Dosar nr. XXXXXXXXXXXXXX

(Număr în format vechi XXXXXXXXX)

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI

SECȚIA I PENALĂ

DECIZIA PENALĂ NR.115

Ședința publică din data de 26.01.2016

Curtea constituită din:

Președinte: C_______ E____ R_____

Judecător: P____ V_____ A_____

Grefier: R____ C______ D_____

Ministerul Public – P________ de pe lângă Curtea de Apel București a fost reprezentat de procuror D______ F______.

Pe rol se află judecarea apelului declarat de apelantul inculpat E______ M_____ C______ împotriva sentinței penale nr.2161/29.10.2015 pronunțată de Judecătoria Sector 5 în dosarul nr.XXXXXXXXXXXXXX.

La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă apelantul inculpat personal, aflat în stare de arest preventiv și asistat juridic de apărător din oficiu substituent P____ P______ care depune la dosar delegație de substituire pentru avocat I____ D____.

Procedura de citare a fost legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,

Fiind întrebat de Curte, în conformitate cu disp. art.420 alin.4 Cod procedură penală , apelantul inculpat E______ M_____ precizează că nu dorește să dea o nouă declarație în această fază procesuală și își menține declarațiile anterioare, la care nu are nimic de adăugat sau de modificat.

Nefiind cereri prealabile de formulat, excepții de invocat sau probe noi de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri:

Apărătorul din oficiu al apelantului inculpat, având cuvântul, solicită admiterea apelului și reducerea cuantumului pedepsei aplicate de instanța de fond, raportat la circumstanțele personale ale inculpatului care a recunoscut săvârșirea faptei, are patru copii minori în întreținere și o mamă bolnavă.

Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea apelului declarat de inculpat ca nefondat, apreciind că pedeapsa aplicată de instanța de fond este justificată prin raportare la gravitatea faptei dar și la frecvența condamnărilor anterioare, suferite pentru fapte identice, respectiv furt și infracțiuni la regimul circulației.

Apelantul inculpat, având ultimul cuvânt, achiesează la concluziile apărătorului său.

CURTEA,

Prin sentința penală nr.2161/29.10.2015 pronunțată de Judecătoria Sector 5 în dosarul nr.XXXXXXXXXXXXXX, s-au hotărât următoarele:

„În baza art. 396 alin. (1), (6) raportat la art. 16 alin. (1) lit. g) C. proc. pen. încetează procesul penal față de inc. E______ M_____ C______ pentru infr. prev. de art. 230 c.p. rap. la art. 229 alin. 1 lit. b și d c.p. C. pen. cu aplic. art. 41 alin.1 c.p., luând act de împăcarea părților.

În baza art. 335 alin. 1 c.p. cu aplic. 396 alin.10 C.pr.pen., art. 41 alin. 1 c.p. și art. 43 alin. 5 c.p. condamnă pe inc. E______ M_____ C______ la o pedeapsă de 2 ani închisoare.

În baza art. 66 alin. (1) lit. a), b), d) C. pen. interzice inculpatului ca pedeapsă complementară exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și de a alege, pe o perioadă de 3 ani de la rămânerea definitivă a prezentei sentințe.

În baza art. 65 alin. 1 raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b) și d) C. pen. interzice inculpatului ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și de a alege, de la rămânerea definitivă a prezentei sentințe și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 399 c.p.p. menține starea de arest a inculpatului.

În baza art. 72 c.p. deduce prevenția de la 06.07.2015 la zi.

În baza art. 159 alin. (2) C. pen. și art. 25 alin. 5 c.p.p. constată stinsă și nu soluționează acțiunea civilă formulată de partea civilă D________ C_____.”

Deliberând asupra cauzei penale de față, instanța de fond a constatat următoarele:

La data de 06.07.2015, persoana vătămată D________ C_____ a sesizat faptul că autori necunoscuți i-au sustras autoturismul marca Dacia 1304 P____, cu numărul de înmatriculare XXXXXXXX, ce se afla parcat în București, _______________, nr. 91, sector 5.

În ceea ce privește probatoriul administrat, instanța a reținut declarația părții vătămate, care a afirmat că la data de 06.07.2015, în jurul orelor 01:00, a auzit zgomotul produs de pornirea motorului autoturismului marca Dacia 1304 P____, cu numărul de înmatriculare XXXXXXXX, iar în momentul în care a ieșit din locuință a constatat că autoturismul nu se mai afla în locul în care îl parcase, fără a putea observa momentul furtului. Aceasta a mai precizat, că după ce a parcat autoturismul în data de 05.07.2015, l-a asigurat prin încuierea portierelor.

Ulterior, autoturismul a fost depistat în trafic, în București, la intersecția _______________________ _______________________, de către polițiști din cadrul Secției 9, fiind condus de către inc. E______ M_____ C______, conform procesului – verbal de prindere în flagrant.

Cu ocazia cercetării efectuate asupra autoturismului marca Dacia 1304 P____, cu numărul de înmatriculare XXXXXXXX, s-a constatat faptul că încuietorile portierelor și butucul de contact nu prezintă urme de forțare.

Din verificările efectuate în baza de date a rezultat faptul că E______ M_____ C______, nu este posesor de permis de conducere pentru nici o categorie de autoturisme.

Fiind audiat, inculpatul E______ M_____ C______, a recunoscut săvârșirea faptei, declarând că a sustras autoturismul marca Dacia 1304, de culoare roșie, din cartierul Ferentari, București, pentru a se deplasa cu el la domiciliu.

De asemenea acesta a precizat că autoturismul sustras avea portiera stânga închisă, dar neasigurată, iar motorul l-a pornit folosind niște chei de portieră tip Dacia pe care le avea asupra sa.

Totodată acesta a precizat că a condus fără a poseda permis de conducere pentru nici o categorie de autovehicule printre străzi, rulând în zona Piața G_____ C_____, sector 5, spre Piața Unirii până la intersecția _______________________ _____________________ fost oprit de către lucrătorii Secției 9 Poliție.

În cursul judecății, inculpatul a recunoscut săvârșirea faptelor și a solicitat judecarea cauzei în temeiul dispozițiilor art. 374 alin. 4 C.pr.pen.

Situația de fapt a fost reținută prin corelarea declarațiilor de recunoaștere ale inculpatului coroborate cu declarația părții vătămate, procesul-verbal de cercetare la fața locului și planșa foto aferentă.

În drept, faptele inc. E______ M_____ C______, care, în noaptea de 05/06.07.2015 prin folosirea de chei potrivite a sustras autoturismul marca Dacia 1304, culoare roșu, cu numărul de înmatriculare XXXXXXXX, proprietatea lui D________ C_____, ce se afla parcat în București, _______________ nr. 91, sector 5, pe care l-a condus pe drumurile publice fără a poseda permis de conducere până la intersecția _______________________ _______________________, unde a fost depistat de organele de poliție, realizează conținutul constitutiv al infracțiunilor de furt în scop de folosință, faptă prev. și ped. de art. 230 rap. la art. 229 al. 1 lit b) și d) din Cod. pen. și conducerea unui vehicul fără permis de conducere, prev. de art. 335 al. 1 din Cod. P__.

Astfel, în ceea ce privește latura obiectivă a infracțiunii de furt de folosință, elementul material constă în acțiunea inculpatului de sustragere a autovehiculului părții vătămate, cu scopul folosirii pe nedrept. Acțiunea inculpatului a adus atingere relațiilor sociale cu caracter patrimonial și a avut ca urmare imediată scoaterea din posesia persoanei vătămate a autovehiculului menționat, trecerea sa în posesia inculpatului și realizarea scopului cerut de legiuitor, respectiv folosirea acestuia până la momentul depistării. Legătura de cauzalitate rezultă din materialitatea faptei, respectiv din împrejurarea că deposedarea persoanei vătămate nu s-ar fi produs fără împosedarea inculpatului și folosirea de către acesta, aspecte ce rezultă din materialul probator administrat în cauză.

În ceea ce privește latura subiectivă, a infracțiunii de furt de folosință, instanța reține că fapta a fost săvârșită cu intenție directă calificată prin scop, în sensul art. 16 alin. 3 lit. a) C.P., inculpatul prevăzând urmarea socialmente periculoasă și urmărind ca aceasta să se producă.

În ceea ce privește aspectul de calificare a faptei, acesta este dat de săvârșirea sub imperiul circumstanțelor agravante prevăzute de art. 229 alin. 1 lit. b și d C.P., infracțiunea fiind săvârșită în timpul nopții și prin folosirea unor chei potrivite.

Cât privește latura obiectivă, instanța a reținut că, potrivit art. 335 alin. 1 c.p., elementul material se regăsește în speță.

Astfel, în concret, în noaptea de 05/06.07.2015, inculpatul a condus autoturismul marca Dacia cu nr. de înmatriculare XXXXXXXX – care se încadrează în definiția acordată la art. 6 pct. 35 din O.U.G. nr. 195/2002 noțiunii de „vehicul”, prin care se înțelege un „sistem mecanic care se deplasează pe drum, cu sau fără mijloace de autopropulsare, utilizat în mod curent pentru transportul de persoane și/sau bunuri ori pentru efectuarea de servicii sau lucrări” – din zona Piața G_____ C_____ până la intersecția _______________________ ___________________________, deși nu avea permis de conducere pentru nici o categorie de vehicule.

Urmarea imediată este dată de crearea unei stări de pericol pentru siguranța circulației rutiere, prin raportare la caracterul de infracțiune de pericol, iar nu de rezultat, al acestei fapte.

Cât privește legătura de cauzalitate, în cazul infracțiunilor de pericol, ca în speța de față, aceasta rezultă din însăși săvârșirea faptei, și este dovedită prin coroborarea tuturor mijloacelor de probă aflate la dosarul cauzei.

Sub aspectul laturii subiective, fapta a fost comisă cu intenție directă, inculpatul urmărind producerea stării de pericol pentru cei implicați în circulația pe drumurile publice, a prevăzut și a acceptat producerea unei astfel de urmări, lăsând-o pe seama hazardului, asumându-și faptul de a conduce autovehiculul pe drumurile publice, deși nu avea dreptul de a conduce.

La individualizarea pedepsei aplicată inculpatului pentru infracțiunea săvârșită, instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 74 C. pen., respectiv împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii, motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit, natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului, conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal și nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.

În acest sens, instanța a reținut că inculpatul are studii 8 clase, este divorțat, recidivist, fiind condamnat pentru săvârșirea mai multor infracțiuni contra patrimoniului și la regimul rutier.

Faptele pentru care este cercetat în prezenta cauză sunt comise în stare de recidivă postexecutorie, nefiind împlinit termenul de reabilitare, cu privire la condamnarea de 5 ani și 8 luni închisoare, dispusă prin s.pen. nr. 37/17.01.2007 a Tribunalului București, def. prin d. pen. nr. 3381/2007 a Î.C.C.J. Arestat la 07.06.2006, liberat condiționat la 09.08.2010 prin s. pen. nr. 381/2010 a Trib. A___, rest 546 zile.

Sub aspect procedural, întrucât la termenul de judecată din 21.10.2015, partea vătămată D________ C_____ a declarat că nu are nici un fel de pretenții materiale sau morale de la inculpat și dorește să se împace cu acesta, iar inculpatul și-a exprimat acordul în acest sens, instanța a luat act de împăcarea părților pentru infr. prev. de art. 229 alin. 1 lit. b și d c.p.

Împotriva acestei sentințe a declarat apelul, apelantul-inculpat N________ S___, criticând-o sub aspectul individualizării pedepsei de 2 ani închisoare, arătând că se impune reducerea acestei pedepse, solicitând admiterea apelului și reducerea pedepsei cu 1/3, apreciind că instanța de fond nu a ținut cont de circumstanțele sale personale la individualizarea pedepsei, respectiv că are patru copii minori în întreținere, a recunoscut săvârșirea faptei și s-a împăcat cu partea vătămată.

Examinând sentința atacată, pe baza actelor și lucrărilor dosarului, a criticilor formulate, precum și conform art. 417 și urm. NCPP, Curtea constată următoarele:

Curtea apreciază prin raportare la disp. art. 74 NCP că pedeapsa aplicată inculpatului de către judecătorul fondului, respectiv pedeapsa de 2 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de conducere a unui vehicul fără permis de conducere, prev. de art. 335 al. 1 NCP, în stare de recidivă postexecutorie, a fost corect individualizată.

În ceea ce privește judecarea cauzei conform procedurii simplificate, se observă că aceasta a fost urmată în cauză, poziția procesuală sinceră a inculpatului fiind materializată prin reținerea 396 al. 10 NCPP, astfel încât efectele acestei proceduri, constând în reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă, și-au găsesc aplicabilitatea în speță.

Față de argumentele anterioare, Curtea opinează că circumstanțele personale favorabile inculpatului a căror incidență în cauză, în mod corect, deși a fost constatată de către prima instanță, nu a determinat reținerea disp. art. 75 al. 2 rap. la art. 76 NCP și care au fost analizate prin prisma noilor dispoziții penale, raportat la data faptei, nu-și găsesc aplicabilitatea în speță.

Revenind la criticile învederate de apelantul-inculpat, în apelul declarat, sub aspectul greșitei individualizări a pedepsei aplicată de judecătorul fondului, Curtea observă că acestea sunt nefondate.

Astfel, Curtea împărtășește opinia primei instanțe, atât cu privire la cuantumul pedepsei de 2 ani închisoare, cât și cu privire modalitatea de executare a acestei pedepse.

La conturarea acestei concluzii, a contribuit natura și gravitatea faptei comise, împrejurările în care a fost săvârșită, incidența stării de recidivă postexecutorie, în raport condamnarea la pedeapsa de 5 ani și 8 luni închisoare, dispusă prin s.pen. nr. 37/17.01.2007 a Tribunalului București, def. prin d. pen. nr. 3381/2007 a Î.C.C.J., în executarea căreia inculpatul a fost arestat la date de 07.06.2006 și liberat condiționat la data de 09.08.2010 prin s. pen. nr. 381/2010 a Trib. A___, cu un rest 546 zile, rămas neexecutat.

Toate aceste aspecte, așa cum a reținut și judecătorul fondului, au fost de natură să determine stabilirea pedepsei de mai sus.

Nu în ultimul rând Curtea consideră că atitudinea de recunoaștere manifestată de inculpat și care a fost deja valorificată prin aplicarea unei pedepse între limitele reduse cu o treime potrivit procedurii simplificate pentru care a optat acesta, nu determină în mod automat stabilirea unei pedepse minime sau reducerea acesteia sub această limită, ca efect al reținerii unor circumstanțe atenuante care nu-și găsesc aplicabilitatea în speță, în condițiile în care este evident că această recunoaștere nu constituie dovada unui regret profund al inculpatului raportat la fapta comisă, ci dorința acestuia de a beneficia de posibilitatea legală de a-i fi aplicată o pedeapsă între limitele reduse cu o treime conform art. 396 al. 10 NCPP.

Curtea constată că pedeapsa aplicată de prima instanță se încadrează în limitele prevăzute de lege, astfel încât, cel puțin din acest punct de vedere este o pedeapsă legală.

Astfel, Curtea apreciază că judecătorul fondului a făcut o corectă aplicare a disp. art. 72 VCP, ceea ce a determinat aplicarea pedepsei de 2 ani închisoare.

Mai mult, Curtea observă că deși inculpatul a fost condamnat anterior la o pedeapsă de 5 ani închisoare, acesta a perseverat în activitatea infracțională, prin comiterea faptei din prezenta cauză.

Așadar, Curtea opinează în sensul că aspectele criticate de inculpat în apelul promovat sunt nefondate.

Pentru toate aceste considerente, Curtea conchide în sensul că se impune respingerea ca nefondat a apelului declarat de inculpat, în baza art.421 pct. 1 lit. b NCPP, împotriva sentinței penale nr. 2161/29.10.2015 a Jud. Sectorului 5 București.

Totodată, se va deduce detenția preventivă de la 06.07.2015, la zi.

Văzând și disp. art. 275 al. 2 NCPP.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE :

În baza art.421 pct. 1 lit. b NCPP respinge ca nefondat apelul declarat de apelantul-inculpat E______ M_____ C______, împotriva sentinței penale nr. 2161/29.10.2015 a Jud. Sector 5 București.

Deduce detenția preventivă de la 06.07.2015, la zi.

În baza art. 275 al. 2 NCPP obligă apelantul-inculpat la 400 lei, cheltuieli judiciare către stat, aferente apelului declarat de acesta.

Onorariul apărătorului din oficiu în cuantum de 260 lei, va fi avansat din fondurile Ministerului de Justiție.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 26.01.2016.

Președinte, Judecător,

C_______ E____ R_____ P____ V_____ A_____

Grefier,

R____ D_____ C______

Red. CER

2 ex. /28.01.2016

Dosar fond nr. XXXXXXXXXXXXXX – Jud. Sectorului 5 București

Jud. fond – M_____ P_________