ROMÂNIA

JUDECĂTORIA A___ Operator 3208

SECȚIA CIVILĂ

DOSAR NR. XXXXXXXXXXXXX

Sentința civilă nr. 25

Ședința publică din data de 11 ianuarie 2016

Președinte: R_____ F______ B_____

Grefier: R_____ F______

S-a luat în examinare plângerea contravențională formulată petentul I____ A_____, în contradictoriu cu intimatul I____________ de Poliție al Județului A___, împotriva procesului-verbal de contravenție __________, nr. xxxxxxx, încheiat în data de 25.09.2015.

La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reprezentantul petentului, avocat R____ R______ din Baroul A___, și martorul C_____ C_______ I____, lipsă fiind părțile.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

Plângerea este timbrată cu 20 lei taxă judiciară, potrivit art. 19 din O.U.G. nr. 80/2013.

S-a făcut referatul cauzei după care se procedează la audierea martorului prezent, sub prestare de jurământ, depoziția sa fiind consemnată și atașată la dosarul cauzei.

În temeiul art. 244 Cod procedură civilă raportat la art. 392 Cod procedură civilă, socotindu-se lămurită, instanța declară încheiată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul pe fondul cauzei.

Reprezentantul petentului solicită admiterea plângerii, astfel cum a fost formulată, fără cheltuieli de judecată.

În susținerea poziției s-a arătat că fapta reținută în sarcina petentului nu a fost dovedită, neexistând înregistrarea video a faptei, iar din depoziția martorului ocular audiat la acest termen nu reiese că petentul ar fi săvârșit fapta reținută în sarcina sa.

În baza art. 394 Cod procedură civilă, instanța declară închise dezbaterile în fondul cauzei și reține cauza spre soluționare.

INSTANȚA,

Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin plângerea înregistrată la această instanță în data de 07.10.2015, sub dosar nr. XXXXXXXXXXXXX, petentul I____ A_____, în contradictoriu cu intimatul I____________ de Poliție al Județului A___, a solicitat anularea procesului-verbal de contravenție __________, nr. xxxxxxx, încheiat în data de 25.09.2015 sau, în subsidiar, înlocuirea amenzii contravenționale cu sancțiunea avertismentului.

În esență, în motivarea plângerii, petentul a arătat că prin procesul-verbal de contravenție contestat a fost sancționat contravențional, reținându-se în sarcina sa faptul că, în data de 25.09.2015, în jurul orelor 21:30, în timp ce se deplasa cu autoturismul nr. XXXXXXXXX în municipiul A___, pe Calea A____ V_____ spre Piața F______, ar fi traversat pe culoarea roșie a semaforului electric amplasat în zona magazinului comercial Kaufland.

Petentul susține că nu crede că a săvârșit contravenția reținută în sarcina sa, deoarece el circulă destul de atent.

În drept, a invocat O.U.G. nr. 31/2001, O.U.G. nr. 195/2002.

În probațiune, a solicitat ca proba cu înscrisurile depuse la dosar și proba testimonială cu martorul C_____ C_______ I____.

Prin întâmpinarea depusă în data de 30.10.2015 (fila 14), intimatul a solicitat respingerea plângerii contravenționale ca neîntemeiată întrucât fapta petentului a existat și a fost încadrată juridic corespunzător, procesul-verbal a fost temeinic și legal întocmit, petentului nefiindu-i pricinuită vreo vătămare care, potrivit art. 175 alin. (1) din Legea 134/2010, să nu poată fi înlăturată în alt mod decât prin anularea actului.

Potrivit dispozițiilor art. 30 alin. (3). lit. c) din O.U.G. nr. 195/2002, „semnalul de culoare galbenă împreună cu cel de culoare roșie interzic trecerea”. Chiar și în condițiile în care vederea petentului ar fi fost estompată de către basculanta oprită în fața sa, înainte de a trece de semafor, el avea obligația de a se asigura că acesta indică culoarea verde ce permite trecerea și nu culoarea roșie, care interzice trecerea.

Fapta săvârșită de petent a fost constatată la fața locului, personal de agentul de poliție, acesta percepând în timp real abaterea săvârșită, prin propriile simțuri.

Întrucât procesul-verbal de contravenție este un act întocmit de un agent aflat în exercițiul funcțiunii, acesta are valoarea probatorie a înscrisului care constată starea de fapt, beneficiind de prezumțiile de legalitate, de autenticitate și veridicitate, având forță probantă, se execută din oficiu, fiind întocmit în forma „ad validitatem” cu respectarea condițiilor de formă și fond în scopul producerii efectelor juridice pentru care a fost întocmit.

În jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, Curtea a admis că orice sistem juridic cunoaște prezumțiile de fapt și de drept, Convenția nu le împiedică din principiu, dar în materie penală obligă statele contractante să nu depășească un anumit prag. În special, art. 6 alin. 2 cere statelor să includă aceste prezumții în limite rezonabile luând în calcul gravitatea mizei și păstrând drepturile la apărare. Ori, în speță, drepturile petentului au fost respectate, acestuia asigurându-i-se dreptul la un proces echitabil.

Pornind de la aceste două premize, cea indicată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului cu privire la prezumțiile de fapt admisibile în sistemul național juridic, care îndreptățește instanța să prezume că fapta descrisă în procesul-verbal de contravenție a fost constatată de agentul constatator prin propriile simțuri și cea referitoare la modalitatea ocrotirii dreptului la apărare al petentului, sub aspect probator, împrejurarea că fapta a fost constatată de către agentul constatator prin propriile simțuri justifică recurgerea la prezumția simplă a conformității stării de fapt reale cu constatările agentului.

În raport de această prezumție, justificată sub aspectul celor deja expuse, se poate constata că petentul se mărginește la a invoca o altă stare de fapt, care însă nu este susținută prin administrarea unor mijloace probatorii.

În acest sens, intimatul consideră ca prezumția de veridicitate operează până la limita în care persoana învinuită de săvârșirea faptei este pusă în imposibilitate de a face dovada contrarie a celor consemnate în procesul-verbal.

Or, în astfel de cazuri, plecând de la prevederile art. 47 din O.G. nr. 2 /2001 care trimit la prevederile Codului de procedură civilă, se poate reține că, până la proba contrară, procesul-verbal de constatare face dovada deplină a celor înscrise în acesta.

În speța, este rezonabilă prezumția că cele consemnate în procesul-verbal corespund realității, întrucât agentul constatator a fost prezent la săvârșirea contravenției și a consemnat ceea ce a văzut (situație asemănătoare cu procedura infracțiunii flagrante). Ar fi nerezonabil să se prezume contrariul, respectiv că agentul constatator ar fi consemnat în mod voit o situație falsă urmărind sancționarea nedreaptă a petentului, ceea ce ar presupune săvârșirea mai multor infracțiuni de către agentul de politie.

În materia contravențiilor prevăzute și sancționate de legislația rutieră, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a respins ca inadmisibile cererile formulate de o ________ reclamanți cu privire la proceduri interne de contestare a unor procese-verbale de contravenție, constatând că instanțele naționale au respectat toate garanțiile prevăzute de art. 6 din Convenție în materie penală (cauza H______ și alții c. României). În aceste cauze reunite, Curtea a reamintit că, în materia circulației rutiere, prevederile art. 6 par. 2 din Convenție nu se opun aplicării unui mecanism care ar instaura o prezumție relativă de conformitate a procesului-verbal cu realitatea, prezumție fără de care ar fi practic imposibil să sancționezi încălcările legislației în materie de circulație rutieră, intrând în competența poliției. Ceea ce este important este că sistemele de drept care aplică aceste prezumții, de fapt sau de drept, să conțină garanții care să constituie limite ale aplicării acestor prezumții, Curții revenindu-i doar rolul de a verifica respectarea acestor limite, în fiecare caz în parte.

Cu privire la sancțiunea aplicată, intimatul apreciază că aceasta este proporțională cu gradul de pericol social al faptei întrucât prin conduita sa, petentul a manifestat o atitudine de indiferență față de dispozițiile legale care sunt menite a proteja valorile sociale prevăzute de lege. De altfel, fapta petentului nu este datorată unei neatenții sau culpe ușoare a petentului, ci doar consecința unei lipse de interes vădite a acestuia față de dispozițiile legale și față de siguranța traficului.

În drept, a invocat dispozițiile O.G. nr. 2/2001, O.U.G. nr. 195/2002, H.G. nr. 1391/2006.

În probațiune, a solicitat proba cu înscrisurile depuse la dosar.

Sub aspectul probatoriului, instanța a încuviințat și administrat proba cu înscrisurile depuse la dosar constând în procesul-verbal de contravenție contestat (fila 3 bis), dovada achitării a jumătate din minimul amenzii aplicată (fila 4), cartea de identitate a petentului (fila 5), referatul de verificare al plângerii (fila 16), fișa de evidență auto a petentului (fila 22), precum și proba testimonială cu martorul C_____ C_______-I____, declarația fiind consemnată la fila 31.

Analizând întreg materialul probatoriu administrat în cauză, instanța reține următoarele:

În fapt, prin procesul-verbal de contravenție __________ nr. xxxxxxx/25.09.2015 (fila 3 bis) petentul a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 420 lei pentru săvârșirea faptei prevăzute de art. 52 alin. (1) din H.G. nr. 1391/2006 și sancționate de art. 100 alin. (3) lit. d) din O.U.G. nr. 195/2002. Totodată, i s-a aplicat și măsura complementară a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile.

În sarcina petentului s-a reținut că în data de 25.09.2015, ora 21:35, a condus autoturismul marca Volkswagen Passat, având numărul de înmatriculare XXXXXXXXX, în municipiul A___, pe Calea A____ V_____, sens de mers Piața F______ spre Piața Uta, pe banda a II-a de mers, iar la semaforul electric situat în dreptul magazinului Kaufland, aflat în funcțiune, a trecut pe culoarea roșie.

Petentul a semnat procesul-verbal de contravenție contestat, formulând următoarele obiecțiuni: „Am trecut pe culoarea galbenă”.

În drept, în temeiul art. 34 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001, instanța este datoare să cerceteze termenul în care a fost introdusă plângerea, legalitatea și temeinicia procesului-verbal și să hotărască asupra sancțiunii.

Cu privire la termen, instanța reține că plângerea contravențională a fost formulată cu respectarea termenului de 15 zile prevăzut de art. 31 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001.

Sub aspectul formei (legalității), instanța constată că procesul-verbal de contravenție __________ nr. xxxxxxx/25.09.2015 a fost întocmit cu respectarea condițiilor de formă prevăzute de art. 16 din O.G. nr. 2/2001, fiind totodată stipulate mențiunile prevăzute sub sancțiunea nulității absolute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001.

Procedând în continuare la verificarea temeiniciei (fondului) procesului-verbal de contravenție, se constată că fapta reținută în sarcina petentului este prevăzută de art. 52 alin. (1) din H.G. nr. 1391/2006 potrivit căruia „Semnalul de culoare roșie interzice trecerea”. De asemenea, conform alin. (2) al aceluiași articol „La semnalul de culoare roșie vehiculul trebuie oprit înaintea marcajului pentru oprire sau, după caz, pentru trecerea pietonilor, iar în lipsa acestuia, în dreptul semaforului. Dacă semaforul este instalat deasupra ori de cealaltă parte a intersecției, în lipsa marcajului pentru oprire sau pentru trecerea pietonilor, vehiculul trebuie oprit înainte de marginea părții carosabile a drumului ce urmează a fi intersectat”. Aceasta este sancționată cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile, conform art. 100 alin. (3) lit. d) din O.U.G. nr. 195/2002.

Instanța mai reține că, potrivit art. 53 alin. (1) din H.G. nr. 1391/2006 „Când semnalul de culoare galbenă apare după semnalul de culoare verde, conducătorul vehiculului care se apropie de intersecție nu trebuie să treacă de locurile prevăzute la art. 52 alin. (2), cu excepția situației în care, la apariția semnalului, se află atât de aproape de acele locuri încât nu ar mai putea opri vehiculul în condiții de siguranță”.

Totodată, conform art. 30 alin. (3) lit. c) din O.U.G. nr. 195/2002 „semnalul de culoare galbenă împreună cu cel de culoare roșie interzic trecerea”.

Pe cale de consecință, regula este că inclusiv semnalul de culoare galbenă interzice trecerea, cu excepția situație în care petentul face dovada faptului că, la apariția semnalului de culoare galbenă, s-a aflat atât de aproape de marcajul de oprire/semafor încât nu a putut opri vehiculul în condiții de siguranță.

Raportat la litigiul dedus judecății, instața reține că prin plângerea contravențională petentul contestă săvârșirea faptei cu motivarea că nu crede că a comis-o, el circulând destul de atent, iar potrivit obiecțiunilor la procesul-verbal de contravenție contestat, acesta a trecut pe culoarea galbenă.

Instanța mai reține că, fiind vorba despre fapte constatate ex propriis sensibus (personal) de către un agent al statului aflat în exercițiul funcțiunii procesul-verbal, legal întocmit, se bucură de prezumția de temeinicie.

Simpla contestare a stării de fapt, în lipsa unor probe pertinente și credibile care să demonstreze susținerile petentului, nu poate conduce la anularea procesului-verbal de contravenție pe motiv că acesta nu corespunde realității, fiind cunoscut că, până la proba contrară, procesul-verbal constituie proba că persoana în cauză a comis fapta care îi este imputată, bucurându-se de prezumția relativă de adevăr.

De altfel, în acord cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului în privința prezumțiilor și a limitelor rezonabile pe care acestea nu trebuie să le depășească, se reține că una din limitele până la care acționează prezumția de temeinicie a procesului-verbal este dată de constatarea personală a faptei de către agentul constatator (N____ contra României, N_______ G_______ contra României, H______ și alții contra României). Astfel, în situația în care fapta este constatată personal (ex propriis sensibus), procesul-verbal legal întocmit se bucură de prezumția de temeinicie și, în absența unor probe propuse de petent pentru răsturnarea prezumției, cum este cazul în speță, plângerea se impune a fi respinsă.

În speță, prin probatoriul administrat la solicitarea petentului nu s-a făcut dovada contrară celor reținute prin procesul-verbal de contravenție contestat cu privire la fapta constând în aceea că a trecut pe culoarea roșie ori a împrejurării că acesta s-a aflat în situația de excepție prevăzută de art. 53 alin. (1) din H.G. nr. 1391/2006. În acest sens, martorul audiat în cauză, C_____ Ctistina I____, a precizat că s-a aflat în spate, pe partea dreaptă, fără a fi atentă la drum și fără a se uita la semaforul situat în dreptul magazinului Kaufland aflat pe Calea A____ V_____, motiv pentru care nu a putut preciza ce culoare a avut semaforul în momentul în care petentul s-a angajat în traversare.

Prin urmare, văzând că, deși a avut posibilitatea să propună alte probe în favoarea sa, petentul nu a făcut dovada existenței unei alte situații de fapt decât cea reținută în procesul verbal de contravenție, nefiind răsturnată prezumția de legalitate de care se bucură procesul-verbal de constatare a contravenției, instanța poate concluziona că acțiunea contrară legii menționată în procesul-verbal există și a fost săvârșită de către persoana sancționată, justificând pe deplin angajarea răspunderii contravenționale.

Cât privește individualizarea sancțiunii contravenționale principale aplicate, instanța constată că, potrivit art. 21 alin. (3) din O.G. nr. 2/2001, „sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele persoanele ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal”.

În speță, văzând că sancțiunea contravențională principală a fost aplicată la limita minimă prevăzută de lege, că petentul este cunoscut cu numeroase antecedente contravenționale astfel cum rezultă din fișa de evidență auto de la fila 22, în lipsa unor circumstanțe de natură să formeze convingerea instanței că petentul a conștientizat consecințele nerespectării prevederilor legale ori că scopul sancționator, respectiv preventiv poate fi realizat astfel, cu atât mai mult cu cât trecerile pe culoarea roșie a semaforului electric reprezintă una dintre principalele cauze de comitere a accidentelor soldate cu pierderi de vieți umane ori cu accidentarea gravă a participanților la traficul rutier, instanța apreciază nu se impune înlocuirea amenzii contravenționale aplicate cu sancțiunea avertismentului, ci că este necesară sancționarea pecuniară a petentului, de natură să îl responsabilizeze pe viitor în sensul respectării dispozițiilor legale în materie rutieră, numai astfel putând fi realizat scopul preventiv și sancționator prevăzut de lege.

Sub aspectul sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile, instanța constată că, astfel cum rezultă din dispozițiile art. 100 alin. (3) lit. d) din O.U.G. nr. 195/2002, aceasta se aplică de drept (ope legis), ori de câte ori petentul se face vinovat de săvârșirea faptei prevăzute de art. 52 alin. (1) din H.G. nr. 1391/2006, independent de tipul sancțiunii contravenționale principale aplicate (amendă sau avertisment), scopul acestei sancțiuni fiind de natură să conducă la înlăturarea unei potențiale stări de pericol, motiv pentru care aplicarea acesteia nu este lăsată la aprecierea agentului constatator.

Pentru toate aceste considerente, reținând că fapta corespunde realității și constituie contravenție potrivit textelor legale menționate, că sancțiunea amenzii a fost corect individualizată și că sancțiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce s-a dispus conform art. 100 alin. (3) lit. d) din O.U.G. nr. 195/2002, instanța, în baza art. 34 din O.G. nr. 2/2001, va respinge ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petent.

În baza art. 453 alin. (1) Cod procedură civilă, instanța va lua act de faptul că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată de către părți.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Respinge plângerea contravențională formulată de petentul I____ A_____, având cod numeric personal xxxxxxxxxxxxx, cu domiciliul în V___________, ____________________, nr. 1A, jud. A___, în contradictoriu cu intimatul I____________ de Poliție al Județului A___, cu sediul în A___, __________________, nr. 17-21, jud. A___, împotriva procesului-verbal de contravenție __________, nr. xxxxxxx, încheiat în data de 25.09.2015, ca fiind neîntemeiată.

Ia act de faptul că nu au fost solicitate de către părți cheltuieli de judecată.

Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare care se depune, în caz de exercitare, la Judecătoria A___.

Pronunțată în ședința publică din data de 11.01.2016.

Președinte, Grefier,

R_____ F______ B_____ R_____ F______

RFB/RF/27.01.2016/ 4 ex. din care 2 ex. se comunică cu:

- I____ A_____ - V___________, ____________________, nr. 1A, jud. A___

- I____________ de Poliție al Județului A___, cu sediul în A___, __________________, nr. 17-21, jud. A___