R O M A N I A
TRIBUNALUL C____ S______
R E Ș I Ț A
SECȚIA A II - A CIVILĂ, DE C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX
Cod operator 2896
DECIZIA CIVILĂ NR. 592/A
Ședința publică din data de 19.06.2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE: C______ M____, judecător
JUDECATOR: J___ P____
GREFIER: M_____ L____ MAGNOLIA
S-a luat în examinare apelul declarat de apelanta S____ L_______ Services SRL împotriva sentinței civile nr. 251/19.02.2015 pronunțate de Judecătoria Caransebeș în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX în contradictoriu cu intimatul I.S.C.T.R. – I____________ Teritorial 5 Timișoara, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție – HG 69/2012.
La apelul nominal făcut în ședință publică, lipsesc părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
După deschiderea dezbaterilor, expunerea referatului cauzei de către grefierul de ședință, verificarea actelor și lucrărilor de la dosar,
Instanța constată depusă la dosarul cauzei prin serviciul registratură din data de 08.06.2015 de către apelantă, răspuns la întâmpinare, în două exemplare.
Instanța, în conformitate cu prevederile art. 131 alin.1 Cod procedură civilă, instanța, procedând la verificarea competenței generale, materiale și teritoriale, în temeiul art. 95 pct.2 Cod procedură civilă raportat la art. 34 alin.2 din OG nr. 2/2001, constată că este competentă material, teritorial și general să soluționeze prezenta cauză.
În baza art. 392 Cod de pr.civilă, instanța deschide dezbaterile pe fond și în baza art. 394 Noul Cod de pr.civilă, închide dezbaterile și lasă cauza spre soluționare.
TRIBUNALUL ,
Deliberând asupra apelului de față, constată:
Prin plângerea înregistrată la Judecătoria Caransebeș sub nr. XXXXXXXXXXXXX din 16.12.2014, petenta S____ L_______ Services SRL a chemat în judecată intimatul I.S.C.T.R. BUCUREȘTI, solicitând instanței anularea procesului-verbal de contravenție ___________ nr. xxxxxxxx/19.11.2014, în principal, ca fiind netemeinic și nelegal, iar în subsidiar înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale cu sancțiunea avertismentului.
În motivarea plângerii contravenționale, petenta a arătat în fapt că prin procesul-verbal a fost sancționată cu amendă în cuantum de 2.000 lei, întrucât la data de 19.11.2014, cu ocazia controlului efectuat în trafic rutier pe raza mun. Caransebeș DN 6km 453 a fost depistat autovehiculul cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX/XXXXXXXXX, aparținând societății petente, care efectua transport de bunuri divizibile în trafic național, iar în urma verificării documentelor s-ar fi constatat că nu și-a respectat obligația de a asigura la bordul vehiculului a tichetului cântar.
A arătat că agentul constatator a pretins în cuprinsul procesului-verbal de contravenție contestat că nu au fost respectate dispozițiile legale privind obligația utilizatorului de a nu transporta mărfuri divizibile pe rețeaua de drumuri din România, fără tichet de cântar eliberat de furnizorul mărfurilor divizibile.
Petenta a precizat că nu transporta bunuri divizibile ci material lemnos (rumeguș), care nu este considerat bun divizibil potrivit art. 4 alin. 4 HG nr. 470/2014 (în care se consacră expres caracterul indivizibil al lemnului și a produselor din lemn), că nu a săvârșit fapta menționată în procesul-verbal, iar cântărirea bunurilor transportate a fost efectuată la destinatar, așa cum rezultă din Nota de intrare-recepție nr. xxxxxxx/19.11.2014 în care se menționează explicit cantitatea exprimată în tone a bunurilor transportate și din Avizul de însoțire a mărfii nr. 320/19.11.2014.
A invocat totodată nulitatea procesului-verbal de contravenție față de lipsa mențiunilor obligatorii prev. art. 16 alin.7 din OG 2/2001, respectiv întocmirea procesului-verbal în lipsa contravenientului, nedându-i acestuia posibilitatea de a face obiecțiuni.
Petenta a invocat nulitatea formală a procesului-verbal de contravenție, pentru nerespectarea prevederilor art.16 alin.7 din OG 2/2001, respectiv agentul constatator nu a pus în vedere contravenientei dreptul de a formula obiecțiuni, iar în speță nici nu s-a pus problema unei fapte contravenționale, șoferul fiind lăsat să plece fără nici o sancțiune și evident fără a putea formula vreo obiecție, procesul-verbal parvenindu-i prin poștă.
A mai menționat că încălcarea dispozițiilor legale invocate este sancționată de lege cu nulitatea expresă, petenta fiind scutită să facă dovada unei vătămări, în condițiile art. 175 alin.2 C.proc.civ., iar în speță, vătămarea constă în încălcarea dreptului la apărare al petentei, care a fost sancționată, fără a putea face obiecțiuni, deși conducătorul auto are calitatea de prepus al societății.
În subsidiar, a solicitat înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale dispuse cu sancțiunea avertismentului, apreciind că este o măsură adecvată atât pentru restabilirea ordinii de drept, cât și pentru atenționarea sa cu privire la conduita viitoare, având în vedere împrejurarea că greutatea mărfii era determinabilă prin consultarea avizului de însoțire al mărfii, marfa a fost cântărită în aceeași zi conform notei de intrare/recepție, din care rezultă că respecta prevederile legale privind greutatea maximă admisă și a solicitat restituirea sumei de 500 lei achitată cu titlu de amendă contravențională în termen de 48 ore.
În drept plângerea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 194 C__ rap. la art.31 și urm. din OG 2/2001.
Intimatul a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea plângerii și menținerea procesului-verbal de contravenție ca temeinic și legal, arătând că transportul de bușteni efectuat de petentă era un transport de bunuri divizibile, aceasta fiind obligată să dețină tichet de cântar eliberat de furnizor.
A arătat intimata că în urma controlului efectuat în trafic la data de 19.11.2014 pe raza localității Caransebeș pe DN 6 km 453, județul C____-S______, a fost depistat autovehiculul nr. de înmatriculare XXXXXXXXX/XXXXXXXXX, deținut și utilizat de petentă, iar în urma controlului efectuat s-a constatat că operatorul de transport rutier nu a respectat obligația de a deține la bordul autovehiculului tichetul de cântar eliberat de furnizor, faptă care constituie contravenția prevăzută și sancționată de art. 5 lit. a) și art.8 lit. b) din HG 1373/2008, privind reglementarea furnizării transportului rutier de bunuri divizibile pe drumurile publice din România.
A învederat că în conformitate cu prevederile art. 5 din HG 1373/208, modificată și completată cu HG 770/2009 revine în obligația transportatorului de mărfuri divizibile să nu transporte bunuri divizibile de la furnizori care nu cântăresc sau nu eliberează tichet de cântar pentru toate vehiculele.
A precizat totodată că potrivit art. 58 din OG nr. 27/2011, persoanele cu funcții care concură la siguranța rutieră sunt: conducătorul auto, persoana desemnată să conducă permanent și efectiv activitatea de transport rutier a întreprinderii/operatorului de transport/operatorului pentru activități conexe transportului rutier, consilierul de siguranță și instructorul de conducere auto (persoana astfel desemnată având obligația de a se asigura că la bordul autovehiculului se afla acest tichet de cântar).
A învederat că, sub aspect formal, procesul-verbal de contravenție, respectă întocmai prevederile imperative ale OUG 2/2001, art. 16 și 17, și au fost respectate si prevederile art. 19 alin 1 din același act normativ, mai ales că, petenta contravenientă este o persoană juridică al cărei reprezentant legal nu se afla de față în momentul întocmirii procesului-verbal de contravenție, întrucât controlul a fost efectuat în trafic rutier.
A arătat că însuși legiuitorul a prevăzut posibilitatea încheierii procesului-verbal de contravenție și în situația în care contravenientul nu se află de față.
În ceea ce privește motivele de nulitate invocate de petentă, respectiv lipsa martorului și a obiecțiunilor reprezentantului legal al petentei, a arătat că acestea sunt acoperite de mențiunile înscrise de către agentul constatator, a învederat că procesul-verbal a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 19 alin. 3 din OG 2/2001, agentul constatator a respectat prevederile exprese ale art. 13, 14, 16 alin. 5 și 6 și art. 17, cu privire la întocmirea, modul de încheiere și comunicare al procesului-verbal de contravenție.
Petenta a formulat răspuns la întâmpinare reiterând cele susținute prin plângerea formulată, arătând totodată faptul că vătămarea care i s-a produs constă în încălcarea dreptului la apărarea al acesteia prin prisma art 6 Convenția EDO și art. 24 din Constituție, nemaifiind posibilă aprecierea instanței de judecată asupra poziției acesteia în cadrul etapei de constatare și sancționare a pretinsei contravenții.
Prin sentința civilă nr. 251/19.02.2015 pronunțate de Judecătoria Caransebeș în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX instanța respins plângerea contravențională formulată de petentă.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin procesul-verbal de contravenție ___________ nr. xxxxxxxx/19.11.2014, petenta S____ L_______ Services SRL a fost sancționată cu amendă în cuantum de 2.000 lei, întrucât la data de 19.11.2014, cu ocazia controlului efectuat în trafic rutier pe raza mun. Caransebeș, DN 6 km-453, a fost depistat autovehiculul cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX/XXXXXXXXX, aparținând societății petente, care efectua transport de bunuri divizibile în trafic național (rumeguș fag), iar în urma verificării documentelor s-a constatat că nu și-a respectat obligația de a asigura la bordul vehiculului a tichetului cântar.
Conform art. 34 din OG 2/2001, instanța a analizat legalitatea și temeinicia procesului-verbal de constatare a contravenției și hotărăște asupra sancțiunii aplicate.
Verificând legalitatea procesului-verbal contestat, instanța a constatat că acesta respectă dispozițiile imperative ale legii și cuprinde mențiunile obligatorii prevăzute sub sancțiunea nulității absolute de art. 17 din OG nr. 2/2001.
Susținerile petentei privind nulitatea actului sancționator au fost înlăturate de instanță ca neîntemeiate, instanța apreciind că procesul-verbal de contravenție a fost încheiat cu respectarea prevederilor legale menționate:
Procesul-verbal s-a încheiat în lipsa reprezentantului legal al petentei, pentru acest motiv lipsesc obiecțiunile reprezentantului. Calitatea de prepus a unei persoane juridice nu echivalează cu cea de reprezentant al acesteia, aceasta revenind organelor de conducere a persoanei juridice, abilitate să încheie acte juridice sau să săvârșească fapte juridice în numele acesteia, conform art. 219 alin. 1 C.civ..
Totodată, potrivit OG 2/2001, numai „lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator” atrage nulitatea absolută procesului-verbal, specificându-se că numai în astfel de situații nulitatea se constată și din oficiu – cazurile de nulitate absolută sunt prevăzute așadar limitativ. Orice alte neregularități formale ale procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției vor atrage anularea acestuia numai în condițiile producerii unei vătămări în dauna contravenientului, vătămare ce nu poate fi înlăturată decât prin anularea procesului-verbal.
De asemenea, interpretarea literală a art. 16 alin. 7 OG nr. 2/2001 conduce neechivoc la concluzia că agentul constatator are obligația de a aduce la cunoștința contravenientului dreptul de a face obiecțiuni și de a le consemna separat în procesul-verbal de contravenție la rubrica „Alte mențiuni” numai în cazul în care contravenientul este prezent la momentul la care se constată contravenția. Or, astfel cum s-a precizat anterior, șoferul-prepus al petentei nu are calitatea de reprezentant al acesteia.
Totodată, chiar și dacă s-ar accepta că au fost încălcate aceste prevederi legale, este neîntemeiată susținerea petentei privind faptul că nulitatea expresă prevăzută de art. 16 alin. 7 OG 2/2001 este incidentă fără a fi necesară existența unei vătămări, dispozițiile legale din OG 2/2001 derogând de la prevederile Codului de procedură civilă în ceea ce privește regimul juridic al nulității aplicabil proceselor-verbale de constatare și sancționare, aceasta completându-se (conform art. 47 OG 2/2001) cu dispozițiile Codului penal și ale Codului de procedură civilă, numai în măsura în care OG 2/2001 nu reglementează o anumită instituție cuprinsă în actele normative antemenționate.
Astfel, cu privire la obiecțiuni, instanța a reținut faptul că șoferul nu are calitatea de reprezentant al contravenientului persoană juridică, astfel încât nu este necesară semnarea procesului-verbal și consemnarea obiecțiunilor acestuia, iar lipsa obiecțiunilor este sancționată potrivit Deciziei ICCJ - Recurs în Interesul Legii nr. XXII/2007 cu nulitatea relativă, care poate fi reținută doar în cazul în care se dovedește existența unei vătămări, care să nu poată fi înlăturată altfel decât prin anularea actului de sancționare.
Or, petenta nu a făcut dovada producerii unei asemenea vătămări și nici instanța nu a putut reține că aceasta s-a produs, neputându-se reține faptul că petentei i s-a încălcat dreptul la apărare prin încheierea procesului-verbal în lipsa sa în condițiile în care a avut posibilitatea să formuleze plângere împotriva procesului-verbal, iar în cursul procesului să-și formuleze apărările pe care le consideră necesare, cu atât mai mult cu cât caracterul echitabil al unui proces (inclusiv) contravențional (care potrivit jurisprudenței Curții EDO începe de la data formulării acuzației împotriva unei persoane de către organele judiciare abilitate), inclusiv sub aspectul încălcării dreptului la apărare, se apreciază în ansamblu.
În plus, din moment ce dispozițiile HG nr. 1373/2008 sancționează atât utilizatorul care transportă bunuri divizibile pe rețeaua drumurilor publice din România fără tichet de cântar (art. 5 lit. a)), cât și pe conducătorul auto care nu deține la bordul vehiculului documentele specifice transportului și tichetul de cântar (art. 6 lit. a)), iar procesul-verbal atacat a fost încheiat pentru nerespectarea de către petenta-utilizator a obligațiilor impuse de lege, rezultă că șoferul autovehiculului proprietate a petentei, neavând calitate de contravenient, nu avea dreptul de a formula obiecțiuni cu privire la conținutul actului de constatare și sancționare.
Pe fond, instanța a reținut că plângerea contravențională formulată de petentă nu este întemeiată și urmează a fi respinsă pentru următoarele motive:
Potrivit art. 1 lit. d) HG nr. 1373/2008, prin bunuri divizibile se înțelege materialele vrac fără ambalaj, în grămezi neordonate, sub formă de pulbere, granule ori materiale fluide provenite din (…) exploatări forestiere sau depozite de material lemnos.
Având în vedere că potrivit art. art.8 alin. 1 lit. b) din HG nr. 1373/2008 amenda se aplică utilizatorilor definiți potrivit art. 1 lit. f) ca operatori de transport rutier și întreprinderi, care au în proprietate sau care, după caz, pot deține și utiliza în baza unui alt drept real vehiculele pentru transportul bunurilor divizibile, rezultă că în mod legal și temeinic a fost sancționată petenta și nu conducătorul autovehiculului sau o altă persoană.
Susținerile petentei cu privire la o viitoare modificare a actului normativ nu prezintă relevanță în cauză întrucât acesta se aplică faptelor săvârșire în forma în care este în vigoare la data respectivă.
De asemenea, nu există nici o prevedere legală care să excepteze marfa transportată de către petentă (rumeguș fag) de la obligativitatea de a deține pentru aceasta tichet de cântar, iar aspectul potrivit căruia marfa a fost cântărită la destinație nu este de natură a înlătura răspunderea contravențională, deoarece legiuitorul a prevăzut în mod expres obligația de a deține respectivul tichet, tichet care face dovada cântăririi mărfii anterior punerii acesteia în circulație pe drumurile publice și nu ulterior, când aceasta a ajuns deja la destinație și nu mai poate fi verificată cantitatea transportată.
Totodată, individualizarea mărfii prin alte mijloace, nu este de echivalentă respectarea obligației instituite de art. 5 lit. a) HG 1373/2008.
În ceea ce privește susținerea petentei că dispozițiile art. 4 alin. 4 din HG nr. 470/2014 au înlăturat calitatea de bunuri divizibile a materialelor lemnoase, instanța a reținut că aceasta este neîntemeiată.
Dispozițiile antemenționate prevăd că în sensul prezentei hotărâri materialele lemnoase nu sunt bunuri divizibile, această dispoziție reglementând modul de determinare a volumului materialelor lemnoase – în sensul art. 8 alin. 2 din Norme – HG nr. 470/2014 prevăzând normele aplicabile provenienței, circulației și comercializării materialelor lemnoase și măsurile de aplicare a Regulamentului UE nr. 995/2010 (în continuare Regulament) și stabilește obligațiile care revin numai operatorilor și comercianților astfel cum sunt definiți la art. 2 lit. c) și d) din Regulament – „orice persoană fizică sau juridică care introduce pe piață lemn sau produse de lemn”, respectiv „ orice persoană fizică sau juridică care, în cursul unei activități comerciale, vinde sau cumpără lemn sau produse din lemn introduse deja pe piața internă”.
Domeniul de aplicare și obiectul Regulamentului este stabilit de art. 1 din acesta și este acela de a stabili obligațiile care revin operatorilor care introduc pentru prima dată pe piața internă lemn și produse din lemn, precum și obligațiile care revin comercianților, scopul acestuia fiind de a garanta că numai produse din lemn produse în conformitate cu legislația națională a țării producătoare întră în circuitul comercial al Uniunii.
HG nr. 1373/2008 reglementează relații sociale diferite față de cele două acte normative antemenționate, respectiv relațiile sociale privind reglementarea furnizării și a transportului rutier de bunuri divizibile pe drumurile publice din România, neavând relevanță pentru temeinicia contravenției constatate prin procesul-verbal ___________ nr. xxxxxxxxx/11.09.2014 prevederile art. 4 alin. 4 din HG nr. 470/2014.
În ceea ce privește individualizarea judiciară a sancțiunii aplicate instanța a reținut că potrivit art. 5 alin. 5 și art. 21 alin. 3 din OG 2/200 sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
În speță, fapta petentei de a efectua transport rutier de marfă, fără să dețină la bordul autovehiculului tichetul de cântar a fost sancționată de organul constatator în mod corect cu o amendă în cuantum de 2.000 lei, iar petenta a achitat jumătate din minimul amenzii în 48 ore, respectiv suma de 500 lei.
Făcând aplicarea dispozițiilor legale indicate la situația de fapt reținută, în raport de împrejurările, modul, mijloacele și scopul comiterii faptei precum și de circumstanțele personale ale petentei, care, în calitate de profesionist are obligația de a cunoaște și respecta dispozițiile legale aplicabile în domeniul său de activitate și nu a recunoscut săvârșirea faptei ilicite de care a fost acuzată, se reține că în cauză sancțiunea aplicată este proporțională cu gradul de pericol social al faptei comise și nu se impune înlocuirea amenzii cu avertismentul, nefiind atins scopul preventiv-educativ al amenzii contravenționale aplicate.
Totodată, din analiza aplicației Ecris instanța a reținut că petenta nu se află la prima încălcare a normelor privind circulația materialelor pe drumurile publice din România, beneficiind deja în trecut de clemență din partea instanțelor de judecată investite cu soluționarea plângerilor formulate de către aceasta împotriva proceselor-verbale de constatare și sancționare. Astfel, prin Sentința nr. 1155/27.05.2014 (pronunțată de Judecătoria Caransebeș în dosarul nr. XXXXXXXXXXXX – definitivă prin neapelare) s-a dispus înlocuirea amenzii contravenționale în cuantum de 2.000 de lei cu „Avertisment”, iar prin Sentința nr. 395/19.02.2014 (pronunțată de Judecătoria Caransebeș în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX – definitivă prin decizia Tribunalului C____-S______ de respingere a apelului cu nr. 356/23.07.2014) s-a dispus reducerea amenzii contravenționale aplicate de la 2.000 lei la 1.000 lei.
Astfel, având în vedere perseverența contravențională a petentei, instanța a constatat că în speță scopul preventiv-educativ al sancțiunii contravenționale nu a fost atins, astfel încât nu se impune înlocuirea sau reducerea amenzii contravenționale în cuantum de 2.000 lei aplicate petentei prin procesul-verbal atacat cu o sancțiune mai ușoară.
Împotriva acestei sentințe, la data de 22.04.2015 a formulat apel petentul, solicitând admiterea apelului, schimbarea sentinței atacate, în sensul admiterii plângerii contravenționale, iar pe fond solicitând, în principal, anularea procesului verbal de contravenție ___________ nr. xxxxxxxx/19.11.2014, iar în subsidiar înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale cu sancțiunea avertisment. În ipoteza admiterii plângerii, restituirii sumei în cuantum de 500 lei, achitată cu titlu de amendă contravențională în termen de 48 de ore.
În susținerea apelului, apelantul arată că, la data de 19.11.2014, cu ocazia controlului efectuat în trafic rutier pe raza mun. Caransebeș DN 6km 453 a fost depistat autovehiculul proprietatea S____ L_______, cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX/XXXXXXXXX, care efectua transport de marfă, iar în urma verificării documentelor s-ar fi constatat că nu și-a respectat obligația de a asigura la bordul vehiculului a tichetului cântar.
Împotriva procesului verbal de contravenție ___________ nr. xxxxxxxx din 19.11.2014, contravenientul a formulat plângere contravențională, care a fost respinsă de instanță.
Se arata ca prima instanță a reținut greșit că procesul verbal este legal, fiind încălcate disp. art. 16 alin. (7) din OG 2/2001, ignorând că petenta își exercită drepturile și își îndeplinește obligațiile nu doar prin reprezentanții săi legali, ci și prin prepușii săi.
În această situație, conducătorul auto, în calitatea sa de prepus la petentei, fiind implicat în mod direct în săvârșirea prepusei fapte, era persoana îndreptățită să exercite dreptul la apărare în numele și pe seama petentei. Cu toate acestea, deși conducătorul auto este un prepus al petentei, acestuia nu i s-a acordat ocazia să formuleze obiecțiuni, în numele societății petente, cu încălcarea dispozițiilor legale.
Se mai arată că, în mod nelegal și netemeinic, instanța a respins susținerile petentei în sensul că încălcarea disp. art. 16 alin. (7) din OG nr. 2/2001 este sancționată cu nulitatea expres, petentul fiind scutit să facă dovada unei vătămări, în condițiile art. 175 alin. (2) din C__.
Se mai arată că instanța a reținut că petenta transporta bunuri divizibile, apreciind că rumegușul constituie bun divizibil. Mai arată că art. 4 alin. (4) din HG 470/2014 este stipulat că materialele lemnoase nu sunt considerate bunuri divizibile.
De asemenea, se mai arată că instanța a apreciat în mod gresit că nota de intrare/recepție, respectiv avizul primar de însoțire a mărfii nu au relevanță în cauză.
Cu privire la petitul privind înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale cu avertisment, arată că sancțiunea aplicată este mare, comparativ cu urmarea produsă prin savarsirea faptei, și cu gradul de pericol social al contraventiei.
În drept au fost invocate disp. art. 466 și urmat C__.
Intimatul formuleaza intampinare (f. 18 dosar), solicitand respingerea apelului ca neintemeiat.
Considera temenică și legala sentinta primei instanțe, avand in vedere ca procesul verbal de constatare a contraventiei face dovada deplină asupra situației de fapt și a incadrării în drept a faptei, pana la proba contrarie, fiind intocmit cu respectarea normelor legale împotriva prev. de OGR 2/2001, iar motivele invocate de apelanta sunt lipsite de temei.
Pe fondul cauzei, face referire la disp. HG 1373/2008 – HG 770/2009
In drept au fost invocate disp. art. 205-206 C__, OG 2/2001 și OG 27/2011.
Solicita judecarea cauzei in lipsă.
Apelanta formuleaza răspuns la intampinare (f. 27 dosar), mentionand că sustinerile intimatei cu privire la legalitatea procesului vcerbal sunt neintemeiate, ca de altfel si apărările referitoare la împrejurarea ca petenta a savarsit fapta prevazuta in procesul verbal de contraventie sunt neintemeiate,
Mai arata ca in prezenta cauza, se impune înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertisment.
Solicita admiterea apelului astfel cum a fost formulat.
Examinând sentința civilă apelată potrivit dispozițiilor art. 479 Cod procedură civilă și motivelor de apel invocate, sub aspectul temeiniciei și legalității, se constată că apelul este neîntemeiat, din următoarele considerente:
Prin procesul-verbal de contravenție ___________ nr. xxxxxxxx/19.11.2014, petenta S____ L_______ Services SRL a fost sancționată cu amendă în cuantum de 2.000 lei, întrucât la data de 19.11.2014, cu ocazia controlului efectuat în trafic rutier pe raza mun. Caransebeș, DN 6 km-453, a fost depistat autovehiculul cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX/XXXXXXXXX, aparținând societății petente, care efectua transport de bunuri divizibile în trafic național (rumeguș fag), iar în urma verificării documentelor s-a constatat că nu și-a respectat obligația de a asigura la bordul vehiculului a tichetului cântar.
Prin sentința civilă nr. 251/19.02.2015 pronunțate de Judecătoria Caransebeș în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX instanța respins plângerea contravențională formulată de petentă.
Conform art. 34 alin 1 din OG 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța a verificat legalitatea și temeinicia procesului verbal de contravenție, pronunțându-se și cu privire la sancțiunea aplicată prin acesta.
Verificând legalitatea procesului verbal, instanța a constatat că acesta a fost întocmit cu respectarea condițiilor de formă prevăzute de art. 16 și 19 din OG 2/2001 și cuprinde mențiunile obligatorii prevăzute de art.17 din același act normativ, neexistând motive de nulitate ce pot fi invocate din oficiu.
Susținerile petentei privind nulitatea actului sancționator au fost înlăturate de instanță ca neîntemeiate, instanța apreciind că procesul-verbal de contravenție a fost încheiat cu respectarea prevederilor legale menționate.
În mod corect instanța de fond a apreciat faptul că lipsa obiecțiunile reprezentantului societății nu atrage nulitatea absolută a procesului verbal raportat la disp. OG 2/2001.Neregularități procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției invocate de apelantă, pot atrage nulitatea relativă. Anularea acestuia se poate solicita numai în condițiile producerii unei vătămări în dauna contravenientului, vătămare ce nu poate fi înlăturată decât prin anularea procesului-verbal. Cu privire la imposibilitatea de a formula obiecțiuni, instanța a reținut faptul că lipsa obiecțiunilor potrivit Deciziei ICCJ - Recurs în Interesul Legii nr. XXII/2007, poate fi reținută doar în cazul în care se dovedește existența unei vătămări, care să nu poată fi înlăturată altfel decât prin anularea actului de sancționare. Petenta nu a făcut dovada producerii unei asemenea vătămări și nici instanța nu a putut reține că aceasta s-a produs, neputându-se reține faptul că petentei i s-a încălcat dreptul la apărare prin încheierea procesului-verbal în lipsa sa în condițiile în care a avut posibilitatea să formuleze plângere împotriva procesului-verbal, iar în cursul procesului să-și formuleze apărările pe care le consideră necesare.
Referitor la temeinicia actului contestat, instanța a reținut că procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției face dovada deplină a situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară, beneficiind de prezumția de veridicitate. În măsura în care cuprinde constatările personale ale agentului constatator, procesul verbal de contravenție are forță probantă prin el însuși și constituie dovada vinovăției petentului. În conformitate cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, faptul de a conferi forță probantă unui înscris emis de un organ al statului nu semnifică negarea prezumției de nevinovăție, atâta timp cât persoana sancționată are dreptul să conteste acest act și să probeze că starea de fapt consemnata în cuprinsul lui nu corespunde realității.
Veridicitatea acestor constatări ale organului de control nu poate fi pusă sub semnul întrebării în lipsa unor minime indicii că situația de fapt reținută în procesul verbal nu ar corespunde realității.
Din probele administrate în cauză, a rezultat că societății petentă, a efectuat transport de bunuri divizibile în trafic național (rumeguș fag), iar în urma verificării documentelor s-a constatat că nu și-a respectat obligația de a asigura la bordul vehiculului a tichetului cântar.
Potrivit art. 1 lit. d) HG nr. 1373/2008, prin bunuri divizibile se înțelege materialele vrac fără ambalaj, în grămezi neordonate, sub formă de pulbere, granule ori materiale fluide provenite din (…) exploatări forestiere sau depozite de material lemnos.
În mod corect instanța de fond a stabilit că nu există nici o prevedere legală care să excepteze marfa transportată de către petentă (rumeguș fag) de la obligativitatea de a deține pentru aceasta tichet de cântar. Actul normativ în baza căruia a fost sancționată prevede în mod expres obligația de a deține tichet care face dovada cântăririi mărfii anterior punerii acesteia în circulație pe drumurile publice și nu ulterior, când aceasta a ajuns deja la destinație.
Totodată, individualizarea mărfii prin alte mijloace, nu este de echivalentă respectarea obligației instituite de art. 5 lit. a) HG 1373/2008.
În ceea ce privește susținerea petentei că dispozițiile art. 4 alin. 4 din HG nr. 470/2014 au înlăturat calitatea de bunuri divizibile a materialelor lemnoase, instanța a reținut în mod corect,că aceasta este neîntemeiată.
HG nr. 470/2014 cuprinde normele pentru provenienței, circulației și comercializării materialelor lemnoase și măsurile de aplicare a Regulamentului UE nr. 995/2010 (în continuare Regulament) și stabilește obligațiile care revin numai operatorilor și comercianților astfel cum sunt definiți la art. 2 lit. c) și d) din Regulament .
HG nr. 1373/2008 și HG nr. 470/2014 reglementează relații sociale diferite, respectiv transportului rutier de bunuri divizibile pe drumurile publice din România,respectiv provenienței, circulației și comercializării materialelor lemnoase și măsurile de aplicare a Regulamentului UE nr. 995/2010, cele două reglementări legale nu se exclud una pe alta.
În ceea ce privește individualizarea judiciară a sancțiunii aplicate instanța a reținut în mod corect că aplicarea sancțiunii avertismentului nu corespunde scopului preventiv și educativ al sancțiunii contravenționale, raportat la antecedentele contravenționale ale apelantei.
Față de considerentele de fapt și de drept, enunțate mai sus, în temeiul art. 480 al.1 N. Cod procedură civilă, tribunalul, va respinge apelul declarat de S____ L_______ SERVICES SRL împotriva sentinței civile nr. 251/19.02.2015 pronunțată de Judecătoria Caransebeș , în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge apelul declarat de apelantul S____ L_______ SERVICES SRL fostă ___________________ SRL), înregistrată ORC cu nr. JXXXXXXXXXX, având CUI RO15009873, cu sediul procedural ales la Cabinet de Avocat B_______ M____ A_____ din mun. București _________________, _____________, ________________________, împotriva sentinței civile nr. 251/19.02.2015 pronunțată de Judecătoria Caransebeș , în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimatul I____ - I____________ Teritorial 5 Timișoara cu sediul procedural în mun. Timișoara, _______________________. 21, jud. T____. Definitivă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 19.06.2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
C______ M____ J___ P____
GREFIER
M_____ L____ MAGNOLIA
Red.CM/Tehnored. MLM/23.07.2015
4 ex., 2 _______________________>
Jud.fond: V______ I__ R___
Termeni și Condiții
Politica de confidențialitate
Politica Cookies
© Copyright Avocatura.com SRL 2003-2025