făcute în memoria acestuia, fiind evident și de notorietate că în momente ca acelea prin care copiii victimei au trecut, la înmormântarea părintelui lor și pomenirile ulterioare, grija acestora nu a fost neapărat aceea de a obține și păstra înscrisuri doveditoare a tuturor cheltuielilor astfel efectuate.

În aceasta situație, instanța apreciază că poate complini lipsa unor înscrisuri, chiar cu prezumții. În acest sens, și art. 26 din Ordinul CSA nr. 14/2011 arată expres că „asigurătorul RCA are obligația de a despăgubi persoana prejudiciată pentru prejudiciile suferite în urma accidentului produs prin intermediul vehiculului asigurat, potrivit pretențiilor formulate în cererea de despăgubire, dovedite prin orice mijloc de proba”, astfel că, dacă această procedură este valabilă în relația cu asigurătorul, cu atât mai mult poate fi aplicată de către instanța de judecată.

Pe de altă parte, conform art. 49 pct. 2 din Ordinul CSA nr. 14/2011, incident în prezenta cauză, în caz de deces, pentru acordarea daunelor materiale și morale se au în vedere următoarele aspecte:

a) cheltuielile de înmormântare, inclusiv pentru piatra funerară, precum și cele efectuate cu îndeplinirea ritualurilor religioase, probate cu documente justificative;

b) cheltuielile cu transportul cadavrului, inclusiv cele de îmbălsămare, probate cu documente justificative, de la localitatea unde a avut loc decesul până la localitatea în care se face înmormântarea;

c) veniturile nete nerealizate și alte eventuale cheltuieli rezultate în perioada de la data producerii accidentului și până la data decesului, prevăzute la pct. 1, dacă acestea au fost cauzate de producerea accidentului;

d) daunele morale: în conformitate cu legislația și jurisprudența din R______.

De asemenea, instanța reține că, potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, partea civilă poate obține rambursarea prejudiciului material, în măsura în care s-a stabilit realitatea acestuia, precum și caracterul rezonabil al cuantumului, instanța de judecată fiind obligată a suplini administrarea probelor și motivarea probelor din aceasta perspectivă prin normele de drept european, putând stabili în echitate o sumă corespunzătoare în favoarea părții civile (cauza Comingersoll împotriva Portugaliei, CEDO 2000).

Având în vedere numărul persoanelor participante la mesele de comemorare, raportat la prețul estimat al meniului, precum și celelalte cheltuieli efectuate la slujba de înmormântare (pentru care nu s-au depus niciun fel de înscrisuri și nici nu au fost precizate sau detaliate nivelul fiecăreia dintre acestea), instanța apreciază, așadar, că toate aceste cheltuieli s-au ridicat la suma totala de 7.000 lei (care include contravaloarea a 190-240 meniuri pentru mesele de pomenire).

Instanța, analizând materialul probator, va admite în parte pretențiile părții civile V_____ M____ (în ceea ce privește daunele materiale) și în baza art. 50, 51 din Legea nr. 136/1995, coroborate cu art. 26 din Ordinul Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor nr. 14/2011, va obliga pe asigurătorul S.C. ”G_______ R______ Asigurare Reasigurare” S.A. la plata unei despăgubiri în cuantum de 7.000 lei, către partea civilă V_____ M____, cu titlu de daune materiale.

În ceea ce privește daunele morale, instanța reține că, dacă anterior intrării în vigoare a Noului Cod Civil, legislația noastră internă nu prevedea nici un criteriu în funcție de care să fie evaluat prejudiciul nepatrimonial, aprecierea acestuia fiind lăsată la latitudinea instanței de judecată, care proceda în concret, prin raportare la toate împrejurările și circumstanțele cauzei, ținând însă cont că stabilirea cuantumului acestor despăgubiri trebuie sa respecte principiul echității exprimat prin aceea că despăgubirile pentru daunele morale nu trebuie să constituie o amendă excesivă pentru autorii prejudiciilor și o modalitate indirectă de îmbogățire a părții civile, art. 1391 C.civ. legiferează în mod expres posibilitatea reparării prejudiciului nepatrimonial.

Astfel, instanța judecătorească va putea acorda despăgubiri ascendenților, descendenților, fraților, surorilor și soțului pentru durerea încercată de moartea victimei ... (art. 1391 alin. 2 C.civ.).

În speța de față este, desigur, vorba de repararea unui prejudiciu de afecțiune invocat de victimele indirecte, prejudiciu care trebuie reparat de către persoana culpabilă, sens în care s-a dispus și prin Rezoluția Comitetului de Miniștri al Consiliului Europei nr. 75 (adoptată la 14 martie 1965 în materia prejudiciului corporal) care statuează, în mod expres, că în caz de deces, reparația pentru prejudiciul de afecțiune trebuie acordată părinților, soțului și copiilor victimei, pentru că doar în aceste cazuri reparația este supusă condiției ca aceste persoane să fi avut legături de afecțiune strânse cu victima, în momentul decesului.

Astfel, în privința daunelor morale solicitate, instanța apreciază că este dincolo de orice îndoială faptul că celor cinci părți civile le-a fost creat un prejudiciu moral de o gravitate extrem de ridicată, constând în suferința psihică generată de dispariția intempestivă și tragică a tatălui lor, desigur, prin prisma legăturii de rudenie existente.

Atât din susținerile părților civile, dar și din declarațiile martorilor audiați în condiții de contradictorialitate și nemijlocire reiese ca familia Ș_____ era o familie unită, legăturile dintre tată și copiii acestuia fiind destul de strânse, în ciuda vârstei acestuia și a faptului că nu toți copiii locuiesc împreună cu tatăl lor ori în aceeași localitate (unii dintre ei fiind chiar plecați din țară). Astfel, victima locuia în aceeași curte cu fiica sa, H_____ F______, fiii săi Ș_____ V_____, Ș_____ G_______ locuiau în sate vecine, fiul Ș_____ D______ locuia în Iași, iar fiica V_____ M____ locuia în Italia.

De asemenea, astfel cum aceiași martori au confirmat, chiar dacă victima era în etate, acesta avea o viață destul de activă pe plan social (ieșea zilnic, se deplasa singur la magazin), deși acesta nu se ocupa de treburi prin care să-și ajute, în vreun fel, copiii.

Pe de altă parte, instanța mai reține că decesul victimei nu a determinat părților civile reacții patologice, nu le-a provocat stări depresive profunde ori perturbări în condițiile de existență, însă despăgubirile morale reprezintă doar un substitut pentru prețul suferințelor psihice determinate de decesul unei persoane apropiate, de modificarea intempestivă și pentru totdeauna a cursului firesc al vieții, pe care aceștia o duceau anterior.

Instanța apreciază, așadar, că s-a dovedit mai presus de orice dubiu că părțile civile au suferit o traumă psihică, determinată de fapta săvârșită de inculpat, astfel că despăgubirile civile acordate cu titlu de daune morale ar trebui să reprezinte o compensare a prejudiciului afectiv cauzat celor trei fii și celor două fiice ale victimei, de care acesta era legat printr-o relație afectivă de natură familială, apreciind că