Acesta nu este document finalizat

Cod ECLI

R O M Â N I A

TRIBUNALUL A___

SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE C_________ ADMINISTRATIV,

FISCAL ȘI DE INSOLVENȚĂ

Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX

DECIZIE Nr. 88/A/2016

Ședința publică din 04 Februarie 2016

Completul compus din:

PREȘEDINTE: D_____ C______

Judecător: A______ C______ P__ – președintele secției

Grefier V_______ L___

Pe rol judecarea apelului formulat de petent O__ T____ 06 SRL împotriva sentinței civile nr. 2394/2015 pronunțată de Judecătoria A___ I____ în dosar nr.XXXXXXXXXXXXX, în contradictoriu intimat I____________ DE S___ PT. CONTROLUL ÎN TRANSPORT RUTIER, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție ISCTR nr.xxxxxxxx .

La apelul nominal făcut în ședința publică în ședință publică, atât la prima strigare a cauzei, cât și la a doua strigare a acesteia , se constată lipsa părților

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care:

Instanța, în baza art. 131 Noul Cod procedură civilă verifică competența și constată că , potrivit art. 34 alin.2 din OG nr. 2/2001, constată că este competentă general, material și teritorial să soluționeze apelul declarat de intimat.

În baza disp. art. 238 NCPC, instanța estimează durata necesară pentru cercetarea procesului ca fiind astăzi.

Constatând că apelanta a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în baza art. 394 Cod procedură civilă instanța declară închise dezbaterile, reținând apelul în pronunțare.

TRIBUNALUL

Asupra apelului de față ;

Prin sentința civilă nr. 2394/2015 pronunțată de Judecătoria A___ I____ în dosar nr. XXXXXXXXXXXXX a fost respinsă plângerea contravențională formulată de petenta _______________ SRL în contradictoriu cu intimatul I____________ DE S___ PENTRU CONTROL ÎN TRANSPORTUL RUTIER privind procesul verbal de constatare a contravențiilor ___________ nr.xxxxxxxx/20.04.2015, pentru următoarele motive:

Prin procesul verbal ___________ nr. xxxxxxxx din 20.04.2015 petenta _______________ SRL a fost sancționată contravențional cu amendă în cuantum de 4.000 lei, pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art.8 alin.2 lit.bb) sancționată de art.9 alin.1 lit.c) din OG37/2007.

În temeiul art. 34 din O.G. nr. 2/2001, instanța învestită cu soluționarea unei plângeri contravenționale trebuie să verifice dacă aceasta a fost formulată în termenul prescris de lege, iar apoi, prin prisma probatoriului administrat, va proceda la analizarea legalității și temeiniciei procesului verbal, putând să hotărască și cu privire la individualizarea sancțiunii.

În urma verificărilor cerute de dispozițiile art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, instanța constată că plângerea contravențională a fost expediată prin poștă la data de 28.04.2015 (fl.10) în termenul legal de 15 zile prevăzut de art. 31 alin. 1 al aceluiași act normativ, termen calculat de la data întocmirii procesului verbal de contravenție (20.04.2015 având în vedere că petenta nu a precizat dacă acesta a fost comunicat prin poștă și nici nu a depus vreo dovadă în acest sens).

Asupra legalității procesului verbal de contravenție contestat:

În fapt, s-a reținut că în data de 20.04.2015 în jurul orelor 12:20, la controlul efectuat în trafic pe DN 1 la km 392+600 în localitatea Oiejdea, județ A___, a fost oprit și verificat ansamblul de vehicule format din autovehiculul cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX și semiremorca cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX utilizat de O__ T____ 06 SRL în baza copiei conforme nr.xxxxxxx a licenței de transport, condus de conducătorul auto dl. A______ I_____ P____ în timp ce efectua transport rutier contra cost de mărfuri în trafic național, deplasându-se din direcția Aiud spre A___ I____, constatându-se, după verificarea documentelor prezentate de către conducătorul auto și după listarea cu imprimanta aparatului tahograf a rapoartelor zilnice de activitate a conducătorului auto pentru intervalul 17.04.xxxxxxxxxxxxx15, că nu există înregistrări manuale pentru perioada 17.04.2015 ora 23:39 – 19.04.2015 ora 20:39, perioadă în care cardul conducătorului auto a fost scos din aparatul tahograf digital.

Examinând cu prioritate procesul verbal de contravenție ___________ nr. xxxxxxxx din 20.04.2015, sub aspectul legalității întocmirii sale ce precede analiza temeiniciei actului de sancționare contestat, instanța apreciază ca acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 16 și 17 din O.G. nr. 2/2001, nefiind incidentă nicio cauză de natură să atragă nulitatea acestuia.

Cu privire la critica petentei că procesul verbal de contravenție nu a fost semnat de către un martor asistent, instanța reține că la pct.10 lit.b) din procesul verbal, agentul constatator a consemnat motivul lipsei martorului: „nu s-a putut identifica nici un martor în momentul întocmirii procesului verbal, decât alt agent constatator care conform cu OG 2/2001 nu poate avea calitatea de martor”.

Mai mult, starea de fapt reținută în procesul verbal este susținută de cele consemnate în Formularul de control în trafic ________ nr.xxxxxxxxx (fl.30), act semnat de către conducătorul auto A______ I_____ P____, prepus al petentei. În consecință, martorul asistent ar fi putut atesta doar lipsa reprezentantului legal al contravenientei, astfel cum prevede art.16 alin.1 din OG 2/2001.

În ceea ce privește critica de nelegalitate invocată de petentă relativ la faptul că procesul verbal de contravenție este nul întrucât nu a avut posibilitatea să formuleze obiecțiuni, instanța o va respinge ca neîntemeiată. Pentru a decide astfel instanța are în vedere dispozițiile art. 16 alin(7) din OG2/2001 potrivit cărora” în momentul încheierii procesului-verbal agentul constatator este obligat sa aducă la cunoștința contravenientului dreptul de a face obiecțiuni cu privire la conținutul actului de constatare. Obiecțiunile sunt consemnate distinct în procesul-verbal la rubrica "Alte mențiuni", sub sancțiunea nulității procesului-verbal.

Din interpretarea dispozițiilor antemenționate, reiese că agentul constatator are obligația de a aduce la cunoștință contravenientului prezent la momentul încheierii procesul verbal faptul că acesta are dreptul de a formula obiecțiuni. Această obligație nu revine agentului constatator în cazul încheierii procesului verbal în lipsa contravenientului. Mai mult, în situația în care agentul constatator nu aduce la cunoștință contravenientului prezent la momentul încheierii procesul verbal faptul că acesta are dreptul de a formula obiecțiuni, aceasta nu atrage nulitatea absolută a procesului verbal, ci nulitatea relativă caz în care petenta trebuie să dovedească o vătămare. Or, aceasta nu a dovedit vreo vătămare în acest sens, având posibilitatea de a formula obiecțiuni pe calea plângeri contravenționale.

Sub aspectul temeiniciei, instanța reține că, OG nr. 2/2001 nu prevede dispoziții exprese care să reglementeze forța probantă a actului de constatare a contravenției. Cu toate acestea, din economia textului de lege a art. 34, rezultă că procesul verbal face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.

Forța probantă a rapoartelor și a proceselor verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, cu condiția ca echitabilitatea procedurilor în ansamblu să nu fie afectată (cauza Bosoni c. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).

Reținând că fapta contravențională reținută în sarcina contravenientului a fost constată în mod direct de agenții de poliție, instanța urmează a acorda acestuia valoarea probatorie a unei prezumții simple, acest aspect nefiind de natură a afecta echitabilitatea procedurii în ansamblul ei.

Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este un drept absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Astfel, existența unei prezumții relative simple nu contravine per se prevederilor art. 6 din Convenția Europeană, în măsura în care, în administrarea probatoriului, statul respectă anumite limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku c. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragr. 28, cauza Vastherga Tari Aktieholag c. Suedia, hotărârea din 23 iulie 2002, paragr. 113).

Astfel, instanței îi revine sarcina de a respecta proporționalitatea între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu lăsa nesancționate acțiunile antisociale, prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit, și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A_____ c. României, hotărârea din 4 octombrie 2007).

În analiza principiului proporționalității, trebuie observat că dispozițiile Legii nr. 12/1990 au drept scop asigurarea desfășurării fluente și în siguranță a activităților comerciale, precum și ocrotirea vieții, integrității corporale și a sănătății populației, respectiv a consumatorilor împotriva unor activități comerciale ilicite.

Instanța arată că, persoana sancționată contravențional are dreptul la un proces echitabil, conform art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001 și a celor expuse anterior, în cadrul căruia să utilizeze de orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare a evenimentelor.

Potrivit art. 4 pct.57.2 din HG nr.69/2012 privind stabilirea încălcărilor prevederilor Regulamentului (CE) nr. 1.071/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 21 octombrie 2009 de stabilire a unor norme comune privind condițiile care trebuie îndeplinite pentru exercitarea ocupației de operator de transport rutier și de abrogare a <>K 831996L0026 19>Directivei 96/26/CE a Consiliului, ale Regulamentului (CE) nr. 1.072/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 21 octombrie 2009 privind normele comune pentru accesul la piața transportului rutier internațional de mărfuri, ale Regulamentului (CE) nr. 1.073/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 21 octombrie 2009 privind normele comune pentru accesul la piața internațională a serviciilor de transport cu autocarul și autobuzul și de modificare a Regulamentului (CE) nr. 561/2006 și ale Ordonanței Guvernului nr. 27/2011 privind transporturile rutiere, precum și a sancțiunilor și măsurilor aplicabile în cazul constatării acestor încălcări, următoarele fapte reprezintă încălcări grave ale prevederilor Regulamentului (CE) nr. 1.071/2009, ale Regulamentului (CE) nr. 1.072/2009, ale Regulamentului (CE) nr. 1.073/2009 și ale Ordonanței Guvernului nr. 27/2011 și constituie contravenții, dacă acestea nu au fost săvârșite în astfel de condiții încât, potrivit legii penale, să constituie infracțiuni “nerespectarea de către operatorul de transport rutier a obligației de a pune la dispoziția conducătorilor auto, pentru vehiculele cu care efectuează transport rutier în cont propriu,a documentelor de transport, în vederea prezentării acestor documente cu ocazia controlului”

Instanța reține din conținutul procesului verbal contravențional contestat, faptul că conducătorul ansamblului de autovehicule format din autotractor cu nr. înmatriculare XXXXXXXXX și semiremorca cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX, nu a putut justifica lipsa înregistrărilor manuale pentru perioada 17.04.2015 ora 23:39-19.04.2015 ora 20:39, perioadă în care cardul conducătorului auto a fost scos din aparatul tahograf digital.

Potrivit art. 8 alin.2 lit. bb) din OG37/2007:

(2) Următoarele fapte reprezintă încălcări foarte grave ale dispozițiilor Regulamentului (CE) nr. 561/2006, ale Regulamentului (UE) nr. 165/2014 și, după caz, ale Acordului AETR și constituie contravenții, dacă acestea nu au fost săvârșite în astfel de condiții încât, potrivit legii penale, să constituie infracțiuni:

bb) neprezentarea organelor de control a înregistrărilor manuale și a rapoartelor imprimate din ziua curentă sau din cele 28 de zile anterioare celei curente;

Sancțiunea reținută în sarcina petentei este sancționată de art.9 alin.1 lit.c din OG 37/2007 astfel:

(1) Contravențiile prevăzute la art. 8 se sancționează după cum urmează:

c) cu amendă de la 4.000 lei la 6.000 lei, care se aplică operatorului de transport/întreprinderii pentru faptele prevăzute la art. 8 alin. (2) lit. a)-m), p), s), ș), y)-dd) și hh);

De asemenea, art.34 alin.3 lit.b) din Reg (UE) 165/2014 prevăd că „atunci când, datorită îndepărtării de vehicul, un conducător auto este în imposibilitatea de a folosi tahograful montat la bordul unui vehicul, perioadele de timp menționate la alineatul 5 litera b) punctele ii, iii și iv (…) dacă vehiculul este echipat cu un tahograf digital, se înscriu pe cardul de conducător auto cu ajutorul funcției de introducere manuală oferite de tahograf”.

În cazul transportului public de marfă documentul de transport este scrisoarea de transport CMR iar avizul de însoțire a mărfii este documentul de transport în cazul transportului în cont propriu. În speță, la momentul controlului, petenta efectua transport public de marfă și ca atare la bordul vehiculului trebuia să se afle înregistrările tahograf la o perioadă precedentă de douăzeci și opt de zile de la data controlului.

Aspectele invocate de către petentă în cuprinsul plângerii, respectiv faptul că inspectorul ISCTR nu a vrut să ia în calcul toate înscrisurile oferite de către șofer, respectiv să descarce cardul personal de unde se putea observa pauza pentru perioada solicitată, nu sunt de natură a înlătura răspunderea contravențională a acesteia. Prin urmare, instanța apreciază că procesul verbal de contravenție contestat este susținut probator, în timp ce cererea de anulare a petentei este nefondată, nefiind administrate probe care sa răstoarne prezumția de legalitate si veridicitate a procesului verbal contestat, deși avea această obligație potrivit art.129 al.1 teza finala C.pr.civ. care dispun că / părțile "au obligația să îndeplinească actele de procedură în condițiile, ordinea și termenele stabilite de lege sau de judecător, să-și exercite drepturile procedurale conform dispozițiilor art. 723 alin. 1 Cod procedură Civilă, precum și să-și probeze pretențiile și apărările”, rezumându-se la a invoca ca starea de fapt nu corespunde realității.

Consecința acestui fapt reprezintă – în aprecierea instanței – răsturnarea prezumției de nevinovăție de care se bucură în virtutea paragraf 2 al art. 6 din Convenția Drepturilor Omului petentul, concomitent cu validarea/confirmarea prezumției de temeinicie a actului administrativ supus controlului judecătoresc.

Ca atare, fapta petentei, astfel cum a fost ea reținută în procesul verbal contestat și confirmată prin probatoriul administrat în cauză întrunește elementele constitutive ale contravenției prevăzute de art.8 alin.2 lit.bb) din OG 37/2007.

În atare condiții, instanța apreciază că procesul-verbal de contravenție supus controlului judecătoresc sub aspectul temeiniciei sale nu poate fi invalidat ca urmare a unor simple susțineri ale petentului.

Cercetând în continuare proporționalitatea sancțiunii aplicata petentului prin procesul verbal de contravenție ___________ nr.xxxxxxxx din 20.04.2015, instanța apreciază următoarele:

Potrivit art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001, sancțiunea contravențională aplicată în concret contravenientului trebuie să răspundă imperativului proporționalității acesteia cu gradul de pericol social al conduitei adoptate de petent, dispozițiile legale oferind o ________ criterii relevante din această perspectivă, anume: împrejurările în care s-a săvârșit fapta, modul și mijloacele de săvârșire ale acesteia, scopul urmărit, urmarea produsă și circumstanțele personale ale contravenientului. De asemenea, potrivit art. 7 alin. 3 din același act normativ prevede că avertismentul se aplică și în cazul în care actul normativ de stabilire a contravențiilor respective nu prevede în mod expres această sancțiune.

Având în vedere că petenta a fost sancționată pentru nerespectarea prevederilor art.8 alin.2 lit.bb) din OG 37/2007 cu modificările și completările ulterioare, mai exact „Următoarele fapte reprezintă încălcări foarte grave ale dispozițiilor Regulamentului (CE) nr. 561/2006, ale Regulamentului (UE) nr. 165/2014 și, după caz, ale Acordului AETR” săvârșirea lor în alte condiții putând constitui infracțiune, instanța apreciază că legiuitorul a avut în vedere sancționarea acestora cu amendă contravențională raportat la gradul de pericol social al faptei constând în siguranța rutieră și a celorlalți participanți la trafic (în speță, respectarea perioadei de odihnă).

Față de cele ce preced, instanța urmează a respinge ca nefondată plângerea petentei și va lua act că intimatul nu a solicitat cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentințe a formulat apel petenta _______________ SRL care a solicitat sa modifice in tot sentința atacata si, pe cale de consecința sa se dispună anularea procesului verbal contestat, restituirea sumei de 4000 de lei achitata de către iar in subsidiar, să se dispună înlocuirea amenzii cu sancțiunea avertismentului, in baza art 7 alin 2 din O.G. 2/2001, pentru următoarele motive:

In primul rând sancțiunea aplicată este prea mare deoarece agentul constatator avea posibilitatea de a aplica sancțiunea avertismentului, ținând seama de împrejurările concrete ale comiterii contravenției, de atingerea valorilor sociale ocrotite prin dispozițiile legale amintite si luând in considerare si scopul avut in vedere de legiuitor, acela de respectare a reglementarilor privind regimul drumurilor, consideram ca sancțiunea aplicata este disproporționat de mare, chiar daca cuantumul sau este corect stabilit si in limitele prevăzute de dispozițiile legale. Astfel individualizarea sancțiunilor se realizează cu respectarea criteriilor prevăzute de art. 21 alin. 3 din OG 2/2001 si anume limitele prevăzute de actul normativ si proporționalitatea cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările in care a fost săvârșita fapta, modul și mijloacele de săvârșire a acesteia , de scopul urmărit, de urmarea produsa precum si de circumstanțele personale ale contravenientului si de celelalte date înscrise in procesul verbal.

Chiar si textul legal - art. 21 alin. (3), din O.G. 2/2002, impune obligativitatea aplicării unei sancțiuni proporționale cu "gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama "de împrejurările in care a fost săvârșită fapta, de modul si mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum si de circumstanțele personale ale contravenientului si de celelalte date înscrise in procesul-verbal".

În subsidiar, in situația in care veți retine in sarcina subscrisei săvârșirea contravenției, va solicitam înlocuirea sancțiunii aplicate, cu măsura avertismentului, având in vedere conduita corecta a subscrisei pana in prezent si situația de fapta este lipsita de pericol social (nu s-a produs nici un accident, nu au existat vătămări ale unor persoane sau prejudicii de orice natura), dând astfel aplicabilitate Art. 21 alin, 3 din O.G 2 xxxxx, care impune obligativitatea aplicării unei sancțiuni proporționale cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările in care a fost săvârșita fapta, de modul si mijloacele de săvârșire a acesteia, in scopul urmărit, de urmarea produsa, precum si de circumstanțele personale ale contravenientului si celelalte date inscrise in procesul verbal.

In legătura cu individualizarea sancțiunii contravenționale, care trebuie sa fie proporționala cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, art.7 alin.2 dîn OG 2/2002 prevede ca, in cazul in care fapta este de o gravitate redusa, se aplica sancțiunea avertismentului, sancțiune ce poate fi aplicata, conform art.7 alin 3 din același act normativ, si in cazul in care actul normativ de stabilire si sancționare a contravenției nu prevede aceasta sancțiune.

In urma analizei gradului de pericol social concret al faptei pusa in sarcina subscrisei si tinand cont de dispozițiile art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001, raportat la circumstanțele concrete ale cauzei ca amenda aplicata este prea aspra, nefiind proporționala cu gradul de pericol social al faptei săvârșite.

Cu privire la situația de fapt, menționează faptul ca inspectorul ISCTR nu a vrut sa ia in calcul toate înscrisurile oferite de către șofer, respective sa descarce cârdul personal de unde se putea observa pauza pentru perioada solicitata.

In sprijinul susținerilor se afla atât dispozițiile Convenției Europene a Drepturilor Omului, cât si jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, care fac parte integrantă din dreptul intern al României inca din anul 1994, in baza articolului 11 din Constituția României, și care, conform principiului „priorității dreptului comunitar față de dreptul intern" trebuie aplicat.

Prezumția de nevinovăție atrage răsturnarea sarcinii probei in cadrul plângerii contravenționale. Astfel, cel sancționat contravențional nu trebuie sa facă dovada vinovăției sale, revenind autorității din care face parte agentul constatator obligația de a dovedi vinovăția celui căruia i se impută săvârșirea contravenției prin procesul-verbal atacat.

În jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, începând cu cauza Ozturk contra Germaniei din 21 februarie 1984, se reține în mod clar și constant că indiferent de distincțiile care se fac în dreptul intern între contravenții și infracțiuni, persoana acuzată de comiterea unei fapte calificate în dreptul intern ca fiind contravenție, trebuie să beneficieze de garanțiile specifice.. procedurii penale. Recent și România a fost condamnată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în cauza A_____ împotriva României, pe motiv că s-a încălcat prezumția de nevinovăție într-o procedură contravențională (a se vedea paragr. 66-69 din Hotărârea A_____ împotriva României, publicată pe site-uî oficial al Curții Europene a Drepturilor Omului). `

In subsidiar, solicită înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertismentul, în temeiul art. 7 alin. 3, având in vedere gravitatea redusa a faptei săvârșite,; aceasta sancțiune răspunzând cerințelor de proporționalitate prevăzute de art. 5 alin. 5 si art. 21 alin. 3 din Og 2/2001. `

In drept: art. 5, 7, 21 OG 2/2001, art. 2 din Legea 108/1999, art. 1 din HG nr. 1377/2009 Probe: înscrisuri,

Intimatul I.S.C.T.R. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea căii de atac pentru următoarele considerente:

Apelul promovat de către petenta nu aduce nici un element nou in apararea sa. Instanța de fond a tinut cont de toate prevederile normelor legali in vigoare, precum si de toate împrejurările relevante in soluționarea aceste spete.

1 .In conformitate cu prevederile art.34 alin.3 din Reg.(UE) 165/2014

“(3) Atunci când, datorită îndepărtării de vehicul, un conducător aut este în imposibilitatea de a folosi tahograful montat la bordul unui vehicu perioadele de timp menționate la alineatul (5) litera (b) punctele (ii), (iii) și (iv): (a) dacă vehiculul este echipat cu un tahograf analogic, se înscriu pe foaia de înregistrare manual, automat sau în orice alt fel, lizibil și fără a murdă foaia de înregistrare; sau 1 * (b) dacă vehiculul este echipat cu un tahograf digital, se înscriu cardul de conducător auto cu ajutorul funcției de introducere manuală oferite c tahograf ”

Faptul ca aparatul tahograf al vehiculului apartinand petentei funcționează normal nu este de natura a o exonera de răspunderi contravenționala pentru fapta reținuta in sarcina sa.

2. A depus in probatiune rapoartele imprimate (de către agent constatator) din aparatul tahograf al vehiculului, la momentul controlului, privind activitatea șoferului, rapoarte din care reiese fapta reținuta in sarcina petentei. Aceste rapoarte sunt semnate de către conducătorul auto.

3.Conform prevederilor Ord.M.T. 1058/2007 - “Norme metodologi privind activitatea de control al respectării perioadelor de conducere si perioadelor de odihna ale conducătorilor auto si al utilizării aparatelor înregistrare a activitatii acestora” art.9 (1,2,3), agentul constatator a intocmit formularul de control in trafic ________ nr.xxxxxxxxx/20.04.20 Acest act a fost semnat de către conducătorul auto, ceea ce dovedește ca ace se afla in acel moment la locul savarsirii contravenției, si a luat la cunostii despre încheierea procesului verbal si a formularului de control. Semnați conducătorului auto pe formularul de control, dovedește ca cele consemnate acest act, sunt reale. Mai mult, conducătorul auto, știind ca se va intocmi un proces /Verbal de constatare si sancționare pentru fapta menționata in formularul de control, avea posibilitatea sa manifeste obiectiunile cu privire la aceasta, ceea ce nu s-a intamplat. A depus in probatiune actul la care am făcut referire mai sus.

4.Cu privire la pericolul social prezentat de fapta reținuta in sarcina petentei, facem următoarele precizări: Fapta a fost incadrata la art.8 alin.2 lit.bb) din OG 37/2007 cu modificările ulterioare, care prevede ca: “Următoarele fapte reprezintă încălcări foarte grave ale dispozițiilor Regulamentului (CE) nr. 561/2006, ale Regulamentului (UE) nr. 165/2014 și, după caz, ale Acordului AETR și constituie contravenții, dacă acestea nu au fosi săvârșite în astfel de condiții încât, potrivit legii penale, să constituie infracțiuni. ” Ca urmare insasi legiuitorul prevede ca fapta reținuta in sarcina petentei este foarte grava. De altfel, faptul ca legiuitorul prin insasi actul normativ stabilește gravitatea faptei, ne duce la concluzia ca prevederile art.21 alin.3 din OG 2/2001 nu sunt aplicabile in speța. Si asta cu atat mai mult cu cat art.7 alin.2 din OG 2/2001 prevede ca “avertismentul se avlica in cazul in care favta este de gravitate redusa” - ceea ce nu este cazul in speța de fata.

Urmare a celor de mai sus consideră ca pericolul social prezentai de fapta reținuta in sarcina petentei este unul deosebit de mare cu un impact serios asupra siguranței rutiere si a celorlalți participanți la trafic.

5.Față de petitul referitor la obligarea la restituirea cuantumului amenzii achitat in contul Bugetului de stat, arată că o asemenea solicitare este inadmisibilă pentru cele ce urmează.

La punctul 4 lit. a) teza a Il-a, din cadrul procesului verbal dedus judecății este precizat în mod expres că amenda se achita in contul deschis la unitatea Trezoreriei Statului în raza căreia își are domiciliul fiscal contravenientul, beneficiar fiind Bugetul de S___.

In drept: OG 37/2007 modif. prin OG 21/2009, REG CEE 3821/85 modif. prin REG CE 2135/98 modif.prin REG CE 561/06, Decizia CE 230/2007. REG CE 561/06, Ord.MT 181/2008, O.G. 2/2001, art. 223 (N) C.Pr.Civ.

Examinând apelul formulat de petenta _______________ SRL împotriva sentinței civile nr. 2394/2015 pronunțată de Judecătoria A___ I____ în dosar nr. XXXXXXXXXXXXX, Tribunalul apreciază că nu este fondat având în vedere următoarele aspecte:

Astfel cum a reținut și instanța de fond, prin procesul verbal ___________ nr. xxxxxxxx din 20.04.2015 petenta _______________ SRL a fost sancționată contravențional cu amendă în cuantum de 4.000 lei, pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art.8 alin.2 lit.bb) sancționată de art.9 alin.1 lit.c) din OG37/2007.

În fapt, s-a reținut că în data de 20.04.2015 în jurul orelor 12:20, la controlul efectuat în trafic pe DN 1 la km 392+600 în localitatea Oiejdea, județ A___, a fost oprit și verificat ansamblul de vehicule format din autovehiculul cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX și semiremorca cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX utilizat de O__ T____ 06 SRL în baza copiei conforme nr.xxxxxxx a licenței de transport, condus de conducătorul auto dl. A______ I_____ P____ în timp ce efectua transport rutier contra cost de mărfuri în trafic național, deplasându-se din direcția Aiud spre A___ I____, constatându-se, după verificarea documentelor prezentate de către conducătorul auto și după listarea cu imprimanta aparatului tahograf a rapoartelor zilnice de activitate a conducătorului auto pentru intervalul 17.04.xxxxxxxxxxxxx15, că nu există înregistrări manuale pentru perioada 17.04.2015 ora 23:39 – 19.04.2015 ora 20:39, perioadă în care cardul conducătorului auto a fost scos din aparatul tahograf digital.

Potrivit art. 8 alin.2 lit. b) din OG37/2007: (2) Următoarele fapte reprezintă încălcări foarte grave ale dispozițiilor Regulamentului (CE) nr. 561/2006, ale Regulamentului (UE) nr. 165/2014 și, după caz, ale Acordului AETR și constituie contravenții, dacă acestea nu au fost săvârșite în astfel de condiții încât, potrivit legii penale, să constituie infracțiuni:

b) neprezentarea organelor de control a înregistrărilor manuale și a rapoartelor imprimate din ziua curentă sau din cele 28 de zile anterioare celei curente;

Sancțiunea reținută în sarcina petentei este sancționată de art.9 alin.1 lit.c din OG 37/2007 astfel:

(1) Contravențiile prevăzute la art. 8 se sancționează după cum urmează:

c) cu amendă de la 4.000 lei la 6.000 lei, care se aplică operatorului de transport/întreprinderii pentru faptele prevăzute la art. 8 alin. (2) lit. a)-m), p), s), ș), y)-dd) și hh);

De asemenea, art.34 alin.3 lit.b) din Reg (UE) 165/2014 prevăd că „atunci când, datorită îndepărtării de vehicul, un conducător auto este în imposibilitatea de a folosi tahograful montat la bordul unui vehicul, perioadele de timp menționate la alineatul 5 litera b) punctele ii, iii și iv (…) dacă vehiculul este echipat cu un tahograf digital, se înscriu pe cardul de conducător auto cu ajutorul funcției de introducere manuală oferite de tahograf”.

La dosarul instanței de fond s-au depus rapoartele imprimate (de către agent constatator) din aparatul tahograf al vehiculului, la momentul controlului, privind activitatea șoferului, aceste rapoarte fiind semnate de către conducătorul auto fil. 29 dosar fond. Totodată la fil. 30 dosar fond se regăsește formularul de control în trafic – din toate aceste înscrisuri dovedind, fără putință de tăgadă, fapta reținuta in sarcina petentei apelante.

Tribunalul nu vede în ce fel i-a fost încălcată societății în cauză prezumția de nevinovăție. De altfel, nici în calea de atac apelanta nu a contestat situația de fapt reținută de agentul constatator.

Plecând de la premisa că săvârșirea faptei imputate de către societatea în cauză nu mai poate fi pusă sub semnul întrebării, va aprecia dacă în situația de față este suficientă aplicarea sancțiunii avertismentului.

Potrivit art. 5 alin. 5 din O.G. nr. 2/2001, sanctiunea stabilita trebuie sa fie proportionala cu gradul de pericol social al faptei savarsite.

Mai departe, art. 7 alin. 1, 2 din același act normativ, stipulează că: avertismentul consta in atentionarea verbala sau scrisa a contravenientului asupra pericolului social al faptei savarsite, insotita de recomandarea de a respecta dispozitiile legale. (2) Avertismentul se aplica in cazul in care fapta este de gravitate redusa.

Totodată, art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, sanctiunea se aplica in limitele prevazute de actul normativ si trebuie sa fie proportionala cu gradul de pericol social al faptei savarsite, tinandu-se seama de imprejurarile in care a fost savarsita fapta, de modul si mijloacele de savarsire a acesteia, de scopul urmarit, de urmarea produsa, precum si de circumstantele personale ale contravenientului si de celelalte date inscrise in procesul-verbal.

În cazul de față, Tribunalul apreciază că nu se impune înlocuirea sancțiunii amenzii aplicate cu sancțiunea avertismentului.

În ultima vreme societatea se confruntă cu o recrudescență fără precedent a accidentelor cu victime omenești, care au la bază oboseala acumulată de conducătorii auto pe fondul nerespectării timpilor obligatorii de odihnă. Intervenția legii trebuie să fie de natură a contracara comiterea de a unor astfel de fapte. Aplicarea sancțiunii avertismentului nu face decât să minimalizeze nepermis importanța respectării timpilor de odihnă, obligație pe care societatea apelantă dorea să o eludeze.

La toate acestea se adaugă faptul că, fapta de care se face vinovată societatea în cauză este calificată drept o încălcare foarte gravă a dispozițiilor Regulamentului (CE) nr. 561/2006, ale Regulamentului (UE) nr. 165/2014 și, după caz, ale Acordului AETR.

Având în vedere cele mai sus expuse, Tribunalul apreciază că instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, având la bază o interpretare judicioasă a probelor administrate, astfel încât, în temeiul art. 480 NCPC va respinge apelul formulat de petenta _______________ SRL împotriva sentinței civile nr. 2394/2015 pronunțată de Judecătoria A___ I____ în dosar nr. XXXXXXXXXXXXX.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge apelul formulat de petenta _______________ SRL împotriva sentinței civile nr. 2394/2015 pronunțată de Judecătoria A___ I____ în dosar nr. XXXXXXXXXXXXX.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 04.02.2016.

Președinte, D_____ C______		Judecător, A______ C______ P__ - Președinte Secție
	Grefier, V_______ L___

Red/tehnored.PAC/4 ex/10 Februarie 2016

Judecător de primă instanță : C______ D_____ N_______