Dosar nr. XXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

TRIBUNALUL V______

SECTIA I CIVILA

SENTINȚA CIVILĂ Nr. 418/2015

Ședința publică de la 29 Septembrie 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE V_____ V______

Asistent judiciar S_____ C_____ S_____

Asistent judiciar A___ E_____ S______

Grefier V________ C_____

Pe rol judecarea acțiunii civile formulată de reclamantul H_____ V_____, cu domiciliul în __________________________, jud. V______ în contradictoriu cu pârâta _________________, cu sediul în mun. Focșani, __________________, jud. V______, având ca obiect acțiune în constatare.

La cele două apeluri nominale făcute în ședința publică au lipsit părțile.

Procedura de citare legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează că la data de 24.09.2015 pârâta a depus la dosar relațiile solicitate, după care ;

Tribunalul ia act că au fost depuse la dosar relațiile solicitate și nemaifiind cereri de formulat sau probe de administrat, constată încheiată etapa de cercetare a procesului și reține cauza în pronunțare.

TRIBUNALUL

Prin cererea înregistrata la data de 30.07.2015 sub nr. XXXXXXXXXXXX pe rolul Tribunalului V______ – Secția I Civilă, reclamantul H_____ V_____ a chemat in judecata pe parata _____________________ instantei ca prin hotararea pe care o va pronunta să fie obligată pârâta să-i elibereze o adeverință în care să ateste că munca prestată în cadrul pârâtei în perioada 27.03.1980 – 14.07.1995 s-a încadrat în grupa a II a.

Parata ______________ a formulat intampinare si nu s-a prezentat in instanta pentru a-si exprima pozitia procesuala.

La solicitarea instanței, pârâta a comunicat informații despre activitatea prestată de reclamant, însoțite de înscrisuri.

In dovedirea cererii s-a administrat proba cu inscrisuri.

Analizandactiunea prin prisma motivelor formulate, a probelor administrate si a dispozitiilor legale incidente, Tribunalul retine urmatoarele:

I. Raporturile de muncă dintre părți. Munca prestată de reclamant în cadrul pârâtei.

Din cuprinsul cărții de muncă și a informațiilor transmise de către pârâtă Tribunalul reține că între părți nu au existat raporturi contractuale de muncă continue în perioada 27.03.1980 – 14.07.1995.

Astfel, în intervalul 10.08.1983 – 27.02.1984 între părți nu a existat încheiat contract individual de muncă, iar în intervalele 02.04.1986 – 29.05.1990 și 02.02.1993 – 04.07.1995 între părți nu s-au derulat raporturi concrete de muncă, reclamantul fiind detașat în cadrul altei unități, și anume ARCOM București.

În intervalele de timp 27.03.1980 – 10.08.1983, 27.02.1984 – 02.04.1986 și 04.06.1990 – 02.02.1993 (perioade în care reclamantul a prestat efectiv muncă în cadrul pârâtei) reclamantul a exercitat funcția de șofer conducând autovehicule de tip autobuz în cea mai mare parte a timpului, respectiv autocamion în intervalul 02.05.1982 – 10.08.1983, situație care rezultă din informațiile transmise de către pârâtă.

Conform informațiilor transmise de pârâtă în perioada relevantă supusă discuției pârâta a avut ca obiect de activitate transportul de marfă și de persoane.

II. Perioadele de timp pentru care se poate recunoaște în favoarea reclamantului beneficiul grupei a II a în dosarul de față.

Tribunalul reține că în perioada 10.08.1983 – 27.02.1984 între părți nu au existat raporturi de muncă, astfel încât este exclus dreptul reclamantului la beneficiul grupei a II a în contradictoriu cu pârâta chemată în judecată.

De asemenea, în intervalele 02.04.1986 – 29.05.1990 și 02.02.1993 – 04.07.1995 între părți nu s-au derulat raporturi concrete de muncă, reclamantul fiind detașat în cadrul altei unități, și anume ARCOM București.

Prin urmare, pentru aceste intervale nu poate fi obligată pârâta chemată în judecată să elibereze adeverință de grupă de muncă, reclamantul având posibilitatea, dacă se consideră îndreptățit, să se adreseze societății la care a fost detașat pentru a i se elibera adeverință de grupă, iar în caz de neînțelegere poate apela la instanță chemând în judecată această societate la care a fost detașat.

În considerarea celor arătate Tribunalul constată că singurele intervale de timp pe care se poate face analiza și recunoaște beneficiul grupei a II a în cadrul prezentului dosar sunt perioadele 27.03.1980 – 10.08.1983, 27.02.1984 – 02.04.1986 și 04.06.1990 – 02.02.1993.

III. Categoria de grupă în care se încadrează munca prestată de către reclamant în cadrul pârâtei în perioadele 27.03.1980 – 10.08.1983, 27.02.1984 – 02.04.1986 și 04.06.1990 – 02.02.1993.

După cum s-a arătat mai sus la pct. I, în perioadele supuse analizei de față reclamantul a exercitat funcția de conducător auto, conducând în cea mai mare parte a timpului autovehicule de tip autobuz, iar în intervalul 02.05.1982 – 10.08.1983 conducând autovehicule de tip autocamion.

1. Cu privire la perioadele în care reclamantul a condus autovehicule de tip

autobuz.

Potrivit pct. 207 al ordinului nr. 50/1990 adoptat de ministrul muncii și ocrotirilor sociale, ministrul sănătății și președintele Comisiei naționale pentru protecția muncii, se încadrează în categoria a II a de muncă activitatea șoferilor care deservesc autobuze pentru transporturi publice de călători.

Reținând astfel obiectul de activitate al pârâtei, funcția îndeplinită de reclamant și prevederile pct. 207 al ordinului nr. 50/1990 Tribunalul constată că munca prestată de reclamant în perioadele în care a exercitat funcția de șofer pe autobuz se încadrează în grupa a II a de muncă.

În ceea ce privește procentul de timp în care s-a desfășurat activitatea în grupa a II-a Tribunalul, în lipsa oricărei probe contrare și ținând cont de obiectul de activitate al pârâtei, va reține prezumția simplă că munca s-a desfășurat în condițiile grupei a II a în procent de 100%.

2. Cu privire la perioada în care reclamantul a condus autovehicule de tip

autocamion.

Potrivit pct. 208 al ordinului nr. 50/1990 adoptat de ministrul muncii și ocrotirilor sociale, ministrul sănătății și președintele Comisiei naționale pentru protecția muncii, se încadrează în categoria a II a de muncă activitatea șoferilor care deservesc autocamioane (inclusiv asimilate acestora) cu capacitatea de transport de cel puțin 10 tone.

Prin Scrisoarea MMPS nr. 96/DA/12.04.1996, Ministerul Muncii și Protecției Sociale a precizat că șoferii care deservesc autocamioane cu capacitatea de transport de cel puțin 4 tone și lucrează in condiții similare cu cei prevăzuți la poz 208 din anexa nr. 2 la ordinul 50/1990 completat cu avizele ulterioare, beneficiază de grupa a II a de munca pentru perioada lucrata după 18.03.1969.

Reclamantul se încadrează în categoria șoferilor indicați în Scrisoarea MMPS nr. 96/DA/12.04.1996, fiind un fapt notoriu că autovehiculele de tip „autocamion” au capacitatea de transport de cel puțin 4 tone, iar condițiile de muncă sunt similare cu cele prevăzute la poz 208 din anexa nr. 2 la ordinul 50/1990 dat fiind faptul că societatea a avut ca obiect de activitate exclusiv transportul rutier de marfă și persoane, după cum s-a arătat în răspunsul transmis instanței.

Instanțele judecătorești au considerat în mod constant că această Scrisoare are caracter normativ, dându-i eficiența specifică în soluțiile pronunțate.

Consecvent acestei practici unitare, Tribunalul va considera în același sens aplicabilitatea acestei Scrisori a MMPS nr. 96/DA/12.04.1996 și în cazul particular al reclamantului.

În consecință, Tribunalul reține că reclamantul se încadrează în categoria șoferilor indicați în Scrisoarea MMPS nr. 96/DA/12.04.1996, circumstanțe în care pentru perioada în care reclamantul a condus autovehicule de tip autocamion munca prestată s-a încadrat în grupa a II a.

În ceea ce privește procentul de timp în care s-a desfășurat activitatea în grupa a II-a Tribunalul, în lipsa oricărei probe contrare, va reține prezumția simplă că munca s-a desfășurat în condițiile grupei a II a în procent de 100%.

3. În raport de considerentele expuse mai sus la lit. A și B Tribunalul urmează să

rețină că munca prestată de reclamant în intervalele 27.03.1980 – 10.08.1983, 27.02.1984 – 02.04.1986 și 04.06.1990 – 02.02.1993 s-a încadrat în grupa a II a de muncă în procent de 100%, urmând a fi obligată pârâta să emită adeverință în care să ateste această situație.

Pe cale de consecință se va admite în parte cererea de chemare în judecată și se va dispune în sensul celor arătate la paragraful anterior.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Admite în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul H_____ V_____ domiciliat în _______________________________ in contradictoriu cu pârâta ________. SA,cu sediul in Focșani, _________________, județ V______.

Obligă pârâta să elibereze o adeverință reclamantului în care să ateste perioadele și procentul în care munca prestată de acesta s-a încadrat în grupa a II a, și anume:

- 27.03.1980 – 10.08.1983, procent 100%;

- 27.02.1984 – 02.04.1986, procent 100%;

- 04.06.1990 – 02.02.1993, procent 100%.

Cu apel în 10 de zile de la comunicare, cererea de apel urmând a fi depusă la Tribunalul V______.

Pronunțată în ședință publică azi 29.09.2015.

Președinte

V_____ V______

Cu vot consultativ,

Asistenți judiciari

S.C. S_____ A. E. S______

Grefier

V________ C_____

Red. VV - Tehn. VV

4 ex/30.09.2015