ROMÂNIA

TRIBUNALUL A___ operator - 3207/2504

Secția de contencios administrativ și fiscal

Dosar nr. XXXXXXXXXXXX

DECIZIA CIVILĂ NR. 993 A

Ședința publică din data de 8 octombrie 2015

Președinte M______ M______

Judecător L______ M______ Ș___

Grefier I______ M_____

S-a luat în examinare apelul formulat de apelantul petent L___ A_____ V_____ în contradictoriu cu intimatul I____________ de Poliție al Județului A___ împotriva sentinței civile nr. xxxxxxxxxxxxx15 pronunțată de Judecătoria A___ în dosarul nr. XXXXXXXXXXXX, având ca obiect anulare proces-verbal de contravenție.

La apelul nominal se prezintă reprezentanta apelantului petent -avocat Lanevschi G____ L_______ din Baroul A___, lipsind petentul și intimatul.

Procedura de citare legal îndeplinită.

Apelul este legal timbrat cu 20 lei, conform chitanței ________ XWF nr. xxxxxxx din 31.07.2015 – fila 7 dosar.

S-a făcut referatul cauzei după care, verificând din oficiu competența potrivit art. 482 Noul Cod de procedură civilă, tribunalul constată că aceasta îi aparține conform art. 95 alin. 1 pct. 2 Noul Cod de procedură civilă, sentința atacată fiind pronunțată de Judecătoria A___ aflată în circumscripția acestui tribunal.

Instanța declară cercetarea apelului încheiată și întrucât reprezentanta petentului este de acord ca dezbaterea apelului să urmeze la acest termen, declară deschisă dezbaterea asupra apelului.

Doamna avocat solicită admiterea apelului, schimbarea hotărârii, admiterea plângerii și anularea procesului-verbal de contravenție.

Referitor la prezumția de legalitate a procesului-verbal de contravenție și prezumția de nevinovăție a contravenientului, reprezentanta petentului subliniază că una din limite este dată de constatarea faptei personal de agentul constatator și consideră că prin reținerea temeiniciei și legalității procesului-verbal de contravenție în absența unor probe care să combată starea de fapt reținută în acesta, se încalcă art. 6 din C.E.D.O.

Consideră că în situația în care proces-verbal este contestat, sarcina probei revine intimatului.

De asemenea, susține reprezentanta petentului, și obiecțiunile formulate de către petent au prezumția de adevăr și în condițiile în care nu au fost răsturnate prezumțiile menționate, există un dubiu în ce privește legalitatea și temeinicia actului sancționator, dubiu care operează în favoarea contravenientului .

În concluzie, a solicitat admiterea apelului astfel cum a fost formulat, fără cheltuieli de judecată.

Considerând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, , instanța închide dezbaterile și reține cauza spre soluționare în baza art. 394 alin. 1 Noul Cod de procedură civilă.

TRIBUNALUL

Deliberând asupra apelului,

Constată că prin sentința civilă nr. xxxxxxxxxxxxx15 pronunțată de Judecătoria A___ în dosarul nr. XXXXXXXXXXXX a fost respinsă plângerea contravențională formulată de petentul L___ A_____-V_____, în contradictoriu cu intimata I____________ de Poliție al Județului A___, împotriva procesului-verbal de sancționare contravențională __________. nr. xxxxxx/03.05.2015, ca fiind neîntemeiată. Nu au fost acordate cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că prin procesul verbal de contravenție __________. nr. xxxxxx/03.05.2015, petentul a fost sancționat cu amendă în sumă de 390 lei, pentru încălcarea dispozițiilor art. 52 alin. 1 din HG nr. 1391/2006 raportat la art. 100 alin. 3 lit. d) din OUG nr. 195/2002, republicată. Totodată, petentului i s-a aplicat și sancțiunea complementară a suspendării exercitării dreptului de a conduce pe o perioadă de 30 zile, întrucât a condus autoturismul marca KIA cu nr. înmatriculare XXXXXXX, pe _________________________-ța Drapelului, iar la intersecția cu __________________ trecut pe culoarea roșie a semaforului aflat în funcțiune.

Verificând legalitatea procesului verbal de contravenție, instanța de fond a constatat că acesta a fost întocmit cu respectarea condițiilor de formă prevăzute de art. 16 din O.G. nr. 2/2001, fără a lipsi mențiunile prevăzute sub sancțiunea nulității absolute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001, descrierea faptei fiind făcută în mod corespunzător de către agentul constatator care a consemnat în cuprinsul procesului-verbal toate elementele esențiale privind starea de fapt și încadrarea legală, atât pentru individualizarea contravenției și a sancțiunii aplicate, cât și pentru ca instanța să poată exercita controlul jurisdicțional.

Instanța de fond a considerat că nu poate fi primită critica petentului privind nerespectarea dispozițiilor art. 25 alin. 3 din OG nr. 2/2001, acestuia fiindu-i comunicată odată cu procesul-verbal de contravenție și înștiințarea de plată, bineînțeles privind obligativitatea achitării amenzii stabilite în sarcina sa, petentul semnând procesul-verbal de contravenție atât la rubrica „alte mențiuni”, cât și la rubrica de luare la cunoștință de cuprinsul și conținutul acestuia, precum și la rubrica înștiințare de plată.

Sub aspectul temeiniciei, prima instanță a avut în vedere că starea de fapt reținută, fost constatată în mod direct de agentul rutier (ex proprii sensibus), iar petentul nu a combătut prin probe cele descrise în procesul-verbal de contravenție întrucât simpla contestare a stării de fapt, în lipsa unor probe pertinente și credibile care să demonstreze susținerile petentului, nu poate conduce la anularea procesului-verbal de contravenție pe motiv că acesta nu corespunde realității, fiind cunoscut că, până la proba contrară, procesul-verbal se bucură de prezumția relativă de adevăr și răspundere a contestatorului, fără de care ar fi practic imposibilă sancționarea unor încălcări a legislației în materia circulației rutiere ce intră în competența poliției.

Prima instanță a invocat în susținerea acestor considerente, jurisprudența CEDO, în privința prezumțiilor și a limitelor rezonabile pe care acestea nu trebuie să le depășească, evidențiind că în situația în care fapta este constatată personal, procesul-verbal legal întocmit se bucură de prezumția de temeinicie și, în absența unor probe apte să răstoarne prezumția, cum este cazul în speță, plângerea se impune a fi respinsă.

Instanța de fond a reținut că prin plângerea formulată petentul a recunoscut că a trecut pe culoarea galbenă a semaforului în funcțiune, întrucât nu a avut timpul și distanța necesară opririi în condiții de siguranță, în spatele său circulând un alt vehicul.

Instanța a avut în vedere că potrivit art. 53 alin. 1 din HG 1391/2006 este posibilă trecerea pe semnalul de culoare galbenă în situația în care, la apariția semnalului, autovehiculul se află atât de aproape de semafor încât nu mai poate opri în condiții de siguranță, situație de excepție care însă nu a fost dovedită în speță de petent, deși sarcina probei îi incumbă potrivit principiului înscris în art. 249 Cod procedură civilă.

Se arată că însuși petentul a arătat că “mi-am continuat deplasarea înainte, când mai aveam câțiva metri până la intersecție, am observat că se aprinde culoarea galbenă a semaforului …”, semn că la apariția semnalului de culoare galbenă nu se afla atât de aproape de semafor, încât să nu mai poate opri în condițiile arătate.

În aprecierea instanței de fond, petentul nu a făcut decât să ignore regula de prudență în trafic, regulă ce este consacrată la nivel de principiu și prin dispozițiile art. 35 alin. 1 din OUG nr. 195/2002, prevăzându-se că participanții la trafic trebuie să aibă un comportament care să nu afecteze fluența și siguranța circulației, să nu pună în pericol viața sau integritatea corporală a persoanelor din jur.

Totodată, instanța de fond a constatat că în cauză nu este vorba despre o contravenție rutieră ce se impune a fi constatată cu un mijloc tehnic omologat sau certificat, ci despre o faptă contravențională constatată de agentul rutier prin propriile simțuri, apreciind că nu pot fi primite nici criticile petentului privind subiectivismul agenților de poliție în aprecierea faptelor în astfel de cazuri, acestea fiind simple supoziții.

Prima instanță a considerat că sub aspectul individualizării sancțiunii, amenda a fost corect aplicată la minimum prevăzut de lege, fiind corelată cu gradul de pericol social concret al contravenției și că, față de pericolul sporit al faptei care vizează însăși siguranța circulației rutiere, nu se justifică înlocuirea amenzii cu avertisment.

În concluzie, apreciind că fapta corespunde realității și constituie contravenție, potrivit textelor legale indicate, că sancțiunile au fost corect individualizate și aplicate, sancțiunea complementară a suspendării exercitării dreptului de a conduce fiind dispusă conform art. 100 alin. 3 lit. d) din OUG nr. 195/2002, instanța de fond, în temeiul art. 34 din OG nr. 2/2001 respins plângerea.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel petentul solicitând admiterea apelului, schimbarea în tot a hotărârii atacate, cu consecința admiterii plângerii, anulării procesului-verbal de contravenție și exonerării sale de la plata amenzii contravenționale în cuantum de 390 lei, anularea puntelor de amendă acordate și anularea suspendării exercitării dreptului de a conduce autovehicule pe drumurile publice pe o perioadă de 30 de zile, stabilită conform procesului-verbal de contravenție atacat.

În motivarea apelului, petentul a arătat că la data de 03.05.2015, conducea autovehiculul marca KIA cu nr. de înmatriculare XXXXXXX, în municipiul A___ pe _____________________________ Drapelului spre Piața Revoluției, iar la intersecția cu ________________________ trecut pe culoarea galbenă a semaforului aflat în funcțiune, deoarece nu a mai avut posibilitatea de a opri în condiții de siguranță, în spatele său circulând un alt autovehicul.

A susținut petentul că prin fapta sa nu a pus în pericol siguranța vreunui participant la trafic, deoarece de pe _________________________ circula niciun autovehicul.

Petentul a precizat că a formulat obiecțiuni la procesul verbal de contravenție cu privire la împrejurările consemnate de agentul constatator susținând că nu a pătruns în intersecție pe culoare roșie a semaforului.

Referitor la prezumția de temeinicie și legalitate a procesului-verbal de contravenție reținută de instanța de fond, petentul a susținut că sunt încălcate disp. art. 6 par. 2 din C.E.D.O. cu toate garanțiile conferite de acesta, întrucât prezumția de vinovăție trebuie să opereze și în cazul său. și pentru respectarea principiului egalității, organul constatator are obligația de a aduce probe în susținerea procesului-verbal de contravenție .

A susținut de asemenea petentul că dacă se consideră că nu a fost răsturnată nici prezumția de legalitate a procesului-verbal de contravenție, pentru egalitatea armelor, trebuie să se considere că este valabilă și în ce-l privește prezumția de nevinovăție și întrucât s-a creat un dubiu, acesta trebuie să profite contravenientului . În susținerea acestei opinii, petentul a făcut trimitere la practica judiciară în domeniul contravențiilor.

În drept, petentul a invocat prevederile art. 466 și urm. Cod procedură civilă, disp. art. 6 par. 2 din C.E.D.O.

Prin întâmpinarea depusă la dosar la data de 24.08.2015 prin serviciul registratură al instanței, intimatul I____________ de Poliție al Județului A___ a solicitat respingerea apelului ca netemeinic și nefundamentat și menținerea sentinței civile atacate ca fiind temeinică și legală, reținându-se că fapta petentului a existat și a fost corespunzător încadrată juridic, procesul-verbal fiind atât legal cât și temeinic întocmit.

În opinia intimatului, demersul judiciar al petentului este doar o formalitate menită să întârzie implementarea sancțiunilor în evidențele poliției rutiere.

A susținut intimatul că judecătorul fondului printr-o corectă și completă apreciere a probelor, a analizat punctual toate probele și în concret toate cererile petentei și justificat a respins acțiunea în principal, motivat pe lipsa probatoriului adecvat cauzei, sentința cuprinzând în mod complet, convingător și sintetizat argumentele respingerii plângerii.

De asemenea, intimatul a evidențiat că fapta sancționată a fost înregistrată direct de către agentul constatator conform disp. art. 52 alin.1 din H.G. nr. 1391/2006 pentru aprobarea RA a O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, astfel că în cauză nu interesează alegațiile apelantului ci doar eventuale înscrisuri sau probe pertinente cauzei care să dovedească pretinsa nelegalitate și netemeinicie a hotărârii atacate.

Examinând apelul prin prisma probelor existente la dosarul cauzei, a criticilor invocate și a prevederilor art. 476 Noul Cod pr.civilă, Tribunalul apreciază că acesta este neîntemeiat urmând a fi respins pentru următoarele considerente.

Instanța de fond a reținut corect starea de fapt, pe baza probelor administrate în cauză, a aplicat și interpretat corespunzător normele legale incidente, pronunțând o sentință temeinică și legală.

Prin procesul verbal de contravenție __________ nr. xxxxxx/08.05.2015, apelantul petent a fost sancționat pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 100 alin. 3 lit. d din OUG 195/2002, reținându-se în fapt că a condus autoturismul marca KIA cu nr. înmatriculare XXXXXXX, pe _________________________-ța Drapelului, iar la intersecția cu __________________ trecut pe culoarea roșie a semaforului aflat în funcțiune.

Procesul verbal de contravenție a fost semnat de contravenient având completată rubrica alte mențiuni a procesului verbal de contravenție cu obiecțiunile sale: ,, Nu sunt de acord cu cele menționate, nu am pătruns pe culoarea roșie a semaforului”.

Prin plângerea împotriva procesului verbal de contravenție ca și prin cererea de apel, apelantul petent și-a modificat aceste obiecțiuni, susținând că a observat anterior semaforului, cu câțiva metri, că se aprinde culoarea galbenă însă având în vedere că în spatele său circula un alt autoturism nu a mai avut timpul și distanța necesară pentru a opri, rulând înainte fără însă a pune în pericol siguranța vreunui alt participant la trafic.

Instanța constată că o astfel de obiecțiune nu este cuprinsă în procesul verbal de contravenție iar apelantul petent nu a reclamat consemnarea altor obiecțiuni decât cele formulate la întocmirea procesului verbal de contravenție de către agentul constatator care a constatat direct fapta și care ar fi putut observa o situație de natura cele reclamate de apelantul petent. Obiecțiunile inițiale s-au limitat la a nega starea de fapt consemnată, fără explicații de natura celor menționate în fața instanței de fond și a celei de apel, care în lipsa oricăror probe nu pot fi reținute de instanță.

Hotărârile Curții Europene a Drepturilor Omului, atât cea din cauza A_____ împotriva României cât și cea din cauza N_______ G_______ împotriva României, au reliefat că prezumția de nevinovăție nu se opune aplicării unui mecanism intern care ar instaura o prezumție de conformitate cu realitatea a procesului verbal de contravenție, cât timp există limite ale aplicării acestor prezumții. Fără a aduce atingere prezumției de nevinovăție, prezumția de legalitate trebuie apreciată de la caz la caz.

Prezumția de legalitate a procesului verbal de contravenție în cauză nu se poate reține că e pusă la îndoială de susținerile apelantului petent, nedovedite prin vreo probă, diferite de susținerile acestuia de la momentul încheierii procesului verbal de contravenție, deși starea de fapt susținută de acesta ar fi putut fi probată prin declarația conducătorului autoturismului din spatele său, ce putea fi identificat dacă la momentul opririi sale în trafic ar fi făcut astfel de obiecțiuni. Mai mult apelantul însuși admite că a văzut culoarea galbenă a semaforului electric anterior intersecției semaforizate cu câțiva metri, astfel că e puțin plauzibil că a pătruns în intersecție pe aceeași culoare și nu pe cea roșie, așa cum a constatat agentul care a întocmit procesul verbal de contravenție, având în vedere durata extrem de scurtă de semnalizare cu culoarea galben a semaforului.

Situația sa nu este comparabilă cu cea reținută în hotărârile invocate de apelant în care poziția contravenientului a fost aceeași de la întocmirea procesului verbal de contravenție iar acesta, dacă s-ar fi dat eficiență prezumției de legalitate, ar fi fost chemat să facă dovada unui fapt negativ.

Față de cele menționate, constatând că motivele de apel sunt neîntemeiate, în baza art. 480 alin. 1 Cod procedură civilă, va respinge apelul declarat de apelantul petent L___ A_____ V_____ în contradictoriu cu intimatul I____________ de Poliție al Județului A___ împotriva sentinței civile nr. xxxxxxxxxxxxx15 pronunțată de Judecătoria A___ în dosarul nr. XXXXXXXXXXXX și în consecință, va păstra hotărârea atacată.

Se reține că în cauză nu s-a pus problema cheltuielilor de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E :

Respinge apelul declarat de apelantul petent L___ A_____ V_____ în contradictoriu cu intimatul I____________ de Poliție al Județului A___ împotriva sentinței civile nr. xxxxxxxxxxxxx15 pronunțată de Judecătoria A___ în dosarul nr. XXXXXXXXXXXX și în consecință, păstrează hotărârea atacată.

Fără cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din 8 octombrie 2015.

Președinte Judecător

M______ M______ L______ M______ Ș___

Grefier

I______ M_____

red. M.M/ 09.11.2015

Thred. I M / Ex. 4/

prima instanță – judecător P____-M_________ B.

se comunică hotărârea cu

petentul - L___ A_____-V_____ - A___, ______________________, corp A, ________________

intimatul I____________ de Poliție al Județului A___, - A___, ________________, nr. 17-19

2 _______________