Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

TRIBUNALUL D___

SECȚIA C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DECIZIE Nr. 1353/2015

Ședința publică de la 11 Noiembrie 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE M______ C_______ V_________

Judecător J___ S_____

Grefier L___ M________

Pe rol judecarea apelului declarat de apelantul C_________ B_____ L________, împotriva sentinței 8598/22.06.2015, pronunțată de Judecătoria C______ în contradictoriu cu intimata P______ M___________ C______ BIROUL RUTIER, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție CP nr. xxxxxxx.

La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.

Dosarul a fost lăsat la a doua strigare.

La a doua strigare au lipsit părțile.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care.

În baza art. 482 C. pr. civilă coroborat cu art. 131 alin. 1 C. pr. civilă, verificându-se din oficiu competenta, instanța constată că este competentă să soluționeze apelul potrivit art. 34 alin. 2 din OG 2/2001.

Apelul este declarat în termen și legal timbrat.

Constatând dosarul în stare de judecată s-a reținut spre soluționare.

INSTANȚA

Asupra cauzei de față constată următoarele

Prin sentința 8598/22.06.2015, Judecătoria C______ respins plângerea formulată de petentul C_________ B_____ L________, în contradictoriu cu intimatul I.P.J. D___, împotriva procesului verbal ________ nr. xxxxxxx încheiat la data de 03.03.2015 ca neîntemeiată.

Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că la data de 03.03.2015, petentului C_________ B_____ L________ i s-a încheiat procesul-verbal de contravenție _______.P. nr. xxxxxxx prin care i s-a aplicat sancțiunea amenzii contravenționale în cuantum de 390 lei și sancțiunea avertisment pentru săvârșirea contravențiilor prevăzute de art. 120 din Regulamentul de Aplicare a OUG 195/2002 și art. 36 alin. 1 din OUG 195/2002.

Din conținutul actului de constatare rezultă că la data de 03.03.2015, ora 10.43, petentul a condus autoturismul marca VW cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX, pe __________________________ Craiovița către _________________________ la intersecția cu ____________________ efectuarea virajului la stânga, a efectuat manevra de depășire a coloanei de autovehicule aflate în așteptare la semafor și nu a purtat centura de siguranță.

Procesul-verbal i-a fost comunicat petentului la data întocmirii, iar plângerea contravențională a fost formulată la data de 12.03.2015 (fila 2), cu respectarea termenului de 15 zile prevăzut de art. 31 alin. 1 din O.G. 2/2001.

Fiind învestită, potrivit art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, cu verificarea legalității și temeiniciei procesului-verbal, instanța constată următoarele:

Sub aspectul legalității procesului-verbal, instanța reține că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor prevăzute de art. 16 și art. 17 din O.G. nr. 2/2001 cuprinzând toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității.

În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal de contravenție, instanța reține că procesul-verbal este un act de autoritate întocmit de agentul constatator ca reprezentant al unei autorități administrative, învestit de autoritatea statală pentru constatarea si sancționarea unor fapte care contravin ordinii sociale, după o procedură specială și care face dovada situației de fapt menționate în cuprinsul său până la proba contrară, fapta respectivă fiind probată cu ajutorul prezumției de legalitate a actului administrativ (actul a fost emis cu respectarea tuturor condițiilor de fond și de formă prevăzute de lege), asociată cu prezumția de autenticitate (actul emană în mod real de la cine se spune că emană) și cu prezumția de veridicitate (actul reflectă în mod real ceea ce a stabilit autoritatea emitentă).

Ca atare, procesul-verbal se bucură de forța probantă până la proba contrarie, pe care contravenientul este cel care trebuie să o facă, persoana sancționată având dreptul la un proces echitabil, în cadrul căruia poate să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul-verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A_____ v. România).

Astfel, deși prin plângerea formulată petentul a arătat că situația de fapt reținută de agentul constatator nu corespunde realității întrucât a realizat virajul la stânga pe marcaj discontinuu, instanța nu poate reține că aspectele expuse de acesta corespund adevărului deoarece se observă în mod vădit că ele reprezintă aprecieri de ordin subiectiv, făcute din dorința de a scăpa de consecințele răspunderii contravenționale, nefiind susținute de nici un mijloc de probă administrat în cauză.

În ceea ce privește declarația martorului D___ E______ audiat la propunerea petentului, instanța arată că acesta nu este credibilă având în vedere relația de prietenie cu petentul, faptul că la momentul întocmirii procesului verbal nu s-a făcut referire la existența vreunui martor la eveniment, iar martorul a precizat că nu știe dacă petentul a mai fost sancționat și pentru altă faptă, deși din lecturarea procesului verbal rezultă că petentul a fost sancționat și pentru faptul că nu a purtat centura de siguranță.

În raport de cele menționate mai sus, având în vedere că petentul nu a făcut dovada unei situații de fapt contrare decât cea reținută în procesul verbal ________ nr. xxxxxxx încheiat la data de 03.03.2015 instanța apreciază că în mod temeinic s-a reținut în sarcina petentului încălcarea prevederilor art. 120 din Regulamentul de Aplicare a OUG 195/2002 și art. 36 alin. 1 din OUG 195/2002.

Pe cale de consecință, este justificată aplicarea amenzii contravenționale în cuantum total de 390 lei( 390 lei + avertisment), sancțiuni ce corespund gradului de pericol social al faptelor și care respectă criteriile de individualizare prevăzute de art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001, amenda fiind corect calculată, având cuantumul între limitele prevăzute de textul legal, petentului fiindu-i aplicat cuantumul minim al amenzii prevăzute de lege, astfel că instanța apreciază că sancțiunea este corect individualizată în raport cu realizarea scopului aplicării sancțiunii. Tot astfel este legală și sancțiunea complementară privitoare la suspendarea dreptului de a conduce un vehicul pe drumurile publice.

Împotriva sentinței 8598/22.06.2015 pronunțate de Judecătoria C______, a declarat apel petentul C_________ B_____ L________, solicitând admiterea apelului modificarea sentinței și anularea procesului verbal de contravenție.

Solicit[, în teză principală, admiterea apelului, anularea sentinței civile și trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanță, Judecătoria C______, în primul ciclu procesual, apreciind că judecata nu a fost una efectivă care să respecte cerințele garantării dreptului său la un proces echitabil, audierea martorului ocular - probă directă, D___ E______ necuprinzând verificarea tuturor aspectelor invocate prin plângerea contravențională.

In teză subsidiară, solicită admiterea apelului și schimbarea in tot a sentinței, în sensul admiterii plângerii contravenționale, anulării procesului - verbal de contravenție ca neîntemeiat, exonerării de obligația plății amenzii, anulării punctelor de penalizare și repunerii părților în situația anterioară, prin restituirea permisului de conducere.

Lecturând cu maximă atenție considerentele sentinței, așa cum sunt ele evidențiate în pagina 4 a hotărârii astfel apelate, constată că judecătorul, în mod criticabil, a apreciat că nu poate reține realizarea virajului la stânga pe marcaj discontinuu, pretinzând că aceste aspecte ar reprezenta aprecieri de ordin subiectiv.

Deși judecătorul avea posibilitatea și obligația să verifice acest lucru fie prin cercetare la fața locului (intersecția respectivă) fie prin întrebări pertinente adresate unicului martor ocular, pentru că doar în acest fel se putea verifica temeinicia susținerii sale din plângerea contravențională, cercetarea judecătorească astfel derulată de prima instanță este incompletă, în condițiile în care același judecător al fondului reține mai departe faptul că declarația martorului D___ E______ nu este credibilă având in vedere relația de prietenie cu petentul, faptul că la momentul întocmirii p.v. nu s-a făcut referire la existența vreunui martor la eveniment, iar martorul ar fi precizat că nu știe dacă petentul ar mai fi fost sancționat și pentru o altă faptă.

In ceea ce privește netemeinicia acesteia, invocă faptul că instanța, în mod criticabil, a înlăturat declarația unicului martor ocular.

Nu i se poate imputa faptul că la momentul întocmirii p.v. nu s-a făcut referire la existența vreunui martor la eveniment, în condițiile în care obligația întocmirii corecte și complete a procesului verbal revine agentului constatator, iar nu celui sancționat.

Peste toate aceste critici, invocă și faptul că instanța de judecată, în lipsa unor înregistrări video sau capturi foto a înlăturat singura probă admisă - declarația martorului ocular.

în drept, invocă disp. art. 480 și urm. C__.

Intimatul I.P.J. D___ a formulat întâmpinare prin care a precizat că instanța de fond în mod corect a respins plângerea formulată, apreciind că situația de fapt prezentată în procesul verbal de contravenție corespunde realității, procesul verbal fiind legal și temeinic întocmit. Se arată că procesul verbal a fost întocmit cu respectarea disp. art. 16 și 17 din O.G. nr. 2/2001, cuprinzând toate mențiunile obligatorii prevăzute de acest act normativ. De asemenea, invocă disp. art. 249 C.p.c., potrivit cărora cel care face o susținere în cursul procesului trebuie să o dovedească, iar în materie contravențională, procesul verbal de constatare a contravenției face dovada cu privire la starea de fapt reținută, până la proba contrară. Intimatul învederează faptul că prin mijloacele de probă depuse la dosar a făcut dovada vinovăției petentului în săvârșirea contravenției și arată că fapta reținută în sarcina apelantului prezintă un pericol social destul de ridicat, nerespectând culoarea roșie a semaforului. Solicită instanței respingerea apelului ca neîntemeiat și menținerea ca legală și temeinică a Sentinței Civile nr. 8598/22.06.2015, pronunțate de Judecătoria C______.

Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate și având în vedere dispozițiile art. 476 alin. 1 și art. 479 C.p.civ., instanța apreciază că apelul este nefondat, pentru următoarele considerente:

Tribunalul reține că prin procesul verbal de contravenție _______.P. nr. xxxxxxx, apelantului petent i s-a aplicat sancțiunea amenzii contravenționale în cuantum de 390 lei și sancțiunea avertisment pentru săvârșirea contravențiilor prevăzute de art. 120 din Regulamentul de Aplicare a OUG 195/2002 și art. 36 alin. 1 din OUG 195/2002, reținându-se că la data de 03.03.2015, ora 10.43, acesta a condus autoturismul marca VW cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX, pe __________________________ Craiovița către _________________________ la intersecția cu ____________________ efectuarea virajului la stânga, a efectuat manevra de depășire a coloanei de autovehicule aflate în așteptare la semafor și nu a purtat centura de siguranță.

Prin plângerea contravențională formulată, apelantul petent a solicitat anularea procesului verbal de contravenție invocând atât motive de nelegalitate cât și motive de netemeinicie, arătând faptul că la întocmirea acestuia s-a reținut o stare de fapt greșită, în realitate nefăcându-se vinovat de săvârșirea contravențiilor reținute în sarcina sa.

În ceea ce privește legalitatea procesului-verbal, instanța de fond a reținut în mod corect că acesta este întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 17 din OG 2/2001 cu modificările si completările ulterioare, cuprinzând toate mențiunile obligatorii prevăzute de acest act normativ, mențiuni a căror lipsă atrage sancțiunea nulității actului constatator, nulitate care poate fi constatata și din oficiu de către instanța.

Art. 17 din ordonanță, sancționează, cu nulitatea absolută, omisiunile din procesul-verbal privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice, lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator.

În ceea ce privește celelalte mențiuni obligatorii ale procesului-verbal de contravenție, legea nu prevede în mod expres sancțiunea nulității, însă din interpretarea logică a textelor care le prevăd, potrivit regulii de interpretare conform căreia norma juridică trebuie interpretată în sensul aplicării ei, nu în cel al neaplicării, rezultă că lipsa acestora se sancționează tot cu nulitatea. Aceasta nulitate este însă virtuală, deoarece nu este prevăzută expres de lege și relativă, deoarece nu poate fi invocată de instanță din oficiu, așa cum rezultă din interpretarea per a contrario a art. 17 teza a II-a din OG nr. 2/2001. De asemenea, instanța reține că aplicarea sancțiunii nulității relative virtuale este condiționată de existența unei vătămări, care nu se presupune de această dată, astfel cum rezultă din interpretarea art. 175 din C. proc. civ, existența vătămării trebuie dovedită.

În prezenta cauză, din examinarea cuprinsului procesului-verbal, rezultă că acesta a fost întocmit în conformitate cu toate cerințele a căror nerespectare se sancționează cu nulitatea absolută sau relativă

Cu privire la temeinicia procesului verbal, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul verbal contravențional este un mijloc de probă care nu face dovada vinovăției petentului, ci dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.

În prezenta cauză, petentul beneficiază de o prezumție de nevinovăție care nu este însă absolută, așa cum nu este absolută nici prezumția de legalitate a procesului verbal, iar instanța are obligația de a asigura un raport de proporționalitate între aceste prezumții în vederea respectării caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul.

Procesul-verbal de contravenție reprezintă un mijloc de probă și conține constatări personale ale agentului de poliție aflat în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu.

Susținerea apelantului petent, în sensul că nu se face vinovat de săvârșirea contravențiilor nu poate fi reținută de instanță, având în vedere probatoriul administrat în cauză.

Astfel, tribunalul reține că martorul propus de petent, D___ E______, a relatat că acesta a efectuat virajul la stânga, intrând în benzinărie, în timp ce se afla în intersecția semaforizată. Martorul a precizat că nu știe dacă petentul a mai fost sancționat și pentru altă faptă, deși din lecturarea procesului verbal rezultă că petentul a fost sancționat și pentru faptul că nu a purtat centura de siguranță. De asemenea, a mai arătat că în locul din care s-a efectuat virajul, linia era discontinuă.

Tribunalul constată că în mod corect instanța de fond a apreciat că această declarație nu este credibilă, având în vedere relația de prietenie cu petentul, martorul precizând și că nu știe dacă petentul a mai fost sancționat și pentru altă faptă, deși din lecturarea procesului verbal rezultă că petentul a fost sancționat și pentru faptul că nu a purtat centura de siguranță.

Având în vedere aceste elemente, în mod corect instanța de fond a considerat că în cauză nu s-a făcut dovada unei alte situații de fapt, în condițiile în care contravenția a fost constatată în mod direct de agent, manevra de depășire fiind confirmată de un martor care a semnat procesul verbal, iar celălalt martor circula în fața petentului și nu avea posibilitatea de a observa corespunzător ceea ce se petrecea în urma sa.

Din întregul material probator administrat în cauză, instanța de fond a constatat în mod corect că nu a fost răsturnată prezumția de temeinicie a procesului-verbal contestat, în sensul că petentul nu a făcut dovada unei situații de fapt contrare celei reținute în cuprinsul acestuia.

Având în vedere că în fața instanței de judecată petentul a avut posibilitatea de a dovedi lipsa de temeinicie a actului sancționator, dar că în cauză nu a fost răsturnată prezumția de temeinicie a procesului-verbal contestat, în sensul că petentul nu a făcut dovada unei situații de fapt contrare celei reținute în cuprinsul acestuia, tribunalul apreciază că în mod temeinic s-au reținut în sarcina apelantului contravențiile prevăzute de dispozițiile art. 120 alin. 1 din HG nr. 1391/2006 și art. 36 alin. 1 din OUG 195/2002.

Pe de altă parte, apelantul petent a avut posibilitatea exercitării drepturilor procesuale în vederea dovedirii plângerii formulate, în calea de atac a apelului, în sensul că putea proba netemeinicia procesului verbal, însă acesta nu a depus nici un înscris și nu a solicitat probatorii pertinente care să conducă la concluzia că faptele descrise de agentul constatator în cuprinsul actului de contravenție nu ar fi reale și că nu se impunea a-i fi aplicată o sancțiune contravențională.

În ceea ce privește individualizarea sancțiunii contravenționale, potrivit art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001, sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal, astfel că nu se impune reevaluarea acesteia, iar măsura complementară a suspendării dreptului de a conduce reprezintă o măsură care are la bază o prezumție de vinovăție a conducătorului auto, având caracter preventiv, întrucât privește protecția interesului public față de riscului potențial pe care îl prezintă un conducător auto care încalcă regulile de circulație rutieră, pentru participanții la trafic (Decizia de inadmisibilitate a Curții Europene a Drepturilor Omului, cauza Michel Pewinski c. Franței, 7 decembrie 1999).

Dispozițiile din O.U.G. nr. 195/2002 au drept scop asigurarea desfășurării fluente și în siguranță a circulației pe drumurile publice, precum și ocrotirea vieții, integrității corporale și a sănătății persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecția drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor respective, a proprietății publice și private.

Pentru considerentele expuse anterior, instanța de control consideră că nu a fost răsturnată prezumția de legalitate și temeinicie a actului de contravenție, astfel că va respinge ca nefondat apelul formulat împotriva sentinței civile nr. 8598/22.06.2015, pronunțate de Judecătoria C______ în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Respinge apelul declarat de apelantul C_________ B_____ L________ domiciliat în C______, _____________________, _____________, _____________, jud. D___, împotriva sentinței 8598/22.06.2015 pronunțate de Judecătoria C______, în contradictoriu cu intimata P______ M___________ C______ BIROUL RUTIER, cu sediul în C______, ____________________, județul. D___.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică de la 11 Noiembrie 2015

Președinte, M______ C_______ V_________		Judecător, J___ S_____
	Grefier, L___ M________

Red.J.S_____

L.M. 19 Nov 2015