Dosar nr. XXXXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

TRIBUNALUL D___

SECȚIA C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DECIZIE Nr. 752/2014

Ședința publică de la 19 Noiembrie 2014

Completul compus din:

PREȘEDINTE J___ S_____

Judecător A______ G_______ V________

Grefier M______ M______

Pe rol judecarea apelului formulat de petentul C_____ D__ G______, împotriva sentinței civile nr. 1228 din 03.02.2014 pronunțată de Judecătoria C______ în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimata B______ R______ DIN C_____ INSPECTORATULUI JUDȚEAN DE POLIȚIE D___, SERVICIUL RUTIER D___, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.

La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns apelantul-petent, lipsă fiind intimatul.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează că s-a depus dovada achitării taxei de timbru în sumă de 20 de lei aferentă cererii de apel.

Nemaifiind cereri de formulat si excepții de invocat, instanța constatând dosarul în stare de judecată, acordă cuvântul asupra apelului formulat.

Apelantul-petent solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat, să se dispună înlocuirea sancțiunii aplicate cu "avertisment". Precizează că își asumă fapta comisă, respectiv că a condus cu viteză, dar nu a pus în pericol nicio persoană, era în interes de serviciu. A mai susținut că în momentul săvârșirii faptei nu era în interiorul localității, fapt care rezultă și din procesul-verbal încheiat. De asemenea, învederează că a achitat amenda aplicată și nu dorește să primească banii înapoi, însă dorește schimbarea sancțiunii privind reținerea permisului de conducere cu "avertisment". Depune concluzii scrise.

INSTANȚA

Asupra apelului de față, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 1228 pronunțată la data de 03.02.2014 Judecătoria C______ a respins plângerea contravențională formulată de petentul C_____ D__-G______, cu domiciliul în sector 2, București, ____________________, ____________, în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului D___, Serviciul Rutier, cu sediul în C______, ____________________, jud. D___, împotriva procesului-verbal de contravenție ________, nr. xxxxxxx/08.07.2013, încheiat de IPJ D___, ca neîntemeiată.

Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarele:

Prin procesul-verbal de contravenție ________, nr. xxxxxxx/08.07.2013, încheiat de IPJ D___, petentul C_____ D__ G______ a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 720 lei, luându-se față de acesta și măsura complementară a suspendării dreptului de a mai conduce pe o perioadă de 90 de zile, pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 49, alin. 2 din OUG 195/2002, republicată și sancționată de art. 102, alin. 3, lit. e din OUG 195/2002, republicată.

S-a reținut în sarcina petentului că în data de 08.07.2013, pe DN 65, km 19 spre C______, a fost depistat de aparatul radar seria PYTxxxxxxxxx montat pe auto MAI xxxxx și filmat pe caseta 29 în timp ce conducea auto BMW cu număr provizoriu B073860 cu viteza de 111 km/h pe sector de drum cu viteză maximă admisă 50 km/h în direcția C______, în afara localității.

Constatând ca plângerea a fost formulata în termenul legal prevăzut de art. 118 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002, instanța urmează să verifice legalitatea si temeinicia procesului verbal contestat, conform prevederilor art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001.

Verificând actul constatator sub aspectul legalității, instanța de fond a reținut că procesul verbal de contravenție a fost întocmit în mod legal, agentul constatator consemnând toate elementele indicate de dispozițiile art. 17, alin. 1 din O.G. 2/2001 care atrag nulitatea absolută expresă a actului.

Instanța de fond a apreciat că motivul de nulitate absolută invocat de către petent constând în faptul că în cuprinsul procesului-verbal de contravenție agentul constatator nu a realizat o descriere suficientă a faptelor și nici o mențiune a împrejurărilor în care fapta a fost săvârșită, este neîntemeiat având în vedere că agentul constatator a menționat în cuprinsul actului sancționator fapta concretă săvârșită de petent cu indicarea tuturor împrejurărilor de natură să contribuie la stabilirea gravității acesteia, prin individualizarea atât a vitezei de deplasare a autoturismului condus de către acesta cât, a limitei de viteză pe acel tronson de drum, făcându-se de asemenea mențiunea că fapta a fost constatată cu ajutorul unui mijloc tehnic.

A mai reținut instanța de fond că, raportat la caracterul imperativ-limitativ al cazurilor în care nulitatea procesului-verbal încheiat de agentul constatator al contravenției se ia în considerare și din oficiu, toate celelalte cazuri de nerespectare a cerințelor pe care trebuie să le întrunească un asemenea act, atrag doar nulitatea relativă a procesului-verbal de contravenție care nu poate fi invocată decât dacă s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea acelui act.

Ori, în cauză petentul nu a făcut dovada vătămării produse ca urmare a omisiunii menționării în procesul-verbal de contravenție a ocupației și locului de muncă al acestuia.

În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal de contravenție, instanța de fond a reținut că procesul-verbal este un act de autoritate întocmit de agentul constatator ca reprezentant al unei autorități administrative, învestit de autoritatea statală pentru constatarea si sancționarea unor fapte care contravin ordinii sociale, după o procedură specială și care face dovada situației de fapt menționate în cuprinsul său până la proba contrară, fapta respectivă fiind probată cu ajutorul prezumției de legalitate a actului administrativ (actul a fost emis cu respectarea tuturor condițiilor de fond și de formă prevăzute de lege), asociată cu prezumția de autenticitate (actul emană în mod real de la cine se spune că emană) și cu prezumția de veridicitate (actul reflectă în mod real ceea ce a stabilit autoritatea emitentă).

Ca atare, procesul-verbal se bucură de forța probantă până la proba contrarie, pe care contravenientul este cel care trebuie să o facă, persoana sancționată având dreptul la un proces echitabil, în cadrul căruia poate să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul-verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A_____ v. România).

Potrivit art.121, alin. 1 din Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002 aprobat prin HG 1391/2006, conducatorii de vehicule sunt obligati sa respecte viteza maxima admisa pe sectorul de drum pe care circula si pentru categoria din care face parte vehiculul condus, precum si cea impusa prin mijloacele de semnalizare, iar potrivit art. 102, alin. 3, lit. e din OUG 195/2002, republicată, constituie contraventie și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a IV-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile, depășirea cu mai mult de 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv și pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic.

Instanța de fond a constatat că fapta reținută în sarcina petentului în procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției este dovedită prin planșele fotografice depuse la dosar (filele 31-36) și realizate cu aparatul radar seria PYTxxxxxxxxx, montat pe auto MAI xxxxx care fac suficientă dovadă a faptului că, petentul, la data de 08.07.2013, a condus autoturismul marca BMW cu nr. de înmatriculare B073860 cu viteza de 111 km/h în zona cu limitare de viteză maxim admisă de 50 km/h.

Astfel, analizând planșele foto depuse la dosar se observă că în toate aceste planșe a fost filmat un singur autoturism, iar autoturismul filmat în acest interval de timp a avut o viteza de 111 km/h, în ultimele planșe foto distingându-se în mod clar numărul de înmatriculare al autoturismului, respectiv B073860.

Având în vedere succesiunea rapidă a acestor înregistrări, precum și faptul că aceste înregistrări au fost făcute cu un aparat tehnic verificat metrologic, instanța apreciază că autoturismul ce se deplasa cu viteza de 111 km/h, este autoturismul cu nr. de înmatriculare B073860, ce aparține petentului C_____ D__ G______.

Instanța de fond a mai arătat faptul că, potrivit dispozițiilor art. 1.1 și 1.2 din Norma de Metrologie Legală nr. 021/23.11.2005 privind aparatele pentru măsurarea vitezei de circulație a autovehiculelor (cinemometre), pentru a fi utilizate în măsurările de interes public, cinemometrele folosite de poliția rutieră la măsurarea vitezei de circulație a autovehiculelor pe drumurile publice, trebuie să respecte cerințele metrologice și tehnice din prezenta normă, iar pentru ca acestea să poată constitui probe pentru aplicarea legislației rutiere, trebuiesc îndeplinite cerințele privind utilizarea cinemometrelor prevăzute de 5.2.1 din acest act.

Potrivit dispozițiilor art.5.2.1 din Norma de Metrologie Legală nr.021/23.11.2005, cinemometrele pot fi utilizate numai dacă au fost verificate metrologic, marcate și sigilate, fiind necesar să existe buletine de verificate metrologică în termen de valabilitate.

Astfel, instanța de fond a reținut faptul că cinemometrul la care se face referire expresă în cadrul descrierii faptei, aparatul radar seria PYTxxxxxxxxx montat pe auto MAI xxxxx, era verificat metrologic la data constatării faptei, 08.07.2013, potrivit mențiunilor buletinului de verificare metrologică nr.xxxxxxx valabil până la 22.03.2014 (fila 37). Existența dovezii verificării metrologice prezumă implicit că aparatul radar este omologat potrivit legii, intimatul neavând obligația, potrivit normelor arătate, de a face dovada omologării acestuia separat de cea a verificării metrologice.

În aceste condiții, instanța de fond a apreciat că procesul-verbal este temeinic încheiat, faptele reținute fiind dovedite prin probele de la dosar, astfel cum acestea au fost interpretate anterior.

În temeiul art.34 din OG 2/2001 coroborat cu art. 38 alin 3 din același act normativ care permite instanței să aprecieze inclusiv natura sancțiunii ce se impune a fi aplicată contravenientului în ipoteza în care prezumția relativă de valabilitate a procesului verbal nu a fost răsturnată, instanța arată că sancțiunea avertismentului nu este suficientă pentru a i se atrage atenția petentului asupra obligațiilor ce îi revin în materia circulației rutiere, ținând cont de împrejurarea că fapta reținută în sarcina acestuia prezintă un grad de pericol ridicat, punând în pericol siguranța circulației, pericol apreciat de altfel ridicat și de către legiuitor prin prevederea conform căreia pentru contravenția săvârșită se aplică și sancțiunea contravențională complementară a suspendării dreptului de a conduce.

Față de considerentele menționate anterior, instanța de fond a respins plângerea contravențională formulată de petent, ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentințe a formulat recurs petentul C_____ D__ G______, care la termenul din data de 29.10.2014 a fost calificat apel.

În motivarea apelului, s-a susținut că la data de 08.07.2013, apelantul se deplasa în interes de serviciu către B___, unde, în calitate de director comercial al firmei la care este angajat, trebuia să efectueze un control la punctul de lucru al societății. S-a deplasat cu auto de serviciu, marca BMW X1 maro B073860, pe DN65 între orașul B___ și localitatea Pielești fiind oprit de un echipaj de Poliție pentru faptul că a fost înregistrat de aparatul radar circulând cu viteza de 111 km/oră.

Reiterează si cu această ocazie faptul că, în permanentă, pe sectorul de drum pe care se afla, de la ieșirea din orașul B___ și până la momentul la care a fost oprit, și-a monitorizat viteza, indicatorul de bord înregistrând valori cuprinse între 50 și maxim 95 km/oră.

Cu privire la aspectele de legalitate ale procesului verbal ________, nr. xxxxxxx, atacat: în primul rând, art. 16 alin. (1) teza a lll-a din O.G. nr. 2/2001, privind regimul juridic al contravențiilor stipulează că procesul-verbal de constatare a contravențiilor va conține, în mod obligatoriu, și următoarele mențiuni: "ocupația si locul de muncă al contravenientului". Contrar celor reținute de către instanța de fond, în cadrul procesului-verbal lipsesc cu desăvârșire mențiunile privind ocupația și locul de muncă ale contravenientului, deși exista obligația legală imperativă ca acestea să fie menționate, ceea ce constituie un motiv temeinic de anulare a acestuia. S-a precizat că sancțiunea ce intervine pentru lipsa acestor mențiuni este nulitatea relativă, nulitate ce nu poate fi acoperită în niciun fel, întrucât afectează serios prezumția de legalitate și temeinicie a procesului-verbal pe care înțeleg să îl atac.

Contrar celor reținute de către instanța de fond, prin lipsa mențiunilor privind ocupația și locul de muncă ale petentului s-a omis a se avea în vedere de către agentul constatator scopul pentru care se afla în zona respectivă, mai exact îndeplinirea atribuțiunilor de serviciu pentru care a fost mandatat de către societatea angajatoare.

În al doilea rând, consideră că agentul constatator nu a realizat o descriere suficientă a faptelor pe care susține că petentul le-ar fi săvârșit și nu a realizat vreo mențiune referitoare la împrejurările în care fapta a fost săvârșită, adică mențiuni cu privire la:

1. prezentarea dovezii (a înregistrării auto cu depășirea de viteză);

2. a ordinului de serviciu prin care agenții erau delegați să controleze traficul în zona respectivă;

3. a mențiunilor cu privire la motivul pentru care se afla în zona respectivă; aprecierea gravității pricinuite".

Sancțiunea pentru această neregularitate a procesului-verbal este cuprinsă în art. 17 din O.G. 2/2001, conform căruia "Lipsa mențiunilor privind (...) a faptei săvârșite și a (...) atrage nulitatea procesului-verbal. Nulitatea se constată și din oficiu".

În al treilea rând, s-a menționat că una dintre trăsăturile esențiale ale contravenției este existenta pericolului social. În doctrină, precum și în practică, se remarcă obligativitatea organelor judiciare de a analiza in concreto gradul de pericol social de la caz la caz. în speța de față, în mod evident, această analiză nu a fost efectuată, întrucât prin lipsa mențiunilor enumerate mai sus, nu s-a putut estima gradul de pericol social al contravenției, daunele produse prin săvârșirea faptei contravenționale, precum si vătămările pricinuite altor participanți la trafic ca urmare a săvârșirii contravenției.

Totodată, s-a solicitat a se constata următoarele aspecte de natură a înlătura existenta vreunui pericol social al faptei comise:

1. nu se afla la producerea contravenției în interiorul vreunei localități;

2. pe sectorul de drum pe care conducea nu se găseau nici treceri de pietoni, nici intersecții, precum nimic altceva care să presupună apariția unor obstacole neașteptate, iar în orice moment al deplasării mele, autoturismul pe care-l conducea putea fi oprit fără probleme în raza vizuală, condițiile de trafic fiind impecabile, carosabilul fiind perfect uscat iar luminozitatea perfectă.

3. nu a depășit niciun marcaj longitudinal continuu si nu a pus în niciun fel de pericol niciun alt coleg participant la trafic.

Apelantul a mai susținut că a fost sancționat cu amendă de 720 lei (echivalentul a 9 puncte de penalizare), a achitat în termen de 48 de ore cuantumul legal de 360 lei, înțelegând pe deplin faptul că a greșit, însă, solicită a se avea în vedere faptul că suspendarea exercițiului dreptului de a conduce pe o perioadă de 90 de zile echivalează cu pierderea implicită a locului de muncă, întrucât poziția sa în cadrul companiei implică reprezentarea acesteia în fața clienților și furnizorilor din întreaga tară, mai exact deplasarea sa zilnică, cu autoturismul de serviciu către destinațiile impuse de conducerea firmei.

Așa cum s-a arătat și pe fond, este pentru prima data când i se întâmplă așa ceva, circul zilnic cu mașina, însă nu a încălcat legea, fiind conștient de pericolul pe care îl reprezintă conducerea cu viteză, astfel încât s-a solicitat a se ține cont de toate aceste circumstanțe și să fie admis apelul și să fie înlocuită sancțiunea complementară a suspendării exercițiului dreptului de a conduce pe o perioadă de 90 de zile cu avertismentul.

În drept, se invocă dispozițiile Noului Cod de procedură civilă.

La data de 18.09.2014 s-a depus întâmpinare de către intimatul IPJ D___ prin care s-a solicitat respingerea apelului ca neîntemeiat și pe cale de consecință, menținerea ca temeinică și legală a sentinței instanței de fond, susținând că instanța de fond în mod corect a respins plângerea formulată de petent, apreciind că nu a fost dovedită o altă stare de fapt decât ce reținută de organele de poliție.

La termenul din 29.10.2014, instanța a procedat la calificarea căii de atac ca fiind apel, față de data introducerii cererii de chemare în judecată, respectiv 15.07.2013.

Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate și având în vedere dispozițiile art. 476 alin. 1 și art. 479 C.p.civ., instanța apreciază că apelul este nefondat, pentru următoarele considerente:

Analizând legalitatea procesului verbal, în temeiul art. 34 din OG nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța constată că acesta îndeplinește condițiile de legalitate impuse de dispozițiile art.17 din același act normativ, sub sancțiunea nulității absolute.

Motivele de nulitate invocate de petent nu sunt întemeiate.

Astfel, în procesul verbal sunt menționate elementele obligatorii impuse de art. 17 din OG nr.2/2001, sub sancțiunea nulității absolute, respectiv numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator.

Fapta constatată este suficient de bine descrisă, indicându-se toate împrejurările săvârșirii acesteia.

Motivul de nulitate absolută invocat de către petent constând în faptul că în cuprinsul procesului-verbal de contravenție agentul constatator nu a realizat o descriere suficientă a faptelor și nici o mențiune a împrejurărilor în care fapta a fost săvârșită, este neîntemeiat având în vedere că agentul constatator a menționat în cuprinsul actului sancționator fapta concretă săvârșită de petent cu indicarea tuturor împrejurărilor de natură să contribuie la stabilirea gravității acesteia, prin individualizarea atât a vitezei de deplasare a autoturismului condus de către acesta cât, a limitei de viteză pe acel tronson de drum, făcându-se de asemenea mențiunea că fapta a fost constatată cu ajutorul unui mijloc tehnic.

Raportat la caracterul imperativ-limitativ al cazurilor în care nulitatea procesului-verbal încheiat de agentul constatator al contravenției se ia în considerare și din oficiu, toate celelalte cazuri de nerespectare a cerințelor pe care trebuie să le întrunească un asemenea act, atrag doar nulitatea relativă a procesului-verbal de contravenție care nu poate fi invocată decât dacă s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea acelui act.

Ori, în cauză petentul nu a făcut dovada vătămării produse ca urmare a omisiunii menționării în procesul-verbal de contravenție a ocupației și locului de muncă al acestuia.

Cu privire la temeinicia procesului verbal contestat, Tribunalul reține că prin procesul verbal de contravenție ________, nr. xxxxxxx/08.07.2013, încheiat de IPJ D___, apelantul petent C_____ D__ G______ a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 720 lei, luându-se față de acesta și măsura complementară a suspendării dreptului de a mai conduce pe o perioadă de 90 de zile, pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 49, alin. 2 din OUG 195/2002, republicată și sancționată de art. 102, alin. 3, lit. e din OUG 195/2002, republicată, reținându-se în sarcina sa că în data de 08.07.2013, pe DN 65, km 19 spre C______, a fost depistat de aparatul radar seria PYTxxxxxxxxx montat pe auto MAI xxxxx și filmat pe caseta 29 în timp ce conducea auto BMW cu număr provizoriu B073860 cu viteza de 111 km/h pe sector de drum cu viteză maximă admisă 50 km/h în direcția C______, în afara localității.

Sub aspectul temeiniciei procesului verbal contravențional atacat, procesul verbal de contravenție este un act administrativ de autoritate întocmit de agentul constatator ca reprezentant al unei autorități administrative, învestit cu autoritatea statală pentru constatarea și sancționarea unor fapte care contravin ordinii publice, după o procedură specială prevăzută de lege, astfel că se bucură de prezumția de autenticitate și veridicitate care însă este relativă și poate fi răsturnată prin probe de către contravenient, conform disp. art. 249 N. c. pr. civ. care reglementează sarcina probei.

Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat că orice sistem juridic cunoaște prezumțiile de fapt și de drept, inclusiv prezumția de temeinicie a procesului verbal de contravenție. Instanța europeană a stabilit că prezumțiile de fapt sau de drept operează în legile represive din toate sistemele juridice și că ea nu interzice în principiu asemenea prezumții. Cu toate acestea, exigențele unui proces echitabil impun statelor contractante să nu depășească anumite limite și să le folosească într-o manieră rezonabilă, ținând cont de gravitatea faptei și cu respectarea dreptului la apărare.

De asemenea, Curtea a stabilit că sarcina sa nu este de a verifica compatibilitatea in abstracto a unei prezumții legale sau simple cu prevederile Convenției, ci de a determina dacă aceasta a fost aplicată în concret reclamantului într-o manieră compatibilă cu respectarea prezumției de nevinovăție (cauza Bouamar c Franței).

Procesul verbal de contravenție nu este doar un act de acuzare ci și un mijloc de probă.

Textul art. 34 din OG 2/2001 presupune o interpretare concordantă cu exigențele unui proces echitabil, devreme ce prevede că instanța de judecată verifică legalitatea și temeinicia procesului verbal de contravenție. Prin urmare instanța nu pornește de la ideea preconcepută că persoana sancționată contravențional este vinovată, ci menținerea procesului verbal va fi rezultatul unor verificări asupra tuturor consemnărilor actului sancționator.

În situația sancționării contravenției constând în fapta comisivă, astfel cum este în situația de față, procesul verbal constituie un mijloc de probă, el dovedind o situație de fapt care a condus în mod rezonabil la ridicarea unei acuzații bazate pe împrejurări de fapt ce necesită explicații fundamentate pe probe din partea celui sancționat. Prin urmare, în astfel de cazuri, sarcina probei, în procesul civil, este inversată prin mecanismul de funcționare a prezumției simple, astfel încât aceasta trece asupra părții împotriva căreia este stabilită prezumția.

În privința probațiunii, petentul nu a făcut dovada contrară celor consemnate în procesul-verbal.

Fapta reținută în sarcina petentului în procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției este dovedită prin planșele fotografice depuse la dosar (filele 31-36) și realizate cu aparatul radar seria PYTxxxxxxxxx, montat pe auto MAI xxxxx care fac suficientă dovadă a faptului că, petentul, la data de 08.07.2013, a condus autoturismul marca BMW cu nr. de înmatriculare B073860 cu viteza de 111 km/h în zona cu limitare de viteză maxim admisă de 50 km/h.

Astfel, analizând planșele foto depuse la dosar se observă că în toate aceste planșe a fost filmat un singur autoturism, iar autoturismul filmat în acest interval de timp a avut o viteza de 111 km/h, în ultimele planșe foto distingându-se în mod clar numărul de înmatriculare al autoturismului, respectiv B073860.

Având în vedere succesiunea rapidă a acestor înregistrări, precum și faptul că aceste înregistrări au fost făcute cu un aparat tehnic verificat metrologic, instanța apreciază că autoturismul ce se deplasa cu viteza de 111 km/h, este autoturismul cu nr. de înmatriculare B073860, ce aparține petentului C_____ D__ G______.

Potrivit art.121, alin. 1 din Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002 aprobat prin HG 1391/2006, conducatorii de vehicule sunt obligati sa respecte viteza maxima admisa pe sectorul de drum pe care circula si pentru categoria din care face parte vehiculul condus, precum si cea impusa prin mijloacele de semnalizare, iar potrivit art. 102, alin. 3, lit. e din OUG 195/2002, republicată, constituie contraventie și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a IV-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile, depășirea cu mai mult de 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv și pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic.

Acest fapt a fost constatat cu aparatul radar montat pe autoturismul VOLKSWAGEN PASSAT cu nr. MAI xxxxx, cu care s-a făcut înregistrarea video precum și cu planșele foto atașate.

Iar buletinul de verificare metrologică face referire tot la aparatul radar _________ nr. xxxxxxxxx montat pe VOLKSWAGEN PASSAT cu nr. MAI xxxxx.

Așadar, este vorba de același aparat cu care s-e efectuat înregistrarea, astfel cum reiese din mențiunile buletinului de verificare metrologică, comunicat de intimat la dosarul cauzei.

Mai mult dispozițiile relevante în acest sens sunt următoarele:

Art. 109 OUG 195/2002: (2) Constatarea contravențiilor se poate face și cu ajutorul unor mijloace tehnice certificate sau mijloace tehnice omologate și verificate metrologic, consemnându-se aceasta în procesul-verbal de constatare a contravenției.

Art. 181 din HG 1391/2006: -(1) În situația în care fapta a fost constatată cu ajutorul unui mijloc tehnic certificat sau unui mijloc tehnic omologat și verificat metrologic, polițistul rutier încheie un proces-verbal de constatare a contravenției, potrivit modelului prevăzut în anexa nr. 1D, după prelucrarea înregistrărilor și stabilirea identității conducătorului de vehicul.

Așadar, înregistrarea efectuată este conformă prevederilor cuprinse în Norma de metrologie legală 021-05, în condițiile în care prevederile de la pct. 4, care instituiau obligativitatea consemnării seriei și numărului aparatului radar, au fost abrogate.

Se observă că dispozițiile legale nu instituie obligația consemnării, în procesul verbal, a seriei și numărului aparatului radar, și cum procesul verbal se completează cu actele care au stat la baza întocmirii lui, instanța apreciază că toate aceste circumstanțe confirmă fără dubiu că aparatul cu care s-a efectuat înregistrarea contravenției era omologat și verificat metrologic.

Având în vedere că procesul - verbal de contravenție face dovada stării de fapt si a încadrării in drept până la proba contrară conform art. 34 din OG 2/2001, probă care nu a fost realizată în cauză, în mod corect instanța de fond a respins plângerea contravențională ca neîntemeiată.

În ceea ce privește individualizarea sancțiunii contravenționale, potrivit art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001 sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal, astfel că nu se impune reevaluarea acesteia.

Dispozițiile din O.U.G. nr. 195/2002 au drept scop asigurarea desfășurării fluente și în siguranță a circulației pe drumurile publice, precum și ocrotirea vieții, integrității corporale și a sănătății persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecția drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor respective, a proprietății publice și private.

Pentru considerentele expuse anterior, instanța de control consideră că nu a fost răsturnată prezumția de legalitate și temeinicie a actului de contravenție, astfel că va respinge ca nefondat apelul formulat împotriva sentinței civile nr. 1228 din 03.02.2014 pronunțate de Judecătoria C______ în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXX.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge apelul formulat de apelantul-petent C_____ D__ G______, domiciliat în București, ____________________, ____________, sector 2, împotriva sentinței civile nr. 1228 din 03.02.2014 pronunțate de Judecătoria C______ în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimata B______ R______ DIN C_____ INSPECTORATULUI JUDEȚEAN DE POLIȚIE D___, SERVICIUL RUTIER D___, cu sediul în C______, ____________________, jud.. D___, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din 19.11.2014.

Președinte, J___ S_____		Judecător, A______ G_______ V________
	Grefier, M______ M______

Red. 4 ex./ J.S./M.M.