ROMÂNIA

TRIBUNALUL A___ operator - 3207/2504

Secția de contencios administrativ și fiscal

Dosar nr. XXXXXXXXXXXX

DECIZIA CIVILĂ NR. 1151 A

Ședința publică din data de 4 noiembrie 2015

Președinte E______ I______

Judecător C______ Șianțiu

Grefier I______ M_____

S-a luat în examinare apelul declarat de petentul G____ P___ în contradictoriu cu intimatul I____________ de Poliție al Județului A___ împotriva sentinței civile nr. 3398 din 16.06.2015 pronunțată de Judecătoria A___ în dosarul nr. XXXXXXXXXXXX, având ca obiect anulare procesul-verbal de contravenție.

La apelul nominal se prezintă reprezentanta petentul, avocat Florincaș Lixiana din Baroul Hunedoara, lipsind apelantul petent și reprezentantul intimatului.

Procedura de citare legal îndeplinită.

Apelul este legal timbrat cu 20 lei, conform disp. art. 19 din OUG 80/2013 privind taxele judiciare de timbru.

S-a făcut referatul cauzei după care, verificând din oficiu competența potrivit art. 482 Noul Cod de procedură civilă, tribunalul constată că aceasta îi aparține conform art. 95 alin. 1 pct. 2 Noul Cod de procedură civilă, sentința atacată fiind pronunțată de Judecătoria A___ aflată în circumscripția acestui tribunal, iar reprezentanta petentului arată că nu solicită administrarea altor probe.

Instanța declară cercetarea apelului încheiată și întrucât reprezentanta petentului este de acord ca dezbaterea apelului să urmeze la acest termen, declară deschisă dezbaterea asupra apelului.

Reprezentanta petentului solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat, modificarea sentinței, anularea procesului-verbal de contravenție, restituirea permisului de conducere și exonerarea de la plata amenzii, iar în subsidiar, a solicitat anularea sancțiunii complementare a suspendării dreptului de a conduce și înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertisment conform art. 5 alin.5 din O.G. nr. 2/2001, în motivare reiterând oral cele evidențiate în scris în motivarea apelului declarat.

Considerând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, instanța închide dezbaterile și reține cauza spre soluționare în baza art. 394 alin. 1 Noul Cod de procedură civilă.

TRIBUNALUL

Deliberând asupra apelului,

Constată că prin sentința civilă nr. 3398 din 16.06.2015 pronunțată de Judecătoria A___ în dosarul nr. XXXXXXXXXXXX a fost respinsă ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petentul G____ P___, în contradictoriu cu intimatul I____________ de Poliție al Județului A___ având ca obiect plângere împotriva procesului – verbal de contravenție ________ nr.xxxxxxx din 27.03.2015. Nu au fost acordate cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că prin procesul verbal de contravenție ________ nr.xxxxxxx încheiat de intimatul I____________ de Poliție al Județului A___ în data de 27.03.2015, petentul a fost sancționat cu amendă în sumă de 975 lei, pentru contravențiile prevăzute de art. 52 alin. 1 și, respectiv, art.147 al.1 din H.G.nr.1391/2006 raportat la art. 100 alin. 3 lit. d) și, respectiv, art.101 al.1 pct.18 din OUG 195/2002, republicată, reținându-se în sarcina sa că a condus autovehiculul marca Nissan cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX, iar la semaforul electric situat în intersecția ____________________ C.A. V_____ a trecut pe culoarea roșie, iar la solicitarea prezentării permisului de conducere acesta nu îl avea asupra sa. Totodată, petentului i s-a pus în vedere că are obligația ca în termen de 5 zile să predea permisul de conducere unității de poliție.

Se arată că petentul a formulat obiecțiuni care au fost trecute la rubrica “alte mențiuni” în sensul că nu este de acord cu cele consemnate și că va contesta în instanță.

Verificând din oficiu legalitatea procesului-verbal de contravenție, în raport cu mențiunile a căror lipsă atrage nulitatea absolută a acestuia, instanța de fond a stabilit că în cauză nu există lipsuri ori mențiuni necorespunzătoare, astfel că, sub acest aspect, procesul-verbal este legal încheiat.

Instanța a apreciat că neindicarea în mod separat a sancțiunilor aplicate pentru fiecare faptă în parte nu este în măsură, de asemenea, să conducă la anularea procesului-verbal de contravenție, în contextul în care petentul a fost sancționat cu 10 puncte amendă.

Instanța de fond a apreciat totodată, că în condițiile în care petentul a fost sancționat pentru nerespectarea semnificației culorii roșii a semaforului – fapta fiind încadrată în clasa a II-a, conform art.100 al.3 lit.d din OUG nr.195/2002 și pentru nerespectarea obligației conducătorului de vehicul de a avea asupra sa a permisului de conducere - fapta fiind încadrată în clasa a II-a, conform art.100 al.3 lit.d din OUG nr.195/2002, prin raportare la art.98 al.4 din OUG nr.195/2002, este evident că pentru fiecare faptă i s-a aplicat sancțiunea minimă prevăzută de actul sancționator, de 4 puncte amendă și, respectiv, 6 puncte amendă.

Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal de contravenție, instanța a reținut că fiind vorba despre o faptă constatată ex propriis sensibus (personal) de către un agent al statului aflat în exercițiul funcțiunii, procesul-verbal, legal întocmit, se bucură de prezumția de temeinicie, fără a fi încălcat dreptul la apărare al petentului, invocând sub acest aspect jurisprudența C.E.D.O.

Referitor la calitatea de polițist rutier a agentului constatator, instanța de fond a reținut că din dispoziția IGPR nr.1719/03.06.2009 rezultă că agentul constatator avea calitatea de polițist rutier, pe care a dobândit-o în data de 09.06.2009. În condițiile în care nu s-a făcut dovada că această funcție i-ar fi fost ulterior retrasă, instanța a concluzionat că la data de 22.03.2015 acesta avea competența de a constata și sancționa contravențiile la regimul rutier.

Prima instanță a mai reținut că deși prin obiecțiunile formulate petentul nu a recunoscut niciuna din faptele reținute în sarcina sa, prin plângerea formulată acesta a admis că nu avea asupra sa permisul de conducere, apreciind astfel că petentul a avut o atitudine nesinceră cu ocazia formulării obiecțiunilor în cuprinsul procesului-verbal de contravenție.

Cu privire la probele testimoniale, prima instanță a apreciat că declarațiile martorilor audiați în cauză nu prezintă suficiente garanții de obiectivitate având în vedere că aceștia sunt soția petentul, respectiv angajatul acestuia.

În ceea ce privește sancțiunea contravențională aplicată, instanța a avut în vedere că aceasta trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, iar avertismentul se aplică în cazul în care fapta este de gravitate redusă, cu luarea în considerare a criteriilor impuse de art. 21 alin.3 din O.G. nr. 2/2001.

Pentru considerentele expuse, instanța a stabilit că faptele reținute în sarcina petentului corespund realității și constituie contravenție, potrivit textelor legale indicate, procesul-verbal fiind temeinic și ținând cont de faptele în concret săvârșite, văzând și fișa de cazier contravențional al petentului, din care reiese că acesta a săvârșit în mod repetitiv diferite contravenții la regimul rutier, și a apreciat că este necesară sancționarea pecuniară a petentului.

Instanța a reținut că la dozarea sancțiunii, agentul constatator a aplicat amenda în cuantum minim, respectându-se astfel principiul proporționalității și a considerat că plângerea contravențională formulată de petent apare ca neîntemeiată, astfel că a respins-o cu consecința menținerii procesului-verbal de contravenție ca legal și temeinic întocmit.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel petentul G____ P___ solicitând în principal admiterea apelului, schimbarea hotărârii atacate în sensul admiterii plângerii, cu consecința anulării procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției _______ P nr.xxxxxxx din 27.03.2015 întocmit de intimat, restituirea permisului de conducere, exonerarea sa de la plata amenzii în cuantum de 975 lei.

În subsidiar, petentul a solicitat anularea sancțiunii complementare de suspendare a permisului de conducere, înlocuirea sancțiunilor aplicate cu avertisment, ținând cont de gradul de pericol social al faptei raportat la prevederile art. 7 alin.1, alin.2 și alin.3 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.

Cu privire la înlăturarea declarațiilor martorilor audiați în cauză la prima instanță, petentul consideră că instanța în mod neîntemeiat a apreciat că declarațiile acestora nu prezintă garanții de obiectivitate, martorii fiind soția, respectiv prietenul său și a susținut că instanța de fond avea obligația să stabilească dacă aceștia au relatat corect starea de fapt întrucât au fost de față, în autoturismul său.

Referitor la calitatea agentului constatator de polițistului rutier, petentul a învederat că din Dispoziția IGPR depusă la dosar nu rezultă dacă din anul 2009 până în 2015 acesta mai avea calitate de polițist rutier, și între timp nu a pierdut această calitate, iar în lista agenților constatatori nu apare agentul P______ A_____.

Petentul a învederat că nu este reală afirmația intimatului în sensul că a avut mai multe abateri contravenționale, întrucât din fișa de cazier rezultă că a contestat procesele verbale pe care instanța le-a anulat ca fiind netemeinice și nelegale.

A susținut în același timp petentul, că este inechitabil ca hotărârea să se baze pe constatările personale ale agentului constatator și că în acest context, prezumția de temeinicie și legalitate a procesului-verbal de contravenție este nerezonabilă, contravenientul fiind pus în imposibilitate să facă proba contrară întrucât instanța de fond a înlăturat declarațiile martorilor pe care i-a propus în susținerea plângerii.

Pe de altă parte, a arătat petentul, intimatul nu a probat realitatea celor consemnate prin probe concrete - înregistrare video ori planșe foto, ceea ce creează dubii cu privire la temeinicia și legalitatea procesului-verbal de contravenție bazat exclusiv pe constatarea personală a agentului constatator.

Prin întâmpinarea depusă de intimatul I____________ de Poliție al Județului A___, acesta a solicitat respingerea apelului ca netemeinic si nefundamentat, menținerea sentinței civile pronunțată de Judecătoria Ineu ca fiind temeinică și legală.

Intimatul a susținut că fapta petentului a existat si este încadrată juridic corespunzător, procesul verbal fiind atât temeinic cât și legal întocmit, calea de atac fiind practic un demers formal în scopul tergiversării executării sancțiunii aplicate de agentul rutier.

Astfel, apreciază intimatul că apelul este o formalitate menită de a întârzia implementarea sancțiunii aplicate în evidențele poliției rutiere.

Raportat la susținerile petentului referitoare la nulitatea procesului verbal, a susținut intimatul că prima instanță a respins motivat aceste susțineri prin prisma prevederilor art. 175 alin.1 Cod procedură civilă, nefiind în situația vreunei vătămări care să nu poată fi înlăturată decât prin desființarea actului întocmit.

A mai susținut intimatul că alegațiile recurentului cu referire la modalitatea în care prima instanță a înțeles să administreze probatoriul la judecata în fond nu pot fi un motiv de anulare a sentinței civile, deoarece susținerile nu îndeplinesc cerințele art. 477 și urm. din Legea nr.134/2010, judecătorul fiind liber a aprecia asupra probelor existente la dosar ori asupra necesității (utilității, pertinenței, concludentei) administrării unor probe în vederea aflării adevărului, în acest caz existând suficiente elemente probatorii si asupra cărora nu planează nici o îndoială, astfel că soluția adoptată de instanța de fond este perfect legală si întemeiată.

Apreciază intimatul că judecătorul fondului, printr-o corectă și completă apreciere a probelor, a analizat punctual toate probele si în concret toate cererile apelantului și justificat a respins acțiunea acestuia în principal motivat de lipsa probatoriului în susținerea plângerii adecvat cauzei.

Totodată, a arătat intimatul că fapta sancționată a fost constatată direct de agentul constatator conform dispozițiilor art. 52 alin.1 și art. 147 alin.1 din H.G. nr. 1391/2006 republicată pentru aprobarea R.A. a O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, astfel că în prezenta cauză nu interesează alegațiile apelantului, ci doar eventuale înscrisuri sau probe pertinente cauzei care să dovedească nelegalitatea și netemeinicia hotărârii pronunțate de judecătorul fondului.

Pentru considerentele expuse, intimatul a susținut că starea de fapt reținută în procesul-verbal este conformă cu realitatea, și se impune respingerea demersului judiciar al apelantului ca neîntemeiat.

Examinând apelul prin prisma motivelor invocate și în limitele efectului devolutiv determinate de ceea ce s-a apelat potrivit art. 477 din Noul Cod de procedură civilă, dar și din oficiu, pentru motive de ordine publică, conform art. 479 alin. 1 din același Noul Cod, instanța constată că acesta este neîntemeiat, pentru considerentele ce se vor evidenția în cele ce urmează.

Astfel, prima instanță a reținut corect starea de fapt în raport cu probațiunea administrată în cauză și a pronunțat o hotărâre legală și temeinică ca urmare a aprecierii corespunzătoare a dovezilor de la dosar, a interpretării judicioase a actului juridic dedus judecății și aplicării corecte a dispozițiilor legale în materie.

Acestea fiind spuse, reține tribunalul că judecătorul primei instanțe a expus în hotărârea judecătorească pronunțată situația de fapt pe care a reținut-o pe baza probele administrate dar și motivele de fapt și de drept pe care și-a întemeiat soluția arătându-se atât motivele pentru care s-au admis cât și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților cu respectarea prevederilor art. 425 alin. 1) lit. b) din Noul Cod de procedură civilă.

În acest sens, just a stabilit înainte de toate judecătorul primei instanțe că procesul verbal de contravenție contestat în fața sa întrunește cerințele formale de la art. 16 și 17 din OG nr. 2/2001 și că deci nu se relevă cazuri de nulitate privind actul juridic sancționator, făcând finalmente o aplicare corectă inclusiv a prevederilor art. 175 din Noul Cod de procedură civilă chiar fără a aminti strict formal acest text procedural ce reglementează nulitatea condiționată și în conformitate cu care actul de procedură este lovit de nulitate numai atunci când prin nerespectarea cerinței legale s-a adus părții o vătămare ce nu poate fi înlăturată într-un alt mod decât prin desființarea acestuia, ceea ce nu este cazul în speță și numai în cazul nulităților expres prevăzute de lege vătămarea este prezumată partea interesată putând face dovada contrară, ceea ce iarăși nu este cazul în procesul de față.

Dintr-un alt punct de vedere, cu privire la temeinicia aceluiași act juridic sancționator reține tribunalul că instanța de fond a făcut o apreciere corectă a probatoriului administrat în fața sa în concordanță cu prevederile art. 264 din Noul Cod de procedură civilă ce reglementează aprecierea probelor și în conformitate cu care este datoare instanța să examineze probele administrate pe fiecare în parte, dar și pe toate în ansamblul lor, iar în vederea stabilirii existenței/inexistenței faptelor pentru a căror dovedire au fost încuviințate judecătorul le apreciază în mod liber potrivit convingerii sale în afară de cazul când legea stabilește puterea lor doveditoare, în speță fiind judicios aplicate aceste norme de drept procesual, atât cu referire la înscrisurile aflate la dosarul cauzei, cât și în ceea ce privește depozițiile martorilor audiați în ședința publică în care a și fost tranșată plângerea contravențională.

Mai mult decât atât, observă tribunalul că aprecierea probei cu martorii ascultați s-a făcut de către judecătorul primei instanțe în concordanță cu prevederile art. 324 din Noul Cod de procedură civilă în conformitate cu care în aprecierea probei testimoniale este îndatorată instanța de judecată să țină seama de sinceritatea persoanei audiate și de împrejurările în care a luat cunoștință de faptele ce fac obiectul declarației respective.

Pe linia de idei exprimată deja în aliniatele precedente ale deciziei de față a stabilit justificat judecătoria că în pofida criticilor aduse de către petent actului juridic sancționator prezumțiile nu sunt în principiu contrare convenției cum fără dubiu rezultă din jurisprudența CEDO cu observația numai că acestea nu trebuie să depășească limitele rezonabile precum în cauză în ceea ce privește constatările directe ale agentului constatator, că pe de altă parte la data acestor constatări polițistul rutier avea calitate de agent constatator și că nu prezintă relevanță împrejurarea necontestată că ulterior această funcție i-a fost retrasă, că din lucrările dosarului se poate prezuma cu suficientă putere doveditoare atitudinea asupra căreia se statuează în considerentele sentinței de la momentul formulării obiecțiunilor că depozițiile martorilor audiați nu prezintă suficiente garanții de obiectivitate și că, prin urmare, faptele reținute în sarcina părții petente corespund realității și constituie contravenție potrivit textelor legale indicate.

Astfel fiind, nu pot fi primite criticile pe care petentul le-a adus sentinței în sensul preconizat de către acesta și care rezidă din chiar motivele căii de atac ordinare exercitată în cauză atâta timp cât există suficiente elemente probatorii în defavoarea petentului iar fapta sancționată a fost constatată direct potrivit art. 52 alin. 1) și art. 147 alin. 1) din HG nr. 1391/2006 republicat pentru aprobarea R.A. OUG nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice și nu se pune problema, pe de altă parte, ca petentului să-i fi fost înfrântă prezumția de nevinovăție, dimpotrivă prin hotărârea judecătorească pronunțată s-a realizat justul echilibru ce trebuie să existe între aceasta și prezumția de legalitate și veridicitate de care se bucură procesul verbal de contravenție, în fine numai sancțiunea avertismentului nu ar fi fost suficientă pentru atingerea scopului educativ și preventiv preconizat de către legiuitor cu prilejul edictării normelor de drept reținute în mod corect a fi fost încălcate de către petent.

Pe cale de consecință, pentru motivele arătate mai sus și, întrucât prima instanță a stabilit situația de fapt și a aplicat legea în mod corespunzător, nu se evidențiază elemente care să justifice schimbarea hotărârii apelate și nici nu se relevă motive de ordine publică, care să poată fi reținute din oficiu de către instanță, văzând și faptul că nu se pune problema cheltuielilor de judecată, în temeiul art. 480 alin. 1 din Noul Cod de procedură civilă, urmează a se respinge ca nefondat apelul declarat în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E :

Respinge apelul declarat de petentul G____ P___ împotriva sentinței civile nr. 3398 din 16.06.2015 pronunțată de Judecătoria A___ în dosarul nr. XXXXXXXXXXXX.

Fără cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din 4 noiembrie 2015.

Președinte Judecător

E______ I______ C______ Șianțiu

Grefier

I______ M_____

red. C.Ș/03.12.2015

Thred. I M / Ex. 4/03.12.2015

prima instanță – judecător S_______ S_____

se comunică hotărârea cu

petentul G____ P___, cu domiciliul în D___, ______________________, jud. Hunedoara;

intimatul I.P.J. A___, cu sediul în A___, __________________-19, jud. A___.

2 _____________.2015