Cod operator 2443

R O M Â N I A

TRIBUNALUL G___

SECȚIA C_________ ADMINISTRATIV SI FISCAL

Dosar nr. XXXXXXXXXXXXXX

DECIZIE Nr. 1663/2015

Ședința publică de la 02 Septembrie 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE S_____ I____ T_______

Judecător I__ S_________

Grefier A____ C______ C____

Pe rol fiind judecarea cererii de apel formulată de apelantul petent D___ C______ împotriva

sentinței civile nr. 2181 din 9 decembrie 2014 pronunțată de Judecătoria Tg Cărbunești în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXX în contradictoriu cu intimata Inspectoratul de Poliție al Județului G___, având ca obiect

anulare proces verbal de contravenție.

La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile; reclamantul fiind reprezentat de tatăl său D___ M_____.

Procedura de citare fiind legal îndeplinită.

S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că apelul este la primul termen de judecată, este motivat, timbrat și declarat în termen , iar în cadrul procedurii prealabile intimata Inspectoratul de poliție al Județului G___ nu a formulat întâmpinare.

Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, tribunalul declară cercetarea judecătorească încheiată, apreciază apelul în stare de judecată și trece la soluționarea acestuia, conform dispozițiilor art.477 NCPC, acordând cuvântul părților.

D___ M_____, tatăl apelantului petent având cuvântul solicită să fie observată lipsa numărului de înmatriculare din pozele cu viteze mai mari decât limita egală , care nu sunt poze în baza normei 0,21,25 pct.3,5,1 întrucât trebuie să fie pus în evidență nr. de înmatriculare, nefiind probe în sensul legii.

Solicită de asemenea, să se observe că nu au fost făcute mențiunile cu privire la motivele lipsei martorului asistent, în opinia sa nici nu se puteau face asemenea mențiuni, întrucât era vorba de un drum european, cu circulație mare și la ora de vârf, nefiind justificare din punct de vedere legal asupra lipsei acestuia.

Totodată menționează că au fost făcute modificări în procesul verbal de comunicare, ștersături cu pasta corectoare,fiind modificată și viteza de deplasare fără semnătura agentului constatator .

Petentul nu a avut viteza menționată în procesul verbal de contravenție, nu are cazier auto și nu este o beizadea cu bolid de lux, iar pe fotografiile de la dosar depuse de intimata apare o altă oră de înregistrare video care nu este ora săvârșirii abaterii.

Față de motivele arătate solicită în principal admiterea apelului așa cum a fost formulat , modificarea sentinței și anularea procesului verbal de constatate a contravenției, iar în subsidiar casarea sentinței cu trimitere spre rejudecare.

TRIBUNALUL

Asupra apelului de față:

Prin sentința civilă nr. 2181 din 9 decembrie 2014 pronunțată de Judecătoria Tg-Cărbunesti în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXX a fost respinsă plângerea contravențională formulată de petentul D___ C______,CNP xxxxxxxxxxxxxx , cu domiciliul în Tg-J__, ____________________ P_______, __________________, județul G___, în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție Județean G___, cu sediul în Târgu J__, ___________________, județul G___.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că, prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul Judecătoriei Tg-J__ sub nr.XXXXXXXXXXXXXX și la data de 29.04.2014, petentul D___ C______ a solicitat instanței ca, în contradictoriu cu intimata I.P.J. G___, prin sentința ce se va pronunța să se dispună anularea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției ________ nr.xxxxxxx/20.07.2014.

În motivarea plângerii a arătat în esență că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției i-a fost comunicat prin afișare, la data de 13.08.2014, iar înaintea comunicării actul a fost modificat prin aceea că peste cifra 8, acolo unde a fost înscrisă viteza de 82 km/h, a fost înscrisă cifra 7, rezultând viteza de 72 km/h, iar sancțiunile aplicate sunt cele prevăzute de lege pentru depășirea cu 21-30 km/h a vitezei maxime admise, astfel că având în vedere că sectorul de drum precizat în procesul-verbal este DN 67 localitatea Scoarța, județul G___, iar pentru acest sector viteza maximă era, la data constatării contravenției, de 50 km/h, rezultă că la aplicarea sancțiunilor s-a avut în vedere viteza de 72 km/h și nu viteza înscrisă inițial în procesul-verbal, aceea de 82 km/h deoarece pentru aceasta din urmă legea prevede alte sancțiuni.

Că în concret i s-a aplicat sancțiunea principală cu amendă contravențională prevăzută de art.101 alin.2 din OUG nr.195/2002 și sancțiunea complementară prevăzută la art.108 alin.1 lit.b pct.2 din același act normativ, pentru depășirea cu 21-30 km/h a vitezei maxim admise pentru sectorul de drum respectiv.

A invocat drept motive de nelegalitate ale actului contestat, cât și ale procesului-verbal de îndeplinire a procedurii de comunicare, încălcarea dispozițiilor art.19 alin.1 din OG nr.2/2001 și art.180 alin.2 din HG nr.1391/2006, întrucât obligativitatea ca în cuprinsul procesului-verbal să fie consemnată confirmarea de către cel puțin un martor a împrejurărilor în care procesul-verbal nu a fost semnat de către contravenient nu a fost înlocuită cu precizarea motivelor care au dus la încheierea procesului-verbal în acest mod, potrivit disp.art.19 alin.3 din OG nr.2/2001.

Cu privire la lipsa de temeinicie a procesului-verbal de constatare a contravenției, a invocat dispozițiile pct.3.1.1 lit.b din Norma de Metrologie Legală NML 021-05/23.11.2005, în raport de care eroarea tolerată de plus/minus 3 km/h, aplicată la viteza măsurată de radar și precizată în procesul-verbal de 72 km/h, arată că viteza reală putea fi cuprinsă între 69 km/h și 75 km/h, iar situația dă naștere dubiului dintre săvârșirea de către petent a contravenției corespunzătoare faptei prevăzute la art.108 alin.1 lit.b pct.2 din OUG nr.195/2002 constând în depășirea cu 21-30 km/h a vitezei maxime admise, pe sectorul de drum respectiv pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic, dacă viteza reală a fost de cel puțin 71 km/h sau săvârșirea contravenției corespunzătoare faptei prevăzute de art.108 alin.1 lit.a pct.4 din OUG nr.195/2002, respectiv depășirea cu 10-20 km/h a vitezei maxime admise, dacă viteza reală a fost de 69-70 km/h, adică în intervalul erorii tolerate de măsurare a vitezei, iar potrivit principiului complementar prezumției de nevinovăție, acest dubiu profită petentului.

Cu privire la alegerea instanței de judecată, a invocat dispozițiile art.111 C.proc.civ., referitore la competența instanțelor de judecată, pentru cererile îndreptate persoanelor juridice de drept public, coroborate cu dispozițiile art.83 lit.k din Legea nr.76/2012, prin care se abrogă price dispoziții contrare din Codul de procedură civilă, chiar dacă sunt cuprinse în legi speciale, astfel că plângerea se poate formula la Judecătoria Tg-J__.

În dovedirea plângerii, a solicitat încuviințarea probei înscrisuri, a probei cu martori și a probei testimoniale, cu martorul G_____ S____ A___, cu domiciliul în TG-J__, _____________.1, __________, județul G___.

A solicitat instanței să observe modificările, ștersăturile și adăugirile existente în exemplarele originale ale procesului-verbal de constatare și procesului-verbal de comunicare, pe care petentul le va pune la dispoziție și obligarea intimatului să prezinte exemplarele proprii, pentru comparare, iar după caz instanța să admită proba cu expertiză grafologică privind modificările, ștersăturile și adăugirile existente în aceste documente.

În subsidiar, a solicitat anularea procesului-verbal de îndeplinire a procedurii de comunicare, din data de 13.08.2014, ca urmare a ștersăturilor, modificărilor și adăugirilor existente în document și pe cale de consecință prescrierea sancțiunii cu amendă, în temeiul art.14 din OG nr.2/2001.

În dovedirea plângerii, a depus în copie certificată pentru conformitate cu originalul procesul-verbal ________ nr.xxxxxxx/20.07.2014, procesul-verbal de îndeplinire a procedurii de comunicare din 13.08.2014, carte de identitate, Norma de metrologie legală NML 021-05.

Plângerea a fost legal timbrată cu taxa judiciară de timbru în cuantum de 20 lei, conform art.19 din OUG nr.80/2013.

Intimata, legal citată, a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea plângerii contravenționale ca neîntemeiată.

A susținut că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției a fost întocmit cu respectarea condițiilor de formă prevăzute de OG nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, iar temeinicia aspectelor reținute prin procesul-verbal de contravenție rezultă din documentele anexate.

În apărare, a depus la dosar raportul agentului constatator, șase fotografii, buletin de verificare metrologică aparat radar, atestat operator radar.

Prin răspunsul la întâmpinare, petentul a susținut în esență că I__ G___ nu a formulat în întâmpinare obiecții la motivarea acțiunii în ce privește modificarea existentă în procesul-verbal de constatare a contravenției, motiv pentru care formulează excepția nulității procesului-verbal de constatare a contravenției ________ nr.xxxxxxx/20.07.2014 și de asemenea nu a formulat în întâmpinare obiecții cu privire la motivarea acțiunii petentului pe ștersăturile și modificările existente în procesul-verbal de îndeplinire a procedurii de comunicare, motiv pentru care formulează excepția nulității procesului-verbal de îndeplinire a procedurii de comunicare și excepția tardivității comunicării procesului-verbal de constatare a contravenției.

A susținut că fotografiile video radar depuse de către I__ G___, în care se specifică viteze ale vehiculului condus de petent, mai mari de 48 km/h, nu constituie înregistrări valabile ale măsurării vitezei, pentru că nu se observă numărul de înmatriculare.

În acest sens, a susținut că în fotografiile nr.1 și 2 cu înregistrarea vitezei de 72 km/h, precizată în procesul-verbal, în locul numărului apare o formă aproximativ dreptunghiulară, de culoare albă, fără inscripționări și nici în următoarele două fotografii având înregistrări ale vitezei sub această valoare nu se poate distinge numărul de înmatriculare și numai în fotografiile u înregistrări de 48 km/h apare numărul de înmatriculare.

A mai susținut că pe cale de consecință, temeinicia procesului-verbal nu a fost susținută cu înregistrările furnizate de către I__ G___, iar dacă prin NML 021-25 s-a stabilit că înregistrările trebuie să pună în evidență numărul de înmatriculare, înseamnă că înregistrările făcute la distanțe care nu permit punerea în evidență a numărului de înmatriculare, nu vor fi sigure și vor naște dubii.

Prin sentința civilă nr. 6618/03.11.2014 a fost admisă excepția de necompetență teritorială invocată din oficiu de instanță, reținându-se că prin procesul-verbal ________ nr.xxxxxxx/20.07.2014 s-a dispus sancționarea petentului cu amendă contravențională în cuantum de 360 lei, pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art.121 alin.1 din HG nr.1391/2006, raportat la dispozițiile art.100 alin.2 și art.108 alin.1 lit.b pct.2 din OUG nr.195/2002, pe raza localității Scoarța, DN 67, județul G___.

Potrivit art.32 alin.1 din O.G.nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, competența soluționării plângerii împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției și aplicare a sancțiunii revine judecătoriei în a cărei circumscripție a fost săvârșită contravenția. Or, din interpretarea per a contrario a dispozițiilor art.126 C.proc.civ. (care prevăd posibilitatea părților de a alege instanța competentă în litigiile privitoare la bunuri și la alte drepturi de care acestea pot să dispună, în afară de cazul când această competență este exclusivă) combinate cu dispozițiile art.129 pct.3 C.proc.civ. (potrivit cărora competența teritorială este de ordine publică când părțile nu o pot înlătura) se desprinde concluzia că în litigiile ce nu sunt referitoare la bunuri (cum este și cazul plângerilor contravenționale), competența teritorială este absolută.

Din procesul-verbal de contravenție contestat în cauză a rezultat că locul săvârșirii contravenției reținute în sarcina petentului este localitatea Scoarța, localitate aflată în circumscripția Judecătoriei Târgu Cărbunești, județul G___.

Prin urmare, avându-se în vedere caracterul absolut al competenței teritoriale reglementate în materie contravențională, instanța a apreciat ca întemeiată excepția de necompetență teritorială a Judecătoriei Tg-J__ în soluționarea prezentei plângeri, față de dispozițiile art.129 pct.3 C.proc.civ. raportate la art.32 alin.1 din O.G.nr.2/2001, admițând-o ca atare.

Nu a fost reținută susținerea petentului, în sensul că în speță competența teritorială a judecării plângerii contravenționale se stabilește potrivit dispozițiilor art.111 C.proc.civ., dispozițiile art.32 alin.1 din OG nr.2/2001 fiind abrogate implicit prin art.83 lit.k din Legea nr.76/2012, întrucât în ipoteza în care conflictul se produce între o lege veche speciala-OG nr.2/2001 si una noua generală - Codul de procedură civilă, legea nouă nu abrogă în mod necesar legea specială contrară mai veche, existența unei excepții nefiind incompatibilă cu existenta unei reguli, în acest sens Legea nr.24/2000 referitoare la tehnica legislativă soluționează această problemă stipulând că norma noua generală o poate abroga pe cea veche specială doar prevăzând expres acest lucru.

Deci, normele speciale care derogă de la regula generală nu se abrogă implicit, prin intervenția unei reglementari-cadru diferite. Ele pot fi abrogate numai expres.

Ca urmare, nici nu se poate considera că dispozițiile art. 83 lit. k din Legea nr. 76/2012, referitoare la abrogarea dispozițiilor contrare Noului Cod de procedură civilă, ar opera și abrogarea implicită a prevederilor art. 32 alin.1 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001, întrucât norma specială anterioară nu poate fi modificată sau abrogată decât în mod expres de o normă generală ulterioară.

De altfel, este de reținut că prin art. 67 alin. 3 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, s-a instituit regula cu caracter imperativ că "evenimentele legislative implicite nu sunt recunoscute în cazul actelor normative speciale ale căror dispoziții nu pot fi socotite modificate, completate sau abrogate nici prin reglementarea generală a materiei, decât dacă acest lucru este exprimat expres", ceea ce nu s-a întâmplat în legătură cu textul de lege în discuție.

Intenția legiuitorului de menținere a competenței teritoriale exclusive a instanței judecătorești prevăzute de art.32 alin.1 din OG nr.2/2001, rezultă și din aceea că prin Legea privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr.134/2010 privind Codul de procedură civilă, s-a prevăzut în mod expres atunci când intenția legiuitorului a fost aceasta o derogare de la regula de stabilire a competenței în materie contravențională prevăzută de art.32 alin.1 din OG nr.2/2001, prin introducerea art.10 1 în OG nr.15/2002, în conformitate cu care prin derogare de la dispozițiile OG nr.2/2001, plângerea se introduce la judecătoria în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul contravenientul.

Mai mult decât atât, prin Legea nr.76/2012 s-au adus modificări art.32 alin.1 și 2 din OG nr.2/2001, fiind menținută prin art.32 alin.1 regula de competență conform căreia plângerea se depune la judecătoria în a cărei circumscripție a fost săvârșită contravenția, rezultând astfel în mod clar intenția legiuitorului de a nu se aplica dispozițiile art.83 lit.k din Legea nr.76/2012 și prevederilor art.32 din OG nr.2/2001.

În consecință, în temeiul art.131 și 132 alin.3 C.proc.civ. cu referire la art.32 alin.1 din O.G.nr.2/2001, instanța a declinat competența de soluționare a plângerii în favoarea Judecătoriei Târgu Cărbunești, județul G___, aceasta fiind instanța în circumscripția căreia s-a săvârșit pretinsa contravenție.

Cauza a fost înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 14.11.2014 ,fiind citate părțile.

La termenul de judecată din data de 09.12.2014 ,petentul a depus la dosar ,în original , procesul verbal contestat și dovada comunicării.

Analizând actele și lucrările dosarului ,instanța a reținut că, prin procesul-verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx/ 20.07.2014 încheiat de Serviciul Rutier G___ , petentul D___ C______ a fost sancționat contravențional cu 4 puncte-amendă, în valoare de 360 lei și 3 puncte penalizare pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art.108 alin. 1 lit. b pct. 2 din OUG nr.195/2002, republicată, reținându-se în sarcina acestuia că la data susmenționată ,ora 09,23 ,pe DN 67 Scoarța , a condus autoturismul KIA cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXXXX ,fiind înregistrat de aparatul radar Autovision , montat pe auto Dacia L____ cu nr de înmatriculare MAI xxxxx,hard disk GJ 19 , cu viteza de 72 km /h.

Procesul-verbal nu a fost semnat nici de petent,nici de un martor asistent,la rubrica alte mențiuni consemnându-se”conducătorul auto refuză să facă mențiuni,să semneze și să primească procesul-verbal”.

Plângerea a fost formulată în termenul de 15 zile prevăzut de art. 31 alin.1 din OG nr. 2/2001, procesul-verbal fiind comunicat la data de 13.08.2014 conform procesului-verbal de îndeplinire a procedurii de comunicare ,aspecte recunoscute de petent în plângerea formulată.

Instanța sesizată cu soluționarea plângerii contravenționale, în temeiul art.34 din OG nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, verifică legalitatea și temeinicia procesului-verbal contestat.

Verificând legalitatea procesului-verbal contestat, instanța a reținut că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor art. 17 din OG nr.2/2001, nefiind incidentă vreo cauză de nulitate a acestuia.

Deși procesul-verbal contestat nu a fost semnat de un martor asistent și nici nu s-a precizat motivul ce a dus la încheierea în această modalitate ,încălcarea dispozițiilor art. 19 din OG 2/2001 se sancționează cu nulitatea relativă doar în situația în care prin modul de întocmire a s-ar fi produs petentului o vătămare ce nu ar putea fi înlăturată altfel decât prin anularea actului încheiat cu neobservarea formelor legale, condiții neîndeplinite în prezenta cauză,petentul promovând calea de atac prevăzută de lege ,astfel având posibilitatea de a formula toate apărările pe care le-a considerat necesare.

Modificările existente cu privire la viteza înregistrată de aparatul video radar ,nu reprezintă decât o eroare materială ,corectată de agentul constatator la data întocmirii procesului-verbal contestat.

Menționarea eronată a vitezei cu care se deplasa autoturismul condus de petent ca fiind 82 km/h ,în condițiile în care eroarea a fost îndreptată de agentul constatator, fiind menționată viteza de 72 km/h ,nu atrage nulitatea procesului verbal, fiind clară contravenția reținută în sarcina petentului, respectiv contravenția prevăzută de art. art.108 alin. 1 lit. b pct. 2 din OUG nr.195/2002,sancțiunile contravenționale fiind aplicate potrivit acestui temei de drept,apărările formulate de petent referindu-se la această contravenție.

Este adevărat că în procesul-verbal de îndeplinire a procedurii de comunicare a fost ștearsă o mențiune de la rubrica”semnătura primitorului” ,însă acest proces-verbal este ulterior procesului-verbal de contravenție contestat, or nulitatea acestuia din urmă presupune existența unor motive de nulitate contemporane încheierii acestuia.

Sub aspectul temeiniciei, instanța a avut în vedere prevederile art.108 alin.1 lit.b pct. 2 OUG nr.195/2002, republicată, conform cărora:”săvârșirea de către conducătorul de autovehicul, tractor agricol sau forestier ori tramvai a uneia sau mai multor contravenții atrage, pe lângă sancțiunea amenzii, și aplicarea unui număr de puncte de penalizare, după cum urmează:

b) 3 puncte de penalizare pentru săvârșirea următoarelor fapte:

2. depășirea cu 21-30 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic.”

Din perspectiva Convenției pentru Apărarea Drepturilor Omului si a Libertăților Fundamentale faptele contravenționale intra in sfera cauzelor penale.

În acest sens s-a pronunțat CEDO in cauza A_____ contra României când a hotărât că faptele contravenționale intra sub incidenta art. 6 paragraf 2 din Convenție.

Art. 6 paragraful 2 din Convenție prevede ca o persoana acuzată de o infracțiune este prezumată nevinovată pana când vinovăția sa este legal stabilită.

Instanța, analizând probele pe care organul constatator le folosește în dovedirea situației de fapt reținute in procesul-verbal de contravenție, le-a apreciat ca fiind concludente întrucât sunt edificatoare sub aspectul săvârșirii contravenției.

Astfel, instanța a apreciat, în raport de actele depuse de către intimatul I__ G___, că la momentul controlului realizat de către operatorii din cadrul I__ G___ ,aparatul radar utilizat era verificat metrologic conform buletinului nr.xxxxxxx/17.04.2014, iar această verificare metrologică avea un an valabilitate, astfel că la data întocmirii procesului verbal de contravenție, 20.07.2014, se afla în perioada de valabilitate a verificării, iar operatorul radar era autorizat să desfășoare activități de utilizare și exploatare a aparatului radar conform atestatului nr. xxxxx/30.03.2010 emis de Serviciul Rutier G___.

Viteza cu care circula autoturismul KIA cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX la momentul înregistrării de către aparatul radar era de 72 km/h, conform fotografiilor video radar înaintate de intimat, din cuprinsul acestor fotografii rezultând atât viteza de deplasare a autoturismului, cât și situarea acestuia pe raza localității.

De altfel, situarea pe raza localității a autoturismului condus de petent la momentul efectuării înregistrărilor a fost constatată personal de agentul constatator, iar petentul nu a dovedit o altă situație de fapt.

Deși doar în fotografia nr.6 se poate distinge numărul de înmatriculare a autovehiculului,fiind menționată viteza de 48 km/h ,din succesiunea imaginilor se poate deduce fără dubiu că în toate cele șase fotografii video radar depuse la dosar a fost surprins același autoturism, respectiv autoturismul cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX ,în primele două fotografii fiind menționată viteza de 72 km/h.

Intimatul a probat astfel cu respectarea normelor metrologice instituite prin Ordinul 301/2005 faptul că petentul a circulat cu viteza de 72 km/h pe raza localității, încălcându-se astfel dispozițiile legale in materie conform cărora viteza maximă în interiorul localității este de 50 km/h.

Constatarea contravențiilor ce se referă la viteza de circulație a autoturismelor în trafic se realizează cu ajutorul mijloacelor tehnice omologate si verificate metrologic care se află în dotarea poliției rutiere, urmând ca aceste aparate video – radar să îndeplinească cerințele prevăzute de Ordinul nr. 301/2005, modificat prin Ordinul nr.187/14.07.2009.

Normele de metrologie care reglementează erorile de măsurare a vitezei de către cinemometre sunt luate în calcul cu ocazia verificării și omologării metrologice, însă odată verificate, se consideră că aceste aparate indică o valoare reală, eliberându-se buletinele de verificare metrologică, care până la proba contrară se consideră ca fiind actul ce certifică faptul că aparatul indică o valoare convențional adevărată, întrucât este știut că niciun aparat de măsurare în orice domeniu nu poate prezenta o valoare adevărată absolută.

Printr-o motivare contrară s-ar considera că toate măsurătorile efectuate s-ar afla sub semnul îndoielii și în consecință, nu s-ar putea realiza o activitate de control, deși din interpretarea juridică a normelor invocate rezultă că acestea sunt considerate ca cerințe obligatorii și premergătoare, ce trebuie avute în vedere de specialiștii în materie cu ocazia verificării aparatelor și anterior eliberării buletinelor de verificare metrologică.

Din buletinul de verificare metrologică rezultă că acesta a fost emis la data de 17.04.2014, iar cinemometrul de control rutier tip Autovision are ca rezultat al verificării mențiunea de admis, fiind o instalație etalon pentru verificarea pe teren a cinemometrelor în condițiile NML 021-05, valabilitatea verificării fiind pe o perioadă de un an de zile, astfel că la data întocmirii procesului verbal de contravenție, 20.07.2014, se afla în perioada de valabilitate a verificării, îndeplinind cerințele metrologice și tehnice prevăzute de punctul 3 din Norma de Metrologie Legală 021 – 05.

În consecință, încadrarea într-o anumită faptă încriminată de legea contravențională depinde de măsurarea exactă a vitezei autovehiculului condus de contravenient, iar pentru a se asigura o măsurare cât mai corectă, în toate cazurile, legiuitorul a prevăzut că viteza se determină cu ajutorul unui mijloc tehnic omologat și verificat metrologic.

De asemenea, verificarea metrologică este modalitatea de control metrologic legal prin care se constată și se confirmă că mijlocul de măsurare îndeplinește cerințele prevăzute în reglementările de metrologie legală, această verificare realizându-se atât inițial, înainte de darea în folosință, cât și periodic, la intervale regulate de timp stabilite în lista oficială a mijloacelor de măsurare supuse controlului metrologic legal.

În ceea ce privește sancțiunea aplicată, instanța a apreciat că agentul constatator a făcut o corectă individualizare a acesteia, raportat la disp. art.21 alin.3 din OG 2/2001, gradul de pericol social al faptei pentru care a fost sancționat petentul nefiind atât de redus încât să justifice aplicarea sancțiunii avertisment având în vedere că depășirea limitei maxime a vitezei legale este una dintre cauzele principale ale producerii accidentelor rutiere cu consecințe deosebit de grave.

În conformitate cu dispozițiile art. 14 alin. 1 din “executarea sancțiunilor contravenționale se prescrie dacă procesul-verbal de constatare a contravenției nu a fost comunicat contravenientului în termen de o lună de la data aplicării sancțiunii”.

Prin decizia nr.10/2013 ,Înalta curte de Casație și Justiției a stabilit în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 27 teza I raportat la art. 14 alin. (1), art. 25 alin. (2) și art. 31 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare, că modalitatea de comunicare a procesului-verbal de contravenție și a înștiințării de plată, prin afișare la domiciliul sau sediul contravenientului, este subsidiară comunicării prin poștă, cu aviz de primire și că cerința comunicării procesului-verbal de contravenție și a înștiințării de plată este îndeplinită și în situația refuzului expres al primirii corespondenței, consemnat în procesul-verbal încheiat de funcționarul poștal.

Procesul-verbal contestat nu a fost comunicat în conformitate cu dispozițiile art.27 din OG 2/2001 ,nefiind comunicat anterior prin poștă,cu aviz de primire, însă prin plângerea formulată petentul a confirmat că actul contestat i-a fost comunicat prin afișare la data de 13.08.2014,doar prin răspunsul la întâmpinare precizându-se că i-ar fi fost comunicat la data de 25.08.2014 .

În situația în care nu ar fi primit actul contestat la data menționată în procesul-verbal de îndeplinire a procedurii de comunicare,petentul ar fi avut posibilitatea de a menționa aceste apărări chiar în plângerea formulată,însă acesta a solicitat anularea procesului-verbal de îndeplinire a procedurii de comunicare , doar pentru existența ștersăturilor, a modificărilor sau adăugirilor existente ,act ce nu poate fi atacat de altfel pe calea plângerii contravenționale. În consecință, nu este prescrisă executarea sancțiunilor contravenționale aplicate, procesul-verbal de contravenție fiind comunicat petentului înlăuntrul termenul prevăzut de art.14 alin 1 din OG 2/2001.

Față de considerentele expuse mai sus, reținând că starea de fapt consemnată în procesul-verbal este confirmată de cele constatate prin mijloace tehnice omologate și verificate metrologic, având în vedere și dispozițiile art. 34 alin.1 O.G. nr.2/2001, instanța a constatat că procesul-verbal de contravenție ________ nr. nr. xxxxxxx/20.07.2014 a fost încheiat în mod legal și temeinic, iar plângerea petentului este neîntemeiată, a respins-o ca atare.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel, apelantul petent D___ C______.

În motivare, apelantul petent a arătat că, instanța a reținut că deși procesul-verbal contestat nu a fost semnat de un martor asistent și nici nu s-a precizat motivul ce a dus la încheierea în această modalitate, se sancționează cu nulitatea relativă doar în situația în care ... s-ar fi produs petentului, o vătămare ce nu putea fi înlăturată ... și că în cauză petentul nu aș fi suferit vreo vătămare: Neîndeplinirea, de către agentul constatator, a obligației de a consemna în procesul-verbal de constatare a contravenției, motivele care au dus la încheierea procesului-verbal, fără confirmarea a cel puțin un martor asistent a dus la afectarea drepturilor procesuale ale subsemnatului, fiind vătămat prin neîndeplinirea acestei obligații, în mod nejustificat si nelegal, pus în imposibilitatea de a beneficia de proba cu martorul asistent și pe cale de consecință, lipsit de posibilitatea de a formula toate apărările.

Inexistența în procesul-verbal, a precizărilor privind motivele care au dus la încheierea acestuia fără confirmarea de către cel puțin un martor, denotă faptul că nu au existat astfel de motive. Numai în situația că agentul constatator ar fi făcut aceste precizări, se putea considera că nu a fost vătămat. În cauză, a fost pus în mod nejustificat, în imposibilitatea de a beneficia de proba cu martorul asistent care putea declara în legătură cu lipsa de temeinicie a procesului-verbal, precum: dacă înregistrarea vitezei s-a făcut pe când autoturismul se afla în afara localității etc.

Neîndeplinirea acestei obligații care a avut ca efect afectarea drepturilor procesuale trebuie văzută și în lumina jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului aplicabilă în cauză după cum a argumentat în completarea motivelor de drept vis-â-vis de respectarea principiului egalității armelor, întrucât nu a avut dreptul să oprească și să legitimeze un martor asistent și să intervină în acest sens la întocmirea procesului-verbal, în vreme ce agentul constatator a avut obligația prevăzută la art.19, alin (1) din O.G.nr.2/2001, pentru confirmarea de către cel puțin un martor și nu a înlocuit această obligație, potrivit disp.art.19, alin.(3) din același act normativ, cu precizarea motivelor care au dus la încheierea procesului-verbal în acest mod;

De asemenea, în interpretarea disp.art.268-271 din Codul de procedură civilă și ale art.47 din O.G.nr.2/2001, procesul-verbal de constatare a contravenției este un act autentic care a fost semnat de un funcționar public (conf.art.1 din Statutul polițistului) și care este lovit de nulitate absolută ca urmare a faptului că a fost întocmit fără respectarea formelor legale pentru încheierea sa valabilă, prevăzute la art.19, alin.(3) din O.G.nr.2/2001. Având în vedere că jurisprudența Î.C.C.J. și a C.C.R., nu cuprinde dispoziții contrare acestei aprecieri, după _____________________ actualului Cod de procedură civilă și văzând că în întâmpinare, intimatul nu a avut nicio susținere cu privire la nerespectarea condițiilor legale de conținut al procesului-verbal deși a invocat acest aspect în motivarea plângerii împotriva procesului-verbal, a formulat, în răspunsul la întâmpinare, excepția nulității procesului-verbal de constatare a contravenției, pentru nerespectarea dispozițiilor legale de conținut.

A arătat că revine în fata Instanței de apel, cu această excepție, respingând, cu argumentele arătate mai sus, motivarea Sentinței pe aceea că nu ar fi suferit vreo vătămare.

Instanța a motivat Sentința, între altele, pe aceea că modificările existente cu privire la viteza înregistrată... nu reprezintă decât o eroare materială, corectată de agentul constatator la data întocmirii procesului-verbal...

Această motivare este împotriva probelor existente la dosarul cauzei, din care rezultă că modificarea nu a fost certificată de către agentul constatator și toate exemplarele procesului-verbal de constatare a contravenției au rămas la intimat până la momentul comunicării, astfel că oricare dintre lucrătorii din cadrul intimatului, care au manipulat exemplarele procesului-verbal după predarea lor, de către agentul constatator, la terminarea programului de lucru, către serviciul de care aparținea, au avut posibilitatea să modifice oricând, toate exemplarele acestui proces-verbal, până la momentul comunicării lui, către subsemnatul.

Instanța de fond a făcut, prin această motivare, o favoare gratuită intimatului, pentru că nu a lămurit chestiunea nici măcar dacă în exemplarul procesului-verbal deținut de către intimat, există aceeași modificare deși a depus la dosar, exemplarul care i-a fost comunicat și a cerut Instanței să oblige intimatul să înfățișeze exemplarul propriu al procesului-verbal (a se vedea cap."ln probațiune" din plângere). Instanța trebuia să admită această cerere, în temeiul art.293, alin.2, din Codul de pr.civilă.

De asemenea, a arătat că a formulat, de asemenea, excepția nulității, pentru acest motiv , revenind în fața Instanței de apel, cu această excepție. Instanța de fond trebuia să lămurească chestiunea, înainte de a respinge excepția.

A mai reținut Instanța de fond, că: este adevărat că în procesul-verbal de îndeplinire a procedurii de comunicare a fost ștearsă o mențiune de la rubrica "semnătura primitorului",precum și că în situația în care nu ar fi primit actul contestat la data menționată în procesul-verbal de îndeplinire a procedurii de comunicare, petentul avea posibilitatea de a menționa aceste apărări chiar în plângerea formulată ...

S-a arătat de către apelant că a refuzat să semneze procesul-verbal de constatare a contravenției ca reacție împotriva a ceea ce a considerat a fi o greșeală a polițistului rutier sau poate un abuz săvârșit de acesta, atunci când a constatat o faptă ireală pe care ar fi săvârșit-o circulând cu viteza de 82 km/h. Nu știe cine a modificat procesul-verbal prin înlocuirea vitezei de 82 km/h, cu viteza de 72 km/h, nu cunoaște data când acesta a fost modificat și nu recunoaște că ar fi circulat pe raza localității, nici cu această din urmă viteză dar prin modificarea procesului-verbal, s-a dovedit că a fost îndreptățită reacția sa de refuz, ca minimă opunere la ceea ce a considerat a fi o greșeală sau un abuz din partea agentului constatator (sau polițistului rutier - termen utilizat de legea specială în locul celui de agent constatator, pentru situațiile în care constatarea se face cu ajutorul mijloacelor tehnice, omologate și verificate metrologic). De aceea, a fost nevoie să i se comunice pe altă cale, procesul-verbal de constatare a contravenției.

A precizat în plângere, data comunicării, înscrisă în procesul-verbal de îndeplinire a procedurii de comunicare dar nu a susținut că l-a primit la acea dată. Dimpotrivă, văzând că în întâmpinare, intimatul nu a formulat nicio susținere în legătură cu ștersăturile pe care le-a invocat în motivarea plângerii, a precizat, în răspunsul la întâmpinare, că procesul-verbal de constatare a contravenției i-a fost comunicat la data de 25.08.2014 și nu la data înscrisă în procesul-verbal de îndeplinire a procedurii de comunicare, respectiv 13.08.2014. Aceasta înseamnă că procesul-verbal de constatare a contravenției nu i-a fost comunicat în termenul prevăzut la art.25, alin.(2), din O.G.nr.1/2001. Având în vedere și ștersăturile existente în procesul-verbal de îndeplinire a procedurii de comunicare, a formulat excepția nulității procesului-verbal de îndeplinire a procedurii de comunicare și excepția tardivității comunicării procesului-verbal de constatare a contravenției și a cerut Instanței să dispună prescrierea executării sancțiunii cu amendă, în temeiul disp.art.14, alin.(1), din O.G.nr.2/2001. Revin cu aceste excepții, în fața Instanței de apel.

Oricare ar fi fost soluția dată de către Instanță, înainte de pronunțarea acesteia trebuia lămurită chestiunea ștersăturilor din procesul-verbal de îndeplinire a procedurii de comunicare, care nu au fost certificate de nimeni și problema dubiilor rezultate din această situație: dacă martorul menționat a semnat într-adevăr procesul-verbal dacă l-a semnat la data înscrisă în procesul-verbal, locul în care se afla când l-a semnat etc.

Lămurirea acestor chestiuni nu a fost doar o problemă de procedură, ci și o necesitate impusă de natura probei, întrucât ștersăturile au fost făcute cu pastă corectoare iar peste ștersături s-au făcut alte înscrieri. La ștersături s-a utilizat un dispozitiv cuprinzând un recipient cu pastă corectoare prevăzut cu pensulă. Utilizarea pensulei cu pastă corectoare este evidențiată de urmele vizibile lăsate de pensulă pe document. Ori dispozitivul cu pastă corectoare face parte din rechizitele de birou și polițistul însărcinat cu activitatea de curierat nu avea motiv să poarte cu sine, pe timpul curieratului, un recipient cu pastă corectoare, prevăzut cu pensulă.

A cerut în plângere, proba cu martorul precizat procesul-verbal de îndeplinire a procedurii de comunicare și Instanța trebuia să admită această probă.

A cerut să fie dispusă prescrierea sancțiunii cu amendă, în condițiile în care nu a existat o comunicare legală a procesului-verbal de constatare a contravenției. Ori prima Instanță nu a lămurit respectarea legalității vis-â-vis de ștersăturile din procesul-verbal de comunicare, lăsând să persiste suspiciunea asupra participării martorului la procedura de comunicare, pentru că datele sale de identificare sunt înscrise peste ștersături. A depus în cadrul primei Ședințe publice, originalul procesului-verbal de îndeplinire a procedurii de comunicare și Instanța a putut observa ștersăturile vizibile, grosiere, făcute cu pensula dar nu a lămurit în niciun fel chestiunea și nu a existat nicio explicație a intimatului cu privire la aceste ștersături.

A reținut Instanța de fond, că fotografiile/probele depuse de către intimat sunt concludente și edificatoare, întrucât din cuprinsul lor, a rezultat că viteza cu care circula autoturismul... era de 72 km/h ... și situarea acestuia pe raza localității precum și că deși doar în fotografia nr.6 (ultima fotografie) se poate distinge numărul de înmatriculare al autovehiculului, fiind menționată viteza de 48 km/h, din succesiunea imaginilor se poate deduce fără dubiu că ... a fost surprins același autoturism ... A mai reținut Instanța că situarea pe raza localității... a fost constatată personal de agentul constatator, iar petentul nu a dovedit altă stare de fapt.

Înregistrările redate în planșele-foto depuse de către intimat, cu viteze mai mari de 48 km/h, nu au fost făcute în conformitate cu reglementările de la pct.3.5.1, liniuța a 3-a, din Norma de metrologie legală NML 021-05, aprobată prin Ordinul directorului general al Biroului Român de Metrologie Legală nr.301/2005, publicată în Monitorul Oficial Partea I, nr.1102bis din 07.12.2005, modificat prin Ordinul nr.153/2007, publicat în Monitorul Oficial nr.622 din 10.09.2007 și modificat prin Ordinul nr.187/2009, publicat în Monitorul Oficial nr.546 din 06.08.2009. Concret, în planșele foto cuprinzând înregistrări cu viteze mai mari de 48 km/h, nu se vede numărul de înmatriculare al autoturismului. Chiar și în ultima fotografie, numărul de înmatriculare este greu lizibil.

Prin reglementările de la pct.3.5.1. din NML 021-25, legea dispune în detaliu, asupra cerințelor minime pe care trebuie să le îndeplinească înregistrările făcute cu ajutorul cinemometrelor. Aceste cerințe sunt obligatorii și cumulative, în sensul că neîndeplinirea oricăreia dintre cele 3 cerințe minime, respectiv: l.data și ora la care a fost efectuată măsurarea; l.valoarea vitezei măsurate și 2.imaginea autovehiculului, din care să poată fi pus în evidență numărul de înmatriculare al acestuia, face ca toate celelalte verificări să nu fie valide în întregul lor. Ca atare, pentru a proba temeinicia procesului-verbal de constatare a contravenției, înregistrările redate în planșele-foto depuse de către intimat, trebuiau să întrunească toate cele 3 cerințe, inclusiv aceea a existenței unui număr de înmatriculare lizibil.

Motivarea Sentinței pe faptul că deși în înregistrările cu viteze mai mari de 48 km/h, nu există număr de înmatriculare, în fotografiile cu înregistrarea vitezei de 72 km/h este vorba de unul și același autoturism cu cel din ultima fotografie, aceea în care a fost pus în evidență numărul de înmatriculare, cu înregistrarea vitezei de 48 km/h, contravine prevederilor de la pct.3.5.1. din NML 021-25, iar pe de altă parte este greșită, pentru că respectarea normelor de metrologie nu atestă faptul că măsurarea vitezei trebuie să fie corectă chiar și atunci când nu se poate pune în evidență numărul de înmatriculare.

Nu există nicio derogare prevăzută de lege, de la reglementările prevăzute la pct.3.5.1 .din Normă. Prin urmare, chiar dacă, așa cum a apreciat Instanța, în toate fotografiile ar fi vorba de același autoturism, această situație nu atestă în mod legal, că viteza măsurată, a fost aceea a autoturismului din fotografiile în care nu s-a pus în evidență numărul de înmatriculare al vehiculului. Totodată, după cum însăși Instanța de fond constată, verificarea metrologică a cinemometrului cu care s-au făcut înregistrările, era în termenul de valabilitate, conform Buletinului de verificare metrologică din 17.04.2014 și pe cale de consecință, Instanța a prezumat, că respectivul cinemometru a corespuns cerințelor metrologice și tehnice prevăzute la pct.3 din NML 021-25. Dar îndeplinirea cerințelor metrologice și tehnice, certificată prin Buletin, nu atestă că măsurarea vitezei ar fi corectă în cazurile în care nu sunt respectate cerințele de la pct 3.5.1. din Normă. În situația că nu se poate pune în evidentă numărul de înmatriculare, obligativitatea corectitudinii celorlalte înregistrări nu mai este prevăzută de lege.

Având în vedere că planșele-foto în care a fost redată viteza menționată în procesul-verbal de constatare a contravenției, nu întrunesc cerințele prevăzute de lege pentru înregistrarea rezultatelor măsurărilor, aceste planșe-foto sunt probe în favoarea sa.

Apelantul petent a arătat că nu a înțeles cum a putut Instanța de fond, să constate din fotografiile depuse de către intimat, că autoturismul se afla pe raza localității, întrucât există în fotografii niciun indicator, bornă kilometrică sau detalii de planimetrie din care să rezulte acest lucru, precum clădiri care să poată fi recunoscute ca fiind pe raza localității etc. În fotografii se văd doar autoturismul, drumul public și copaci pe marginea drumului. Este vorba aici, de o nouă deducție oferită gratuit intimatului, întrucât fotografiile nu oferă indicii că înregistrarea video s-ar fi făcut în localitate.

În opinia apelantului petent, nu trebuia să facă dovada că autoturismul se afla în afara localității și nici că trebuia să i se impute că nu a făcut dovada că autoturismul nu se afla în localitate, este contrar disp.art.6, paragr.2 din Convenția pentru apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților fundamentale, arătate în motivarea Sentinței (a se vedea sfârșitul pag.5 și începutul pag.6, din Sentință). În interpretarea corectă a prevederilor Convenției sarcina furnizării acestei probe revine intimatului, după cum va argumenta, în continuare în detalierea unor motive de drept. Jurisprudența CEDO în domeniul art.6 obligă la recunoașterea, respectarea și garantarea prezumției de nevinovăție a persoanei sancționate contravențional. Cu atât mai mult, în prezenta cauză, sarcina probei revine intimatului, pentru că i-a fost îngrădită posibilitatea de a formula toate apărările, apelantul petent fiind lipsit de beneficiul probei cu martorul asistent, ca urmare a neîndeplinirii de către intimat (prin agentul constatator), a obligațiilor legale după cum am arătat mai sus, la pct.ll.A, subpct.1, al motivelor de apel.

În ce privește eroarea tolerată, de ±3 km/h, la măsurarea vitezei autovehiculelor care circulă cu viteze până la 100 km/h, prevăzută la pct.3.1.1., lit b din NML 021-05:

Această eroare tolerată a făcut posibil ca în cazul înregistrării unei viteze de 72 km/h, viteza reală să fie de 69 km/h iar pe cale de consecință, aplicarea în cauză a erorii tolerate ar fi însemnat că a săvârșit o contravenție sancționată mai blând decât contravenția reținută prin procesul-verbal.

Instanța de fond a apreciat că această eroare tolerată, deși este anume prevăzută de lege, trebuie imputată petentului. Dar această eroare este prevăzută pentru înregistrările făcute cu respectarea cerințelor de la pct.3.5.1. din NML 021-25. Ori înregistrările depuse de către intimat cu viteze mai mari de 48 km/h, nu îndeplinesc aceste cerințe iar în acest caz, erorile de măsurare pot fi oricât de mari, devreme ce obligativitatea corectitudinii măsurătorilor nu mai există, dacă n au fost respectate cerințele.

Totodată, apelantul petent a arătat că Instanța de fond i-a îngrădit dreptul la apărare, întrucât, a cerut să fie reprezentat către tatăl său, de la începutul dezbaterilor acesta fiind prezent la prima Ședință publică. Instanța a respins solicitarea de reprezentare în cadrul primei Ședințe publice fiind nevoit să accept reprezentarea numai pe timpul Ședințelor viitoare și să semneze o declarație redactată de către Instanță, în acest sens. Stăruința sa și intervenția tatălui său, pentru reprezentare încă de la prima Ședință, poate fi probată cu înregistrările audio din cadrul Ședinței publice din 09.12.2014, a Judecătoriei Târgu-CărbunestL

Planșele-foto depuse de către intimat au fost fabricate dintr-o înregistrare video făcută la data de 20.07.2014, ora 08.23, peste care au fost suprapuse măsurări, făcute la aceeași dată, cu 60 minute si 2 secunde după înregistrarea video. Imaginile redate în planșele-foto depuse de către intimat, au fost înregistrate cu o oră mai devreme, decât ora săvârșirii contravenției, menționată în procesul-verbal: Pentru dovedirea acestei susțineri, a rugat instanța de apel, să observe, pe banda orizontală din partea de sus a primei planșe-foto, înscrise cu litere de culoare neagră, data și ora captării imaginilor, de către camera video, textual: PV101 Camera 1 Jul 20, 2014 8:23:37 AM GMT+2. Textul Camera 1 Jul 20, 2014 8:23:37, atestă că planșa-foto provine din înregistrarea video făcută cu Camera video nr.1 (aparatul radar putând lucra cu mai multe camere video), la data de 20 iulie 2014 (în engleză Jul 20, 2014), ora 8, minutul 23, secunda 37, iar textul AM GMT+2 are semnificația ante-meridian, ora universală (adică ora oficială a Londrei), la care s-au adăugat 2 ore, pentru stabilirea orei locale (adică ora oficială a Bucureștiului), ceea ce înseamnă că înregistrarea video redată în prima planșă-foto s-a făcut la data de 20.07.2014, ora 08.23 plus 37 de secunde.

Ora înregistrată de radar este în întârziere cu 60 minute și 2 secunde față de ora înregistrării video și este înscrisă cu litere de culoare albă, cu caractere mai mari, dedesubtul textului cu timpul înregistrat de camera video, textual: 20/07/14 09:23:35. Acest text înscris pe planșa foto, atestă că măsurarea vitezei s-a făcut la data de 20 iulie, anul 2014, ora 9, minutul 23, secunda 35. Similar, se observă, în celelalte planșe-foto că ora filmării (ora înregistrării video), diferă de ora măsurării vitezei pe care ar fi avut-o autoturismul filmat.

Ora 08.23, înregistrată de camera video, este neîndoielnic probată ca înregistrare făcută cu ajutorul mijloacelor tehnice, anume prevăzute de lege.

S-a susținut de către apelantul petent că în ce-l privește, nu și-a pus problema dacă momentul presupusei săvârșiri a contravenției, a fost cel precizat în procesul-verbal sau la altă oră din aceeași zi, până când nu a observat neconcordanța dintre timpul înregistrat de camera video și ora săvârșirii contravenției, care a fost precizată în procesul-verbal.

A arătat că din câte își amintește și din discuțiile cu unele cunoștințe cărora le-a relatat evenimentul, polițistul rutier i-a cerut să semneze procesul-verbal în jurul orei 08.30 iar după lungimea umbrelor redate în planșele-foto,a apreciat că înregistrarea video a fost făcută înainte de ora 09.00.

Diferența dintre ora înregistrării video (ora filmării) și ora măsurării vitezei denotă că setările și calibrările care trebuiau să asigure concordanța dintre radar și camera video, au fost defectuoase și au avut ca efect, înregistrarea cu ajutorul mijloacelor tehnice, omologate și verificate metrologic, a două momente diferite la interval de 60 minute și 2 secunde între ele, în care ar fi săvârșit una și aceeași contravenție. Totodată înregistrarea tehnică a două momente diferite ale producerii uneia și aceleiași contravenții reprezintă dovada că elementele componente ale cinemometrului au putut face înregistrări greșite care justifică susținerile sa, cu privire la nerespectarea cerințelor de la pct.3.5.1.din NML 021-25.

Înregistrarea cu ajutorul mijloacelor tehnice, a 2 momente diferite, la interval de 60 minute și 2 secunde, în care s-ar fi săvârșit una și aceeași contravenție, explicit evidențiată în planșele-foto depuse de către intimat, dă naștere la dubii cu privire la implicațiile setărilor și calibrărilor defectuoase, asupra rezultatelor măsurării vitezei autoturismului filmat, dacă autoturismul filmat a fost unul și același cu vehiculul a cărui viteză a fost măsurată, dacă în urma neconcordanței dintre cinemometru și camera video a fost filmat alt autoturism decât acela pentru care s-a făcut măsurarea vitezei, implicațiile posibile asupra înregistrării vitezei reale etc.

Înregistrarea orei săvârșirii contravenției, cu ajutorul camerei video din componența cinemometrului, are forță probantă dată de lege și nu poate fi exclusă, anulată, sau infirmată, întrucât se prezumă a fi o înregistrare validă, legal efectuată, în temeiul disp.art.108, alin.f1), lit.b, pct.2, din O.U.G.nr.195/2002, coroborate cu disp.art.16 din O.G.nr.2/2001 si pct.3.5.1. din NML 021-25, precum si în temeiul art.283 si corespondente, din Codul de procedură civilă, ținând cont că datele respective au fost înscrise pe un suport informatic. Totodată, ecartul mare de timp, dintre ora săvârșirii contravenției, înregistrată de camera video și ora precizată în procesul-verbal, nu poate fi neglijat.

Prezumția de temeinicie a procesului-verbal de constatare a contravenției, a fost răsturnată de proba cu planșele-foto care fac dovada că ora săvârșirii contravenției, înregistrată cu ajutorul camerei video din compunerea cinemometrului, ca mijloc tehnic prevăzut de lege pentru constatarea contravenției reținute în procesul-verbal, a fost alta decât ora la care s-a precizat în procesul-verbal, că a fost săvârșită contravenția.

În drept, și-a întemeiat apelul pe disp.art.466 și urm.din Codul de pr.civilă.

Față de lipsa de probe și dubiile mai sus arătate privind temeinicia procesului-verbal, a mai invocat normele de drept după cum urmează:

Dreptul comun în materie contravențională, cuprinzând procedura de soluționare a plângerilor formulate împotriva proceselor-verbale de constatare și sancționare a contravențiilor, îl constituie prevederile O.G.nr.2/2001, unde art.47 dispune că prevederile Ordonanței se completează cu cele ale Codului de procedură civilă, astfel că dreptul obiectiv românesc plasează domeniul contravențional în sfera extra-penală, ceea ce înseamnă că, sub aspectul sarcinii probei, în materie civilă ar fi aplicabile dispozițiile din Codul civil, potrivit căruia cel ce face o propunere înaintea judecății trebuie să o dovedească. Cu toate acestea în materia contravențională sunt aplicabile garanțiile procesuale recunoscute acuzatului în materie penală, prevăzute la art.6 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale.

Sancțiunile corespunzătoare contravențiilor la regimul circulației pe drumurile publice, au fost instituite prin O.U.G.nr.195/2002, completate cu/raportate la prevederile O.G.nr.2/2001 potrivit disp.art.109, alin.(9) din O.U.G.nr.195/2002 și reglementate prin H.G.nr.1391/2006 și nu au caracterul de despăgubiri pentru acoperirea unui prejudiciu ci au un caracter preventiv-administrativ, ceea ce face ca, din perspectiva jurisprudenței CEDO, sancțiunea să fie tratată ca specifică dreptului penal, așa cum Curtea a reținut, spre exemplu, în cauza nr.xxxxx - Ziliberberg împotriva Moldovei, în hotărârea pronunțată la data de 1 februarie 2005, paragraful 33. Tratamentul faptei contravenționale conform jurisprudenței CEDO, se impune chiar dacă, potrivit art.8, alin.(1) din O.G.nr.2/2001, sancțiunea contravențională are caracter administrativ, întrucât calificarea dată de dreptul intern este subordonată normei de drept internațional, care a fost ratificată. Pe cale de consecință, devin operante în cauză disp.art.6 din Convenție, inclusiv prezumția de nevinovăție.

Potrivit art.109, alin.(2) din O.U.G.nr.195/2002, constatarea contravențiilor se poate face și cu ajutorul unor mijloace tehnice certificate sau mijloace tehnice omologate și verificate metrologic, consemnându-se aceasta în procesul-verbal de constatare a contravenției, iar potrivit art.108, alin.(1), lit.b, pct.2 din același act normativ, constatarea contravenției pentru săvârșirea căreia am fost sancționat, se face obligatoriu cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic. Prin urmare, constatarea faptei pentru care am fost sancționat, nu se poate face în lipsa înregistrărilor cu mijloace tehnice.

Conform pct.3.5.1. din NML 021-05, pentru a fi valabile, înregistrările efectuate cu ajutorul cinemometrului trebuie să cuprindă cel puțin următoarele: data și ora la care a fost efectuată măsurarea; valoarea vitezei măsurate; imaginea autovehiculului, din care să poată fi pus în evidență numărul de înmatriculare al acestuia. Ori în planșele foto depuse de către intimat, în loc să fie redată "ora la care a fost efectuată măsurarea" sunt redate două momente (ore) diferite la care s-ar fi efectuat măsurarea, cu un ecart de 60 de minute și 2 secunde între ele iar în fotografiile în care este redată viteza reținută în procesul-verbal atacat, respectiv viteza 72km/h, nu a putut fi pus în evidență numărul de înmatriculare al vehiculului.

S-a arătat de către apelantul petent că după cum a argumentat mai sus, în cazul constatării contravențiilor cu ajutorul mijloacelor de măsurare, înregistrările fac parte integrantă din procesul-verbal, întrucât constatarea faptei, nu se poate face în lipsa înregistrărilor cu mijloace tehnice. Întrucât înregistrarea vitezei de 72 km/h, consemnată în procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției, nu întrunește condițiile legale, anume prevăzute la pct.3.5.1. din NML 021-05 și în mod concret nu este respectată cerința de la pct.3.5.1 liniuța a 3-a din Norme, privind obligativitatea punerii în evidență a numărului de înmatriculare iar din planșele-foto depuse de către intimat rezultă 2 momente diferite ale săvârșirii uneia și aceleiași contravenții, petrecute la un interval de timp considerabil între ele, ambele momente înregistrate având aceeași forță probantă ca urmare a faptului că au fost efectuate cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic, se impune concluzia că, în cauză, există dubii serioase și legitime, care nu pot fi înlăturate prin administrarea altor probe, dubii care profită făptuitorului, potrivit principiului in dubio pro reo, principiu complementar prezumției de nevinovăție iar prezumția de temeinicie a procesului-verbal de constatare a contravenției, a fost răsturnată de înregistrarea imaginilor de pe timpul săvârșirii presupusei contravenții, care a fost efectuată cu 60 de minute mai devreme decât ora săvârșirii, reținută în procesul-verbal.

Pentru motivele de mai sus, a apreciat că, la motivarea Sentinței, nu a existat certitudinea dobândită pe bază de probe decisive, complete, sigure, în măsură să reflecte realitatea obiectivă cu privire la fapta sancționată prin procesul-verbal contestat. În cauză, însăși constatarea faptei, de către agentul constatator, s-a bazat pe probe îndoielnice și neconforme cu normele aplicabile, după cum a argumentat.

De asemenea, față de dubiile apărute, nerespectarea condițiilor legale de conținut al procesului-verbal de constatare a contravenției, motivarea Sentinței pe supoziții care nu au fost probate, precum și față de celelalte motive de apel, a invocat dispozițiile Convenției și jurisprudența CEDO, cu privire la principiul egalității armelor, principiul contradictorialității și dreptul la un proces echitabil.

A arătat că probele invocate în susținerea apelului sunt: documentele aflate la dosarul cauzei; probele invocate în plângerea împotriva procesului-verbal; înregistrările audio din cadrul Ședinței publice din data de 09.12.2014, a Judecătoriei Târgu-Cărbunești;

Față de motivele arătate a solicitat, admiterea apelului; modificarea Sentinței civile nr.2181/2014, pronunțată în Ședința publică din 09 decembrie 2014, în cauza din dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXX al Judecătoriei Târgu-Cărbunești, în sensul admiterii excepțiilor invocate în fața Instanței de fond și/sau anularea Procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției, ________, nr.xxxxxxx din data de 20.07.2014, al Inspectoratului de Poliție Județean G___.

Deși legal citată intimata Inspectoratul de Poliție al Județului G___ nu a formulat întâmpinare.

Analizând apelul prin prisma criticilor formulate, tribunalul urmează să-l respingă pentru următoarele considerente.

Prin sentința apelată s-a dispus de către instanța de fond respingerea plângerii contravenționale formulată de apelant, considerându-se că a fost săvârșită contravenția reținută în procesul verbal de contravenție în sensul că a condus autoturismul proprietatea sa cu viteza de 72 km în localitate. S-a motivat sentința pe faptul că din fotografiile existente la dosar și din succesiunea acestora se distinge autoturismul apelantului, nr. de înmatriculare și viteza de deplasare, reieșind cu certitudine săvârșirea contravenției, iar în ceea ce privește normele de metrologie menționate în plângerea contravențională contestate de apelant s-a arătat că odată cu verificarea cinemometrului se consideră că valoarea indica