R O M Â N I A

CURTEA DE APEL B_____

SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI

DECIZIA PENALĂ NR. 536/Ap DOSAR NR. XXXXXXXXXXXXXX

Ședința publică din data de 29 octombrie 2014

Instanța constituită din:

- Completul de judecată CAJ3

- Președinte - N_______ H_______ - judecător

- Judecător- N_______ Țînț

- Grefier- O___ S_____

Cu participarea reprezentantei Ministerului Public – Lucreția T_____ – procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel B_____

Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra apelurilor declarate de P________ DE PE L____ JUDECĂTORIA B_____, partea civilă P________ A_____ M_____ și partea responsabilă civilmente F_____ DE PROTECȚIE A VICTIMELOR STRĂZII ( F.P.V.S. ) prin reprezentant legal, împotriva sentinței penale nr. 1201 din 14 mai 2014, pronunțată de Judecătoria B_____ în dosarul penal nr. XXXXXXXXXXXXXX.

Dezbaterile în cauza de față s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art. 369 Cod Procedură penală, în sensul că toate afirmațiile, întrebările și susținerile celor prezenți, inclusiv ale președintelui completului de judecată au fost înregistrate cu mijloace tehnice audio-video.

La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.

Procedura îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, după care:

Dezbaterile în cauza penală de față au avut loc în ședința publică din data de 09 octombrie 2014, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, iar instanța, din lipsă de timp pentru deliberare, în temeiul dispozițiilor art. 391 Cod procedură penală, a amânat pronunțarea pentru data de 23 octombrie 2014 și apoi pentru data de astăzi, 29 octombrie 2014, când,

C U RT E A,

Deliberând asupra apelurilor penale de față:

Constată că, prin sentința penală nr. 1201/14.05.2014 pronunțată de Judecătoria B_____ în dosarul penal nr. XXXXXXXXXXXXXX, în baza art. 192 alin. 2 Cod penal ( art. 178 alin. 2 Cod penal din 1969 ), cu aplicarea art. 396 alin. 10 Cod procedură penală, a fost condamnat inculpatul C_________ V_____ la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă.

În baza art. 81, art. 82 Cod penal din 1969, cu aplicarea art. 5 din noul Cod penal, a fost suspendată condiționat executarea pedepsei aplicate pe durata unui termen de încercare de 4 ani și 6 luni.

I s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 Cod penal din 1969 potrivit cu care dacă în cursul termenului de încercare va săvârși din nou o infracțiune, pentru care se va pronunța o condamnare definitivă chiar și după expirarea acestui termen, instanța va revoca suspendarea condiționată și va dispune executarea în întregime a pedepsei, care nu se contopește cu pedeapsa aplicată pentru noua infracțiune.

În baza art. 7 din Legea nr. 76/2008, a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpat.

În baza art. 397 alin. 1 Cod procedură penală, a fost obligat F_____ de Protecție a Victimelor Străzii să plătească părții civile P________ A_____ M_____, suma de 25.000 Euro, în lei la cursul B.N.R. din ziua plății, cu titlu de daune morale și 2598 lei, daune materiale. Restul pretențiilor au fost respinse.

În baza art. 397 alin. 1 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul să plătească părții civile S_______ C_____ Județean de Urgență B_____ suma de 7.481,47 lei daune materiale.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria B_____ nr. 9856/P/2012 din data de 25.10.2013, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea in judecată a inculpatului C_________ V_____ pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 178 alin. 2 Cod penal, constând, în esență, în aceea că la data de 12.09.2012, în jurul orelor 17.20, conducând mopedul cu numărul de înregistrare C_______-BV-020 pe ____________________________ B_____, a accidentat mortal victima P________ A______ M________, angajată în traversarea străzii pe trecerea de pietoni din dreptul imobilului cu nr. 4.

Inculpatul s-a prevalat încă de la începutul procesului penal de dispozițiile art. 320¹ Cod procedură penală vechi, solicitând în termenul legal judecarea cauzei în procedură simplificată, cerere admisă de prima instanță.

Din coroborarea întregului material probator administrat în cauză, prima instanță a reținut, în fapt, următoarele:

În data de 12.09.2012, în jurul orelor 17.20, inculpatul C_________ V_____ conducea mopedul cu numărul de înregistrare C_______-BV-020 pe ____________________________ B_____, rulând dinspre __________________________ Cristianului, pe banda a doua.

Ajungând la trecerea de pietoni din dreptul imobilului cu nr. 4, inculpatul nu a acordat prioritate victimei P________ A______ M________ și minorului P________ Ayan M_____, angajați în traversare dinspre stânga către dreapta sensului său de mers, printre mașinile oprite în trafic de o parte și de alta a trecerii și i-a lovit pe amândoi. Victima a fost internată în spital, dar evoluția stării de sănătate nu a fost una favorabilă, decedând la data de 19.09.2012.

Analiza toxicologică a probei de sânge recoltată inculpatului la ora 19.10 a pus în evidență o alcoolemie de 0,70 mg/l.

Din totalitatea probelor administrate, reiese că victima a traversat regulamentar și accidentul putea fi evitat de inculpat dacă ar fi respectat dispozițiile art. 48 din O.U.G. nr. 195/2002 ( conducătorul de vehicul trebuie să respecte regimul legal de viteză și să o adapteze în funcție de condițiile de drum, astfel încât să poată efectua orice manevră în condiții de siguranță ) și art. 135 lit. h din H.G. nr. 1391/2006 ( conducătorul de vehicul este obligat să acorde prioritate de trecere pietonului care traversează drumul public, prin loc special amenajat, marcat și semnalizat corespunzător, atunci când acesta se află pe sensul de mers al vehiculului ). Din moment ce martorul B____ F_____ C_________, care rula înaintea mopedului, pe aceeași bandă de mers, a putut evita impactul, cu atât mai mult ar fi putut și inculpatul dacă ar fi condus prudent. Din planșa foto anexă a procesului-verbal de cercetare la fața locului reiese totodată, contrar susținerilor inculpatului, că atât marcajul, cât și indicatorul trecerii de pietoni, erau cât se poate de vizibile.

În drept, s-a reținut că fapta inculpatului C_________ V_____, care la data de 12.09.2012, conducând mopedul cu numărul de înregistrare C_______-BV-020 pe ____________________________ B_____, a accidentat mortal victima P________ A______ M________, angajată regulamentar în traversarea străzii pe trecerea de pietoni, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de ucidere din culpă, prevăzută și pedepsită de art. 192 alin. 2 Cod penal ( art. 178 alin. 2 Cod penal din 1969 în reglementarea anterioară ), culpa inculpatului fiind reținută sub forma celei prevăzute de art. 16 alin. 4 lit. a Cod penal

La individualizarea judiciară a pedepsei aplicate inculpatului, prima instanță a arătat că a ținut seama de criteriile generale prevăzute de art. 74 Cod penal, referitoare la împrejurările și modul de comitere a faptei ( accidentul s-a produs pe trecerea de pietoni, la o oră de vârf a traficului din zonă, pietonii nefiind vizibili de la începutul traversării din cauza mașinilor oprite în trafic; inculpatul se afla sub influența alcoolului, capacitățile sale de a conduce fiind serios afectate, după cum rezultă din buletinul de examinare clinică, astfel că nici nu avea ce să caute în trafic ca și conducător auto ), starea de pericol creată, ridicată prin raportare la valoarea socială căreia i s-a adus atingere ( viața omului ), urmările produse ( decesul victimei, trauma creată nepotului minor care o însoțea ), precum și de persoana inculpatului, care nu a mai fost condamnat anterior, s-a prezentat în fața instanței și și-a asumat culpa în producerea accidentului.

Față de cele de mai sus, în baza art. 192 alin. 2 Cod penal ( art. 178 alin. 2 Cod penal din 1969 ), cu aplicarea art. 396 alin. 10 Cod procedura penală nou, instanța de fond a apreciat că se impune condamnarea inculpatului la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă.

Raportat la circumstanțele personale ale inculpatului și natura infracțiunii, s-a apreciat de asemenea de către prima instanță că scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea acesteia în regim de detenție.

În consecință, în baza art. 81, art. 82 Cod penal din 1969, cu aplicarea art. 5 din Noul cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate pe durata unui termen de încercare de 4 ani și 6 luni.

I s-au pus în vedere inculpatului dispozițiile art. 83 Cod penal din 1969, arătându-i-se că, dacă în cursul termenului de încercare va săvârși din nou o infracțiune pentru care se va pronunța o condamnare definitivă chiar și după expirarea acestui termen, instanța va revoca suspendarea condiționată dispunând executarea în întregime a pedepsei, care nu se contopește cu pedeapsa aplicată pentru noua infracțiune.

Sub aspectul laturii civile a cauzei, prima instanță a constatat că persoana vătămată P________ A_____ M_____ ( fiul victimei ) a pretins despăgubiri în sumă de 5.000 euro daune materiale și 300.000 Euro daune morale ( fila 40 dosar Judecătorie ).

În privința daunelor materiale, s-a reținut că au fost probate prin înscrisurile depuse, cheltuieli în cuantum de 2.598 lei ocazionate de înmormântarea victimei ( filele 73-75 dosar Judecătorie ).

Martorii C_______ E________ și B____ E____ au avansat sume mult mai mari privind cheltuielile de înmormântare și cele ocazionate de parastase, unul spunând că s-au ridicat la valoarea de 22.000 lei ( pe care a auzit-o tot de la partea civilă ), din care 16.000 lei la pomana de la înmormântare, celălalt că au fost de 10.000 lei pentru înmormântare, plus parastasele ulterioare, dar nu știe cât s-a mai cheltuit pentru acestea, sume ce nu au putut fi reținute de instanță întrucât nu sunt certe și nici dovedite cu înscrisuri, care puteau fi obținute de la restaurantul unde s-a ținut pomana după înmormântare.

Prin urmare, s-a reținut că diferența până la suma pretinsă, de 5.000 euro, se impune a fi respinsă ca nedovedită.

În privința daunelor morale, instanța de fond a observat că legiuitorul nu a prevăzut în acte normative criterii de determinare a cuantumului acestora, dar în practica judiciară și în literatura juridică de specialitate se face referire la astfel de criterii: natura infracțiunii comise, valoarea morală afectată, relațiile dintre victimă și părțile civile, măsura în care decesul victimei a lezat viața părților civile.

În speță, partea civilă a suferit indubitabil un prejudiciu moral prin pierderea mamei sale, în vârstă de 69 ani, suferința fiind descrisă și de martorii C_______ E________ și B____ E____, care au arătat că între mamă și fiu a existat o relație foarte bună, aceasta constituia un sprijin pentru el și a fost profund marcat de dispariția sa ( filele 71-72 dosar Judecătorie ). Față de aceste împrejurări, daunele morale au apărut justificate în opinia primei instanțe, fiind acordate la o valoare apreciată cât mai apropiată de compensarea pierderii suferite, respectiv suma de 25.000 Euro.

La data producerii evenimentului rutier din data de 12.09.2012, autovehiculul condus de inculpat nu era asigurat pentru răspundere civilă obligatorie auto, motiv pentru care, conform dispozițiilor art. 3 alin. 1 din Ordinul C.S.A. nr. 1/2008, a fost introdus în cauză în calitate de garant al obligației de despăgubire F_____ de Protecție a Victimelor Străzii.

Cuantumul despăgubirilor ce cad în sarcina Fondului de Protecție a Victimelor Străzii a fost stabilit în cazul de față potrivit art. 6 alin. 1 din Anexa nr. 1 la Ordinul C.S.A. nr. 1/2008 raportat la art. 24 alin. 2 lit. b teza a II-a din Anexa 1 la Ordinul C.S.A. nr. 14/2011, respectiv până la 5.000.000 euro în caz de vătămări corporale sau de deces, inclusiv pentru prejudicii fără caracter patrimonial, limită ce nu depășește valoarea pretențiilor civile admisibile în cauză.

Față de toate aceste considerente, prin raportare la elementele răspunderii civile delictuale ( fapta ilicită, existența unui prejudiciu cert, legătura de cauzalitate între faptă și prejudiciu, vinovăția inculpatului sub forma culpei cu ușurință ), prima instanță a admis în parte acțiunea civilă și în baza art. 397 alin. 1 Cod procedură penală, a obligat F_____ de Protecție a Victimelor Străzii să plătească părții civile P________ A_____ M_____ suma de 25.000 Euro, în lei la cursul BNR din ziua plății, cu titlu de daune morale și 2.598 lei, daune materiale.

În cauză s-a constituit parte civilă și S_______ C_____ Județean de Urgență B_____ cu suma de 7.481,47 lei, reprezentând valoarea prestațiilor medico-sanitare acordate victimei P________ A______ M________ ( fila 31 dosar urmărire penală ). În dovedirea sumei pretinse, a fost depus odată cu constituirea de parte civilă și decontul de cheltuieli, astfel că, în baza art. 397 alin. 1 Cod procedură penală, se impune obligarea inculpatului la plata acestor daune.

Împotriva acestei hotărâri au formulat apel P________ de pe lângă Judecătoria B_____, partea civilă P________ A_____ M_____ și partea responsabilă civilmente F_____ de Protecție a Victimelor Străzii ( F.P.V.S. ), criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate și solicitând desființarea ei iar în cadrul rejudecării pronunțarea unei noi hotărâri legale și temeinice.

În dezvoltarea motivelor apelului formulat, P________ a arătat că sentința penală atacată este netemeinică și nelegală.

Cu privire la nelegalitatea hotărârii, s-a arătat că instanța de fond a dispus condamnarea inculpatului C_________ V_____, prin aplicarea legii penale mai favorabile, pentru comiterea infracțiunii de ucidere din culpă care își găsește corespondentul în noul Cod penal în art. 192 alin. 2. Astfel, reținând faptul că inculpatul C_________ V_____ a solicitat judecarea cauzei în baza probelor administrate la urmărire penală, prima instanță l-a condamnat pe inculpat la o pedeapsă de 2 ani și 6 luni închisoare potrivit Codului penal în vigoare, alegând în schimb ca și modalitate de executare a pedepsei, astfel cum se proceda anterior emiterii Deciziei nr. 265/2014 de către Curtea Constituțională, suspendarea sub supraveghere potrivit Codului penal din 1969, modalitate care însă, la acest moment contravine Deciziei Curții Constituționale anterior invocate. D____ urmare, aspectul de nelegalitate invocat prin apelul formulat în cauză de către P________ de pe lângă Judecătoria B_____, vizează în primul rând aplicarea legii penale mai favorabile. Din perspectiva limitelor de pedeapsă prevăzute pentru infracțiunea de ucidere din culpă și a modalității de executare, mai favorabil inculpatului este Codul penal anterior, și pe cale de consecință, se impune condamnarea inculpatului C_________ V_____ potrivit dispozițiilor Codului penal din 1969.

Un alt aspect de nelegalitate al hotărârii, este dat de încadrarea juridică a infracțiunii pentru care au fost efectuate cercetări și pentru care s-a dispus condamnarea inculpatului C_________ V_____, pornind de la circumstanțele concrete ale acestei fapte, și anume inculpatul a condus un moped în timp ce avea în sânge o îmbibație alcoolică de 0,70 g%o alcool pur în sânge, ceea ce corespunde unei probe certe de stare de ebrietate. Pe cale de consecință, se impune condamnarea inculpatului C_________ V_____ pentru infracțiunea de ucidere din culpă în forma prevăzută de art. 178 alin. 3 Cod penal din 1969.

În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei, s-a arătat de către P______ că, având în vedere consecințele produse de către activitatea inculpatului C_________ V_____ și mai ales împrejurarea că accidentul s-a produs la un moment în care artera respectivă pe unde au trecut victimele era deosebit de circulată, alcoolemia inculpatului și consecințele faptei inculpatului, în sensul că pe lângă victima P________ A______ M________, care a decedat la scurt timp de la producerea accidentului la spital, s-a mai produs vătămarea ușoară a încă unei persoane minore, modalitatea de executare a pedepsei aleasă în cauză de către prima instanță, și anume aceea a suspendării condiționate, nu este aptă de a-și atinge scopul și drept urmare, se impune schimbarea modalității de executare a pedepsei și anume, a se dispune aplicarea dispozițiilor privind suspendarea sub supraveghere. Se impune de asemenea ca instanța de control judiciar să facă și aplicarea dispozițiilor art. 86³ alin. 3 lit. e din Codul penal de la 1969, în sensul de a dispune interzicerea dreptului acestei persoane de a mai conduce vreun vehicul. Pentru toate aceste motive, solicită admiterea apelului declarat de P________ de pe lângă Judecătoria B_____ împotriva sentinței penale nr. 1201 din 14 mai 2014 pronunțată de Judecătoria B_____ în dosarul penal nr. XXXXXXXXXXXXXX și desființarea sentinței penale atacate, sub aspectul elementelor mai sus învederate.

Apelanta parte civilă P________ A_____ M_____, a arătat prin intermediul avocatului, în susținerea apelului formulat, că se impune desființarea în parte a sentinței penale atacate și pe cale de consecință, a se dispune majorarea cuantumului daunelor materiale și a daunelor morale la nivelul celor solicitate prin constituirea de parte civilă, respectiv 5.000 de euro daune materiale și 300.000 daune morale. Deși partea civilă P________ A_____ M_____ a solicitat acordarea sumei de 5.000 de euro cu titlu de daune materiale, reprezentând cheltuieli de înmormântare, parastase și pomenire a defunctei P________ A______ M________, instanța de fond a acordat în cauză doar suma de 2.598 lei cu acest titlu, susținând că celelalte daune materiale trebuiau să fie probate cu înscrisuri. Or, din acest punct de vedere, este absurd și neechitabil a pune partea civilă ca în acele momente de maximă tristețe prilejuită de omorârea și comemorarea mamei sale, să poată să stea să preconstituie probe pentru procesul penal. Mai mult decât atât, solicită a se avea în vedere dispozițiile Codului nostru de procedură penală, mai precis art. 97 care enumeră ca mijloace de probă și declarațiile martorilor; declarațiile martorilor audiați în cauză sunt concludente și se coroborează cu proba cu înscrisuri care a fost administrată în acest dosar. Așadar, prima instanță trebuia să admită acest capăt de cerere și să oblige F_____ de Protecție a Victimelor Străzii să achite în integralitate sumele solicitate cu titlu de daune materiale de către partea civilă P________ A_____ M_____.

Relativ la daunele morale, a fost criticată sentința penală nr. 1201 din 14 mai 2014 pronunțată de Judecătoria B_____ în dosarul penal nr. XXXXXXXXXXXXXX, întrucât apelantul a apreciat că daunele acordate de către prima instanță cu acest titlu sunt nejustificat de mici, nu asigură o justă reparare a prejudiciului și nu se circumscriu nici practicii instanțelor de pe teritoriul României; comparativ cu practica judiciară de pe teritoriul României, suma acordată în cauză de către Judecătoria B_____ este foarte mică, motiv pentru care se impune admiterea apelului declarat de partea civilă P________ A_____ M_____ și pe acest capăt și a dispune majorarea cuantumului daunelor morale la nivelul celor solicitate prin constituirea de parte civilă.

În motivarea apelului formulat, Asociația F_____ de Protecție a Victimelor Străzii a criticat hotărârea primei instanțe prin prisma cuantumului daunelor morale acordate părții civile P________ A_____ M_____, care în opinia apelantei este nejustificat de mare. S-a arătat că prima instanță trebuia să țină cont în individualizarea daunelor morele acordate de diferența netă între calitatea de asigurător a unei societăți de asigurare și cea de garant a Fondului. Scopul Fondului este acela de a garanta plata pe care o datorează partea responsabilă, nicidecum preluarea răspunderii acesteia, ca în cazul unui asigurător. Între partea responsabilă și Fond nu există niciun raport contractual; legea a stabilit doar o obligație de garanție în sarcina Fondului în scopul protejării persoanelor prejudiciate. Ulterior despăgubirii, F_____ este obligat să recupereze ceea ce a plătit de la vinovat căruia îi incumbă în drept și în fapt o obligație de dezdăunare. De aceea, instanța trebuie să cuantifice și să individualizeze cuantumul daunelor morale în persoana inculpatului, persoană responsabilă de producerea prejudiciului și nu în considerarea Fondului de Protecție a Victimelor Străzii care garantează plata. De aceea, instanța de fond ar fi trebuit, având în vedere persoana inculpatului și posibilitățile sale financiare, să țină cont de situația inculpatului, cu atât mai mult cu cât sumele stabilite de instanțe cu titlu de despăgubiri morale nu trebuie să constituie amenzi excesive pentru inculpat și nici venituri nejustificate pentru părțile civile.

Verificând hotărârea atacată pe baza actelor și lucrărilor dosarului, prin prisma criticilor formulate, precum și din oficiu sub toate aspectele, astfel cum cer dispozițiile art. 420 alin. 8 Cod procedură penală, dar în limitele prevăzute de art. 417 alin. 1 Cod procedură penală, Curtea constată că atât apelul declarat de P______ cât și cel promovat de partea civilă P________ A_____ M_____, sunt fondate, în timp ce apelul promovat de partea responsabilă civilmente „ Asociația F_____ de Protecție a Victimelor Străzii ” este nefondat, pentru următoarele considerente:

Sub aspectul laturii penale a procesului penal, Curtea reține că prima instanță a stabilit pe baza materialului probator administrat în cursul urmăririi penale și necontestat de inculpat ( proces-verbal de cercetare la fața locului, raport de constatare medico-legală nr. 354/AUT din 21.09.2012 întocmit de Serviciul Județean de Medicină Legală B_____, raport de expertiză medico-legală nr. 2684/E/14.09.2012 întocmit de Serviciul Județean de Medicină Legală B_____ urmare a examinării minorului P________ Ayan M_____, în vârstă de 7 ani, care însoțea victima, buletinul de analiză nr. 1622/T/14.09.2012 din care reiese că inculpatul la ora 19.10 avea o alcoolemie de 0,70 mg/l., declarațiile martorilor oculari B____ F_____ C_________ și Oriță A_____ ), o corectă stare de fapt, recunoscută de altfel de inculpat, constând, în esență, în aceea că la data de 12.09.2012, în jurul orelor 17.20, după ce consumase băuturi alcoolice, inculpatul C_________ V_____ a condus mopedul cu numărul de înregistrare C_______-BV-020 pe ____________________________ B_____, rulând dinspre __________________________ Cristianului, pe banda a doua.

Ajungând la trecerea de pietoni din dreptul imobilului cu nr. 4, inculpatul nu a acordat prioritate victimei P________ A______ M________ și minorului P________ Ayan M_____, angajați în traversare dinspre stânga către dreapta sensului său de mers, printre mașinile oprite în trafic de o parte și de alta a trecerii și i-a lovit pe amândoi. Victima a fost internată în spital, dar evoluția stării de sănătate nu a fost una favorabilă, decedând la data de 19.09.2012.

Analiza toxicologică a probei de sânge recoltată inculpatului la ora 19.10 a pus în evidență o alcoolemie de 0,70 mg/l.

Chiar și în situația judecării cauzei în procedura simplificată prevăzută de art. 320¹ din vechiul Cod de procedură penală, respectiv art. 375 din noul Cod de procedură penală, prima instanță trebuie să stabilească încadrarea juridică dată faptelor comise și recunoscute de inculpat, în raport de elementele probatorii de la dosar și de starea de fapt descrisă în actul de sesizare a instanței și recunoscută de către inculpat, dispunând, dacă este nevoie, conform art. 386 Cod procedură penală, schimbarea încadrării juridice dată infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată inculpatul.

În speță, prima instanță a omis să observe că în starea de fapt descrisă în rechizitoriu, este indicată valoarea alcoolemiei din sângele inculpatului la data producerii accidentului și care se situa la ora 19.10 la 0,70g/l alcool pur în sânge; acest aspect nu a fost contestat de inculpat.

În raport de această valoare a alcoolemiei și de conținutul buletinului de examinare clinică a inculpatului de la data de 12.09.2012, ora 19.10 ( fila 26 dosar urmărire penală ) din care rezultă că inculpatul prezenta halenă alcoolică, avea vorbirea dizartrică, comportarea dezordonată, era confuz, atenția dispersată și judecata incoerentă, prima instanță ar fi trebuit să pună în discuția părților starea de ebrietate în care se găsea inculpatul la data producerii accidentului rutier și să rețină în speță incidența agravantei prevăzută de art. 178 alin. 3 Cod penal de la 1969.

Greșita încadrare juridică dată faptei comisă de inculpatul C_________ V_____, critică adusă în apel hotărârii atacate de către P________ de pe lângă Judecătoria B_____, este așadar fondată, situație care impune reformarea hotărârii și schimbarea de către instanța de apel a încadrării juridice a faptei pentru care a fost trimis în judecată inculpatul, în baza art. 386 Cod procedură penală, din infracțiunea de ucidere din culpă prevăzută de art. 178 alin. 2 Cod penal de la 1969 în infracțiunea de ucidere din culpă prevăzută de art. 178 alin. 2 și 3 Cod penal de la 1969.

Pe de altă parte, este adevărat că de la data comiterii faptei de către inculpat și până la momentul condamnării sale de către prima instanță a intervenit o lege penală nouă, aspect care impunea analizarea de către prima instanță, prin prisma succesiunii de legi penale în timp, a vechii legi penale și a celei noi și stabilirea legii penale mai favorabile.

Curtea constată că prima instanță a stabilit greșit că legea penală mai favorabilă inculpatului ar fi legea penală nouă, respectiv Legea nr. 286/2009 ( noul Cod penal ), aplicând totodată dispozițiile Codului penal de la 1969 atunci când a individualizat modalitatea de executare a pedepsei; s-a ajuns în această modalitate, la combinarea dispozițiilor celor mai favorabile inculpatului din ambele legi, aspect nepermis. Legea penală mai favorabilă se stabilește având în vedere principiul aplicării legii penale mai favorabile în mod global și nu pe instituții autonome, conform Deciziei Curții Constituționale nr. 265/06 mai 2014, iar la stabilirea în concret a legii penale mai favorabile, trebuie avute în vedere toate dispozițiile penale aplicabile în speță: conținutul infracțiunilor astfel cum sunt reglementate în ambele legi, limitele de pedeapsă prevăzute de ambele norme penale, dispozițiile penale din ambele legi referitoare la stabilirea pedepsei rezultante în situația pluralității de infracțiuni, pedepsele accesorii și complementare și nu în ultimul rând, modalitatea de executare a pedepsei rezultante și conținutul acesteia.

Analizând conținutul infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată inculpatul C_________ V_____, Curtea constată, similar primei instanțe, că infracțiunea prevăzută de art. 178 alin. 2 și 3 Cod penal se regăsește în același conținut în prevederile art. 192 alin. 2 din Codul penal nou. Conducerea unui moped în stare de ebrietate reprezintă o „ nerespectare de către conducătorul vehiculului a dispozițiilor legale pentru efectuarea anumitor activități “, astfel că, deși aparent alin. 3 al art. 178 din Codul penal de la 1969 nu se mai regăsește exact în aceeași modalitate în dispozițiile art. 192 din noua lege care reglementează infracțiunea de ucidere din culpă, în realitate conținutul art. 192 alin. 2 din noul Cod penal este mult mai larg, iar sintagmele folosite de legiuitor cuprind în conținutul lor toate elementele din art. 178 alin. 2 și 3 din vechiul Cod penal.

Analizând mai apoi limitele de pedeapsă prevăzute de Codul penal de la 1969 pentru infracțiunea de ucidere din culpă prevăzută de art. 178 alin. 2 și 3 comparativ cu cele prevăzute de art. 192 alin. 2 din actualul Cod penal, Curtea constată că legea penală nouă este mai favorabilă, prevăzând pedepse de la 2 la 7 ani închisoare spre deosebire de Codul penal de la 1969 care prevedea limite de pedeapsă pentru alin. 3 al art. 178, de la 5 la 15 ani închisoare.

Cu toate acestea, deși instanța de control este de acord cu faptul că scopul educativ al pedepsei ce se va aplica inculpatului poate fi atins și fără privare de libertate, Curtea apreciază că suspendarea condiționată a executării pedepsei prevăzută de art. 81 Cod penal de la 1969 nu este o modalitate adecvată și nu este în măsură să conducă la reeducarea inculpatului; raportat la fapta inculpatului, la modalitatea de comitere, la măsurile legale nerespectate de inculpat, la valoarea alcoolemiei dar mai ales la urmările produse, modalitatea de executare a suspendării condiționate a executării pedepsei prevăzută de art. 81 din Codul penal de la 1969, nu și-ar putea atinge scopul, astfel că se impune o supraveghere mai atentă a inculpatului din partea organelor specializate ale statului precum și luarea unor măsuri de siguranță și supraveghere menite să garanteze corijarea comportamentului inculpatului față de valorile sociale ocrotite de normele penale; față de această situație și raportat la vârsta inculpatului, gradul de instrucție școlară și de integrare în societate, posibilitățile reale de reeducare pe care le are, Curtea apreciază că scopul pedepsei ce i se va aplica pentru infracțiunea dedusă judecății, poate fi atins fără privare de libertate, însă în condițiile suspendării sub supraveghere a executării pedepsei.

Dispozițiile art. 86¹ Cod penal de la 1969 sunt mai favorabile inculpatului decât cele prevăzute de art. 91 din actualul Cod penal, întrucât nu prevăd nici ca și condiție acordul inculpatului de a presta o muncă în folosul comunității și nici ca și obligație impusă pe durata termenului de încercare fixat.

În considerarea tuturor celor expuse, Curtea reține că în ciuda limitelor pedepselor mai scăzute prevăzute de Codul penal în vigoare, privită în mod global, legea penală veche este mai favorabilă inculpatului C_________ V_____, critica adusă de către P______ sentinței penale atacate, fiind întemeiată și din această perspectivă.

La individualizarea judiciară a pedepsei care va fi aplicată inculpatului pentru comiterea infracțiunii prevăzută de art. 178 alin. 2 și 3 din Codul penal de la 1969, ale cărei elemente constitutive sunt întrunite în speță, Curtea va avea în vedere toate criteriile generale de individualizare judiciară a pedepsei prevăzute de art. 72 din Codul penal de la 1969.

În raport de condițiile concrete de comitere a faptei, forma de vinovăție a inculpatului, de atitudinea sa procesuală și mai ales, de lipsa antecedentelor penale și a conduitei bune adoptate de inculpat anterior comiterii faptei, Curtea apreciază că se impune reținerea în favoarea inculpatului a circumstanței atenuante judiciare prevăzută de art. 74 lit. a din Codul penal de la 1969.

Față de această situație, văzând limitele de pedeapsă prevăzute de art. 178 alin. 2 și 3 din Codul penal de la 1969, condițiile concrete de comitere a infracțiunii, valoarea alcoolemiei, urmările faptei precum și circumstanțele personale ale inculpatului ( în vârstă de 53 de ani, necăsătorit, a absolvit 8 clase, fără loc de muncă ), împrejurarea că se află la prima încălcare a legii penale și a recunoscut fapta pentru care a fost trimis în judecată, ținând de asemenea seama și de dispozițiile art. 396 alin. 10 Cod procedură penală aplicabile în speță și de cele ale art. 76 lit. b Cod penal de la 1969, Curtea apreciază că o pedeapsă cu închisoarea situată sub limita minimă, în cuantum de 2 ani și 8 luni închisoare, reprezintă o sancționare echilibrată a inculpatului, menită să conducă la reeducarea acestuia în scopul respectării pe viitor a normelor penale.

În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei aplicate, Curtea constată, văzând, așa cum s-a arătat, vârsta inculpatului, posibilitățile concrete de reeducare ale acestuia și lipsa antecedentelor penale, gradul de instrucție, că pedeapsa aplicată își poate atinge scopul și fără privare de libertate, însă în condițiile unei supravegheri a inculpatului de către organele abilitate ale statului, astfel că, în baza art. 86¹ din Codul penal de la 1969, va dispune suspendarea sub supraveghere a pedepsei aplicate inculpatului pe durata unui termen de încercare de 4 ani și 8 luni.

Contrar celor susținute de P______, instanța de control apreciază că în cauză nu se impune aplicarea dispozițiilor art. 86³ alin. 3 lit. e din Codul penal de la 1969, în sensul de a dispune interzicerea dreptului inculpatului de a mai conduce vreun vehicul. Inculpatul a condus pe drumurile publice un moped pentru care, la data achiziționării lui, nu avea nevoie de obținerea permisului de conducere pentru categoria din care făcea parte vehiculul; acesta nu posedă permis de conducere pentru nicio categorie de autovehicule, or, neavând câștigat dreptul de a conduce autovehicule pe drumurile publice, Curtea nu poate interzice exercitarea unui drept pe care inculpatul nu îl are.

Pe de altă parte, noțiunea de „ vehicul ” utilizată de legiuitor în dispozițiile art. 86³ alin. 3 lit. e din Codul penal, are, conform dispozițiilor art. 6 pct. 35 din O.U.G. nr. 95/2002, o sferă foarte largă de cuprindere, cuprinzând și mijloace de transport fără sistem de autopropulsare, cum ar fi biciclete, atelaje trase de animale, cărucioare etc., or, în raport de modalitatea concretă de comitere a faptei de către inculpat, nu se poate reține că inculpatul ar reprezenta un pericol atât de mare pentru circulația rutieră încât să se impună interzicerea dreptului acestuia de a conduce orice fel de vehicule, așa cum a solicitat P________.

Cu privire la latura civilă a cauzei, Curtea constată că prima instanță a acordat părții civile P________ A_____ M_____ atât despăgubiri materiale pentru daunele materiale suferite cât și despăgubiri morale pentru daunele morale suferite, apreciind că în cauză sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale.

Ceea ce se contestă în apel de către apelanta parte civilă este cuantumul despăgubirilor la care a fost obligat asiguratorul, apreciind că acestea nu acoperă integral prejudiciul cauzat părții civile și dovedit. Partea responsabilă civilmente F_____ de Protecție a Victimelor Străzii, critică dimpotrivă, cuantumul disproporționat între daunele morale acordate părții civile și prejudiciul moral suferit, solicitând reducerea cuantumului despăgubirilor morale acordate.

Analizând actele și lucrările dosarului și coroborând materialul probator administrat în cauză pentru soluționarea laturii civile a procesului penal, instanța de apel constată că sunt fondate parțial criticile aduse de partea civilă hotărârii atacate cu privire la despăgubirile materiale care i-au fost acordate și al căror cuantum este greșit stabilit.

Astfel, Curtea constată că în mod greșit a procedat prima instanță luând în considerare la stabilirea cuantumului prejudiciului suferit de partea civilă doar înscrisurile depuse în probațiune și înlăturând din contextul probator declarațiile martorilor C_______ E________ și B____ E____, care în declarațiile date sub prestare de jurământ, au oferit informații referitoare la costurile pomenii și parastaselor organizate de partea civilă pentru victimă, ceea ce conferă prejudiciului material suferit de această parte civilă caracter determinabil.

Proba cu martori este admisă în procesul penal iar în prezenta cauză a fost legal administrată de către instanța de fond; împrejurarea invocată de prima instanță, respectiv că partea civilă ar fi putut procura înscrisuri pentru dovedirea prejudiciului, este reală, însă în niciun caz nu reprezintă un motiv pentru respingerea pretențiilor civile, în condițiile în care proba testimonială administrată – și care are aceeași valoare probatorie ca și înscrisul – apare relevantă și concludentă pentru stabilirea prejudiciului încercat de partea civilă; a reproșa părții civile că nu a procurat un înscris pentru dovedirea pretențiilor sale întrucât a organizat pomana la restaurant și putea procura un astfel de înscris, ar însemna să se creeze o situație discriminatorie între părțile civile care organizează pomenile defuncților la restaurant și părțile civile din mediul rural care organizează pomeni într-un alt cadru; esențial în cauză este stabilirea producerii sau nu a unui prejudiciu material părții civile, prin cheltuielile ocazionate de organizarea pomenirilor și parastaselor și nu locul în care se organizează acestea; locația desfășurării unor astfel de evenimente ar putea avea relevanță doar sub aspectul cuantumului prejudiciului care probabil ar fi mai mare dacă pomana sau parastasul se organizează la un restaurant.

Analizând așadar conținutul declarațiilor martorelor C_______ E________ ( fila 71 dosar instanță fond ) și B____ E____ ( fila 72 dosar instanță fond ), Curtea reține că potrivit declarației primeia dintre martore, un meniu la restaurant a costat aproximativ 200 lei de persoană iar potrivit declarației celei de-a doua martore indicate, la pomana de după înmormântare au participat aproximativ 80 de persoane iar la parastase în jur de 25 – 30 de persoane. Tot martora B____ E____ a mai arătat în declarația sa, că atunci când ea organizează un parastas, cheltuie aproximativ 500 lei și că știe că partea civilă a organizat în memoria defunctei trei parastase ( la 40 de zile, 6 luni și 1 an ) conform obiceiului locului.

În raport de aceste mijloace de probă, Curtea constată că partea civilă a dovedit că a cheltuit cu ocazia pomenii organizate după înmormântarea victimei suma de 16.000 lei, cu ocazia celor trei parastase suma de 1.500 lei iar cu alte cheltuieli de înmormântare, luate de altfel în considerare de către prima instanță, suma de 2.598 lei ( placă comemorativă, sicriu, taxă capelă, înmormântare, taxă act deces, etc. ), deci în total suma de 20.098 lei.

Se impune așadar, față de această situație, reformarea hotărârii atacate și sub acest aspect și repararea integrală a prejudiciului material suferit de către partea civilă P________ A_____ M_____, urmare a faptei ilicite comise cu vinovăție de către inculpatul C_________ V_____.

Curtea reține însă că, sub aspectul despăgubirilor morale acordate părții civile, hotărârea pronunțată de către prima instanță este la adăpost de orice critică, astfel că apar nefondate, din această perspectivă, atât apelul părții civile P________ A_____ M_____ cât și cel promovat de partea responsabilă civilmente F_____ de Protecție a Victimelor Străzii. Prima instanță a evaluat corect prejudiciul moral produs părții civile și a stabilit în mod corect că suma de 25.000 de euro asigură o justă despăgubire părții civile, mai ales în condițiile materialului probator administrat în cauză pentru dovedirea acestei categorii de prejudiciu.

Este adevărat că din practica judiciară depusă de partea civilă, la nivelul țării rezultă că au fost acordate în situații similare și sume mai mari de bani cu titlu de despăgubiri morale, însă despăgubirile morale nu pot fi plafonate sau uniformizate, chiar dacă practica judiciară trebuie avută în vedere la cuantificarea prejudiciilor de acest gen, întrucât ele au rolul de a asigura o reparare justă a prejudiciului moral cauzat, iar prejudiciul cauzat fiecărei părți civile trebuie evaluat de fiecare dată, în fiecare dosar în raport de materialul probator din dosar și folosind criterii cristalizate de practica judiciară cum ar fi gradul de rudenie dintre victimă și partea civilă, relațiile apropiate pe care le-au avut, dacă locuiau sau nu sub același acoperiș, dacă se gospodăreau împreună, dacă își acordau ajutor reciproc, vârsta victimei și a părții civile, starea de sănătate, impactul pe care decesul victimei l-a avut asupra părților civile, eventualele repercusiuni asupra vieții familiale și sociale a părții civile etc.

Contrar celor susținute de partea responsabilă civilmente F_____ de Protecție a Victimelor Străzii în motivarea apelului, Curtea reține că situația financiară a inculpatului nu reprezintă un criteriu pentru evaluarea prejudiciului moral cauzat părții civile, chiar dacă în final inculpatul va fi cel care trebuie să acopere acest prejudiciu. Codul civil prevede ca și principiu al răspunderii civile delictuale repararea integrală a prejudiciului cauzat printr-o faptă ilicită astfel că, fie că acțiunea în repararea daunelor se exercită într-un proces civil, fie că se exercită într-un proces penal, alăturată acțiunii penale, prejudiciul cauzat printr-o faptă ilicită trebuie reparat integral; această reparare trebuie realizată independent de resursele financiare ale celui care a produs prejudiciul.

Pe de altă parte, considerentele expuse în memoriul formulat de F_____ de Protecție a Victimelor Străzii în motivarea căii de atac exercitate, referitoare la obligarea inculpatului în mod direct la plata despăgubirilor, ca autor al faptei ilicite, nu pot fi avute în vedere atât timp cât prin Decizia nr. 3/2010 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în Recursul în interesul legii soluționat, obligatorie ( publicată în Monitorul Oficial nr. 866/23.12.2010 ) a stabilit că „ În procesul penal, F_____ de Protecție a Victimelor Străzii are calitatea de parte responsabilă civilmente și poate fi obligat singur iar nu în solidar cu inculpatul, la plata despăgubirilor civile către persoanele păgubite prin accidente de vehicule neasigurate ”.

În considerarea celor expuse, văzând că această categorie de prejudiciu a fost corect evaluată de către prima instanță, Curtea urmează a respinge, în baza art. 421 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, ca nefondat, apelul formulat împotriva aceleiași sentințe de către partea responsabilă civilmente F_____ de Protecție a Victimelor Străzii.

În baza art. 421 pct. 2 lit. a Cod procedură penală, pentru considerentele ce preced, se va admite apelul promovat în cauză de către P________ de pe lângă Judecătoria B_____ și partea civilă P________ A_____ M_____ împotriva sentinței penale nr. 1201/14.05.2014 pronunțată de Judecătoria B_____, pe care o va desființa conform celor expuse, în ceea ce privește încadrarea juridică dată infracțiunii comise de inculpatul C_________ V_____, pedeapsa aplicată pentru această infracțiune, modalitatea de executare a pedepsei stabilite, durata termenului de încercare fixat precum și sub aspectul cuantumului despăgubirilor materiale acordate părții civile P________ A_____ M_____.

Se vor menține restul dispozițiilor sentinței penale atacate.

Urmare a respingerii apelului promovat, în baza art. 275 alin. 2 Cod procedură penală, partea responsabilă civilmente F_____ de Protecție a Victimelor Străzii va fi obligată să plătească statului suma de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare ocazionate de soluționarea cauzei în apel.

În baza art. 275 alin. 3 Cod procedură penală, restul cheltuielilor judiciare avansate de stat în apel vor rămâne în sarcina acestuia.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite apelurile formulate de P________ de pe lângă Judecătoria B_____ și partea civilă P________ A_____ M_____ împotriva sentinței penale nr. 1201/14.05.2014 pronunțată de Judecătoria B_____ în dosarul penal nr. XXXXXXXXXXXXXX, pe care o desființează în ceea ce privește încadrarea juridică dată infracțiunii comise de inculpatul C_________ V_____, pedeapsa aplicată pentru această infracțiune, modalitatea de executare a pedepsei stabilite, durata termenului de încercare fixat, precum și sub aspectul cuantumului despăgubirilor materiale acordate părții civile P________ A_____ M_____.

Rejudecând cauza în aceste limite:

În baza art. 386 Cod procedură penală, schimbă încadrarea juridică dată infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată inculpatul C_________ V_____ din infracțiunea de ucidere din culpă prevăzută de art. 178 alin. 2 Cod penal de la 1969 în infracțiunea de ucidere din culpă prevăzută de art. 178 alin. 2 și 3 Cod penal de la 1968.

În baza art. 178 alin. 2 și 3 Cod penal de la 1968, cu aplicarea art. 5 Cod penal, art. 74 lit. a și art. 76 lit. b Cod penal de la 1968 și art. 396 alin. 10 Cod procedură penală, condamnă pe inculpatul C_________ V_____ ( fiul lui I__ și F______, născut la data de 27.02.1961 în municipiul B_____, domiciliat în B_____, _________________________. 13, _______________, ______________________, cetățean român, necăsătorit, studii 8 clase, ocupația șomer, fără antecedente penale, CNP xxxxxxxxxxxxx ) la pedeapsa de 2 ani și 8 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă.

În baza art. 86¹ Cod penal de la 1968, dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 2 ani și 8 luni închisoare aplicată inculpatului C_________ V_____, iar în baza art. 86² Cod penal stabilește termen de încercare 4 ani și 8 luni.

În baza art. 86³ Cod penal de la 1968, obligă inculpatul ca pe durata termenului de încercare stabilit să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

1. Să se prezinte la datele fixate la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul B_____, însărcinat cu supravegherea sa;

2. Să anunțe în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

3. Să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

4. Să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

În baza art. 71 Cod penal de la 1968, aplică inculpatului C_________ V_____ pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal.

În baza art. 71 alin. 5 Cod penal de la 1968, suspendă sub supraveghere executarea acestei pedepse pe durata termenului de încercare stabilit prin prezenta.

Atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 86⁴ și art. 83 Cod penal de la 1968.

Majorează de la 2.598 lei la 20.089 lei suma acordată părții civile P________ A_____ M_____ cu titlu de despăgubiri materiale și în consecință, obligă în baza art. 397 alin. 1 raportat la art. 25 alin. 1 și art. 1349 Cod civil, F_____ de Protecție a Victimelor Străzii să plătească părții civile P________ A_____ M_____ această sumă de bani cu titlu de despăgubiri civile materiale.

Menține restul dispozițiilor sentinței penale menționate.

În baza art. 421 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, respinge ca nefondat apelul formulat împotriva aceleiași sentințe de către partea responsabilă civilmente F_____ de Protecție a Victimelor Străzii.

În baza art. 275 alin. 2 Cod procedură penală, obligă partea responsabilă civilmente F_____ de Protecție a Victimelor Străzii să plătească statului suma de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare ocazionate de soluționarea cauzei în apel.

În baza art. 275 alin. 3 Cod procedură penală, restul cheltuielilor judiciare avansate de stat în apel rămân în sarcina acestuia.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi, 29.10.2014.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR

N_______ H_______ N_______ Țînț

GREFIER

O___ S_____

Red. N.H./27.01.2015

Dact. O.S./27.01.2015

3 exemplare

Jud. fond: G______ C______