Dosar nr. XXXXXXXXXXXXXX - plângere contravențională –

R O M Â N I A

TRIBUNALUL SUCEAVA

SECȚIA DE C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

D E C I Z I A NR. 1879

Ședința publică din 02 decembrie 2015

Instanța constituită din:

Președinte : Z______ C_____

Judecător: C_____ A___

Grefier : I_____ A___ O___

Pe rol, judecarea apelului formulat de petentul B____ M____, împotriva sentinței civile nr. 98 din data de 08 ianuarie 2015 pronunțată de Judecătoria Suceava în dosar nr. XXXXXXXXXXXXXX, intimat fiind I____________ Județean de Poliție Suceava.

La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă apelantul personal care se identifică cu C.I. ________ nr. xxxxxx și consilier P_______ E____ – A___ pentru intimat.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:

Petentul depune la dosar dovada de achitare a taxei judiciare de timbru în cuantum de 20 lei aferentă apelului promovat iar consilier juridic P_______ E____ – A___ pentru apelant depune delegație de reprezentare, arătând că nu mai au alte cereri de formulat.

Întrebate fiind părțile dacă mai au alte cereri de formulat, apelantul arată că solicită reexaminarea unei probe depuse de agentul de poliție, înregistrarea video, probă care demonstrează susținerile sale vis-a-vis de faptul că nu a săvârșit contravenția reținută în sarcina sa.

Instanța aduce la cunoștință apelantului că valoarea probei video urmează a fi avută în vedere la momentul deliberării în cauză.

Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, acordă cuvântul asupra apelului.

Apelantul susține că intimatul a invocat în probatoriu, proba cu înregistrarea video, o filmare care consemnează doar faptul că mașina condusă de el a trecut prin acel loc dar nu redă și faptul că nu a acordat prioritate. Apreciază că instanța de fond a apreciat în mod greșit situația, în condițiile în care atât din declarația sa, din declarația martorului cât și din probele depuse de poliție rezultă că situația de fapt reținută în cuprinsul procesului verbal nu corespunde realității.

Pe cale de consecință solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat.

Consilier juridic P_______ E____ – A___ pentru intimat solicită respingerea apelului ca nefondat și menținerea sentinței pronunțate de instanța de fond ca fiind temeinică și legală.

Declarând dezbaterile închise,

După deliberare,

T R I B U N A L U L,

Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Suceava la data de 11.08.2014, sub numărul de dosar XXXXXXXXXXXXXX, petentul B____ M____ a formulat plângere contravențională împotriva procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției ________ nr. xxxxxxx din data de 30.07.2014 în contradictoriu cu intimatul I____________ Județean de Poliție Suceava, solicitând anularea procesului verbal, exonerarea de la plata amenzii contravenționale, anularea punctelor amendă stabilite și a măsurii complementară a suspendării dreptului de a conduce pentru o lună. A mai solicitat obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea plângerii, petentul a arătat că, la data de 30.07.2014, la ora 15³⁰, I____________ Județean de Poliție i-a întocmit un proces verbal în baza căruia a fost sancționat cu amendă de 360 lei și i s-a aplicat măsura complementară a suspendării carnetului de șofer pe o lună pentru că nu ar fi dat prioritate pietonilor angajați în trecere pe loc special amenajat; s-a menționat că această faptă ar fi fost filmată cu aparatul radar montat în autospeciala cu numărul de înmatriculare MAI xxxxx. Petentul a mai arătat că faptele reținute în procesul verbal de contravenție nu corespuns realității, nu a existat această faptă de neacordare a priorității pentru pietoni, iar acesta a circulat regulamentar. A susținut petentul că a comunicat acest lucru și agentului de poliție și a protestat împotriva consemnărilor greșite refuzând să semneze procesul verbal.

Petentul a precizat că, din perspectiva contravențională, în jurisprudența sa, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că nimic nu împiedică statele să își îndeplinească rolul lor de gardieni ai interesului public, prin stabilirea sau menținerea unei distincții între diferite tipuri de infracțiuni.

A mai susținut petentul că, având în vedere că intimata nu a depus la dosar planșe foto din care să reiasă cu certitudine că petentul nu a acordat prioritate pietonilor angajați în trecere pe loc amenajat, instanța nu poate da eficiență prezumției de temeinicie a procesului verbal, întrucât procedând astfel, având în vedere modul tehnic de constatare a acestor contravenții, s-ar ajunge la situația în care petentul este pus în imposibilitatea de a face dovada contrarie celor consemnate în procesul verbal.

Prin întâmpinare intimatul IPJ Suceava a solicitat respingerea plângerii contravenționale ca nefondată și menținerea procesului verbal de constatare a contravenție și implicit a sancțiunilor aplicate.

În motivarea întâmpinării, intimatul a arătat că, la data de 30.07.2014, ora 15²⁶ numitul B____ M____, a fost depistat conducând autoturismul marca Dacia cu numărul de înmatriculare XXXXXXXXX, pe __________________________ la trecerea pentru pietoni amplasată în proximitatea Băncii Transilvania, nu a acordat prioritate de trecere unui grup de pietoni angajat în traversarea străzii pe trecerea pentru pietoni semnalizată cu indicator și marcaj, pietoni care se aflau pe sensul său de mers.

Prin sentința civilă nr. nr. 98 din data de 08 ianuarie 2015 pronunțată de Judecătoria Suceava, a fost respinsă ca neîntemeiată plângerea contravențională, luându-se act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției ________ nr. xxxxxxx din data de 30.07.2014 întocmit de către intimatul I____________ Județean de Poliție Suceava, petentul B____ M____ a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 360 lei și cu sancțiunea complementară constând în suspendarea dreptului de a conduce pe o perioadă de 30 de zile, constatându-se că în data de 30.07.2014, ora 15²⁵, a condus autoturismul marca Dacia L____ cu numărul de înmatriculare XXXXXXXXX, în municipiul Suceava, pe _______________________________ ________________________ _______________ nu a acordat prioritate de trecere pietonilor angajați în traversarea regulamentară a străzii prin loc special amenajat și semnalizat, faptă filmată cu camera video Autovision montată pe autoturismul cu numărul de înmatriculare MAI xxxxx, faptă prevăzută de dispozițiile art. 135 lit. h) din H.G. nr. 1391/2006 și sancționată potrivit dispozițiilor art. 100 alin. 3 lit. b) din O.U.G. nr. 195/2002.

Verificând, potrivit dispozițiilor art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției ________ nr. xxxxxxx din data de 30.07.2014, instanța de fond a reținut că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, respectiv a prevederilor art. 16 și 17 din același act normativ, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu. De asemenea, instanța apreciază că fapta reținută în sarcina petentului B____ M____ a fost descrisă suficient pentru a permite corecta încadrare juridică și aplicarea sancțiunilor corespunzătoare, procesul-verbal contestat fiind de natură a răspunde cerințelor legale imperative.

Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, instanța de fond a reținut că deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară, legea instituind o prezumție relativă de veridicitate cu privire la împrejurările constatate de agentul constatator.

Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, instanța trebuie să analizeze, în fiecare caz în parte, în ce măsură fapta reținută în sarcina petentului reprezintă o ”acuzație în materie penală”, în sensul art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Această analiză se realizează prin prisma a trei criterii alternative, respectiv natura faptei, caracterul penal al textului ce definește contravenția, conform legislației interne, și natura și gradul de severitate al sancțiunii aplicate.

Calificarea faptei ca ”acuzație în materie penală” are drept consecințe incidența în respectiva cauză a prezumției de nevinovăție de care se bucură petentul și a obligației autorităților statului de a proba faptele reținute în sarcina acestuia. Însă, conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga Taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, hotărârea din 23 iulie 2002, paragraf 113).

Forța probantă a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, care este liber să reglementeze importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).

Potrivit dispozițiilor art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001, persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A_____ v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007).

Având în vedere aceste principii, instanța de fond a reținut că procesul-verbal de contravenție beneficiază de o prezumție relativă de veridicitate și autenticitate, permisă de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, cât timp petentului i se asigură de către instanță condițiile specifice de exercitare efectivă a dreptului de acces la justiție și a dreptului la un proces echitabil. Prin urmare, atât timp cât contravenientului i se oferă posibilitatea reală, efectivă de a proba contrariul, prezumția de nevinovăție, astfel cum este conturată în jurisprudența CEDO nu este încălcată.

În prezenta cauză, instanța de fond a apreciat că sancțiunea principală a amenzii contravenționale în cuantum de 360 lei și sancțiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce pe o perioadă de 30 de zile, aplicate unei persoane fizice pentru o contravenție la regimul circulației pe drumurile publice, sunt suficient de grave pentru a determina instanța să concluzioneze că față de petent a fost formulată o „acuzație în materie penală” în sensul dat acestei sintagme de jurisprudența CEDO. Pe cale de consecință, prezumția de nevinovăție de care se bucură petentul se impune cu forță superioară.

De asemenea, instanța de fond a reținut că procesul-verbal de contravenție, în măsura în care cuprinde constatările personale ale agentului constatator, are forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului, cât timp acesta din urmă nu este în măsură să prezinte o probă contrară.

Prin urmare, instanța de fond a constatat că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției ________ nr. xxxxxxx din data de 30.07.2014 reprezintă un mijloc de probă și conține constatările personale ale agentului de poliție aflat în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu. D__ fiind că este vorba despre o contravenție constatată pe loc de către agentul constatator, instanța apreciază că faptele menționate în cuprinsul actului contestat sunt suficiente pentru a da naștere unei prezumții simple, în sensul că situația de fapt și împrejurările reținute corespund adevărului.

Astfel, simpla negare a petentului în sensul că faptele nu corespund adevărului nu este suficientă, atâta timp cât acesta nu aduce probe sau nu prezintă o explicație rațională pentru care agentul ar fi întocmit procesul-verbal cu consemnarea unei situații nereale, pentru a se ridica un dubiu cu privire la obiectivitatea acestuia ori nu invocă alte împrejurări credibile pentru a răsturna prezumția simplă de fapt născută împotriva sa.

În cauza dedusă judecății, instanța de fond a constatat că petentul B____ M____ nu a făcut dovada unei situații contrare celei reținute în procesul-verbal de contravenție, respectiv că în data de 30.07.2014, ora 15²⁵, a condus autoturismul marca Dacia L____ cu numărul de înmatriculare XXXXXXXXX, în municipiul Suceava, pe _______________________________ ________________________ _______________ nu a acordat prioritate de trecere pietonilor angajați în traversarea regulamentară a străzii prin loc special amenajat și semnalizat, faptă filmată cu camera video Autovision montată pe autoturismul cu numărul de înmatriculare MAI xxxxx.

Situația descrisă în procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției ________ nr. xxxxxxx din data de 30.07.2014a fost susținută de raportul agentului constatator, agentul arătând că în timp ce executa serviciul de patrulare, supraveghere și control al traficului rutier, a înregistrat autoturismul marca Dacia L____ cu numărul de înmatriculare XXXXXXXXX, care circula pe __________________________ care, ajungând la trecerea de pietoni amplasată în zona stației de autobuz, nu a acordat prioritate de trecere pietonilor angajați în traversarea regulamentară a străzii prin loc special amenajat și semnalizat.

În același sens este și înregistrarea video a contravenției din care se observă că autoturismul marca Dacia L____ cu numărul de înmatriculare XXXXXXXXX, condus de către petent, a fost surprins pe __________________________ municipiul Suceava, neacordând prioritate de trecere pietonilor angajați în mod regulamentar în traversarea străzii, respectiv prin loc special amenajat și semnalizat corespunzător, pe sensul de mers al vehiculului (art. 135 lit. h) din H.G. nr. 1391/2006).

În ceea ce privește declarația martorului M______ P____ P___, fără a trage concluzii certe cu privire la sinceritatea acestuia, instanța de fond a reținut că martorul a precizat că lucrează la o societate medicală ce aparține petentului. De asemenea, instanța de fond a reținut că afirmația martorului conform căreia petentul nu ar fi putut să vadă pietonii întrucât pe trecerea de pietoni era o dubiță, nu este confirmată de celelalte probe administrate în cauză. Astfel, din analiza planșelor foto depuse la dosar coroborate cu înregistrarea video, instanța de fond a constatat că dubița a oprit după trecerea de pietoni, fără a obtura vederea petentului.

Față de aceste aspecte, instanța de fond a apreciat că nu a fost făcută nicio dovadă care să răstoarne prezumția de legalitate și veridicitate a procesului-verbal contestat, deși petentului îi revenea această obligație potrivit dispozițiilor art. 249 din Codul de procedură civilă. Astfel, instanța de fond a considet că petentul B____ M____ se face vinovat de contravenția reținută în sarcina sa.

În ceea ce privește proporționalitatea sancțiunilor, în conformitate cu dispozițiile art. 34 din O.G. nr. 2/2001, instanța de fond a apreciat că s-a realizat o corectă individualizare a sancțiunilor aplicate petentului.

Opinia instanței de fond s-a fundamentat, pe de o parte, pe dispozițiile art. 5 alin. 5 din O.G. nr. 2/2001 potrivit cărora sancțiunea trebuie să fie proporțională cu pericolul social al faptei săvârșite, iar, pe de altă parte, pe dispozițiile art. 21 alin. 3 din același act normativ, conform cărora, la aplicarea sancțiunii, trebuie să se țină cont de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului.

Din înscrisurile depuse la dosar, instanța de fond a reținut că pericolul social al faptei săvârșite de petent este unul ridicat, aducându-se atingere unor norme sociale de o importanță deosebită, respectiv cele privind desfășurarea circulației rutiere, menite a asigura protejarea populației.

În baza art. 100 alin. 3 lit. b) din O.U.G. nr. 195/2002, instanța de fond a reținut că în caz de nerespectare a regulilor privind acordarea priorității de trecere pietonilor angajați regulamentar în traversare, pe lângă sancțiunea principală se aplică și sancțiunea complementară a suspendării exercitării dreptului de conduce pentru o perioadă de 30 de zile.

În prezenta cauză, instanța de fond a apreciat că aplicarea sancțiunii complementare a suspendării dreptului de a conduce se impune având în vedere atitudinea petentului care, în niciun moment nu a învederat că i-ar fi părut rău pentru crearea unei stări de pericol pentru ceilalți participanți la trafic, respectiv pentru pietonii angajați regulamentar în traversarea străzii.

Prin urmare, pentru a permite petentului să înțeleagă regulile de circulație pe drumurile publice, necesitatea nu numai legală, dar și morală și de bun simț de a respecta aceste reguli și de a nu fi un pericol cel puțin pentru ceilalți participanți la trafic, instanța de fond a menținut procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției ________ nr. xxxxxxx din data de 30.07.2014 așa cum a fost întocmit de către agentul constatator, reținând legalitatea și temeinicia sa.

Față de cele constatate, în temeiul art. 34 din O.G. nr. 2/2001, instanța de fond a respins plângerea contravențională formulată de petentul B____ M____ împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției ________ nr. xxxxxxx din data de 30.07.2014 în contradictoriu cu intimatul I____________ de Poliție Județean Suceava, ca neîntemeiată.

Împotriva sentinței civile sus menționate a declarat apel petentul B____ M____.

A solicitat ca în urma rejudecării să se dispună modificarea în totalitate a sentinței atacate și pe cale de consecință admiterea plângerii contravenționale, anularea procesului verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx din data de 30.07.2014 întocmit de IPJ Suceava, exonerarea de la plata amenzii contravenționale, anularea punctelor de amendă și a măsurii complementare a suspendării dreptului de a conduce pentru o lună de zile, cu cheltuieli de judecată.

Arată că instanța de fond a luat în considerare probele administrate, probe pe care le-a interpretat eronat.

În ceea ce privesc fotografiile invocate de instanța de fond că ar fi ținut cont de ele, acestea nu sunt altceva decât instantanee din înregistrarea video de care se prevalează.

Probele pe care le invocă în apărare sunt declarația martorului M______ P____ P___ și înregistrările video efectuate de intimat cu cinemometrul.

A mai arătat că procesul verbal nu este susținut de înregistrarea video, în sensul că este filmat autoturismul după ce trecuse zebra și nu la momentul săvârșirii așa zisei contravenții și din acest motiv nu poate fi demonstrată contravenția de către intimat. În schimb, ar putea fi o probă în favoarea sa, dacă este analizată cu atenție.

Observarea corectă a imaginii video ar demonstra lipsa contravenției și pentru aceasta trebuie avută în vedere înșiruirea cronologică a faptelor: la ora trecută pe cinemometru 15.25.14 o dubiță se afla la jumătatea trecerii de pietoni; la 15.26.17, adică după trecerea a trei secund, dubița a ieșit de pe zebră; la 15.26.19 se vede mașina sa după ce a trecut zebra și la 15.26.18 au traversat pietonii .

Având în vedere faptul că dubiței i-au trebuit trei secund să traverseze jumătate din zebră este clar că și autoturismul său putea fi înscris în traversarea zebrei cu cel puțin cinci secund înaintea orei 15.26.19, adică la cel puțin ora 15.26.14.

Din aceste informații coroborate cu declarația martorului, rezultă că fapta contravențională nu există sau, în cel mai rău caz, lipsește vinovăția deoarece pe trecerea de pietoni se afla dubița în momentul în care s-a înscris să treacă trecerea de pietoni, astfel că la 15.26.14 nu avea cum să se afle pe trecerea de pietoni.

Având în vedere că intimatul nu a depus la doar planșe foto din care să reiasă cu certitudine că nu a acordat prioritate pietonilor angajați în trecere pe loc amenajat, instanța nu poate da eficiență prezumției de temeinicie a procesului verbal întrucât procedând astfel, s-ar ajunge la situația în care petentul este pus în imposibilitatea de a face dovada contrarie celor consemnate în procesul verbal.

Sancțiunile principale și cele complementare sunt necesare atunci când se încalcă legea, dar nu și în situații în care nu se încalcă legea, ala cum este cazul în cazul de față.

Intimatul I____________ de Poliție Județean Suceava a depus la dosar întâmpinare (fila 15).

A arătat că sentința instanței de fond fiind legală și temeinică, că motivele de apel sunt nefondate, fapta fiind constatată în mod direct și nemijlocit de către agentul constatator , cu ajutorul unui mijloc tehnic omologat și verificat metrologic, fapta fiind înregistrată, iar petentul nu a făcut dovada că situația de fapt reținută în sarcina sa este contrară, instanța nu poate renunța la temeinicia și legalitatea procesului verbal fără vreo probă din partea petentului.

Actul de constatare în cauză beneficiază de o prezumție simplă de legalitate și temeinicie, fiind susținut prin procesul verbal de constatare și raportul agentului constatator, sarcina probei contrare revenind petentului, care prin orice mijloc de probă, inclusiv alte prezumții să facă dovada că cele constatate de agentul instrumentator nu corespund adevăratei situații de fapt.

A invocat disp. art. 96 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 și a arătat că norma imperativă, nu este lăsată la aprecierea agentului constatator sau a instanței de judecată, aplicarea sau înlăturarea sancțiunii complementare. Fapta reținută în sarcina petentului este una de pericol, prin acțiunea sa a pus în pericol propria viață, cât și a celorlalți participanți la trafic.

Scopul legii este de a proteja participanții la trafic, iar fenomenul de nerespectare a normelor rutiere duce la evenimente rutiere grave. O altfel de soluție, nu face decât să încurajeze încălcarea normelor legale și să descurajeze aplicarea prevederilor legale de către organele de drept.

Pe cale de consecință, solicită respingerea apelului și menținerea sentinței civile ca temeinică și legală și implicit procesul verbal de contravenție.

Examinând sentința atacată, în limitele devoluțiunii stabilită prin motivele de apel formulate, în raport de întregul complex probator prin prisma dispozițiilor aplicabile cauzei și de criticile aduse instanței de fond, pentru considerentele ce urmează, Tribunalul expune următoarele:

Prin procesul verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx din data de 30.07.2014 întocmit de către intimatul I____________ Județean de Poliție Suceava, petentul apelant B____ M____ a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 360 lei și cu sancțiunea complementară constând în suspendarea dreptului de a conduce pe o perioadă de 30 de zile, constatându-se că în data de 30.07.2014, ora 15²⁵, a condus autoturismul marca Dacia L____ cu numărul de înmatriculare XXXXXXXXX, în municipiul Suceava, pe _______________________________ ________________________ _______________ nu a acordat prioritate de trecere pietonilor angajați în traversarea regulamentară a străzii prin loc special amenajat și semnalizat, faptă filmată cu camera video Autovision montată pe autoturismul cu numărul de înmatriculare MAI xxxxx, faptă prevăzută de dispozițiile art. 135 lit. h) din H.G. nr. 1391/2006 și sancționată potrivit dispozițiilor art. 100 alin. 3 lit. b) din O.U.G. nr. 195/2002.

În mod corect prima instanță a constatat ca legal procesul verbal de contravenție pe baza materialului probator administrat în fața acestei instanțe.

Astfel , Tribunalul reține din probele administrate că procesul verbal de contravenție a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu iar instanța de fond a efectuat o analiză corectă și judicioasă a motivelor de nulitate invocate de contravenient , motivele invocate de acesta nefiind date în cauză.

În ceea ce privește temeinicia procesului verbal de contravenție , Tribunalul reține că mențiunile procesului verbal de contravenție privind fapta contravențională reținută în sarcina petentului sunt susținute de materialul probator administrat în fața primei instanțe, respectiv de înregistrarea video de la dosarul instanței de fond.

Astfel, din cuprinsul înregistrării video depusă de intimat la dosarul de fond rezultă dincolo de orice îndoială rezonabilă că apelantul a săvârșit fapta contravențională reținută în sarcina sa.

Astfel, se observă în mod clar că apelantul B____ M____ la data de 30.07.2014, ora 15²⁵, a condus autoturismul marca Dacia L____ cu numărul de înmatriculare XXXXXXXXX, în municipiul Suceava, pe _______________________________ ________________________ _______________ nu a acordat prioritate de trecere pietonilor angajați în traversarea regulamentară a străzii prin loc special amenajat și semnalizat.

Din vizualizarea înregistrării, se observă că pietonii erau angajați deja în traversarea trecerii de pietoni fiind în apropierea celei de a doua benzi de mers astfel că apelantul trebuia să le acorde prioritate de trecere însă acesta a ales să își continue deplasarea.

În mod corect instanța de fond nu a dat relevanță declarației testimoniale (f.68), declarația fiind contrazisă de înregistrarea video de la dosarul cauzei.

Astfel, martorul a susținut că petentul nu putea observa pietonii deoarece pe banda I de mers pe trecerea de pietoni era o dubiță, ori din înregistrarea video se observă că pietonii s-au angajat în traversarea străzii după ce a trecut dubița de trecerea de pietoni iar autovehiculul apelantului a ajuns la trecerea de pietoni la momentul la care pietonii terminau deja de traversat prima bandă de mers.

Față de acestea se reține că procesul verbal de contravenție a fost legal și temeinic întocmit , apelantul nefăcând dovada unei alte situații de fapt.

Cât privește proporționalitatea sancțiunii, Tribunalul cu privire la fapta constând în neacordare prioritate de trecere pieton se impune a fi avut în vedere, pe de o parte, că pericolul social este unul important, fapta fiind de natură a periclita siguranța circulației pe drumurile publice iar, pe de altă parte, organul constatator a aplicat sancțiunea amenzii în cuantum minim de 360 lei, individualizând în mod corect sancțiunea, petentul având și posibilitatea de a achita în 48 de ore jumătate din acest minim, respectiv 170 lei.

În baza art. 100 alin.3 lit. b din OUG 195/2002, în caz de nerespectare a regulilor privind acordarea priorității de trecere pietonilor angajați regulamentar în traversare, pe lângă sancțiunea principală se aplică și sancțiunea complementară a suspendării exercitării dreptului de conduce pentru o perioadă de 30 de zile, această măsură având la bază o prezumție de vinovăție a conducătorului auto, având caracter preventiv, întrucât privește protecția interesului public față de riscul potențial pe care îl prezintă pentru participanții la trafic un conducător auto care încalcă regulile de circulație rutieră.

D____ urmare, critica formulată de apelantul-petent este nejustificată, sentința apelată fiind găsită legală ,temeinică și judicios motivată în raport de situația de fapt reținută pe baza complexului probator, drept pentru care, Tribunalul în raport de dispozițiile art. 480 alin. 1 ipoteza I C. pr. civ., va păstra hotărârea atacată, dispunând respingerea ca nefondat a apelului promovat de apelant.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E :

Respinge apelul, în materie contravențională declarat de petentul B____ M____, având CNP xxxxxxxxxxxxx, cu domiciliul procesual ales la C__. Av. R____ C_____ A__ M____, cu sediul în mu. Suceava, ______________________, nr. 26, _____________, ___________________ împotriva sentinței civile nr. 98 din data de 08 ianuarie 2015 pronunțată de Judecătoria Suceava în dosar nr. XXXXXXXXXXXXXX, intimat fiind I____________ Județean de Poliție Suceava, cu sediul în mun. Suceava, ______________. 9, jud. Suceava, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică, azi, 02 decembrie 2015.

Președinte, Judecător, Grefier,

Z______ C_____ C_____ A___ I_____ A___ O___

Red. C.A.

Jud. fond. Timiță O___ E____

Tehnored. I.A.

Ex. 2/09.12.2015