Dosar nr. XXXXXXXXXXXXXXapel contencios administrativ

R O M Â N I A

TRIBUNALUL O__

SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DECIZIE Nr. 526

Ședința publică de la 10 Septembrie 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE G_______ I______

Judecător I__ S_____ O_____

Grefier F________ F______ M_____

Pe rol judecarea apeluluji C_________ administrativ și fiscal formulat de apelantul petent P_______ V_____ C______, cu domiciliul in C______ ______________________, ___________.2, __________________, in contradictoriu cu intimatul Inspectoratul Judetean de Politie O__, cu sediul in Slatina ______________________. 19 judetul O__ , având ca obiect anulare proces verbal de contravenție CP NR xxxxxxx, impotriva sentintei nr. 551 din 26.02.2015 pronuntata de Judecatoria Caracal in dosaruil nr. XXXXXXXXXXXXXX .

La apelul nominal făcut în ședința publică nu au raspuns partile .

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier , dupa care , se invedereaza faptul ca apelantul petent a depus la dosar cerere de judecare în lipsa.

Constatandu-se ca dosarul se afla in stare de judecata, instanta il retine pentru solutionare .

INSTANȚA

Prin sentinta nr. 551 din 26.02.2015 pronuntata de Judecatoria Caracal in dosaruil nr. XXXXXXXXXXXXXX, s-a respins ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată și completată de petentul P_______ V_____ C______ în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție Județean O__, prin reprezentantul legal, împotriva procesului – verbal de constatare și sancționare a contravențiilor ________ nr.xxxxxxx din 17 martie 2014, întocmit de I.P.J. O__ – SR O__.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că prin procesul-verbal ________ nr.xxxxxxx din data de 17.03.2014, întocmit de I__ O__-SR O__, petentul P_______ V_____ C______, a fost sancționat contravențional cu 6 puncte-amendă în valoare de 510 lei și 4 puncte de penalizare în baza art.101/2 din OUG nr.195/2002, rep., pentru săvârșirea contravenției prevăzută de art.121/1 din RAOUG 195/2002.

S-a reținut în sarcina petentului P_______ V_____ C______ că în ziua de 17 martie 2014, ora 18, 49 în localitatea Stoenești a condus autoturismul BMW cu nr.XXXXXXXXX pe raza localității Stoenești cu viteza de 82 Km/h, viteză stabilită de aparatul radar Autovision montat pe auto MAI34321.

La rubrica ,,Alte mențiuni” a procesului verbal de constatare a contravenției ________ nr.xxxxxxx din data de 17.03.2014, s-a consemnat cele susținute de către petent, și anume ,,Agentul nu s-a prezentat și nu mi-a comunicat motivul opririi în trafic”.

Conform art. 34 din O.G. nr. 2/2001, instanța investită cu soluționarea plângerii analizează legalitatea și temeinicia procesului-verbal și hotărăște asupra sancțiunii.

Procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției beneficiază, de regulă, de prezumția de legalitate și temeinicie, prezumție care, deși neconsacrată legislativ, este unanim acceptată, atât în doctrina de specialitate, cât și în practica instanțelor judecătorești. O astfel de prezumție nu încalcă dreptul petentului la un proces echitabil, nefiind de natură a încălca prezumția de nevinovăție. După cum a constatat și CEDO (Salabiaku c. Franței, Telfner c. Austriei, A_____ c. României), prezumțiile de fapt și de drept sunt recunoscute în toate sistemele juridice, fiind permisă utilizarea acestora și în materie penală (cum este calificată și materia contravențională prin raportare la CEDO), pentru dovedirea vinovăției făptuitorului, dacă sunt îndeplinite două condiții: respectarea unor limite rezonabile, ținându-se cont de miza litigiului, și respectarea dreptului la apărare.

În prezenta cauză, atât miza litigiului (aplicarea unei amenzi în cuantum de 510 lei și a 4 puncte de penalizare) cât și asigurarea posibilității petentului de a-și dovedi susținerile, de a combate prezumția de legalitate și temeinicie, permit aplicarea acestei prezumții.

Cu privire la legalitatea procesului-verbal, instanța a reținut că agentul de poliție care a întocmit procesul verbal contestat avea calitatea de agent constatator potrivit art.15 alin.3 din O.G. nr.2/2001, iar procesul verbal atacat conține toate mențiunile obligatorii prevăzute de art.16 și art.17 din O.G. nr.2/2001, modificată.

A apreciat instanța că procesul-verbal de contravenție a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor OG nr. 2/2001, respectiv art. 16, care la pct.7. prevede că agentul constatator este obligat să aducă la cunoștință contravenientului dreptul de a face obiecțiuni cu privire la conținutul actului de constatare, obiecțiuni care sunt consemnate distinct la rubrica – alte mențiuni – sub sancțiunea nulității procesului –verbal.

În speță, procesul – verbal nu este semnat de un martor asistent, întrucât petentul-contravenient, fiind de față a semnat procesul-verbal de contravenție care i s-a întocmit, iar la rubrica „ alte mențiuni s-a consemnat cele menționate și mai sus.

Pe de altă parte, a susținut petentul că nu a săvârșit fapta contravențională reținută în sarcina sa, susținere care trebuia dovedită, iar în lipsa probelor care să dovedească apărările petentului, aceste apărări nu pot produce efectele juridice urmărite în sensul anulării procesului –verbal pentru netemeinicie.

Prezumția relativă de adevăr de care se bucură actul contestat ca act de natură administrativ jurisdicțională nu poate fi înlăturată.

În plus, procesul-verbal nu este afectat de vreo altă cauză de nulitate absolută pe care instanța este obligată să o verifice din oficiu, iar sancțiunea este corect individualizată de agentul constatator.

Este unanim admis în privința constatărilor personale ale agentului constatator privind descrierea faptei, împrejurările concrete în care a fost săvârșită, că procesul – verbal are forța probantă a unui înscris sub semnătură privată, făcând dovada până la proba contrarie.

Instanța a constatat că, în mod corect, fapta contravențională reținută în sarcina petentului a fost încadrată în dispozițiile art. 121/1 din O.U.G. nr. 195/2002, republicată, dispoziții ce au fost indicate în cuprinsul actului constatator.

De asemenea, agentul constatator a indicat și textul de lege care sancționează fapta contravențională reținută în sarcina petentului, respectiv art.101/2 din R.A.O.U.G. nr. 195/2002, R..

În concluzie, instanța a apreciat că procesul verbal de contravenție contestat întrunește condițiile de formă impuse de lege pentru a fi valabil încheiat.

Sub aspectul temeiniciei, instanța a constatat că intimatul a făcut dovada deplină a situației de fapt reținute în procesul verbal de contravenție.

Nu numai că înscrisurile depuse la dosar de către intimat prin reprezentantul legal, și anume planșele foto, buletinul de verificare metrologică nr.xxxxxxx din 02.04.2013 și atestatul operatorului radar care a întocmit procesul verbal de contravenție a cărui anulare se solicită, infirmă în totalitate susținerile petentului din plângerea contravențională formulată, însă și depoziția martorului D________ A_____ a confirmat în parte cele reținute prin actul sancționator, dar nu a putut confirma în totalitate susținerile petentului, deși a declarat că la momentul constatării faptei contravenționale se afla împreună cu petentul în autoturismul condus de acesta.

A declarat martorul încuviințat petentului că la data de 17 martie 2014, în jurul orei 19,00 se afla în autoturismul condus de către petent și, fiind conducător auto nu i s-a părut că petentul a condus cu viteză pe raza localității Stoenești, însă la ieșirea din localitate, chiar la îndemnul martorului petentul a accelerat viteza cu care circula, susținând martorul că observase un indicator care arăta faptul că ieșise din localitatea Stoenești.

Martorul D________ A_____ a mai declarat că de la indicatorul care arăta ieșirea din localitate până în zona în care se afla mașina de poliție, respectiv acel PECO, despre care martorul a susținut că l-a depistat cu greu din cauza întunericului, erau aproximativ 200-300 m, însă distanța de la ieșirea din localitate și până în locul unde se afla echipajul de poliție, a permis petentului să accelereze întrucât mașina petentului era puternică, apreciind totodată același martor că și aparatul radar putea să înregistreze viteza pe care o avea mașina condusă de petent de la momentul ieșirii din localitate și până când a fost oprit în trafic, respectiv acel PECO întrucât autoturismul petentului se îndrepta spre direcția unde era amplasată mașina de poliție.

Din depoziția martorului a mai rezultat și faptul că acesta nu a participat la discuțiile dintre petent și agentul constatator, pe tot timpul acestor discuții martorul aflându-se în autoturismul condus de petent, aflând motivul pentru care au fost opriți în trafic chiar de la petent.

Față de considerentele arătate mai sus, instanța, în temeiul art. 34 alin.1 din O.G. nr. 2/ 2001, a respins ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de către petentul P_______ V_____ C______ în contradictoriu cu intimatul I__ O__.

Impotriva acestei sentințe a declarat apel petentul P_______ V_____ C______, considerând-o nelegală și netemeinică și solicită admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței și pe fond admiterea plângerii contravenționale, anularea procesului verbal de constatare a contravenției pentru nelegalitate și netemeinicie și, pe cale de consecință, exonerarea de plata amenzii aplicate și anularea sancțiunii complementare - 4 puncte de penalizare.

Petentul critică modul în care instanța a înțeles să analizeze și să interpreteze probele administrate în cauză, care a condus la soluționarea într-un mod total greșit a stării de fapt.

Arată că, instanța de fond interpretând eronat probele pe care le-a administrat, a dat eficiență probelor administrate de pârâta intimată, adică procesului verbal de constatare a contravenției care nu face dovada temeiniciei, din planșele foto nu se distinge dacă era categorie de drum din localitate sau din afara localității.

Se arată că, sub aspectul temeiniciei, procesul verbal nu face dovada situației de fapt reținute.

Consideră că nu a încălcat dispozițiile legale cu privire la depășirea vitezei legale, întrucât viteza înregistrată de aparatul radar este din afara localității și prin probele administrate a răsturnat prezumția relativă de adevăr de care se bucură actul contestat.

În ceea ce privește analiza sancțiunii stabilite în procesul-verbal în legătură cu această faptă, art.5 alin. 5 din OG nr. 2/2001 prevede că aceasta trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite” iar art. 21 alin. 3 din același act normativ prevede că sancțiunea se aplică „în limitele prevăzute de lege și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal de contravenție”.

Astfel, gradul de pericol social este inexistent, nu a fost lezat nici un interes, nu s-a produs vreun prejudiciu.

În drept, s-au invocat dispoz. art. 466 și urm. N.C.p.civ.

Intimatul Inspectoratul de Poliție Județean O__ a depus la dosar întâmpinare, solicitând respingerea apelului formulat de petent ca nefondat și menținerea sentinței instanței de fond ca fiind temeinică și legală.

Se arată că instanța de fond, în mod corect, a respins plângerea contravențională formulată de apelantul petent ca neîntemeiată, având în vedere faptul că aceasta nu a răsturnat prezumția de temeinicie și adevăr de care se bucură actul de constatare contestat.

Având în vedere dispozițiile art. 269 alin.(l).C.pr.civ. conform cărora ,,înscrisul autentic este înscrisul întocmit sau, după caz, primit și autentificat de o autoritate publica, de notarul public sau de către o alta persoană investita de stat cu autoritate publică, în forma si condițiile stabilite de lege. Autenticitatea înscrisului se refera la stabilirea identității părților, exprimarea consimțământului acestora cu privire la conținut, semnătura acestora și data înscrisului”, procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției constituie un înscris autentic.

Intimatul a mai arătat ca în conformitate cu prevederile art.270 alin.(l) C.pr.civ. „ înscrisul autentic face deplină dovadă, fata de orice persoana, pana la declararea sa ca fals, cu privire la constatările făcute personal de către cel care a autentificat înscrisul, in condițiile legii” și prin urmare, procesul-verbal de constatare si sancționare a contravențiilor reprezintă un înscris autentic ce se bucura de prezumția de veridicitate si temeinicie cu privire la cele constatate și consemnate pana la declararea sa ca fals sau pana la proba contrara ce revine celui care contesta înscrisul respective, iar în conformitate cu dispozițiile art.249 C.pr.civ. „ cel care face o susținere in cursul procesului trebuie sa o dovedească în afara de cazurile anume prevăzute de lege și prin urmare, petentul avea obligația sa dovedească cele sesizate in plângerea contravențională adresată instanței de judecată, lucru pe care nu l-a făcut.

În conformitate cu dispoz. art. 411 alin. 1 pct. 2 C.p.civ. a solicitat judecarea cauzei și în lipsă.

Examinând sentința prin prisma motivelor de apel cât și în ansamblu, instanța constată că apelul declarat este nefondat, urmând a fi respins pentru următoarele considerente :

Din actele dosarului rezultă că petentul apelant P_______ V_____ C______ a formulat plângere împotriva procesului verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx/17.03.2014 în contradictoriu cu intimata I__ – O__ – Poliția orașului Drăgănești O__, prin care i se reține că la data de 17.03.2014 , ora 18,49, a condus autoturismul marca BMW în localitatea Stoenești cu viteza de 82 km/h. detectată cu aparat radar.

Se critică sentința instanței de fond sub aspectul faptului că s-a dat o interpretare eronată probelor administrate, în sensul că procesul verbal de constatare a contravenției nu face dovada situației de fapt reținute, iar cu proba testimonială a dovedit că a circulat cu viteza înregistrată de aparatul radar în afara localității comunei Stoenești, jud. O__.

Motivul de apel invocat de apelant urmează a fi înlăturat, pentru faptul că din înscrisurile depuse la dosar de către intimată, respectiv planșele foto, buletinul de verificare metrologică și atestatul operatorului radar, se confirmă că apelantul petent a circulat cu depășirea vitezei legale în localitatea Stoenești unde viteza permisă era de 50 km./h.

In mod corect instanța de fond a analizat procesul verbal de contravenție atât sub aspectul legalității cât și al temeiniciei, acesta fiind întocmit cu respectarea dispoz. OG nr. 2/2001, respectiv art. 16 din aceeași ordonanță.

Totodată, instanța a constatat că agentul constatator în mod corect a reținut fapta contravențională în sarcina petentului apelant, dându-i o încadrare juridică corectă, respectiv art. 121/1 din OUG nr. 195/2002.

De asemenea, agentul constatator a indicat și textul de lege care sancționează fapta contravențională și anume dispoz. art. 101/2 din RA OUG nr. xxxxxxxx.

Pentru considerentele expuse mai sus, instanța urmează a respinge apelul declarat de apelantul petent P_______ V_____ C______ și a menține sentința instanței de fond ca temeinică și legală.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge apelul formulat de apelantul petent P_______ V_____ C______, cu domiciliul in C______ ______________________, ___________.2, __________________, in contradictoriu cu intimatul Inspectoratul Judetean de Politie O__, cu sediul in Slatina ______________________. 19 judetul O__ , având ca obiect anulare proces verbal de contravenție CP NR xxxxxxx, impotriva sentintei nr. 551 din 26.02.2015 pronuntata de Judecatoria Caracal in dosaruil nr. XXXXXXXXXXXXXX, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică, azi 10.09.2015.

Președinte, G_______ I______		Judecător, I__ S_____ O_____
	Grefier, F________ F______ M_____

Red.I.S.O.

Tehnored.IM

Jf: D.S____

Ex.4/25.09.2015.