Dosar nr. XXXXXXXXXXXXXX - apel - anulare proces verbal de contravenție

R O M Â N I A

TRIBUNALUL B_______

Secția a II-a civilă, de C_________ Administrativ și Fiscal

Ședința publică din 25 ianuarie 2016

Completul constituit din:

Președinte – B______ L_____

Judecător – T________ C_______

Grefier – U________ G_______

DECIZIA nr. 119 A

Pe rol judecarea cererii de apel formulată de apelantul-intimat I____________ de Poliție Județean B_______, cu sediul în mun. B_______, _______________________.57, jud. B_______, împotriva Sentinței civile nr. 6139 din data de 12.06.2015, pronunțată în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXX al Judecătoriei B_______, având ca obiect „anulare proces verbal de contravenție”, în contradictoriu cu intimatul M________ C______ O______, cu domiciliul în Iași, ___________________, ____________, ____________________.

La apelul nominal realizat în ședință publică, se prezintă consilier juridic G____ G______ pentru apelant, lipsă fiind intimatul.

S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței următoarele:

- pricina are ca obiect „apel formulat împotriva Sentinței civile nr. 6139 din data de 12.06.2015, pronunțată în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXX al Judecătoriei B_______”;

- stadiul procesului: apel;

- procedura de citare este legal îndeplinită;

- în cadrul procedurii premergătoare fixării primului termen de judecată, intimatul M________ C______ O______ a depus la dosar întâmpinare.

Văzând că nu mai sunt cereri de formulat, instanța, în temeiul dispozițiilor art. 392 din Noul Cod de procedură civilă deschide dezbaterile asupra apelului formulat și acordă părții prezente cuvântul asupra acestuia.

Consilier juridic G____ G______ pentru apelant solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat, respectiv modificarea sentinței apelate în sensul respingerii plângerii și menținerea procesului – verbal de constatare a contravenției. Susține că, urmare a vizualizării imaginilor înregistrate, se poate observa că intimatul circula cu viteza de 122 km/h, aspect recunoscut chiar de către acesta, cu ocazia întocmirii procesului – verbal.

În temeiul art. 394 Noul Cod procedură civilă, instanța declară dezbaterile închise și reține apelul spre soluționare.

T R I B U N A L U L,

Deliberând, asupra apelului de față, constată următoarele:

Prin Sentința nr. 6139 din data de 12.06.2015, Judecătoria B_______ a admis plângerea contravențională formulată de petentul M________ C______ O______, cu domiciliul în Iași, ____________________, __________________________________, în contradictoriu cu intimatul I____________ DE POLIȚIE JUDEȚEAN B_______, cu sediul în B_______, Bulevardul M. E_______, nr. 57, județul B_______ și a anulat procesul verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx din data de 08.09.2014, întocmit de intimat, cu toate măsurile dispuse prin acesta.

Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarele:

Prin procesul-verbal de constatare a contravenției _______.P. nr. xxxxxxx din data de 08.09.2014, întocmit de către intimatul I____________ de Poliție Județean B_______, s-a reținut că, la data de 08.09.2014, în jurul orei 15:55, petentul a condus autoturismul marca Volvo, cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX, pe raza localității Vlădeni, cu o viteză de 122 km/h, în plus cu 22 km/h față de limita legală, fapta reținută fiind înregistrată cu aparatul radar montat pe autospeciala MAI xxxxx (fila 24 dosar declinat).

Petentul a fost sancționat cu avertisment și 3 puncte de penalizare, pentru săvârșirea contravenției prevăzută de art. 121 alin. 1 din H.G. 1391/2006 și sancționată de art. 100 alin. 2 din O.U.G. 195/2002.

Procesul-verbal a fost semnat de petent, cu mențiunea: „mă grăbesc la Penitenciarul B_______, sunt avocat”.

Instanța de fond a constatat faptul că plângerea contravențională a fost formulată în termenul de 15 zile prevăzut de art. 31 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001.

Analizând procesul-verbal în ceea ce privește legalitatea, instanța de fond a reținut că acesta se bucură de prezumția de legalitate până la proba contrară, conform art. 34 O.G. nr.2/2001.

Potrivit dispozițiilor art. 16 din O.G. nr. 2/2001, elementele obligatorii pe care trebuie să le conțină un proces-verbal de constatare și sancționare a unei contravenții sunt următoarele: data și locul unde este încheiat; numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator; datele personale din actul de identitate, inclusiv codul numeric personal, ocupația și locul de muncă ale contravenientului; descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei și la evaluarea eventualelor pagube pricinuite; indicarea actului normativ prin care se stabilește și se sancționează contravenția; posibilitatea achitării în termen de 48 de ore a jumătate din minimul amenzii prevăzute de actul normativ, dacă acesta prevede o asemenea posibilitate; termenul de exercitare a căii de atac și organul la care se depune plângerea.

Totodată, instanța de fond a reținut că potrivit dispozițiilor art. 17 din O.G. nr. 2/2001, lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului verbal.

Procedând la verificarea legalității procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat de către petent, instanța de fond a apreciat că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor legale incidente și cuprinde elementele obligatorii prevăzute de art. 17 din O.G nr. 2/2001, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.

În ceea ce privește motivul de nelegalitate invocat de petent, conform căruia procesul verbal de contravenție contestat nu cuprinde ocupația și locul de muncă ale contravenientului și nici arătarea tuturor împrejurărilor în care s-a săvârșit fapta, instanța de fond a apreciat că este neîntemeiat. Așadar, potrivit dispozițiilor art. 16 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, ” procesul-verbal de constatare a contravenției va cuprinde în mod obligatoriu: (...) ocupația și locul de muncă ale contravenientului, (...) arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei”. Nulitatea procesului-verbal prevăzută de art. 16 din OG nr. 2/2001 nu se circumscrie cazurilor de nulitate absolută prevăzute de art. 17 din OG nr. 2/2001, astfel că nulitatea procesului-verbal este una relativă, fiind necesar ca petentul să facă dovada unei vătămări, în condițiile art. 175 C.pr.civ., care să nu poată fi înlăturată decât prin anularea procesului-verbal contestat. Cum în cazul de față, petentul nu a făcut dovada unei vătămări, ba mai mult, pentru contravenția reținută în sarcina sa, acestuia i s-a aplicat doar sancțiunea contravențională a avertismentului, instanța a respins această apărare ca fiind neîntemeiată.

De asemenea, instanța de fond a apreciat că fapta reținută în sarcina petentului a fost descrisă suficient pentru a permite corecta încadrare juridică și aplicarea sancțiunii corespunzătoare, procesul-verbal contestat fiind de natură a răspunde cerințelor legale imperative.

Pentru aceste motive, instanța de fond a apreciat că procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției ________, nr. xxxxxxx, încheiat la data de 08.09.2014, a fost încheiat cu respectarea condiției legalității.

Sub aspectul temeiniciei procesului verbal, instanța de fond a reținut că acesta se bucură de prezumția de temeinicie, până la proba contrară, conform art. 34 din O.G. nr. 2/2001.

Instanța de fond a constatat că, în prezenta cauză sunt incidente dispozițiile art. 121 alin. 1 din H.G. 1391/2006, ale art. 108, alin. 1, lit. b, pct. 2 și ale art. 100, alin. 2 din O.U.G. 195/2002 și Ordinul nr. 301/2005 emis de directorul general al Biroului Român de Metrologie Legală.

Prin plângerea formulată, petentul a contestat viteza de 122 km/h, cu care s-a reținut că a circulat la data de 08.09.2014.

Petentul nu s-a prezentat în fața primei instanțe, dar a solicitat încuviințarea administrării probei cu înscrisurile depuse la dosar.

Cu privire la probațiune, instanța de fond a constat că în O.G. nr. 2/2001 nu se arată în mod expres care este forța probatorie a procesului verbal de constatare a contravenției, dar în practica judiciară internă, plecând în principal de la prevederile art. 47 din O.G. nr. 2/2001, care trimit la prevederile Codului de procedură civilă și având în vedere că procesul verbal legal întocmit face dovada până la proba contrarie, s-a statuat că sarcina probei revine celui care contestă realitatea consemnărilor din procesul verbal.

Procesul verbal fiind întocmit de un agent al statului aflat în exercițiul funcțiunii, se bucura de prezumția de veridicitate în privința constatării stării de fapt.

În ceea ce privește incidența și aplicabilitatea jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, în sensul respectării prezumției de nevinovăție a persoanei sancționate contravențional, prezumție garantată de art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor și libertăților fundamentale ale drepturilor omului și în materie contravențională și care, în plan procedural, se concretizează prin răsturnarea sarcinii probei, instanța reține că jurisprudența Curții nu interzice, în principiu prezumțiile de fapt sau de drept din sistemele juridice ale statelor semnatare ale Convenției, cu singura condiție ca aceste prezumții să respecte anumite limite rezonabile în raport cu gravitatea faptei și a sancțiunii.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit în Decizia H______ și alții c. României că, în materia circulației rutiere, prevederile art. 6 par. 2 din Convenție nu se opun aplicării unui mecanism care ar instaura o prezumție relativă de conformitate a procesului-verbal cu realitatea, prezumție fără de care ar fi practic imposibil să sancționezi încălcările legislației în materie de circulație rutieră, intrând în competența poliției. Totodată, în procedura contravențională prevăzută de OG nr. 2/2001, contestatorul are posibilitatea de a înlătura această prezumție, prin administrarea unor probe certe si concludente, în conformitate cu dispozițiile art. 249 C.pr.civ., probatoriu dublat de rolul activ al judecătorului investit cu soluționarea cauzei, prevăzut de art. 34 alin 1 din OG nr. 2/2001.

Instanța de fond a reținut că petentului i-a fost oferit cadrul necesar pentru a-și expune cauza în condiții de egalitate cu partea adversă, căzând exclusiv în sarcina petentului responsabilitatea modalității efective în care a înțeles să uzeze de drepturile sale procedurale.

Analizând probatoriul administrat, instanța de fond a constatat că fapta prevăzută de art. 121 alin. 1 din H.G. 1391/2006 și sancționată de art. 100 alin. 2 din O.U.G nr.195/2002 a fost înregistrată cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic.

Astfel, conform copiei buletinului de verificare metrologică nr. xxxxxxx/31.03.2014 (fila 26 dosar declinat), cinemometrul de control rutier tip R____ AUTOVISION montat pe Dacia L____ MCV cu nr. MAI xxxxx a fost declarat ADMIS, valabilitatea verificării fiind de 1 an, iar potrivit atestatului operator „Autovision” nr. 585.515/01.04.2010 (fila 26 dosar declinat) ag. H___ C_____ putea desfășura operațiuni de măsurare a vitezei cu cinemometrul „Autovision”. De asemenea, dispozitivul radar era apt să funcționeze atât în regim staționar cât și în regim de deplasare.

În ceea ce privește înregistrarea depusă la dosarul cauzei de intimat ( fila 20 dosar declinat), instanța de fond a constatat că aceasta nu respecta cerințele prevăzute de art. 3.5.1 din NML-021-05 din 23.11.2005.

Din înregistrarea video depusă de intimat la dosar rezultă cu claritate următoarele: data (08.09.2014), ora (15:55:36), valoarea vitezei respectiv 122 km/h, aceasta fiind viteza autoturismului condus de petent, viteză care de altfel a fost reținută și în cuprinsul procesului-verbal contestat, însă nu se distinge numărul de înmatriculare al autovehiculului înregistrat cu această viteză.

În aceste condiții, având în vedere că fapta a fost constatată prin intermediul unui mijloc tehnic, iar din probele obținute astfel nu se poate stabili cu certitudine că petentul a circulat cu viteza de 122km/h, instanța de fond a reținut că acesta se bucura în continuare de prezumția de nevinovatie, potrivit dispozițiilor articolului 6 paragraful 2 din Convenția Europeana pentru Apararea Drepturilor Omului, care statuează că orice persoana acuzată de o infracțiune (contravenție) este prezumată nevinovată până ce vinovăția sa va fi legal stabilită, iar îndoiala profită persoanei acuzate.

Având în vedere că intimatul nu a depus la dosar planșe foto sau înregistrarea video a contravenției reținute în sarcina petentului din care să reiasă cu certitudine că acesta a condus cu viteza de 122 km/h, instanța de fond a considerat că nu poate da eficiență prezumției de temeinicie a procesului verbal de contravenție, întrucât procedând astfel, s-ar ajunge la situația în care petentul ar fi pus in imposibilitatea de a face dovada contrarie celor consemnate în cuprinsul procesului-verbal de contravenție.

Prin urmare, întrucât în cazul constatării contravențiilor cu ajutorul mijloacelor de măsurare, înregistrările fac parte integrantă din procesul-verbal de contravenție, și cum, în cauză, înregistrarea făcută în mod legal nu corespunde cu cele consemnate de agentul constatator, instanța de fond a reținut că, în cauza, există un dubiu care nu poate fi înlăturat prin administrarea altor probe, dubiu care profita făptuitorului, respectiv petentului, potrivit principiului in dubio pro reo, principiu complementar prezumției de nevinovăție.

Pentru considerentele mai sus expuse, având în vedere și dispozițiile art. 34 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța de fond a admis plângerea contravențională formulată de petentul M________ C______ O______, în contradictoriu cu intimatul I____________ de Poliție Județean B_______ și va anula, procesul-verbal de contravenție ________, nr. xxxxxxx, din data de 08.09.2014, încheiat de intimat, cu toate măsurile dispuse prin acesta.

Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat apel I____________ de Poliție Județean B_______, întemeiat pe dispozițiile art. 466 și următoarele Cod procedură civilă, solicitând schimbarea soluției Judecătoriei B_______, în sensul respingerii plângerii și al menținerii procesului-verbal de constatare a contravenției.

În motivarea cererii de apel s-a arătat că sentința primei instanțe este nelegală, din următoarele motive:

În ceea ce privește legalitatea procesului-verbal contestat, consideră apelantul că acesta îndeplinește condițiile de formă prevăzute de lege sub sancțiunea nulității absolute, afirmații întemeiate pe dispozițiile art. 17 din O.G. nr. 2/2001, conform cărora, actul constatator al contravenției trebuie să cuprindă: numele, prenumele, calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, fapta săvârșită, data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator.

Sub aspectul temeiniciei actului constatator, apelantul arată că procesul­ verbal de constatare și sancționare a contravenției reprezintă un înscris autentic ce se bucură de prezumția de veridicitate și temeinicie cu privire la cele constatate și consemnate.

Mai arătă apelantul că dreptul contravențional este guvernat de normele dreptului civil, iar, conform art. 249 din noul Cod de procedură civilă, "cel care face o susținere în cursul procesului trebuie să o dovedească, în afară de cazurile prevăzute de lege", astfel că procesul-verbal de contravenție în cauză are forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului atâta timp cât acesta din urmă nu este în măsură să prezinte o probă contrară credibilă. Legislația națională și cea europeană permit utilizarea mecanismului probator al prezumțiilor. Acestea, fie că sunt bazate pe fapte, fie că sunt bazate pe legi, operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană-a Drepturilor Omului în măsura în care statul respectă limite rezonabile având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku vs. Franța, Văstberga și Vulic vs. Suedia).

Susține apelantul că petentul nu a adus probe asupra cărora să nu existe un dubiu cu privire la veridicitate nu a prezentat o explicație rațională pentru care agentul ar fi întocmit procesul-verbal cu consemnarea unei situații nereale, pentru a se ridica un dubiu cu privire la obiectivitatea acestuia.

În acest sens, apelantul solicită instanței de control judiciar să aibă în vedere hotărârea pronunțată la data de 03.04.2012 de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza N_______ G_______ (cererea nr. xxxxx/05). Totodată, solicită să se constate că prezumția de nevinovăție nu are caracter absolut și, față de aceasta, primează prezumția de legalitate și temeinicie a procesului-verbal: "autoritățile naționale, dând prioritate prezumției de legalitate și validitate a procesului-verbal în defavoarea prezumției de nevinovăție, au respectat garanțiile art. 6 din Convenție, având în vedere că nu există posibilitatea înlocuirii sancțiunii aplicate cu o sentință privativă de libertate în caz de neplată" (decizia de inadmisibilitate pronunțată de C.E.D.O. la data de 28.06.2011 în cauza I___ P__ contra României - cererea xxxxx/04).

Consideră apelantul că în mod greșit instanța de fond a apreciat că prezumția de temeinicie a procesului verbal a fost răsturnată, întrucât din înregistrarea video nu se observă numărul de înmatriculare al autovehiculului. Solicită vizionarea imaginilor filmate, pentru a se observa că petentul a circulat cu viteza menționată, aspect recunoscut de acesta cu ocazia întocmirii procesului verbal, când a declarat că nu are obiecțiuni.

Legal citat intimatul nu a formulat întâmpinare.

Analizând cererea de apel, în raport de motivele invocate și de dispozițiile legale incidente în cauză, Tribunalul reține următoarele:

Soluția primei instanțe se întemeiază pe considerentul că, în imaginile surprinse de aparatul radar, nu se distinge numărul de înmatriculare al autovehiculului care a fost surprins circulând cu viteza de 122 km/h.

Deși aceste constatări sunt corecte, în speță nu trebuie omis faptul că petentul a fost oprit în trafic, după înregistrarea abaterii, și că a semnat procesul-verbal fără obiecțiuni, cu simpla explicație că se grăbea către o anume destinație. Mai mult decât atât, în plângerea sa, petentul nu a formulat apărări în sensul că nu ar fi autorul abaterii, că nu ar fi circulat cu autovehiculul XXXXXXXXX ori că nu ar fi circulat pe raza comunei Vlădeni, în data și la ora înscrise în procesul-verbal de contravenție.

Practic, de vreme ce în speță nu se contestă aceste elemente de fapt, nu există motive pentru invalidarea constatărilor agentului rutier, cu atât mai puțin cu cât elemente precum identitatea autoturismului pot fi sesizate și personal de către agentul aflat în exercitarea atribuțiilor specifice. O atare situație este ocurentă și în pricina de față, unde agentul constatator a procedat la oprirea autovehiculului, la identificarea acestuia și a conducătorului auto.

Este de precizat, în acest context, că potrivit art. 121 alin. 2 din HG nr. 1391/2006, obiectul constatării cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic este nerespectarea regimului de viteză stabilit conform legii, iar nu întreg ansamblul de elemente necesare reținerii unei abateri contravenționale în acest domeniu. Prin urmare, este posibil ca observațiile personale ale agentului rutier să completeze, în mod legal și veridic, imaginile surprinse cu aparatul radar, mai ales dacă nu se formulează critici relative la acele observații.

În ceea ce privește prevederile art. 3.5.1 din NML 021-05/2005, invocate de prima instanță, este de spus că Norma în discuție stabilește cerințele metrologice și tehnice pe care trebuie să le îndeplinească cinemometrele, pentru legala lor funcționare, iar nu efectele juridice ale înregistrărilor efectuate cu aparatele declarate admise, în urma verificărilor metrologice. Regula este aceea ca aparatul să fie apt, din punct de vedere tehnic, a repera numărul de înmatriculare al vehiculului vizat, în condiții obișnuite, neintrând sub incidența actului normativ situațiile în care, din motive exterioare, numărul de înmatriculare nu este vizibil (în cauză, înregistrarea numărului de înmatriculare a fost împiedicată de condițiile meteo – ceață densă).

Conchide Tribunalul că, în speță, procesul-verbal de contravenție se dovedește a fi temeinic întocmit, atât din perspectiva identității autorului abaterii, cât și în ceea ce privește existența, în sine, a încălcării regulilor rutiere. În acest caz, înregistrarea video realizată de agentul constatator atestă, fără dubiu, depășirea vitezei legale cu 22 km/h, fapt reținut și de prima instanță. Petentul nu a probat o situație de fapt contrară.

Cu argumentele prezentate, reținând și faptul că în speță s-a realizat și o justă individualizare a sancțiunii (față de explicațiile oferite de petent la momentul opririi sale în trafic), Tribunalul va admite apelul și va schimba soluția primei instanțe în sensul respingerii plângerii contravenționale, cu menținerea procesului-verbal ca legal și temeinic întocmit.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

D E C I D E:

Admite apelul formulat de apelantul I____________ de Poliție Județean B_______, cu sediul în mun. B_______, _______________________.57, jud. B_______, împotriva Sentinței civile nr. 6139 din data de 12.06.2015, pronunțată în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXX al Judecătoriei B_______, având ca obiect „anulare proces verbal de contravenție”, în contradictoriu cu intimatul M________ C______ O______, cu domiciliul în Iași, ___________________, ____________, ____________________.

Schimbă Sentința nr. 6139/12.06.2015 a Judecătoriei B_______, în sensul respingerii plângerii contravenționale.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din data de 25 ianuarie 2016.

Președinte, Judecător, Grefier,

Red. T.C./tehnored. TC/U.G.

4 ex./17.02.2016

Judecător fond - Z____ A___-A______